# name Romanian Personal Development: Octavian Lupu 1 1 1 Contents 1 1 2 1 -> Contents 1 1 3 2 -> Capitolul 1: O problema bine enuntata este pe jumatate rezolvata 1 1 4 3 -> Capitolul 2: Cuvintele care dezleaga misterul problemelor vietii 1 1 5 4 -> Capitolul 3: Cautarea unui remediu potrivit 1 1 6 5 -> Capitolul 4: Trecand dincolo de portile Edenului sau cum sa studiezi Biblia 1 1 7 6 -> Capitolul 5: Aplicand personal principii cu un caracter general 1 1 8 7 -> Capitolul 6: Rugaciunea, ca raspuns la marea epistola a lui Dumnezeu 1 1 9 8 -> Capitolul 7. Cum sa elaborezi un plan actiune 1 1 10 9 -> Capitolul 8: Arta de a gandi pozitiv indiferent de imprejurare 1 1 11 10 -> Capitolul 9: Jurnalul de bord 1 1 12 11 -> Capitolul 10: Vindecare deplina pentru om si planeta Pamant sau "Cele trei vindecari" 1 1 13 12 -> Capitolul 11: Vindecarea descurajarii prin intermediul Cuvantului divin 1 1 14 13 -> Capitolul 12: Cum sa invingi indoiala 1 1 15 14 -> Capitolul 13: Remediu spiritual pentru neliniste 1 1 16 15 -> Capitolul 14: De la singuratate la acceptarea celorlalti 1 1 17 16 -> Capitolul 15: De la excesul in munca la o viata armonioasa 1 1 18 17 -> Capitolul 16: Vindecarea de necredinta 1 1 19 18 -> Capitolul 17: Vindecare prin intermediul exercitiului marturisirii 1 1 20 19 -> Capitolul 18: Drumul de la intuneric la lumina sau "Cum am devenit crestin" 1 2 1 Capitolul 1: O problema bine enuntata este pe jumatate rezolvata 1 2 2 În urma cu ceva timp, am avut o discutie interesanta cu o cunostinta, despre cum ar trebui sa arate un studiu biblic. Discutia a pornit de la dezvaluirea dorintei mele de a scrie o carte pe tema studiului biblic personal, adresata maselor largi de neinitiati in ce priveste cunoasterea Sfintelor Scripturi. 1 2 3 Ideea mea era de a aduce la lumina un anumit gen de studiu, practicat pe scara larga in perioada finala a evului mediu, in special in mediile apusene reformat. Era vorba de studierea inductiva, verset cu verset, a textului biblic, intr-o maniera direct, usor omiletica, care sa puna in valoare la maximum forta conceptelor cuprinse in Cartea Sfanta. 1 2 4 În acel moment am surprins un zambet larg pe fata interlocutorului meu, care mi-a spus ca o astfel de idee este deosebit de buna in masura in care ea se va intrepatrunde cu experientele si problemele celor ce vor citi cartea pe care o voi scrie. 1 2 5 - Bine, i-am raspuns eu, dar cum pot sa intretes studiul biblic cu experienta personala a cititorilor? De regula se realizeaza o prezentare generala din care fiecare este liber sa-si aleaga ce ii va placea. 1 2 6 - Raspunsul il vei gasi, continua el, atunci cand vei intelege ca scopul studiului biblic nu este cel de a oferi doar cunostinte, acest lucru fiind numai un mijloc, ci acela de a realiza preschimbarea vietii, saltul intr-o dimensiune cereasca, infinit superioara. Acest salt spiritual presupune abordarea paletei de probleme cu care ne confruntam si aplicarea puterii Cuvantului divin, capabil sa descatuseze cele mai sublime energii in vietile noastre. 1 2 7 - Vrei sa spui ca in loc de a furniza un studiu biblic asa-zis "informativ", ar trebui sa ma preocupe mai mult o studiere aplicata, amestecata sau intretesuta cu gama de probleme concrete cu care fiecare dintre noi se izbeste la fiecare pas? Totusi, nu am cunostinta de existenta unor astfel de studii biblice. 1 2 8 - Chiar daca nu ar exista astfel de studii biblice, te asigur ca daca vei cauta sa scrii in felul acesta vei si reusi, imi spuse prietenul meu intr-un mod cat se poate de provocator. Si stii de ce? continua el, fiindca este singurul gen de studiu ce va aduce cu adevarat lumina Cuvantului in experienta noastra cotidiana, ori aceasta este cea mai mare nevoie a fiecarui om. 1 2 9 - Am de ales? am intrebat mai departe stiind de fapt raspunsul. 1 2 10 - Cred ca stii deja ca am inceput scrierea unora dintre cele mai pasionante si interesante studii biblice, in care vom porni de la experienta concreta cautand raspunsuri si solutii oferite de catre Dumnezeu. 1 2 11 În concluzie, am hotarat sa adaptez studiul biblic la experienta noastra cotidiana, astfel incat in locul unei studieri pur teologice sa avem o abordare aplicata, cat mai practica cu putinta. Asadar, haideti sa incepem o calatorie incitanta in lumea studiului biblic aplicat, avand ca tema principala dobandirea vindecarii adusa de Cuvantul divin pentru toate problemele noastre. 1 2 12 Draga cititorule, daca am reusit sa-ti atrag atentia cu aceasta mica introducere, atunci te invit sa fii partenerul meu de discutie in intelegerea aplicata la experienta cotidiana a invataturilor Sfintelor Scripturi. Dar pentru inceput am o intrebare pentru tine: Cum poti sa exprimi cel mai bine problemele si dilemele cu care te confrunti? Sigur, exista multe cai de a spune ce simti si de a incerca sa te faci inteles, dar cred ca fundamental este ca indiferent de metoda sa descrii cat mai clar problema cu care te confrunti. 1 2 13 Cand eram elev, deseori profesorul de matematica ne zicea "O problema bine enuntata este pe jumatate rezolvata", iar uneori la lectiile de geometrie, de care cred ca isi aduce aminte orice fost elev, ne spunea ca "Nu poti gandi corect pe o figura desenata incorect". De aceea, deseori trebuia sa desenez din nou figura geometrica in cauza, pana cand arata suficient de clar pentru a putea gandi corect pe marginea ei. 1 2 14 Asadar, iata-ne impreuna, tu si cu mine, la o lectie de geometrie a vietii, in fata unor probleme care inainte de a fi rezolvate trebuie sa fie bine exprimate. Poate acum ar fi momentul sa iei un caiet, ca la scoala, sau sa te asezi in fata calculatorului deschizand un nou fisier, si sa incepi sa descrii in propriile tale cuvinte problema cu care te confrunti. Nu este nevoie sa te cenzurezi, fiindca oricum caietul il vei pune intr-un loc sigur, iar fisierul deschis il vei parola. Important este sa fii sincer cu tine insuti si sa descrii cat mai clar cu putinta, nu uita ce spunea profesorul de matematica, problema cu care te confrunti chiar acum. 1 2 15 Cu siguranta ca lucrurile pe care le-ai scris ar putea sa semene cu ceea ce am asternut si eu pe hartie in caietul pe care l-am intitulat: "Problemele cu care ma confrunt", sau mai simplu "Caietul problemelor", pe care speram ca in viitor il vom numi din nou cu titlul: "Caietul problemelor si solutiilor". Ar fi interesant acum sa citim impreuna ce ai scris, dar pana vom ajunge la aceasta, hai sa vedem ce am completat eu in "Caietul cu probleme". În fond, vom schita enunturile pentru o viitoare tema pentru acasa, nu este asa? 1 2 16 "În ultimul timp ma confrunt tot mai mult cu neputinta de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie ca este vorba de ceilalti membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia ca nimeni nu ma intelege cu adevarat, ca sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori ma surprind reactionand cu violenta fata de ceilalti, chiar daca nu am nici o ratiune precisa in acest sens. Mi-as dori sa pot merge intr-un loc in care sa ma retrag, in singuratate poate, cel putin pentru timp, undeva departe, un loc in care sa-mi redescopar sensul si valorile". 