Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 15:2-*
Previous part
Avram a raspuns: Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Caci mor fara copii; si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.
Mor fara copii. Teama lui Avram nu se datora atat de mult represaliilor militare posibile, cat faptului ca el era inca fara mostenitor. De la problemele mai apropiate, gandul sau a revenit la fagaduinta divina care l-a adus in Canaan. Cum putea sa se adevereasca fagaduinta lui Dumnezeu ca el, fara copii cum era, avea sa devina stramosul unei mari natiuni? Combinatia ,,Doamne, Dumnezeule”, ’Adonai Yahweh, se intalneste aici pentru prima data. Recunoscand in Dumnezeu pe Domnul, Stapanitorul si Monarhul sau, Avram I se adreseaza ’Adonai, ,,Domnul meu” si adauga la aceasta numele personal divin Iehova.
Mostenitorul casei mele. Rapoartele mesopotamiene, mai ales cele din cetatea Nuzi din vremurile patriarhale, au adus o lumina binevenita asupra acestui pasaj, pana acum obscur. Aceste rapoarte arata ca soti bogati, dar fara copii, puteau sa adopte unul dintre sclavii lor pentru a deveni mostenitorul intregii lor averi si, astfel, sa se ingrijeasca de ei la batranete. Drepturile si obligatiile in legatura cu adoptarea erau scrise, sigilate si apoi semnate de mai multi martori, ca si de cele doua parti care au cazut de acord. Avram s-a temut ca nici o alta cale nu a mai ramas pentru el, decat sa urmeze practica obisnuita a timpului sau si sa-l adopte pe cel mai de incredere serv al sau, Eliezer din Damasc, ca fiu legal si mostenitor. Acest gand este exprimat in primul rand in expresia pe care KJV a tradus-o ,,administrator al casei mele”, literal, ,,fiu al posesiunii casei mele”, insemnand ,,acela care va mosteni casa mea”. Aceeasi idee este repetata in mod clar in cuvintele ,,Iata... slujitorul nascut in casa mea va fi mostenitorul meu” (v.3). Toate dorintele puternice, suferintele si dezamagirile anilor de casnicie ai lui Avram sunt exprimate in aceasta tanguire, ca nu unul nascut din el, ci doar unul nascut in casa sa va fi mostenitorul sau. Eliezer, nascut in casa lui Avram si crescut asa cum au fost toti servii lui Avram, in frica de Domnul, nu a fost numai un rob de incredere, ci si un vrednic urmas al credinciosului patriarh. El era ,,un barbat evlavios”, cu experienta si judecata sanatoasa” (PP 172).
Si Avram a zis: Iata ca nu mi-ai dat samanta, si slujitorul nascut in casa mea va fi mostenitorul meu.
Verset ce nu a fost comentat.
Atunci Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: Nu el va fi mostenitorul tau, ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mostenitorul tau.
Verset ce nu a fost comentat.
Si, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: Uita-te spre cer, si numara stelele, daca poti sa le numeri. Si i-a zis: Asa va fi samanta ta.
Uita-te spre cer. Acest fapt dovedeste ca vedenia i-a fost data lui Avram in timpul noptii. Fiind inca in viziune, patriarhul a fost condus afara, in loc deschis, si i s-a poruncit sa ridice ochii spre cerul instelat si sa numere – daca putea sa o faca – miliardele de stele scanteietoare, daca dorea sa cunoasca numarul semintei sale.
Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire.
A crezut pe Domnul. Pavel a folosit acest text ca piatra unghiulara pe care a intemeiat doctrina indreptatirii prin credinta (Romani 4,3; Galateni 3,6). Cu toate ca posibilitatea ca Avram sa mai poata avea copii descrescuse de la prima fagaduinta a lui Dumnezeu, el nu a ezitat sa creada in Cuvantul lui Dumnezeu. Forma verbala ebraica tradusa ,,el a crezut”, he’emin, este din aceeasi radacina ca si cuvantul amen, cu care accentuam dorinta noastra ca Dumnezeu sa auda si sa implineasca rugaciunile noastre. Acest verb exprima increderea deplina in puterea si fagaduinta lui Dumnezeu. Forma speciala a verbului folosit aici exprima, in plus, ca la acea data aceasta nu era numai experienta vietii lui Avram, ci si o statornica trasatura de caracter. El a continuat sa creada.
Credinta si increderea ca de copil a lui Avram in Dumnezeu nu l-a facut ,,neprihanit”; mai degraba Domnul ,,i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire”. Pentru prima data aceste importante concepte, credinta si indreptatire sunt puse alaturi. Este evident ca Avram nu a avut ,,indreptatirea”, pana ce aceasta nu i-a fost creditata de Dumnezeu, si daca Avram nu a avut aceasta indreptatire, atunci nici un om nu a avut-o vreodata. Avram a fost un pacatos si a avut nevoie de mantuire, asa cum are nevoie oricare alta fiinta omeneasca, dar cand indreptatirea i-a fost atribuita, indurarea si harul au fost de asemenea inmultite, indeplinind iertarea pacatului lui si aducand rasplatirile indreptatirii. Pentru prima oara a fost adusa la iveala deplina semnificatie a credintei. Tot aici este mentionata pentru prima data indreptatirea atribuita. De aici inainte, amandoua notiunile strabat Sfintele Scripturi pentru a fi tratate in cele din urma in mod amplu si intelept de apostolul Pavel (vezi Romani 4).
Displayed: 5004 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online