Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 28:18-*
Previous part
Si Iacov s-a sculat dis-de-dimineata, a luat piatra pe care o pusese capatai, a pus-o ca stalp de aducere aminte, si a turnat untdelemn pe varful ei.
A luat piatra. Piatra care fusese perna lui a devenit un monument care sa comemoreze descoperirea pe care o primise de la Dumnezeu. El a turnat ulei peste ea pentru a o consacra ca un memorial al indurarii care i s-a descoperit acolo (vezi Exod 30,26-30). Acest ,,stalp” nu a fost facut in nici un sens un obiect de inchinare. Stalpi de inchinare existau printre canaaniti, dar erau strict interzisi de Dumnezeu (vezi Levitic 26,1; Deuteronom 16,22). Totusi, mai tarziu, izraelitii au calcat aceasta interdictie divina si au ridicat stalpi (,,chipuri”) ca obiecte de cult (vezi 1 Regi 14,23; 2 Regi 18,4; 23,14; 2 Cronici 14,3; 31,1; Osea 10,1.2; Mica 5,13). Aceasta nu inseamna ca orice stalp ridicat avea o astfel de semnificatie, dupa cum dovedesc urmatoarele exemple. Iacov a mai ridicat un alt stalp care sa aminteasca legamantul sau cu Laban (Geneza 31,45), si inca unul a slujit sa marcheze mormantul Rahelei (cap. 35,20). Mai tarziu a ridicat si Absalom unul care sa perpetueze memoria sa (2 Samuel 18,18).
A dat locului acestuia numele Betel; dar mai inainte cetatea se chema Luz.
Betel. Prin traducere, ,,Casa lui Dumnezeu”. Mai tarziu, acest nume a fost aplicat la cetatea din apropiere, cunoscuta ca Luz. Faptul ca numele de Betel a fost dat la inceput numai locului unde era monumentul lui Iacov si (cetatii) Luz, reiese din Iosua 16,2, unde cele doua locuri sunt despartite in mod clar. Totusi, in alte pasaje, Betel este folosit cu numele modern al vechii cetati Luz (vezi Geneza 35,6; Iosua 18,13; Judecatori 1,23). Aceasta schimbare de nume nu a fost facuta pana ce izraelitii nu au ocupat cetatea. Ea pastreaza acest nume astazi in forma lui araba de Beitin.
Iacov a facut o juruinta, si a zis: Daca va fi Dumnezeu cu mine si ma va pazi in timpul calatoriei pe care o fac, daca-mi va da paine sa mananc si haine sa ma imbrac,
Iacov a facut o juruinta. Aceasta este prima juruinta raportata. Facand o juruinta, un om se lega pe sine sa faca anumite lucruri intr-un anume fel. Deoarece implinirea juruintei lui Iacov depindea de puterea lui Dumnezeu si pentru ca a fost facuta fata de Dumnezeu, ea a luat forma unei rugaciuni. Ea nu a fost facuta intr-un spirit de mercenar, ci din recunostinta, umilinta si incredere.
Daca Dumnezeu. Aceasta expresie, in nici un caz nu inseamna in mintea lui Iacov indoiala cu privire faptul ca Dumnezeu Isi va tine fagaduintele Sale, sau ca Iacov propunea conditii lui Dumnezeu. El L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvant. Deoarece Dumnezeu fagaduise atat de binevoitor sa fie cu el si sa-l binecuvanteze, in ce-l privea el avea sa fie credincios fata de Dumnezeu (PP 187, 188). In semn adanca apreciere, gandurile lui Iacov s-au indreptat spre o modalitate concreta in care putea fi exprimata devotiunea lui.
Paine sa mananc. Iacov, care nu a ezitat sa foloseasca mijloacele cele mai josnice in straduinta de a-si asigura partea cea mai mare de mostenire, cere acum in umilinta nimic mai mult decat ocrotire, hrana, imbracaminte si o pasnica intoarcere in casa tatalui sau. El avea sa fie fericit sa aiba strictul necesar din viata. Dorinta lui dupa avere, lux, onoare si putere a disparut. Ce lectie de umilinta si cat de bine o invatase Iacov!
si daca ma voi intoarce in pace in casa tatalui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;
Atunci... va fi. El Il considera pe Dumnezeu ca pe Dumnezeul parintilor lui. La drept vorbind, el Il primise cu mult timp in urma pe Iehova ca Dumnezeul al sau. Daca in trecut el a depins in mare masura de siguranta caminului tatalui sau, imprejurarile au facut acum necesara o legatura cu Dumnezeu mult mai personala si reala pentru a avea tot ce primise ca dar pana atunci in viata. El nu se adresa lui Dumnezeu pentru prima data, dar era intr-o partasie mai intima si mai matura cu El.