1 2 17 Am descris in paragraful anterior, in mod succint, o situatie tipica de instrainare redata simptomatic, adica prin manifestarea diferitelor simtaminte. Sunt sigur ca oricare dintre noi a trecut uneori prin astfel de situatii, insa deocamdata nu am dorit sa examinez cauzele in clipa de fata. Acum este insa momentul sa enunt un principiu ori de cate ori veti dori sa scrieti in "Caietul problemelor", si anume ca nu trebuie sa va opriti asupra posibilelor cauze, cel putin nu la acest moment, ci doar constatati si scrieti, ca si cum ar fi o alta persoana cea despre care vorbiti. 1 2 18 Unul dintre primele beneficii ale unei astfel de abordari rezulta din detasarea ce se creeaza fata de problema descrisa. Este ca si cum te-ai privi din exteriorul conditiei in care te afli si ai viziona propria ta viata asemenea unui film. Atunci cand ne descriem simtamintele, mai ales in scris, tindem sa devenim mai obiectivi in aprecierea situatiei cu care avem de-a face. 1 2 19 Excesivul subiectivism, sau "eu", in intelegerea problemelor cu care ne confruntam, genereaza o concentrare pe sine ce conduce la amplificarea perceptiei lucrurilor ce ne deranjeaza, generand senzatia de fundatura, de neputinta de a iesi din mijlocul circumstantelor defavorabile. De aceea, avem nevoie sa ne detasam si sa descriem situatia asemenea unui artist care priveste un peisaj si il reda intr-un tablou, care bineinteles va prelua acele elemente ce i se vor fi parut a fi relevante autorului. 1 2 20 Sunteti un artist care contemplati propria dumneavoastra viata, iar inainte de a emite judecati de valoare si de a da verdicte, este esential sa o priviti asa cum este ea, cu bunele si relele ei. Este bine de retinut ca pentru a interpreta un lucru este important sa redai cat mai bine ceea ce vezi, ceea ce simti, ceea ce gandesti. 1 2 21 Sa incercam acum o alta redare a unei posibile situatii cu care ne-am putea confrunta. Voi incerca sa fiu cat mai realist, preluand anumite elemente ce le-am intalnit in propria mea viata, dar incercand, din ratiuni "didactice", sa fiu cat mai general cu putinta. 1 2 22 "În ultimele zile am constatat ca o multime de ganduri negre ma asalteaza din toate partile. Îmi este pur si simplu teama de a mai privi in jurul meu, dar mai ales in viitor. Nesiguranta ma impresoara la fiecare pas, iar vestile rele se succed cu repeziciune pierzandu-le sirul, dar sigur naucindu-ma in trecerea lor. Nu mai am speranta, nici incredere; ma simt asemenea unui animal urmarit de un pradator nevazut, dar totusi prezent la fiecare pas. Simt ca pierd controlul vietii si ma ingrozesc la gandul zilei de maine." 1 2 23 În acest paragraf nu am fost concret in legatura cu starile descrise, care pot proveni din cauze multiple, dar am schitat mai multe elemente ce redau o situatie de afundare in incertitudine si teama, in principal cauzata de ceea ce numim a fi "ganduri negre". Într-un "Caiet cu probleme" este bine sa facem descrieri cat mai concrete cu putinta, sa fim sinceri cu noi insine, mentinand totusi nivelul de principiu. 1 2 24 Tocmai cand terminasem aceste lucruri de scris, m-am intalnit din nou cu prietenul meu, despre care am mai avut ocazia sa amintesc si i-am aratat manuscrisul. El l-a parcurs cu repeziciune si mi-a zis urmatoarele: 1 2 25 - Vad ca ai facut progrese serioase in intelegerea studiului biblic aplicat, imi spuse el reflectand putin la cele scrise. Cred ca esti pe calea cea buna, dar as dori sa nu dai impresia ca te ocupi doar de cazurile legate de depresie sau de slabiciune in fata problemelor vietii. Gandeste-te ca multi oameni nu au astfel de simtaminte sau cel putin nu sunt constienti de ele. 1 2 26 - Bine, dar un om ce nu este constient de propria sa neputinta, nu are nevoie de un "Caiet de probleme", am raspuns fiind nelamurit cu privire la ce dorea sa imi spuna. El este deasupra problemelor vietii, nu este asa? 1 2 27 Reflectand in continuare la aceste cuvinte, prietenul meu imi raspunse la randul sau: 1 2 28 - A nu avea probleme si a nu fi constient de ele sunt doua lucruri complet diferite ca ziua de noapte. Nu exista oameni fara probleme pe planeta Pamant; cei care par ca nu au fie braveaza, fie sunt sub influenta a ceva ce-i determina sa piarda simtul realitatii. 1 2 29 - Dar cum sa redau situatia unui om care nu este constient de existenta problemelor in viata sa? am intrebat mai departe. 1 2 30 - Simplu. Prin expunerea directa a ceea ce il preocupa problemele vor iesi imediat la suprafata, chiar daca ele stateau in intuneric. Cum am mai zis: "Nu exista om fara probleme pe planeta Pamant". 1 2 31 - Crezi ca voi reusi sa redau o astfel de situatie? am intrebat cu nedumerire. 1 2 32 - Sigur ca vei reusi; incearca si vei vedea ca merge! imi spuse in cele din urma prietenul meu. 1 2 33 Acceptand aceasta noua provocare, am luat manuscrisul si am redat ceea ce as fi numit: "Problemele unui om fara probleme", un titlu care de la inceput starnea controverse nu numai in mintea mea, dar si a celui care ar fi citit astfel de randuri. 1 2 34 "Sunt un om care nu am propriu-zis probleme. Cu toate acestea in ultima vreme am fost tot mai preocupat sa investesc cat mai profitabil banii pe care ii detin. Acest lucru este normal, data fiind criza financiara care se afla in plina desfasurare in aceste zile. Totul imi merge din plin; ceea ce imi propun, de indata se si realizeaza, si de aceea ma pot considera a fi un om de succes. 