Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 18:4-*
Previous part
Ingaduie sa se aduca putina apa, ca sa vi se spele picioarele; si odihniti-va sub copacul acesta.
Sa vi se spele picioarele. Avraam aminteste pentru prima data de spalarea cu apa a picioarelor calatorilor obositi, un aspect necesar al ospitalitatii in unele tari rasaritene pana in ziua de azi. In timp ce se odihneau sub un pom, el avea sa le pregateasca o masa. Dupa aceea, ei puteau sa plece mai departe si sa-si continue calatoria.
Am sa ma duc sa iau o bucata de paine, ca sa prindeti la inima, si dupa aceea va veti vedea de drum; caci pentru aceasta treceti pe langa robul vostru. Fa cum ai zis, i-au raspuns ei.
Verset ce nu a fost comentat.
Avraam s-a dus repede in cort la Sara, si a zis: Ia repede, trei masuri de faina alba, framanta, si fa turte.
Ia repede. Ca un seic beduin de astazi, Avraam s-a adresat sotiei sale sa ia trei ,,masuri”, se’im (sau aproximativ 22 l) de faina fina si sa coaca turte. Coacerea se facea pe piatra incinsa. ,,Untul” era lapte covasit, considerat ca delicatesa chiar si azi in multe tari orientale. Lista de bucate enumerate in acest verset si in celelalte doua urmatoare au oferit o abundenta si multumitoare masa. Avraam le-a dat ce a avut mai bun.
Si Avraam a alergat la vite, a luat un vitel tanar si bun, si l-a dat unei slugi sa-l gateasca in graba.
Verset ce nu a fost comentat.
Apoi a luat unt si lapte, impreuna cu vitelul pe care-l gatise, si l-a pus inaintea lor. El insusi a stat langa ei, sub copac, si le-a slujit pana ce au mancat.
Au mancat. Oaspetii ceresti ai lui Avraam au mancat intr-adevar hrana pe care o pregatise pentru ei, dupa cum mai tarziu a facut Hristos, la aratarea Sa inaltata si proslavita, spre a dovedi realitatea invierii Sale (Luca 24,21-43). Acceptarea ospitalitatii lui Avraam din partea lui Hristos si a ingerilor poate ca trebuia sa-i dovedeasca lui Avraam ca vizita lor la cortul sau de la Mamre nu era un vis sau o vedenie, ci o experienta adevarata.
Atunci ei i-au zis: Unde este nevasta ta Sara? Uite-o in cort, a raspuns el.
Unde este... Sara? Avraam a stat langa ei si le-a slujit in timp ce au mancat (v.8). Dupa ce au mancat, ei s-au informat despre Sara. O cerere de felul acesta incontestabil nu corespundea cu obiceiul oriental. Strainii nu trebuiau nici sa cunoasca, nici sa foloseasca numele unei sotii. Faptul ca ei cunosteau numele ei probabil ca i-a sugerat lui Avraam ca oaspetii sai erau mai mult decat oameni, iar cererea lor a lasat sa se inteleaga ca vizita lor avea de-a face cu ea. Conversatia care a avut loc a clarificat identitatea lor, iar din fagaduinta repetata acum, Avraam a recunoscut in mod sigur pe ,,Unul” care mai inainte i se adresase de cinci ori. Aceasta a fost prima ocazie pe care o avusese Sara sa asiste personal la una dintre manifestarile divine de care a avut parte sotul ei. Avraam deja stia si credea (Romani 4,19.20). Din aceste fapte si din Geneza 18,9-15, reiese ca aceasta vizita a fost destinata spre a o pregati pe Sara pentru experienta suprema a vietii ei – nasterea intaiului ei nascut si a singurului ei fiu.
Unul dintre ei a zis: La anul pe vremea aceasta, Ma voi intoarce negresit la tine; si iata ca Sara, nevasta ta, va avea un fiu. Sara asculta la usa cortului, care era inapoia lui.
La anul pe vremea aceasta. Aceasta poate sa indice un an, dupa cum se intelege din Romani 9,9 si dupa cum este redat in LXX, sau poate ca se refera la perioada normala de sarcina, 9 luni. Si intr-un caz si in altul, in acea vreme, Sara avea sa dea nastere unui fiu.
Sara asculta. Sara statea dupa perdelele cortului, dupa cum este obiceiul femeilor arabe din vremuri stravechi. Oprite de a se amesteca in mod liber cu barbatii, inclusiv oaspetii, si indeosebi daca erau straini, dar cu toate acestea foarte mult interesate de conversatiile lor, femeile beduine se gasesc de obicei aproape de usa cortului, fara a fi insa vazute. Desi nu pot fi vazute, ele aud de obicei tot ce vorbesc vizitatorii si ii observa indeaproape. Amintirea numelui ei trebuie sa o fi surprins pe Sara, ca si pe Avram. Cu ce atractie puternica si atentie extaziata trebuie sa fi urmarit ea instiintarea ca urma sa aiba un fiu.
Avraam si Sara erau batrani, inaintati in varsta; si Sarei nu-i mai venea randuiala femeilor.
Avraam si Sara erau batrani. Ca si Avraam la descoperirea de mai inainte, tot asa nici Sara nu putea crede ca fagaduinta facuta se va implini vreodata. De 25 de ani o auzise repetandu-se, insa pentru ea zilele fusesera prelungite dincolo de credibilitate si fiecare din viziunile lui Avraam, dupa cat se parea, dadusera gres rand pe rand. Ca rezultat al viziunii precedente (cap. 17), indoiala lui Avram se schimbase in credinta si, cu aceasta ocazie, nu exista nici o dovada de indoiala din partea lui, asa cum observa cu claritate Pavel (Romani 4,19, 20).
Sara a ras in sine, zicand: Acum, cand am imbatranit, sa mai am pofte? Domnul meu barbatul de asemenea este batran.
Sara a ras. Cu ocazia descoperirii divine de mai inainte Avraam rasese (vezi comentariul pentru cap. 17,17). Acum a ras Sara, probabil exprimand amaraciunea si necredinta ei, la gandul ca imprejurarile aveau sa fie altele. Printr-un ras pe jumatate ironic, pe jumatate cuprins de dor tacut, ea a dat expresie cugetului ,,e prea frumos, ca sa fie adevarat” (vezi Ezechiel 12,22-28).
Domnul meu. In contrast cu parerile gresite ale Sarei, respectuoasa ei supunere fata de Avraam este vrednica de laudat. Chiar si cand vorbea cu sine, ea se refera la el ca la ,,Domnul meu”, fapt pentru care Noul Testament o prezinta ca pe un exemplu de virtute a sotiei crestine (1 Petru 3,6).
Displayed: 5738 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online