De aici inainte Iacov a dat dovada de credinciosie fata de Dumnezeu. El s-a supus stapanirii divine si I-a dat lui Dumnezeu omagiul unei inimi iubitoare si recunoscatoare. Ce progres a facut timp de 20 de ani intre Betel si Peniel! Harul stapanea inauntru, dar exista si conflict. Tendintele sale spre rau au ramas active si, ocazional, el era inclinat sa li se supuna. Totusi, principiile cele drepte castigau in mod constant stapanire asupra vietii lui, si el s-a intors in Canaan cu o incredere matura in Dumnezeu. Sub disciplina rabdatoare administrata de Dumnezeu, el a crescut constant in credinta, pana cand din criza cea mare a vietii sale la Mahanaim si Peniel, a iesit un ,,print al lui Dumnezeu”.
piatra aceasta, pe care am pus-o ca stalp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, si Iti voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.
Piatra aceasta. Iacov a facut cunoscuta intentia lui de a ridica in acest loc un altar pentru oficierea unui serviciu divin. Aceasta hotarare a adus-o la indeplinire la mai multi ani dupa intoarcerea cu bine in tara lui de nastere (vezi cap. 35,1.15).
Zecimea. Avraam si Iacov au inteles si practicat amandoi plata zecimii (vezi cap. 14,20). Cuvintele lui Iacov inseamna ca in trecut nu fusese obiceiul lui. Probabil ca avusese putine lucruri care sa-i apartina. Poate ca spiritul lui de acaparare l-a facut sa fie nepasator in a da zecimea. Oricum ar fi, el a facut o juruinta ca de aici inainte va plati in mod credincios zecimea, nu pentru a castiga favoarea Cerului, ci din recunoasterea smerita si iertarii si favorii lui Dumnezeu. El a facut sa iasa in evidenta fagaduinta lui, zicand: ,,in mod sigur voi da”, literal ,,dand voi da”. Cu alte cuvinte, el va continua sa o dea. Judecand dupa viata lui viitoare de credinciosie si consacrare fata de Dumnezeu, nu este nici un motiv de indoiala ca juruinta a fost tinuta in mod credincios. Faptul ca Dumnezeu l-a binecuvantat pe Iacov atat de imbelsugat in anii de mai tarziu este o dovada de credinciosie in aceasta privinta (vezi Maleahi 3,8-11). Timp de 77 de ani pare sa nu fi fost un platitor credincios al zecimii si a parasit Canaanul ca fugar sarac, cu nimic decat cu un toiag in mana, dar s-a intors 20 de ani mai tarziu cu multe vite, turme, slugi si o familie mare.
Fiecare crestin poate invata o lectie esentiala pentru viata din experienta lui Iacov. In timp de criza si calamitate, el avea sa chibzuiasca daca nu cumva binecuvantarile ceresti au fost, poate, retinute din pricina necredinciosiei in plata zecimii (vezi Hagai 1,6-11). Experienta lui Iacov marturiseste ca niciodata nu este prea tarziu sa se faca un nou inceput in aceasta privinta, nu pentru a castiga favoarea lui Dumnezeu, ci ca un semn de iubire si consacrare fata de El. Binecuvantarile cerului pot sa coboare peste credinciosul sincer, cum s-a intamplat si in cazul lui Iacov. Marele scop al lui Dumnezeu in toate procedeele Sale cu omul este sa dezvolte un caracter care va reflecta pe Acela al Creatorului lui.
Comentariile lui Ellen G. White
1-22 PP 183-188
2 PP 183
10-17 MH 436
11, 12 PP 183
12 AA 153, 512; DA 206, 311; FE 86, 270; GC 19; ML 156; PP 568; 3T 64; 4T 465; 5T 539; 6T 93; 8T 130
12-14 SC 22
13-15PP 184; 4T 466
16 MH 226; 4T 466; 7T 193
16, 17 Ed 243; GW 179; LS 311; PK 49
16-22 PP 187
17 ML 286; MYP 265; PP 252; 5T 491; 6T 363
18 4T 466
20-22 4T 464
22 Ed 138; PP 188, 525; 3T 393
Displayed: 7550 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online