1 2 35 Totusi, de ceva vreme am observat ca relatiile mele cu familia au suferit ceva schimbari. Bineinteles, nu schimbari notabile, dar totusi semnificative, in orice caz suficient pentru a-mi atrage atentia. Nu am idee de ce, dar sotia pare a fi tot mai retrasa. Parca i-ar fi teama sa mai vorbeasca cu mine. Copiii aproape ca nu ma mai baga in seama. Parca m-ar evita. Ceva se intampla cu ei, dar nu imi dau seama. Sau poate se intampla ceva cu mine? 1 2 36 Este drept ca in ultimul timp vin tot mai tarziu de la munca. Dar ce sa fac? Cheia succesului presupune efort si iar efort. Este iarasi adevarat ca de mai mult timp week-end-urile le-am petrecut in nenumarate discutii si intruniri de afaceri. Dar nu am vrut sa pierd niste ocazii, care cu siguranta nu se vor mai repeta. Cu toate acestea, imi este tot mai clar ca se intampla ceva in familia mea. Sa fie oare o problema la ei? Sau poate chiar la mine?" 1 2 37 Orice citire onesta a unei astfel de descrieri ar arata imediat ca exista nu una, ci o multime de probleme serioase in viata unei astfel de persoane. Practic, eroul nostru munceste "zi - lumina" si nu mai are timp de nimic altceva, bineinteles nici de familie. Desi se justifica la fiecare pas asupra propriei conduite, totusi este silit sa constate efectele, care il conduc sa isi puna tot mai multe intrebari. 1 2 38 Înainte de a incheia acest capitol, as vrea sa reiau cateva idei de principiu. Astfel, pentru a putea a avea o justa privire de ansamblu asupra situatiilor cu care ne confruntam, este util sa avem un "Caiet cu probleme" in care sa notam onest, direct, ca sa nu spun sincer si fara prejudecati, lucrurile ce ne ocupa atentia, incercand sa descriem cat mai fidel circumstantele in care ne gasim, dar fara a intra, cel putin pe moment, in detalii si presupuneri cu privire la cauze. Aceasta etapa va urma ulterior. 1 2 39 Mai departe, este bine sa descriem lucrurile privindu-le oarecum din exterior, detasandu-ne de propria noastra situatie, sau conditie, si incercand sa nu emitem judecati de valoare, nici fata de noi, nici fata de ceilalti sau situatiile aparute. Justificarea de sine este un obstacol serios, la fel ca prejudecata, in intelegerea corecta a problemelor cu care ne confruntam, conducand fie la sentimentul ca suntem victime ale neintelegerii celor din jur, fie la cel de judecator al celorlalti. Fiind obiectivi in raport cu noi insine, vom ajunge sa fim obiectivi si in ce priveste intelegerea situatiilor si a cauzelor in etapa de analiza ce va urma. 1 2 40 Asadar, studiul biblic aplicat presupune evaluarea corecta a problemelor cu care ne confruntam, inainte de a trece la etapa urmatoare, de analiza si determinare nu neaparat a cauzelor, care de multe ori ne raman ascunse, ci a principiilor care genereaza probleme in viata noastra. De aici, vom trece ulterior la gasirea remediului potrivit, oferit de cuvintele Sfintelor Scripturi. Dar pana atunci, va invit sa cititi urmatoarele sugestii ce merita a fi retinute. 1 2 41 Sugestii ce merita a fi retinute: 1 2 42 1. Luati-va timp pentru a scrie intr-un caiet, sau intr-un fisier de calculator, problemele cu care va confruntati, facand o lista a lor, dar mai ales descriindu-le intr-o maniera cat mai obiectiva. 1 2 43 2. Nu va cenzurati si nu incercati sa va justificati sau sa va scuzati, ci mai degraba prezentati problema ca si cum ar fi vorba despre altcineva. 1 2 44 3. Notati elementele de principiu si nu intrati in detalii ce nu sunt necesare. De asemenea, nu incercati sa interpretati in aceasta etapa sau sa dati verdicte. Pur si simplu contemplati situatia si redati-o in cuvintele dumneavoastra proprii. 1 2 45 4. Aveti grija ca aceste descrieri sa fie personale si sa nu aiba nimeni un acces neautorizat. Puneti caietul intr-un loc sigur sau puneti o parola de acces la fisierul scris de catre dumneavoastra. 1 2 46 5. Realizati un obicei din a completa sau scrie in acest "Caiet cu probleme" si mai ales urmati metodele ce vor fi expuse in capitolele urmatoare. 1 3 1 Capitolul 2: Cuvintele care dezleaga misterul problemelor vietii 1 3 2 Orice scriere este compusa din cuvinte ce se succed conform unor reguli gramaticale alcatuind propozitii, fraze, paragrafe si capitole. Asa stau lucrurile si in cartea de fata, dar scopul meu in acest moment este de a incepe sa dezlegam misterul lucrurilor scrise in "Caietul problemelor". 1 3 3 Pentru a demara aceasta nobila actiune, am apelat din nou la prietenul meu, sfatuitor in realizarea unui studiu biblic aplicat. Prin urmare, l-am intrebat direct intr-una din zile: 1 3 4 - Spune-mi, te rog, cum ai vedea tu aceasta chestiune a intelegerii lucrurilor scrise in "Caietul problemelor"? Am impresia ca ma aflu in fata enuntului unei teoreme, bine exprimata, dar imposibil sau in orice caz greu de rezolvat. 1 3 5 Adresandu-i aceste cuvinte, el s-a intors surazator si mi-a zis: 1 3 6 - De fapt abia acum incepe cu adevarat urcusul calatoriei noastre. Faptul ca descriem o situatie ce ne deranjeaza nu inseamna ca am si gasit rezolvarea ei. Pe de alta parte, inainte de a rezolva o problema, este obligatoriu sa ii dezlegi misterul, taina ce nu se arata de la inceput privirii noastre. Dar pentru aceasta trebuie sa te uiti la problema din unghiul care trebuie. 1 3 7 A fost randul meu sa zambesc inainte de a spune: 1 3 8 - Îmi amintesc de un alt profesor de matematica, ce ne spunea la o lectie de geometrie in spatiu ca este esential sa privesti dintr-o perspectiva avantajoasa figura geometrica ce reda problema pe care incerci sa o rezolvi. 1 3 9 - Asa este, imi raspunse el, dar m-as gandi si la modul in care erau pictate tablourile in timpul Renasterii. Astfel, tabloul putea fi bine inteles doar dintr-un anumit unghi, oferind o anumita perspectiva si numai privind la niste detalii semnificative ce ii dezlegau, sau in orice caz reliefau, misterul compozitiei. A picta, insemna de fapt, a codifica, a exprima prin simboluri si semne ceva care trecea dincolo de subiectul imediat al tabloului in cauza. 1 3 10 - Te gandesti cumva la tabloul Giocondei, in care Leonardo da Vinci a introdus acel detaliu al surasului, ce avea sa suscite atatea intrebari si speculatii de-a lungul timpului? l-am intrebat pe prietenul meu. 1 3 11 - Nu uita, imi raspunse la randul sau, ca Leonardo da Vinci a fost deopotriva matematician, fizician, filozof si artist. El a inglobat in pictura sa cate ceva din toate domeniile in care excela cu prisosinta. Acum, intorcandu-ma la "Caietul problemelor", descrierile realizate trebuie sa fie intr-un fel intelese si de aceea trebuie sa identificam detaliile semnificative ce dau inteles ansamblului celor relatate. 1 3 12 - Dar care ar putea fi aceste detalii semnificative la un fragment de text? am intrebat in continuare. 1 3 13 - Pentru a-ti raspunde, iti voi pune la randul meu o intrebare. Din ce este compus un tablou, ma refer la o pictura redata de catre un artist? 