Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 19:13-*
Previous part
Caci avem sa nimicim locul acesta, pentru ca a ajuns mare plangere inaintea Domnului impotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca sa-l nimicim.
Verset ce nu a fost comentat.
Lot a iesit, si a vorbit cu ginerii sai, care luasera pe fetele lui: Sculati-va, a zis el, iesiti din locul acesta; caci Domnul are sa nimiceasca cetatea. Dar ginerii lui credeau ca glumeste.
Lot a iesit. Pentru ca fiii si fiicele lui Lot nu sunt amintiti din nou, nu este o dovada ca Lot avea numai gineri, nici ca acesti asa-numiti gineri erau logoditi cu cele doua fiice care locuiau inca in caminul lui. Lot i-a crezut pe ingeri si a depus un efort serios pentru a-i convinge pe copiii sai sa gaseasca scapare parasind cetate, insa ei nu au facut altceva decat sa ridiculizeze ideea ca Dumnezeu o va nimici.
Cand s-a crapat de ziua, ingerii au staruit de Lot, zicand: Scoala-te, ia-ti nevasta si cele doua fete, care se afla aici, ca sa nu pieri si tu in nelegiuirea cetatii.
Scoala-te. Dupa cate se pare, Lot i-a avertizat pe copiii sai in timpul noptii, iar cand soarele era aproape sa rasara, ingerii ceresti l-au grabit sa fuga fara intarziere impreuna cu sotia si cele doua fiice. Expresia: ,,care se afla aici” inseamna ca Lot mai avea si alte fiice care nu erau ,,aici” si ca nu au vrut sa plece.
Si fiindca Lot zabovea, barbatii aceia l-au apucat de mana, pe el, pe nevasta sa si pe cele doua fete ale lui, caci Domnul voia sa-l crute; l-au scos, si l-au lasat afara din cetate.
Si fiindca Lot zabovea. Lot si sotia sa au crezut, dar au gasit ca este foarte greu sa paraseasca toata averea lor. In confuzia si zapaceala momentana, Lot a zabovit, nehotarat cu privire la ce trebuia sa ia cu el in timpul fugii. Deoarece ingerii nu au manifestat nici un interes fata de averile lui Lot, i-au scos afara pe cei patru cu forta, ,,caci Dumnezeu voia sa-l crute”. Asa este slabiciunea naturii omenesti, incat chiar un om bun poate deveni atat de atras de lume, ca nu se poate rupe de ea. El este ca un drumet intr-un viscol care, simtind o amortire fatala furisandu-se in membrele sale inghetate, este ispitit sa cedeze fata de ceea ce stie ca este somnul mortii. El are nevoie de cineva care sa-l trezeasca si sa-l impinga spre un loc de scapare.
Dupa ce i-au scos afara, unul din ei a zis: Scapa-ti viata; sa nu te uiti inapoi, si sa nu te opresti in vreun loc din Campie: scapa la munte, ca sa nu pieri.
Scapa-ti viata. Cel in fata caruia mijlocise Avraam cu o zi inainte s-a alaturat acum ingerilor, in afara zidurilor cetatii, si a adaugat un poruncitor indemn la avertizarea lor. Necesitatea ca Isus Hristos sa se alature ingerilor in apelul lor catre Lot sugereaza ca el si sotia sa ezitau inca sa lase totul in urma lor. Nu putea oare fi amanata nimicirea, pana cand vor avea ocazia sa-si mute averea lor? In timpul stabilit, ar mai putea convinge si pe altii sa li se alature. De ce atat graba? Dar Hristos apare si porunceste: ,,Scapa-ti viata” (PP 160, compara cu cap. 18,21.32; 19,22).
Sa nu te uiti inapoi. Avand in vedere ca abia mai era timp suficient pentru a scapa de focul care urma sa cada curand, nu se mai putea ingadui nici o intarziere. Daca cererea lui Lot cu privire la timp ar fi fost ascultata, el si-ar fi dat seama ca este foarte greu sa plece cu averea adunata pe parcursul unei vieti intregi El s-ar fi putut hotari chiar sa ramana. Siguranta sa consta intr-o imediata si completa despartire de toate acele lucruri care ii legau inima de Sodoma. Tot asa stau lucrurile si cu noi astazi.
Scapa la munte. Campia care fusese odata atat de atragatoare datorita frumusetii si fertilitatii ei devenise cel mai periculos loc de pe pamant si trebuia sa fie parasita. Ce fatala fusese hotararea lui Lot de a face ca aceasta regiune sa fie locul domiciliului sau (vezi cap. 13,11). Acum el trebuia sa gaseasca adapost in munti (vezi Psalmi 121,1). Aici, printre stancile si crapaturile muntilor, avea sa fie in siguranta fata de lacul de foc in care frumoasa campie urma sa fie transformata in curand.
Lot le-a zis: O! nu, Doamne!
O! Nu, Doamne. In loc sa conlucreze bucuros cu planul lui Dumnezeu pentru pastrarea vietii sale, Lot a abuzat de marea bunatate a lui Dumnezeu. Referindu-se la presupusa imposibilitate de a scapa la munti, el a cerut ingaduinta de a se refugia in mica cetate din apropiere a Belei (cap. 14,2), numita mai tarziu Toar, ,,mica” in acest caz. Lot inca era cu inima indoita sa lase comoditatea si luxul vietii de oras pentru ceva ce i se parea o existenta trecatoare si nesigura.
Iata ca am capatat trecere inaintea Ta, si ai aratat mare indurare fata de mine, pastrandu-mi viata; dar nu pot sa fug la munte, inainte ca sa ma atinga prapadul, si voi pieri.
Verset ce nu a fost comentat.
Iata, cetatea aceasta este destul de aproape ca sa fug in ea, si este mica. O! de as putea sa fug acolo, este asa de mica si sa scap cu viata!
Verset ce nu a fost comentat.
Displayed: 5046 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online