Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 25:29-*
Previous part
Odata, pe cand fierbea Iacov o ciorba, Esau s-a intors de la camp, rupt de oboseala.
Fierbea o... ciorba. Deosebirea de caracter dintre cei doi frati a iesit la iveala in curand, intr-o singura situatie care s-a dovedit a fi un punct de cotitura in vietile lor. Iacov fiersese o mancare de linte (v.34). Lintea rosie este pana in ziua de astazi o mancare favorita in Palestina, unde ei o pregatesc cu ceapa, usturoi, orez si untdelemn. Cateodata se adauga si carne.
Si Esau a zis lui Iacov: Da-mi, te rog, sa mananc din ciorba aceasta rosiatica, fiindca sunt rupt de oboseala. Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom.
Da-mi sa mananc. Cuvantul tradus ,,sa mananc” se intalneste numai in acest text si inseamna ,,a manca cu lacomie” sau ,,a devora”.
Pentru aceasta s-a dat lui Esau numele Edom. De la ’adom, ,,rosu”. Nu este nici o nepotrivire in a i se atribui numelui lui atat roseata pielii sale (v.25), cat si culoarea rosie a lintei. In felul acesta, numele ii era de doua ori potrivit. Arabii sunt inca doritori sa dea supranume de acest fel persoanelor renumite. Edomitii sunt amintiti mult mai des in inscriptiile egiptene si asiriene decat Izraelitii. In Egipt, numele de Edom apare ca ’Aduma si in textele cuneiforme ca Udumu.
Iacov a zis: Vinde-mi azi dreptul tau de intai nascut!
Vinde-mi astazi dreptul tau de intai nascut. Iacov cunostea din profetia ingerului, facuta inainte de nasterea lor (PP 23; PP 178), cele cu privire la el si fratele sau. Acum a profitat de ceva ce i-a aparut a fi o ocazie prielnica, desi neobisnuita. Sub legislatia mozaica, privilegiile intaiului nascut erau: (1) succesiunea la autoritatea oficiala a tatalui, (2) mostenirea unei duble parti din averea tatalui, (3) privilegiul de a deveni preotul familiei (vezi Exod 22,29; Numeri 8,14-17; Deuteronom 21,17). Pentru urmasii lui Avraam, dreptul de intai nascut cuprindea de asemenea: (1) mostenirea fagaduintei Canaanului, (2) cinstea de a fi un stramos al Semintei fagaduite.
Propunerea lui Iacov a fost fara scrupule si vrednica de dispret. Ea descopera, totodata si un spirit de nerabdare, si o lipsa de incredere in providenta conducatoare a lui Dumnezeu, asemanatoare cu aceea manifestata de Avraam in casatoria lui cu Agar (Geneza 16,3). Conditiile de vanzare ale lui Iacov au fost pretentioase, egoiste si josnice. Teoria ca scopul scuza mijloacele nu are aprobarea cerului (vezi Matei 4,3, 4; DA 121, 122). Dumnezeu nu putea sa aprobe fapta, insa El a condus-o la finala implinire a scopului Sau.
Esau a raspuns: Iata-ma, sunt pe moarte; la ce-mi slujeste dreptul acesta de intai nascut?
Sunt pe moarte. Traducerea KJV lasa impresia ca Esau voia sa spuna: ,,Voi muri de foame daca nu primesc de indata sa mananc. In cazul acesta, dreptul meu de intai nascut nu mi-ar mai folosi la nimic. Este deci mai bine sa primesc hrana si sa traiesc mai departe fara dreptul de intai nascut, decat sa mor acum cand ma aflu in posesia lui”. Multi comentatori au urmat acest mod de a rationa. O alta explicatie intelege ca aceasta expresie inseamna: ,,Mai de vreme sau mai tarziu eu, oricum, trebuie sa mor, si atunci nu are nici o importanta daca am dreptul de intai nascut sau nu”. Interpretarea de pe urma pare mai plauzibila in lumina cuvintelor din v.34, ca el ,,a nesocotit dreptul sau de intai nascut”. Fiind nepasator in ce priveste binecuvantarile care urmau sa fie ale lui, Esau lea privit ca neinsemnate si de aceea nu a fost vrednic de ele (PP 181).
Si Iacov a zis: Jura-mi intai. Esau i-a jurat, si astfel si-a vandut dreptul de intai nascut lui Iacov.
Jura-mi. Este greu sa aperi purtarea lui Iacov in aceasta afacere. Atitudinea si cuvintele lui descopera premeditarea (PP 179). Este o greseala periculoasa si uneori fatala a anticipa si a alerga inaintea Providentei care, la timpul potrivit si fara contributia omeneasca, va implini scopul divin.
Atunci Iacov a dat lui Esau paine si ciorba de linte. El a mancat si a baut; apoi s-a sculat si a plecat. Astfel si-a nesocotit Esau dreptul de intai nascut.
A nesocotit dreptul lui de intai nascut. Pentru Esau singurul lucru de valoare a fost satisfacerea momentana a poftei; binecuvantarile spirituale viitoare pareau indepartate si ireale. Prin acest fapt, el s-a dovedit a fi ,,lumesc” [(nereligios) Evrei 12,16], insensibil la lucrurile spirituale. El nu se ingrijea de nimic decat de satisfacerea dorintelor senzuale. Ca si un animal fara minte, si-a intemeiat hotararile sale doar pe semnificatia consideratiilor de moment. Masura pana la care o persoana este dispusa sa jertfeasca dorintele prezente pentru bunuri viitoare este un indicator precis al maturizarii emotionale si spirituale. Pe aceasta baza, numai crestinul poate deveni intotdeauna matur pe deplin, pentru ca numai el este dispus sa piarda tot ce are de oferit aceasta viata, ca sa poata fi considerat vrednic pentru viata care va veni (vezi 2 Corinteni 4.17.18; Filipeni 3,7-15; Fapte 20,24; Luca 20,34.35; Evrei 11,10). Felul usuratic in care Esau si-a vandut dreptul de intai nascut pentru un blid de linte a dovedit ca el nu era potrivit ca sa devina mostenitorul milostivei fagaduinte a lui Dumnezeu. In timp ce purtarea lui Iacov nu poate fi trecuta cu vederea, aceea a lui Esau merita condamnarea cea mai severa. Iacov s-a pocait si a fost iertat; Esau nu a primit iertarea, pentru ca pocainta lui a constat numai dintr-un regret pentru rezultatele faptei lui necugetate, nu pentru fapta in sine (Evrei 12,16, 17; PP 181).Comentariile lui Ellen G. White
19-34 PP 177-179; SR 87
23 PP 181, 196; SR 88
28 PP 177
29-33CH 110
29-34 2T 38
32 PP 179
34 PP 179, 208
Displayed: 5788 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online