1 3 14 - Cu siguranta, ca o pictura reprezinta o compozitie realizata din imagini asezate pe o panza, am spus imediat. 1 3 15 - Bine ai raspuns! Dar detaliile semnificative din ce sunt alcatuite? continua el in aceeasi linie. 1 3 16 - Bineinteles ca tot din imagini, sau mai bine zis din fragmente de imagini, ce redau elementele cheie ale compozitiei in cauza, am raspuns mai departe. 1 3 17 - Iarasi ai dat un raspuns bun. Dar un text din ce este compus? relua el. 1 3 18 - Normal, ceea ce sunt imaginile pentru un tablou vor fi cuvintele pentru un text, am raspuns fiind oarecum nedumerit unde dorea prietenul meu sa ajunga. 1 3 19 - Asadar, continua el, ce vor fi detaliile semnificative pentru un text? Care va fi corespondentul lor? ma intreba din nou fixandu-ma cu privirea sa. 1 3 20 - Cred ca am inteles la ce te referi! am exclamat. Detaliile semnificative dintr-un tablou corespund unor cuvinte sau expresii cheie ce vor determina intelesul de ansamblu al textului in cauza, am continuat fiind increzator ca acesta trebuia sa fie raspunsul corect. 1 3 21 Rasufland usurat, prietenul meu adauga: 1 3 22 - Evrika! Ai inteles in cele din urma si imi pare bine ca am ajuns sa mergem pe calea cea buna, adauga el. Mintea umana este un fel de Leonardo da Vinci, care comunica cu exteriorul prin intermediul cuvintelor si imaginilor de tot felul, un fel de tablouri sau compozitii ce se cer intelese. A identifica acele cuvinte cheie dintr-o descriere in genul celor din "Caietul problemelor", continua el, inseamna de fapt sa vezi detaliile semnificative ce te vor conduce la dezlegarea misterului sau intelesului celor scrise. Cuvintele cheie sunt asemenea ieroglifelor ce te ajuta sa dezlegi indicatiile ce te vor conduce la intrarea in "piramidele" redate in "Caietul problemelor". 1 3 23 Reflectand la cele spuse, am exclamat: 1 3 24 - Ce mi-ai spus ma determina sa ma gandesc acum la misterul piramidelor din Valea Regilor, din Egipt. Multi oameni au dorit sa le afle misterul si mai ales modul in care se putea intra in ele avand convingerea ca lucruri deosebite sunt ascunse in interiorul lor, am adaugat gandindu-ma la cat efort s-a depus de-a lungul timpului pentru a descifra tainele piramidelor, dar deopotriva si misterele sufletului uman. 1 3 25 - Mai mult chiar, adauga prietenul meu, ai putea da un alt titlu "Caietului cu probleme", ceva in genul "Caietul piramidelor sufletului omenesc". Acest gen de "piramide" isi au Sfinx-ul lor, ce sta de paza la intrare, cerandu-ti cuvintele cheie pentru a te lasa sa treci mai departe, adauga zambind la ideea acestei comparatii. 1 3 26 De fapt, fiecare om poarta in sine un mister, o taina, ce nu poate fi inteleasa niciodata pe deplin. Uneori ea se exprima ca un dor launtric mistuitor, ce te determina sa mergi inainte, sa cauti, sa nu fii multumit cu nimic material. As spune ca dorinta profunda a sufletului omenesc este de natura spirituala, ce trece dincolo de nevoile si trebuintele noastre fizice, trupesti ca sa spun astfel. În fiecare dintre noi se afla un artist, un Leonardo da Vinci, care deseneaza tot felul de reprezentari dorind sa ne comunice atat noua cat si lumii valoarea unica ce se afla in adancul inimii fiecarui om. 1 3 27 În cazul de fata nu este vorba nici de cultura, nici de cunostinte. De la omul cel mai simplu, pana la cel mai mare geniu, fiecare are in interior niste capacitati creative de exceptie, facandu-l sa fie unic si de o valoare nepretuita. Niciodata nu voi inceta sa ma minunez de complexitatea sufletului uman, indiferent de conditia in care acesta s-ar putea afla. De aceea, nu trebuie sa ne pretuim mai putin decat valoarea infinita ce se manifesta in noi, o comoara ce nu poate fi evaluata in bani sau in lucruri materiale, exprimand ca sa spun asa chiar "gandul lui Dumnezeu", chiar divinitatea Sa, fiindca sa nu uitam ca "omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu". 1 3 28 Aplicand cele discutate cu prietenul meu, am inteles ca in fiecare text ce cuprinde o anumita descriere va trebui sa caut cuvintele cheie, sau termenii, ce sintetizeaza ceea ce este redat. Practic va trebui sa vad cum se exprima intregul ansamblu prin intermediul catorva cuvinte prin care se obtine intelesul deplin. Avand aceste lucruri in minte, am luat prima dintre descrieri si am citit-o de mai multe ori pentru a identifica cuvintele cheie. 1 3 29 Aceste cuvinte cheie nu sunt unice. Ele depind foarte mult de experienta personala si de modul in care percepem respectiva descriere intr-o anumita circumstanta. În cele din urma am evidentiat termenii ce mi s-au parut a fi cheie. 1 3 30 "În ultimul timp ma confrunt tot mai mult cu neputinta de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie ca este vorba de ceilalti membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia ca nimeni nu ma intelege cu adevarat, ca sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori ma surprind reactionand cu violenta fata de ceilalti, chiar daca nu am nici o ratiune precisa in acest sens. Mi-as dori sa pot merge intr-un loc in care sa ma retrag, in singuratate poate, cel putin pentru timp, undeva departe, un loc in care sa-mi redescopar sensul si valorile". 1 3 31 Astfel, am identificat urmatoarele expresii cheie: neputinta de a mai putea accepta, nimeni nu ma intelege, un loc in care sa ma retrag, singuratate. Asadar, am identificat trei elemente exprimate prin diferite actiuni de neacceptare, neintelegere si retragere, ce conduc in final la starea de singuratate. Cu siguranta ca ma aflam aproape de dezlegarea unui mister. Totusi, care dintre termenii selectati era totusi cel mai relevant? 1 3 32 M-am intalnit din nou cu sfatuitorul meu in alcatuirea acestei carti si el mi-a spus urmatoarele: 1 3 33 - Alegerea celui mai relevant dintre termeni, presupune sa determini acea expresie sau acel concept catre care converg toate celelalte cuvinte cheie selectate, ca dealtfel si intreaga descriere in ansamblul ei, imi spuse accentuand in special ultimele cuvinte. 1 3 34 - Adica inseamna sa identifici conceptul cheie, sau termenul principal, ce se afla in spatele sau mai bine zis, la originea enuntului in cauza? am intrebat in continuare. 1 3 35 - Foarte adevarat ce spui, fiindca dezlegarea misterului "piramidei" din text consta in identificarea principiului ce a stat la baza intregii relatari. Într-un mod mai plastic, inseamna sa privesti in spatele cortinei, pentru a vedea adevarata identitate a actorilor, adica a ideilor expuse. 