Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza/ 40
Dupa catava vreme, s-a intamplat ca paharnicul si pitarul imparatului Egiptului au suparat pe stapanul lor, imparatul Egiptului.
Paharnicul. Literal, ,,purtatorul de ceasca”, un important slujbas de la curte. El era personal raspunzator pentru tot ceea ce urma sa bea imparatul, ca o garantie ca bautura nu avea otrava, sau alte ingrediente vatamatoare.
Pitarul. Slujbasul care supraveghea (v.2) prepararea hranei si care era responsabil pentru curatenia a tot ce venea pe masa regala.
Au suparat. Dupa cum s-ar parea, unele incidente au starnit suspiciunea lui Faraon ca, fie numai unul dintre ei, fie amandoi acesti inalti slujbasi erau implicati intr-o incercare de a-l otravi. Faptul ca unul dintre cei doi a fost mai tarziu repus in slujba, iar celalalt executat arata ca cercetarile il convinsesera pe imparat de nevinovatia unuia si de vinovatia celuilalt.
Papirusul juridic din Turin ofera o foarte interesanta paralela cu istoria paharnicului si pitarului care au cazut din gratie regala. Acesta contine judecare unui numar de inalti slujbasi acuzati de conspiratie impotriva vietii lui Ramses al III-lea si este datat aproximativ pe al 1164 i.Hr. Din nefericire, papirusul nu este complet, si nu cunoastem mijloacele folosite de conspiratori impotriva vietii regelui si nu stim nici daca complotul a reusit. Partile documentului care s-au pastrat, totusi, ofera informatii despre felul in care au fost tratate astfel de cazuri in vechiul Egipt. Inculpatii din acest proces au fost mai multi majordomi, scribi si alti inalti slujbasi. Unii au fost condamnati spre a fi executati, altii au fost gasiti vinovati, dar li s-a ingaduit sa-si ia singuri viata, altii au fost pedepsiti prin taierea nasului si urechilor, iar unul a fost doar mustrat si nu a primit nici
o pedeapsa. O serie de slujbasi din justitie au fost, de asemenea, acuzati pentru ca au chefuit cu unii dintre inculpati in timpul perioadei de cercetare.
Faraon s-a maniat pe cei doi dregatori ai sai: pe mai marele paharnicilor si pe mai marele pitarilor.
Verset ce nu a fost comentat.
Si i-a pus sub paza in casa capeteniei strajerilor, in temnita, in locul unde fusese inchis Iosif.
I-a pus sub paza. Acesti doi inalti slujbasi au fost incredintati in grija unei capetenii a strajerilor regali. Acest slujbas era Potifar, stapanul si proprietarul lui Iosif, conform celor din cap. 37,36 si 39,1. Potifar i-a pus in aceeasi celula in care il tinea si pe Iosif si, deoarece cazurile lor erau inca in curs de cercetare si deoarece ei insisi erau inalti slujbasi ai statului, el l-a insarcinat pe Iosif sa le slujeasca si sa procedeze ca slujitor al lor.
Capetenia strajerilor i-a pus sub privegherea lui Iosif, care facea de slujba langa ei; si au stat mai multa vreme in temnita.
Au stat mai multa vreme in temnita. Literal, ,,ei au fost in grija timp de zile”. Aceasta expresie este nedefinita si nu da nici un indiciu in ce priveste timpul petrecut de acesti barbati in inchisoare inainte sa fie stabilite cazurile lor si sa se fi intamplat evenimentul raportat in versetele care urmeaza.
Paharnicul si pitarul imparatului Egiptului, care erau inchisi in temnita, au visat intr-o noapte amandoi cate un vis, si anume fiecare cate un vis, care putea sa capete o talmacire deosebita.
Au visat. Asemanarea remarcabila a visurilor lor i-a convins pe cei doi oameni ca visurile aveau, intr-un fel oarecare, legatura cu soarta lor, dar in ce fel anume, ei nu stiau. Stiind, fara indoiala, ca situatia lor putea fi hotarata intr-o buna zi si neavand in inchisoare un talcuitor de vise de profesie, evident ca erau nelinistiti in dimineata urmatoare cand Iosif a intrat in camera lor.
Iosif, cand a venit dimineata la ei, s-a uitat la ei; si i-a vazut tristi.
Verset ce nu a fost comentat.
Atunci a intrebat pe dregatorii lui Faraon, care erau cu el in temnita stapanului sau, si le-a zis: Pentru ce aveti o fata asa de posomorata azi?
Verset ce nu a fost comentat.
Ei i-au raspuns: Am visat un vis, si nu este nimeni care sa-l talmaceasca. Iosif le-a zis: Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiti-mi dar visul vostru.
Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Cugetand la cele doua vise ale lor si intelegand ca Dumnezeu inca mai era cu el, Iosif s-a gandit sa-i ajute in marea lor incurcatura pe cei doi barbati descurajati. Aceasta dorinta de a-i ajuta pe altii mai tarziu s-a dovedit a fi cheia pentru propria eliberare din inchisoare. Suportandu-si propria nenorocire nemeritata cu o resemnare voioasa si cu
o admirabila tarie de caracter, Iosif, prin natura lui prietenoasa, a fost determinat sa simpatizeze cu alti nenorociti care nu aveau tarie launtrica care sa-i imbarbateze. Faptul ca Iosif si-a oferit ajutorul celor doi barbati, nu a fost din curiozitate, ci cu cea mai serioasa dorinta sa vina in ajutorul celor in nevoie. In acelasi timp, el L-a aratat celor doi oameni pe Dumnezeu ca izvorul sau de putere si mangaiere.
Displayed: 5062 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online