Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Evrei/ 10
In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe, care se aduc neincetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie.
Legea. Cuvantul acesta este folosit aici cu acelasi sens ca in cap. 7,11, pentru a descrie sistemul legilor instituite la Sinai. Termenul este aproape echivalent cu expresia ,,intaiul legamant”, asa cum o foloseste autorul (vezi cap. 8,7). ,,Legea”, sau ,,intaiul legamant”, reprezenta sistemul instituit la Sinai si care a fost valabil in timpul Vechiului Testament.
Umbra. O umbra arata doar trasaturile generale ale originalului. Prin urmare, nu ar trebui ca cineva sa se astepte la o asemanare prea mare intre umbra si obiectul care arunca umbra. Cuvantul acesta este pus in contrast cu ,,chipul” (eikon), un cuvant care sugereaza o reprezentare mult mai fidela (vezi 2 Corinteni 4,4; Apocalipsa 13,14).
Bunurilor viitoare. Adica acela care vor aparea o data cu venirea realitatii.
Infatisarea adevarata. Sau ,,chiar infatisarea”. Vezi mai sus, la ,,umbra”.
Niciodata. Este scoasa in evidenta incapacitatea ,,legii” de ,,a face desavarsiti”.
Aceleasi jertfe. [,,Acele jertfe”]. Este vorba in deosebi de sacrificiile Zilei Ispasirii, desi s-ar potrivi si pentru jertfele zilnice. Motivul pentru care se vorbeste aici de sacrificiile anuale pare sa fie faptul ca acestea erau savarsite de marele preot, iar Isus este prezentat in aceasta carte ca Mare Preot al legamantului mai nou si mai bun (cap. 8,1; 9,11). Vezi cap. 9,25.26, unde lucrarea lui Hristos este din nou pusa in contrast cu cea savarsita in Ziua Ispasirii de catre marelui preot de pe pamant.
Neincetat. [,,Continuu”, KJV]. Gr. eis to dienekes, ,,pururea”, ,,tot timpul”, ,,neincetat”. Comentatorii nu au ajuns la un acord daca acest adverb sta pe langa verbul ,,se aduc” sau pe langa verbul ,,sa faca (desavarsiti)”. Ambele variante ofera un inteles clar, dar ultima pare sa fie favorizata de v. 14, unde se spune despre jertfa unica a lui Hristos ca ,,a facut desavarsiti pentru totdeauna [eis to dienekes] pe cei ce sunt sfintiti.” Vechile sacrificii aveau o valoare temporara, educativa si nu avea deloc menirea de a-i face desavarsiti pe credinciosi. Trebuia ca ele sa fie repetate pana cand avea sa soseasca realitatea, jertfa unica a lui Hristos, o data pentru totdeauna.
Desavarsiti. Vezi cap. 7,18.19; 9,9; 10,14.
Cei ce se apropie. Adica cei care iau parte la serviciile Zilei Ispasirii.
Altfel, n-ar fi incetat ele oare sa fie aduse, daca cei ce le aduceau, fiind curatiti odata, n-ar mai fi trebuit sa mai aiba cunostinta de pacate?
N-ar fi incetat ele oare sa fie aduse? Adica ar fi incetat daca ar fi putut implini ceea ce a facut jertfa lui Hristos, care a desavarsit pentru totdeauna (v. 14). Hristos a rezolvat problema pacatului o data pentru totdeauna. Nu era nevoie ca jertfa Lui sa fie repetata (vezi cap. 9,25.26).
Fiind curatiti o data. Curatirea aceasta a avut loc doar atunci cand ,,Hristos… S-a adus pe Sine Insusi Jertfa” (cap. 9,14). Numai atunci a fost adusa iertarea pentru pacatele savarsite sub primul legamant (cap. 9,15).
Sa mai aiba cunostinta. In cel mai bun caz credinciosul din Vechiul Testament putea, prin credinta, sa priveasca inainte catre timpul cand avea sa fie adusa adevarata jertfa pentru pacat. Daca nu avea credinta, inchinarea lui era moarta si cu adevarat formala.
Dar aducerea aminte a pacatelor este innoita din an in an, tocmai prin aceste jertfe;
Aducerea aminte. Sacrificiile anuale aminteau mereu de faptul ca adevaratul sacrificiu pentru pacat inca nu fusese adus.
caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele.
Este cu neputinta. Incapacitatea sangelui animalelor de a ierta pacatul a fost deja scoasa in evidenta (vezi cap. 9,9–14).
De aceea, cand intra in lume, El zice: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci Mi-ai pregatit un trup;
Cand intra. Adica in momentul intruparii. Versetul acesta declara ca, la intrarea Sa in lume, Hristos a rostit cuvintele din Psalmi 40,6–8. Preexistenta lui Hristos este implicita.
Nici jertfa, nici prinos. Afirmatia ca Dumnezeu nu dorea aceste lucruri pare sa faca referire la aducerea acestor jertfe numai ca o implinire a cerintelor rituale, fara o adevarata evlavie si consacrare a inimii. Hristos a fost Acela care a instituit sistemul ceremonial. Folosit corect, acesta ar fi adus binecuvantare inchinatorului constiincios. Dar Dumnezeu nu gasea nici o placere in jertfele credinciosului nesincer (vezi 1 Samuel 15,22; Osea 6,6).
Mi-ai pregatit un trup. Aceste cuvinte sunt luate din LXX. In ce priveste exprimarea din ebraica si insemnatatea ei, vezi Psalmi 40,6. Scriitorul acestei epistole cunostea, cu siguranta, ambele versiuni si a ales-o pe cea din LXX. Formularea in LXX contine un adevar insemnat, iar folosirea din partea autorului a acestei versiuni inseamna o aprobare a adevarului prezentat aici, fara a insemna neaparat ca el este de acord ca traducerea LXX este fidela a versiunii ebraice.
In ce priveste sensul pe care autorul il da cuvantului ,,trup”, vezi v. 10.
Displayed: 5336 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online