1 3 36 Întorcandu-ma la enuntul analizat, am inteles ca termenul cheie relevant era cel catre care convergeau toate actiunile descrise, pe care le selectasem, si era cel de singuratate. Explicand acum termenul in cauza, am inteles ca persoana in cauza suferea de sindromul izolarii, mergand pe scara neacceptarii, neintelegerii si retragerii catre aceasta finalitate numita "singuratate", o izolare (auto-) impusa, un principiu ce isi genera mecanismele pentru a se putea materializa, actionand asupra mintii persoanei in cauza. De aceea, am intitulat prima relatare cu numele de "Retragerea in singuratate", pe care speram sa o compensam in viitor cu o alta relatare, pozitiva de data aceasta, ce va purta un nume in genul "Dincolo de singuratate", sau "Dobandind incredere in cei din jur". 1 3 37 Sa trecem acum la urmatorul enunt amintit in primul capitol si sa aplicam metoda determinarii cuvintelor cheie: 1 3 38 "În ultimele zile am constatat ca o multime de ganduri negre ma asalteaza din toate partile. Îmi este pur si simplu teama de a mai privi in jurul meu, dar mai ales in viitor. Nesiguranta ma impresoara la fiecare pas, iar vestile rele se succed cu repeziciune pierzandu-le sirul, dar sigur naucindu-ma in trecerea lor. Nu mai am speranta, nici incredere; ma simt asemenea unui animal urmarit de un pradator nevazut, dar totusi prezent la fiecare pas. Simt ca pierd controlul vietii si ma ingrozesc la gandul zilei de maine." 1 3 39 Termenii cheie identificati sunt urmatorii: teama de a privi in jurul, (teama de a mai privi) in viitor, vestile rele se succed cu repeziciune, naucindu-ma in trecerea lor, urmarit de un pradator nevazut, pierd controlul vietii, ingrozesc la gandul zilei de maine. O analiza de relevanta ne contureaza o criza in ce priveste controlul vietii, o pierdere a perspectivei, a sperantei si a increderii, a acestor determinanti ai viitorului. Gandurile negre ce apar sunt doar suprafata unei probleme profunde, ce greu poate fi sondata in adancul simtamintelor ce se revarsa peste malul realitatii imediate. Asadar, termenul cheie relevant este cel de pierdere a controlului vietii si a perspectivei viitorului, si de aceea aceasta relatare o vom numi cu titlul "În umbra lucrurilor ce vor veni". Vom incerca in final sa ajungem la o redare "În lumina lucrurilor ce vor veni", dar pana acolo avem un drum de parcurs. 1 3 40 Vom trece acum la ultimul enunt din capitolul anterior si vom evidentia cuvintele cheie, dupa care vom face o analiza de relevanta: 1 3 41 "Sunt un om care nu am propriu-zis probleme. Cu toate acestea in ultima vreme am fost tot mai preocupat sa investesc cat mai profitabil banii pe care ii detin. Acest lucru este normal, data fiind criza financiara care se afla in plina desfasurare in aceste zile. Totul imi merge din plin; ceea ce imi propun, de indata se si realizeaza, si de aceea ma pot considera a fi un om de succes. 1 3 42 Totusi, de ceva vreme am observat ca relatiile mele cu familia au suferit ceva schimbari. Bineinteles, nu schimbari notabile, dar totusi semnificative; in orice caz suficient pentru a-mi atrage atentia. Nu am idee de ce, dar sotia pare a fi tot mai retrasa; parca i-ar fi teama sa mai vorbeasca cu mine. Copiii aproape ca nu ma mai baga in seama; parca m-ar evita. Ceva se intampla cu ei, dar nu imi dau seama. Sau poate se intampla ceva cu mine? 1 3 43 Este drept ca in ultimul timp vin tot mai tarziu de la munca. Dar ce sa fac? Cheia succesului presupune efort si iar efort. Este iarasi adevarat ca de mai mult timp week-end-urile le-am petrecut in nenumarate discutii si intruniri de afaceri. Dar nu am vrut sa pierd niste ocazii, care cu siguranta nu se vor mai repeta. Cu toate acestea, imi este tot mai clar ca se intampla ceva in familia mea. Sa fie oare o problema la ei? Sau poate chiar la mine?" 1 3 44 Expresiile cheie identificate sunt urmatoarele: preocupat sa investesc cat mai profitabil, relatiile mele cu familia au suferit ceva schimbari, succesul presupune efort si iar efort, am petrecut nenumarate discutii si intruniri de afaceri. Convergenta acestor termeni subliniaza ideea efortului de a investi cu scopul obtinerii succesului material, dar cu efecte daunatoare in planul relatiilor de familie. Însa nu efortul in sine este problema, cat supraefortul redat prin expresia "efort si iarasi efort". Astfel, avem o persoana ce nu stie sa se odihneasca, sa se relaxeze si care tensioneaza relatiile cu ceilalti oameni, care sacrifica pe "altarul" afacerilor toate celelalte valori. 1 3 45 Expresia cheie relevanta este prin urmare aceea ca "succesul presupune efort si iar efort", sau cu alte cuvinte "succes prin supraefort". Titlul acestei relatari ar putea fi formulat in genul "Sacrificand totul pentru succes", iar la final am speranta ca vom ajunge la o relatare reformulata sub titlul "Investind intelept pentru a obtine succes". 1 3 46 Am ajuns la finalul acestui capitol si am invatat sa cautam cuvintele cheie ce dezleaga problema, sau cel putin surprind esenta unei descrieri. Ca aplicatie personala, va indemn sa preluati fragmente de descrieri din ceea se publica in presa scrisa sau pe Internet si sa faceti o analiza de determinare a expresiilor cheie. În felul acesta va veti da seama de continutul real al informatiilor ce va sunt furnizate zilnic prin intermediul acestor mijloace de comunicare in masa. 1 3 47 Acestea fiind zise, nu pot sa spun decat ca am ajuns sa parcurgem si a doua etapa majora in studierea aplicata a Bibliei. Astfel, am trecut de "prima jumatate" in rezolvarea unei probleme, dar va trebui sa trecem si la "a doua jumatate", lucru pe care il vom face in capitolele urmatoare. 1 3 48 Sugestii ce merita a fi retinute: 1 3 49 1. Luati-va timp pentru a analiza ceea ce ati scris intr-un caiet, sau intr-un fisier de calculator, in legatura cu problemele cu care va confruntati, facand o analiza de determinare a termenilor sau expresiilor cheie. 1 3 50 2. Realizati o analiza de relevanta si determinati termenul cel mai relevant in ce priveste ansamblul a ceea ce ati surprins in relatarea ce ati alcatuit-o. 1 3 51 3. Dati un titlu fiecarei relatari din "Caietul cu probleme", care sa surprinda esenta celor scrise. 1 3 52 4. Preluati relatari sau descrieri din presa scrisa sau de pe Internet si realizati analiza de determinare a expresiilor cheie si ulterior cea de relevanta. Identificati principiile ce se manifesta in spatele oricarei relatari si determinati forta lor de a se manifesta in viata dumneavoastra si a celor ce citesc astfel de relatari. 