Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza/ 50
Iosif s-a aruncat pe fata tatalui sau, l-a plans, si l-a sarutat.
Iosif s-a aruncat in fata tatalui sau. Fara indoiala ca Iosif inchisese ochii iubitului sau tata, cum fagaduise Dumnezeu (cap. 46,4). Faptul ca numai suferinta lui Iosif este descrisa in acest text nu inseamna ca ceilalti fii nu s-au intristat pentru tatal lor. Poate ca suferinta lor a fost mai putin ostentativa decat aceea a lui Iosif, deoarece inima lui Iosif pare sa fi fost deosebit sensibila fata de emotiile afectuoase. Suferinta lui Iosif reprezinta suferinta tuturor si putem presupune ca durerea lor era tot atat de reala.
A poruncit doctorilor, care erau in slujba lui, sa imbalsameze pe tatal sau; si doctorii au imbalsamat pe Israel.
Au imbalsamat pe Israel. Vechea metoda egipteana de imbalsamare este descrisa atat de Herodot (ii. 86), cat si de Diodor (i. 91). Exactitatea descrierilor lor este confirmata in general de vechi documente egiptene si prin examinarea mumiilor. Procesul era scump, echivaland aproximativ 1000 de dolari. Mai intai era extras creierul prin nari, cu ajutorul unei piese de metal incarligat, si craniul era apoi complet curatit de orice resturi ramase, prin clatirea lui cu anumite substante. Printr-o deschidere in partea stanga, facuta cu un cutit ascutit, viscerele erau indepartate si puse in borcane separate, asa numitele borcane canopice. Abdomenul gol era curatit cu vin de palmier si o infuzie de aromate, si apoi umplut cu diferite mirodenii. Dupa ce deschiderea era cusuta, trupul era cufundat intr-o bai de solutie de natron timp de multe zile (pana la 70). Dupa aceea era spalat, infasurat intr-un giulgiu de in, uns pe deasupra cu un fel de ulei, si in cele din urma pictat pentru a semana cu chipul natural al decedatului.
Patruzeci de zile au trecut astfel si au fost intrebuintate cu imbalsamarea lui. Si Egiptenii l-au plans saptezeci de zile.
Patruzeci de zile. Se stie din documentele egiptene ca lungimea perioadei de la moartea unui om pana la inmormantare era diferita. Intr-un caz, imbalsamarea lua 16 zile, impachetarea 35 de zile si inmormantarea 70 de zile, in total 121 de zile. In alt caz, imbalsamarea lua 66 de zile, pregatirile de inmormantare 4 zile si inmormantarea propriu-zisa 26 de zile, cu totul 96 de zile. In alta parte, ni se spune ca imbalsamarea dura 70 sau 80 de zile, iar inmormantarea 10 luni (vezi
E.A.W. Budge, The Mummy). Timpul depindea de bogatia familiei celui decedat si de perioada istoriei egiptene. Iacov, fiind tatal primului ministru, a primit cel mai bun timp de ingrijire. Imbalsamarea lui a continuat timp de 40 de zile, iar pregatirile pentru inmormantare alte 70 de zile. Aceasta a fost proclamata ca o perioada oficiala de doliu.
Dupa ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, si le-a zis: Daca am capatat trecere inaintea voastra, spuneti, va rog, lui Faraon, ce va spun eu.
Casa lui Faraon. Acesta este un subiect al ipotezelor pentru comentatori. Oare de ce Iosif, la sfarsitul acestei perioade de jale, nu a prezentat personal cererea sa inaintea regelui, ci prin alti curteni. Motivele lui pentru aceasta procedura aparent ciudata sunt necunoscute, dar ar putea sa fi fost perfect normale pe vremea sa. Unii au sugerat ca Iosif a procedat astfel din consideratie fata de curteni si spre a castiga bunavointa lor. Poate ca oamenii prin care Iosif s-a adresat regelui erau preoti, si prin urmare, interesati in mod direct de inmormantarea decedatului. Este posibil ca Iosif, lasand sa-i creasca barba si parul, cum se intampla dupa obiceiurile de jale, nu putea intra in prezenta regelui, fara ca inainte sa se barbiereasca. Sugestia facuta de unii ca dupa foamete autoritatea lui Iosif fusese restransa sau ca la tron venise un alt faraon mai putin prietenos fata de Iosif este neintemeiata. Moartea lui Iacov a fost jelita de egipteni si acesta n-ar fi fost cazul, daca popularitatea lui Iosif ar fi fost in declin. De asemenea, procedura lui Iosif de a se apropia de rege prin mediatori poate ca nu s-a datorat nici unui alt fapt decat tendintei orientale de trata afacerile personale importante printr-un mijlocitor.
Tatal meu m-a pus sa jur, zicand: Iata, in curand eu am sa mor! Sa ma ingropi in mormantul, pe care mi l-am sapat in tara Canaan. As vrea dar sa ma sui acolo, ca sa ingrop pe tatal meu; si dupa aceea ma voi intoarce.
In mormantul meu. Pretentia lui Iacov de a fi sapat mormantul in care fusese ingropat bunicul sau Avraam, a fost criticata ca o contradictie a faptelor prezentate in cap. 23. Totusi, nu este necesar sa se presupuna ca Iacov si-a atribuit aici ceva ce, in realitate, fusese facut de Avraam. Se pare ca Iacov fie a largit pestera originala de la Macpela pentru a face loc si pentru alte trupuri, fie a pregatit in ea o nisa speciala, pe care intentiona sa o ocupe el. Sau, expresia poate sa fie un mod simplu al lui Iosif de a-l informa pe Faraon ca inmormantarea nu va avea loc in Egipt, ci in Canaan, si ca, prin urmare, se cerea ingaduinta de a merge acolo.
Displayed: 5104 bytes.
Next part
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online