Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza/ 22
Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam, si i-a zis: Avraame! Iata-ma, a raspuns el.
Dupa aceste lucruri. Aproape saptesprezece ani linistiti au trecut in tacere. Isaac era acum un tanar de 20 de ani (vezi comentariul pentru cap. 21,14; PP 147). De asemenea, erau saptesprezece ani de cand Avraam primise de la Dumnezeu ultima solie raportata. Deodata a venit
o noua descoperire, propunand cea mai mare punere la proba care putea veni asupra unei fiinte omenesti.
Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam. Traducatorii KJV au redat cuvantul ebraic nissah, ,,ispitire” in diferite feluri: (1) cand cineva pune la proba pe un altul. Regina din Seba a venit la Solomon ,,sa-l incerce prin intrebari grele” cu intentia de a descoperi daca intelepciunea sa era atat de mare cat ii mersese faima ca este (1 Regi 10,1). (2) Cand Dumnezeu incearca, pune la proba un om (Exod 16,4; Deuteronom 8,2.16; 13,3; 2 Cronici 32,31). (3) Cand un om Il pune la proba pe Dumnezeu, incercand sa-L sileasca sa actioneze in conformitate cu propriile propuneri. Aceasta este
b. o incredere exagerata in sine, fiind distincta de credinta (Exod 17,2.7; Numeri 14,22; Isaia 7,12). Avand in vedere ca acum cuvantul ,,ispitire” este folosit de obicei cu sens rau intentionat, cuvantul ,,incercare” ar fi aici de preferat. Dumnezeu niciodata nu ispiteste pe vreun om (Iacov 1,13).
Iata-ma. Aceasta vedenie pe care Avraam a avut-o in timpul noptii (PP 147) era a opta ocazie cand Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam (Fapte 7,2; Geneza 12,1; 13,14; 15,1; 17,1; 18,1; 21,12). Experientele de mai inainte il invatasera pe Avraam sa recunoasca imediat glasul lui Dumnezeu, si el era gata sa raspunda. Aceasta scurta conversatie introductiva consta in ebraica din numai doua cuvinte si in aceasta privinta difera de ocaziile asemanatoare din trecut.
Dumnezeu i-a zis: Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.
Ia pe fiul tau. Daca aceste cuvinte au fost spuse cu glas incet, dupa cum este probabil, Avraam trebuie sa fi simtit pe rand, mandrie, frica si teama respectuoasa. Dumnezeu a considerat ca este potrivit sa repete spre a trezi afectiunea parinteasca si spre a-l pregati pe Avraam pentru aspra incercare care avea sa urmeze curand. Numindu-l pe Isaac ,,singurul fiu” al lui Avraam, Dumnezeu a inteles ca el singur era considerat mostenitorul legitim al fagaduintei. Aceasta contrasteaza cu expresia din cap. 21,12.13, unde Dumnezeu il numeste pe Ismael ,,fiul roabei”.
Tara Moria. Numele Moria apare in Biblie numai de doua ori, aici si in 2 Cronici 3,1. Conform cu ultimul text, Solomon a cladit templul pe muntele Moria, la nord de cetatea lui David si la vest de valea Chedron. De aceea tara Moria trebuie sa fi fost regiunea muntoasa de jur imprejurul Ierusalimului. Numele pare sa fi fost mai degraba neobisnuit.
Adu-l. In timpurile vechi, sacrificarea fiintelor omenesti, mai ales a copiilor, era obisnuita. Atat Biblia, cat si arheologia afirma ca canaanitii practicau astfel de ritualuri. De aceea, ideea de a sacrifica zeilor pe intaiul sau nascut nu ii era straina lui Avraam. In timp ce Dumnezeu a oprit in mod explicit astfel de sacrificii (Levitic 18,21), nu este sigur ca Avraam a fost clarificat in privinta aceasta. Intr-adevar, numai presupunand ca el nu a inteles aceasta interdictie divina putem explica lipsa lui de protest la porunca lui Dumnezeu de a-l sacrifica pe fiul sau.
Avraam s-a sculat dis-de-dimineata, a pus saua pe magar, si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau Isaac. A taiat lemne pentru arderea de tot, si a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu.
Dis de dimineata. Se pare ca Avraam obisnuia sa se scoale devreme (vezi cap. 19,27; 21,14). El era un om de actiune si, intrucat Dumnezeu vorbise, singurul lui gand era imediata ascultare. De altfel, cum putea sa doarma cu greutatea unei astfel de solii in mintea sa? Cat de imposibil se parea totul! Ce indoieli trebuie sa fi chinuit sufletul sau! Neavand incredere in sine insusi, daca si-ar fi permis sa intarzie, si temandu-se si de opozitia posibila si amestecul Sarei, el se hotari sa plece de indata la drum spre locul indicat. In suprema incercare a unei vieti lungi si plina de evenimente, Avraam a ascultat fara sa puna nici o singura intrebare, fara sa faca nici o singura obiectie si fara sa caute sfat omenesc. Unde este vorba de principiu, crestinul matur nu mai doreste nimic decat o clara implinire a datoriei. Conlucrarea sa izvoraste dintr-o inima plina de iubire si devotiune. El traieste intocmai ca in prezenta lui Dumnezeu, fara consideratii omenesti spre a intuneca intelegerea sa despre adevar si datorie. Totusi, cu aceasta ocazie, ce lupta trebuie sa fi avut loc in inima ,,prietenului lui Dumnezeu”, nu daca el urma sa asculte, ci mai degraba pentru asigurarea divina ca simturile si motivatiile sale nu il inselau.
A pus saua pe magar. Seria de afirmatii concise din acest verset reflecta in mod admirabil deliberarea calma si eroismul ferm cu care patriarhul a pornit sa aduca la indeplinire porunca divina. Vocea sa calma si mainile sale ferme n-au tradat in nici un fel emotia launtrica a unei inimi frante si insangerate. Tot ceea ce era necesar pentru o calatorie lunga a fost grabnic pregatit intr-un fel practic. Nu a existat nici o urma de moment de slabiciune. Ca un nobil erou al credintei, cu educatia sa desavarsita, Avraam a raspuns de indata, cand a fost chemat sa infrunte ceasul suprem al incercarii sale. Aceasta a fost culmea experientelor sale spirituale. El s-a ridicat cu seninatate la o inaltime neintrecuta niciodata de un om muritor si s-a calificat pentru cinstea de a fi numit ,,parintele credinciosilor”.
Displayed: 5877 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online