1 3 53 5. Realizati un obicei din a completa sau scrie in acest "Caiet cu probleme" si mai ales urmati metodele ce vor fi expuse in capitolele urmatoare. 1 4 1 Capitolul 3: Cautarea unui remediu potrivit 1 4 2 Ajungand in acest punct mi-am dat seama ca intr-un fel sau altul am parcurs doua etape importante ce sunt descrise in mai toate cartile de terapie cognitiva si anume redarea necenzurata a ceea ce simti, urmata de interpretarea, sau analiza, a ceea ce ai relatat. Cu alte cuvinte, am mers pe linia introspectiei si a psihanalizei, ca sa redau cu o terminologie moderna aceste lucruri. 1 4 3 Pe de alta parte, nu este o noutate faptul ca Biblia ne indeamna sa ne marturisim problemele, sa le expunem in propriile noastre cuvinte, adica etapa redarii, si dupa aceea sa ne cercetam conditia in care ne aflam, adica etapa analizei a ceea ce am relatat. Prin urmare atat stiintific, cat si spiritual, am respectat traseul vindecarii interioare, fapt ce inseamna ca am mers in directia cea buna. 1 4 4 În acelasi timp am incercat sa descriu pasii care conduc in mod logic la intelegerea problemelor cu care ne confruntam inainte de a cauta raspunsul in Sfintele Scripturi. Acum insa a venit momentul sa ne indreptam catre solutie, dar repet, nu catre orice fel de solutie, ci catre ce ne este oferit prin intermediul Bibliei, adica al Cuvantului lui Dumnezeu. 1 4 5 Deoarece aceasta etapa o percepeam a fi cea mai importanta in tranzitia de la natural la spiritual, am simtit nevoia sa ma consult din nou cu prietenul meu si de aceea l-am cautat de indata ce am finalizat capitolul anterior. Nu mi-a fost tocmai usor sa il gasesc, fiindca timp de mai multe zile fusese plecat din localitate. În cele din urma am prins ocazia si am avut o discutie pe marginea clor spuse mai devreme. 1 4 6 - De ce crezi ca as citi cartea la care lucrezi? m-a intrebat direct privindu-ma cu interes si atentie. 1 4 7 Dupa o clipa de reflectie am raspuns: 1 4 8 - Fiindca aceasta carte te conduce sa descoperi solutii noi la problemele cu care te confrunti. Mai mult decat atat, am continuat, nu numai ca te invita sa cauti, dar iti si ofera o metoda eficienta de a-ti insusi solutii valabile si de durata la problemele cu care te confrunti. 1 4 9 - Este foarte frumos ce spui, dar oamenii de regula fie nu au timp, fie nu au dispozitie de a scrie studii sau jurnale personale. Nu te gandesti ca segmentul de persoane caruia te adresezi este oarecum restrans? 1 4 10 - Nicidecum, am raspuns, fiindca eu cred ca orice om va fi interesat sa gaseasca solutii la problemele cu care se confrunta. Nevoia este cea care ne impinge sa studiem, sa lucram, sa avansam, ea este, ca sa spun altfel, motorul principal al actiunilor oamenilor. 1 4 11 - Da, este adevarat ce spui, imi zise el, dar motivatia de a studia Biblia nu poate veni din senin. De unde poti sti ca in aceasta carte vei gasi solutii valabile la multe dintre, as ezita acum sa spun toate, problemele tale? 1 4 12 - Am inteles acum la ce te referi! am exclamat dintr-o data plin de bucurie. Pentru un om care crede in Dumnezeu lucrurile vor fi simple, dar pentru un ateu, intr-adevar va fi fara sens sa caute raspunsuri biblice ... 1 4 13 - ... doar daca, ma intrerupse prietenul meu, va fi intr-un anumit fel curios sa vada incotro te indrepti si la ce concluzii ai sa ajungi. Într-un cuvant, doar daca vei avea ce sa ii comunici. Stii foarte bine ca avem in noi o curiozitate debordanta pentru tot ce este inedit ... 1 4 14 - ... iar daca Biblia, am continuat, ar oferi raspunsuri valabile, macar fiindca este considerata o carte ce cumuleaza o experienta straveche, atunci chiar si persoanele fara inclinatii religioase ar fi atrase catre un studiu aplicat! 1 4 15 - Exact, ai prins ideea! Valabilitatea solutiilor va da valoare metodei pe care o propui prin intermediul studiului aplicat al Sfintelor Scripturi. 1 4 16 - Însa cum sa cauti in Biblia raspunsul potrivit, daca nici macar nu ai citit-o in intregime? am intrebat nedumerit. Cine iti poate gasi paragraful sau textul de care ai nevoie pentru a primi solutia de care ai nevoie la problema cu care te confrunti? 1 4 17 - Pentru aceasta iti spun, imi raspunse prietenul meu, ca lucrurile stau mult mai simplu in ziua de astazi. Asa cum in loc de un "Caiet cu probleme" poti mai degraba deschide un fisier pe calculator, tot astfel poti folosi un program biblic pentru a cauta in textul Sfintelor Scripturi. Nimic mai simplu, nu-i asa? 1 4 18 Am inteles atunci ideea ce imi era descrisa de prietenul meu si imediat m-am intors la masa de lucru pentru a continua scrierea textului viitoarei carti. Am constat destul de repede, dupa ce am cautat pe Internet, ca in momentul de fata exista o multime de posibilitati de cautare in Sfintele Scripturi, existand adrese pe Internet unde se ofera afisarea Bibliei si efectuarea de cautari in textul ei. De asemenea, exista o multime de programe ce pot fi descarcate pe calculator, pe telefonul mobil sau pe alte terminale mobile, ce permit astfel de operatiuni . 1 4 19 Prin urmare, este deosebit de simplu sa cauti un termen, sau un grup de cuvinte, in textul Sfintelor Scripturi, urmand ca ulterior sa selectezi paragrafele, sau versetele, ce ti se vor parea a fi relevante pentru rezolvarea problemei cu care te confrunti. Acest mod de lucru este deosebit de intuitiv, fiind similar cautarii si selectarii cu ajutorul programului "Google.com" a materialelor ce va intereseaza pe Internet. 1 4 20 Astfel, locul unor volume consistente ce contin "concordante" relativ la textul Sfintele Scripturi, a fost luat de aceste programe simple, rapide si deosebit de eficiente. Asadar, tehnologia moderna ne vine in ajutor pentru a putea studia mai aprofundat Sfintele Scripturi si eu cred ca merita sa folosim aceste avantaje ale timpului in care traim. 1 4 21 Acum sa trecem la aplicarea metodei enuntate pentru prima problema: 1 4 22 Titlu: Retragerea in singuratate 1 4 23 1. Descrierea problemei: "În ultimul timp ma confrunt tot mai mult cu neputinta de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie ca este vorba de ceilalti membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia ca nimeni nu ma intelege cu adevarat, ca sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori ma surprind reactionand cu violenta fata de ceilalti, chiar daca nu am nici o ratiune precisa in acest sens. Mi-as dori sa pot merge intr-un loc in care sa ma retrag, in singuratate poate, cel putin pentru timp, undeva departe, un loc in care sa-mi redescopar sensul si valorile". 