Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 46:29-*

Previous part

Si au venit in tinutul Gosen. Iosif si-a pregatit carul si s-a suit ca sa se duca in Gosen, in intampinarea tatalui sau Israel. Cum l-a vazut, s-a aruncat pe gatul lui, si a plans multa vreme pe gatul lui.

S-a aruncat pe gatul lui. Expresia ,,i s-a aratat” (engleza) de obicei este folosita numai la aparitia lui Dumnezeu si sugereaza maretia in care Iosif a venit sa-l intampine pe tatal sau. Aceasta intalnire a facut ca vietile ambilor barbati sa ajunga la punctul culminant. Cat de mult au tanjit ei sa se vada unul pe altul este o chestiune pentru imaginatie mai degraba decat pentru descriere. Marea lor iubire unul pentru altul, izbucnind din bucuria inimii lor, a fost revarsata in lacrimi care nu mai puteau fi oprite. Acestea erau lacrimi de bucurie, care au urmat dupa numeroasele lacrimi de amaraciune varsate in timpul indelungatei lor despartiri.



Israel a zis lui Iosif: Acum pot sa mor, fiindca ti-am vazut fata, si tu tot mai traiesti.

Acum pot sa mor. Nu ca Iacov dorea sa moara, ci acum era pe deplin multumit. Vazandu-l pe Iosif cu proprii ochi si stiind ca fericirea iubitului lui fiu era asigurata, considera ca viata nu-i mai putea oferi o bucurie mai mare. Ultima dorinta pamanteasca a inimii lui era pe deplin satisfacuta, si el era gata sa-si incheie viata oricand si oriunde Dumnezeu va gasi cu cale.



Iosif a zis fratilor sai si familiei tatalui sau: Ma duc sa instiintez pe Faraon, si sa-i spun: Fratii mei si familia tatalui meu, care erau in tara Canaan, au venit la mine.

Verset ce nu a fost comentat.

Oamenii acestia sunt pastori, caci cresc vite; ei si-au adus oile si boii, si tot ce este al lor.

Verset ce nu a fost comentat.

Si, cand va va chema Faraon si va va intreba: Cu ce va indeletniciti?

Cand va va chema Faraon. Primul lucru pe care Iosif si l-a propus sa-l faca, dupa urarea de bun venit a rudelor sale in Egipt, a fost sa-i prezinte regelui pe tatal sau si pe fratii lui. Faraon putea sa intentioneze a-i numi pe unii dintre ei ca slujbasi, considerand ca puteau sa fie tot asa de folositori ca Iosif. Dar Iosif, dandu-si seama de viata seducatoare a curtii egiptene si de caracterul slab al fratilor lui, s-a temut ca in curand puteau sa cada in ispita si sa piarda viziunea partii lor viitoare in planul lui Dumnezeu. Din aceasta cauza, Iosif a accentuat ca ei sa declare, daca vor fi intrebati, ca ocupatia lor este aceea de pastori, lasand astfel sa se inteleaga ca nu erau calificati pentru viata de curte.



voi sa raspundeti: Robii tai au crescut vite, din tineretea noastra pana acum, atat noi cat si parintii nostri. In felul acesta, veti locui in tinutul Gosen, caci toti pastorii sunt o uraciune pentru Egipteni.

Tinutul Gosen. Gosen, in regiunea estica a Deltei era minunat de potrivit pentru turme si cirezi. Desi aproape de capitala (cap. 45,10), aceasta avea sa-i izoleze de egipteni si sa le permita sa-si traiasca propriul trai, sa-si construiasca propria cultura si sa slujeasca Dumnezeului lor, fara sa-i jigneasca pe altii. Ba mai mult, ei aveau sa fie relativ aproape de Canaan si puteau sa plece usor in timp de nevoie neprevazuta. In felul acesta, Iosif a dat pe fata o privire patrunzatoare asupra destinului poporului sau, intelegand, dupa cat s-ar parea, ca va veni timpul cand ei vor trebui sa plece.

Toti pastorii sunt o uraciune. Probabil ca acestea nu sunt cuvintele lui Iosif, ci ale lui Moise, istoricul, date ca explicatie la sfatul si actiunea lui Iosif. Daca fratii lui aveau sa-si exprime dorinta de a continua ocupatia lor de pastori, regele cu atat mai mult, probabil, ca avea sa consimta la asezarea lor in regiunea Gosen, care urma sa-i izoleze de valea Nilului si de cei mai multi egipteni. Aprecierea lui Moise despre atitudinea egipteana fata de pastori este confirmata mai tarziu de scriitorii greci (Herodot, ii. 47, 164) si de Iosif Flavius (Antichitati, ii. 7, 5), ca si mai timpuriu de reprezentarile descriptive din picturi si basoreliefuri. Adesea, pastorii sunt reprezentati ca fiinte nenorocite, murdare si nepieptanate, goi si pe jumatate prapaditi de foame si adesea fie schiopi, sau diformi. Comentariile lui Ellen G. White

1-34 PP 232-233

6,7 SR 147

29 5T 125