1 4 24 2. Expresii cheie: neputinta de a mai putea accepta, nimeni nu ma intelege, un loc in care sa ma retrag, singuratate. 1 4 25 3. Termenul cel mai relevant: singuratate. 1 4 26 Vom cauta acum in biblie dupa termenul cel mai relevant, adica folosind cuvantul "singuratate", precum si radacina acestuia, mai precis termenul "singur". Personal am folosit o aplicatie de tipul "Biblia pe telefonul mobil", ce prezinta avantajul de a fi usor de manevrat, fiindu-ne accesibila practic tot timpul , sau mai precis, ori de cate ori dorim. Mai jos am ilustrat rezultatul la cautarea cuvantului "singuratate" folosind o adresa la care textul biblic este afisat online. Rezultatul il puteti vedea cu usurinta in imaginea urmatoare: 1 4 27 Mai departe am cautat dupa termenul "singur" si am restrictionat cautarea incepand cu Evanghelia dupa Matei pana la Apocalipsa lui Ioan si am gasit in jur de 155 de versete. Din acest numar mare de versete am selectat pentru exemplificare un numar de doua versete ce mi s-au parut a fi mai relevante. Vreau sa atrag atentia ca nu exista o solutie unica, ci ea depinde de experienta personala pe care o aveti, de personalitatea fiecaruia dintre noi si nu in ultimul rand de inspiratia pe care o aveti in cautarea si gasirea versetului potrivit. 1 4 28 Problema singuratatii apare in multe locuri din textul Sfintelor Scripturi si de regula este asociata unor temeri de tot felul, cu situatii dificile sau altele in felul acesta. Din lista de versete ce a rezultat am selectat versetul 29 din Evanghelia dupa Ioan, capitolul 8: 1 4 29 4. Ioan 8:29 "Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatal nu M-a lasat singur pentru ca totdeauna fac ce-I este placut". 1 4 30 Subliniez inca o data faptul ca Biblia nu ne ofera o solutie unica, ci ea ne pune la dispozitie o paleta de rezolvari valabile ale diferitelor probleme cu care ne confruntam. Poate ti se vor parea relevante alte cuvinte cheie, sau alte versete, decat cele care le-am prezentat, dar scopul meu nu este de a da "retete", ci de a contura o metoda de abordare, o modalitate de a cauta raspunsuri biblice la problemele cu care ne confruntam. 1 4 31 Pentru a intelege ceea ce ne transmite versetul Ioan 8:29, se poate apela la comentarii biblice deja realizate, insa in orice caz va trebui sa intelegi cu propria ta gandire ce vrea sa ne spuna acest text biblic. Nu este suficient sa citim ceea ce au spus altii cu privire la o anumita problema, ci este esential sa folosim propria noastra capacitate de a reflecta si analiza, fiindca doar in felul acesta vom gasi nu solutia generala pentru problema cu care ne confruntam, ci rezolvarea particulara, personalizata, aplicata propriei noastre situatii, care in detaliile ei este in mod fundamental unica, precum este si viata noastra. 1 4 32 De asemenea, vom putea alege mai multe versete ce ni se par a fi relevante pentru problema pe care doresti sa o rezolvi, astfel incat din combinarea acestora sa rezulte un raspuns care sa te ajute sa mergi mai departe pe cararea vietii. De exemplu, imi place foarte mult, iar in acelasi timp cred ca se aplica la problema enuntata, si urmatorul verset: 1 4 33 5. Ioan 8:9 "Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia care statea la mijloc (- n.a. acuzata de cei care iesisera din sala si care o adusesera inaintea lui Isus cu scopul de a fi omorata cu pietre)". 1 4 34 Analiza acestor versete o vom face in capitolul urmator, acum doar ne rezumam la selectarea acestora pe baza unor criterii de cautare si de relevanta. Alegerea unor anumite versete, asa cum am precizat, se bazeaza pe o anumita intuitie ce se dezvolta in timp, iar in plus nu trebuie ignorat contextul acestora. În urma unei cautari vor rezulta zeci, chiar sute de versete, asa cum se intampla si atunci cand cautati cu un "search engine" in genul "google.com" pe Internet. Din aceasta multime de rezultate va fi necesar sa selectati un numar de cateva versete care au o aplicabilitate directa la problema pe care cautati sa o rezolvati. 1 4 35 Asa cum am precizat, nu se poate da o reteta, dar in principiu merita conturate urmatoarele idei: 1 4 36 1. Cautarea sa se faca dupa cuvintele cheie identificate la capitolul anterior, sau dupa expresii inrudite. 1 4 37 2. În cazul in care rezultatele nu sunt relevante, se vor cauta expresii alternative inrudite cu expresiile cheie in cauza. 1 4 38 3. Din multimea de rezultate, se vor selecta doar versetele ce par a fi mai relevante, prin restrangerea ariei de cautare, sau prin adaugarea de criterii suplimentare de cautare. 1 4 39 4. În final, trebuie sa ajungeti la un numar de cateva versete, sa zicem doua pana la cinci versete pentru inceput, pe care le veti nota in vederea unei studieri viitoare, pe care o vom expune in capitolul urmator. 1 4 40 5. Nu in ultimul rand, in selectarea unui verset este bine sa va uitati putin la contextul acestuia, adica este util sa cititi versetele ce preced si cele ce urmeaza pentru a putea intelege mai bine la ce se refera. 1 4 41 Nu este cazul sa fii descurajat citind aceste reguli, fiindca ele se deduc cu usurinta in urma catorva exercitii de cautare si selectie. Experienta isi va spune cuvantul si in scurt timp metoda vi se va parea instructiva si chiar pasionanta. În fond o astfel de metoda este similara cautarii de "pepite" in nisipul aurifer, decantand o cantitate suficienta pana cand se obtin mai multe exemplare de valoare, utile pentru ceea ce ai nevoie in rezolvarea problemei in cauza. 1 4 42 Sa mergem acum mai departe la a doua problema ce a fost enuntata: 1 4 43 Titlu: În umbra lucrurilor ce vor veni 1 4 44 1. Descrierea problemei: "În ultimul timp ma confrunt tot mai mult cu neputinta de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie ca este vorba de ceilalti membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia ca nimeni nu ma intelege cu adevarat, ca sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori ma surprind reactionand cu violenta fata de ceilalti, chiar daca nu am nici o ratiune precisa in acest sens. Mi-as dori sa pot merge intr-un loc in care sa ma retrag, in singuratate poate, cel putin pentru timp, undeva departe, un loc in care sa-mi redescopar sensul si valorile". 1 4 45 2. Expresii cheie: teama de a privi in jurul, (teama de a mai privi) in viitor, vestile rele se succed cu repeziciune, naucindu-ma in trecerea lor, urmarit de un pradator nevazut, pierd controlul vietii, ingrozesc la gandul zilei de maine. 1 4 46 3. Termenul cheie cel mai relevant: pierdere a controlului vietii si a perspectivei viitorului. 1 4 47 Problema pierderii sigurantei vietii, a sperantei ce este inlocuita de neliniste si teama, de acea stranie tulburare a sufletului, apare in multe locuri din Biblie. De aceea, vom cauta dupa cuvantul "tulburare" si dupa aceea folosind radacina lui, si anume cuvantul "tulbure. Din ratiuni practice vom restrange aria de cautare la Noul Testament. 1 4 48 Un verset deosebit de frumos pe care l-am gasit este in Evanghelia dupa Ioan asa cum am redat in cele ce urmeaza: 1 4 49 4. Ioan 14:1 "Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine". 1 4 50 Vom cauta acum si dupa un alt termen, care sa ne ajute sa extindem aria cercetarii noastre, dar care sa fie in acelasi timp inrudit cu cel pe care il examinam, astfel ca am ales pe cel de "neliniste" si vom lansa o cautare in intreaga Scriptura. 1 4 51 Au fost afisate mai putine rezultate decat in cazul anterior, iar dintre acestea mi s-a parut a fi mai relevant cel din Psalmul 31:7, la care din ratiuni de intelegere a contextului am adaugat si versetul urmator: 1 4 52 5. Psalm 31:7-8 "Fa-ma sa ma inveselesc si sa ma bucur de indurarea Ta, caci vezi ticalosia mea, stii nelinistea sufletului meu, si nu ma vei da in mainile vrajmasului, ci imi vei pune picioarele la loc larg.". 1 4 53 Ar merita acum sa aleg si un termen aflat in contrast cu cele exprimate in relatarea problemei, care sa contrabalanseze aspectele negative enuntate. Astfel, un antidot sigur al lipsei de speranta este chiar cultivarea nadejdii si a bucuriei. De aceea, haideti sa cautam acum dupa cuvantul "bucurie". Doresc sa subliniez faptul ca atunci cand vei cauta in Sfintele Scripturi un sfat potrivit pentru problemele cu care te confrunti, o inspiratie speciala te va ajuta sa alegi termenii potriviti, iar dupa aceea aceeasi inspiratie te va calauzi sa alegi combinatia de versete de care ai nevoie. 1 4 54 Pentru rezolvarea problemei pe care o studiem am ales versetul din Psalmul 100: 1 4 55 6. Psalm 100:2 "Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Sa". 1 4 56 Sa trecem acum la a treia problema enuntata si sa cautam versetele biblice corespunzatoare, care sa ne ajute in rezolvarea ei. 1 4 57 Titlu: Sacrificand totul pentru succes 1 4 58 1. Descrierea problemei: "Sunt un om care nu am propriu-zis probleme. Cu toate acestea in ultima vreme am fost tot mai preocupat sa investesc cat mai profitabil banii pe care ii detin. Acest lucru este normal, data fiind criza financiara care se afla in plina desfasurare in aceste zile. Totul imi merge din plin; ceea ce imi propun, de indata se si realizeaza, si de aceea ma pot considera a fi un om de succes. 1 4 59 Totusi, de ceva vreme am observat ca relatiile mele cu familia au suferit ceva schimbari. Bineinteles, nu schimbari notabile, dar totusi semnificative; in orice caz suficient pentru a-mi atrage atentia. Nu am idee de ce, dar sotia pare a fi tot mai retrasa; parca i-ar fi teama sa mai vorbeasca cu mine. Copiii aproape ca nu ma mai baga in seama; parca m-ar evita. Ceva se intampla cu ei, dar nu imi dau seama. Sau poate se intampla ceva cu mine? 1 4 60 Este drept ca in ultimul timp vin tot mai tarziu de la munca. Dar ce sa fac? Cheia succesului presupune efort si iar efort. Este iarasi adevarat ca de mai mult timp week-end-urile le-am petrecut in nenumarate discutii si intruniri de afaceri. Dar nu am vrut sa pierd niste ocazii, care cu siguranta nu se vor mai repeta. Cu toate acestea, imi este tot mai clar ca se intampla ceva in familia mea. Sa fie oare o problema la ei? Sau poate chiar la mine?" 1 4 61 2. Expresii cheie: preocupat sa investesc cat mai profitabil, relatiile mele cu familia au suferit ceva schimbari, succesul presupune efort si iar efort, am petrecut nenumarate discutii si intruniri de afaceri. 1 4 62 3. Expresia cea mai relevanta: "succesul presupune efort si iar efort", sau cu alte cuvinte "succes prin supraefort". 1 4 63 În urma analizei pentru identificarea cuvintelor cheie am inteles ca dorinta de castig adusese probleme serioase de relatie in cadrul familiei pentru acel om. Ar fi interesant sa exploram conceptul de odihna, fapt pentru care vom cauta folosind acest cuvant. Din cauza multimii de versete ce includ acest termen, ma voi limita la o cautare doar in Noul Testament. 1 4 64 Pentru acest caz mi s-a parut util sa selectez un anumit verset din Evanghelia dupa Matei: 1 4 65 4. Matei 11:28 "Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna". 1 4 66 De asemenea, am cautat cuvintele "truda" si "trudit" in toata Biblia, iar unele dintre versetele cele mai relevante au fost urmatoarele: 1 4 67 5. Luca 5: 5-6 "Drept raspuns Simon I-a zis: Învatatorule, toata noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic; dar la cuvantul Tau voi arunca mrejele Dupa ce le-au aruncat, au prins o asa de mare multime de pesti ca incepeau sa li se rupa mrejele." 1 4 68 Si ar mai merita cautat termenul "bogatii", fiindca in mare masura efortul depus de acest om era motivata de dobandirea de bogatii materiale. Din multimea de versete pe care le-am obtinut in urma cautarii, am avut convingerea ca ar fi relevant si urmatorul: 1 4 69 6. Matei 13:22 "Samanta cazuta intre spini, este cel ce aude Cuvantul; dar ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvant, si ajunge neroditor.". 1 4 70 Ajuns in acest punct am constatat ca deja aveam o multime de versete biblice ce se cereau explorate, insa ce m-a bucurat cel mai mult a fost faptul ca am reusit sa gasesc remedii corespunzatoare din Sfintele Scripturi la problemele concrete ale vietii. Cred ca studiul Bibliei trebuie totdeauna sa ne conduca la rezolvarea problemelor cu care ne confruntam, fiindca altfel nu vom avea nici un beneficiu din efortul pe care il investim in partea spirituala. 1 4 71 Aratand prietenului meu lista de versete pentru cele trei probleme enuntate ca aplicari ale metodei pe care o prezentam, acesta mi-a zis: 1 4 72 - Versetele biblice sunt asemenea unor medicamente ce anihileaza problemele spirituale pe care le avem. Administrate corespunzator ele vor aduce vindecare. 1 4 73 - La ce fel de vindecare te referi? l-am intrebat. În fond am dorit sa scriu un studiu biblic aplicat, asa cum m-ai indemnat la inceput. Acum imi vorbesti despre vindecare? Nu inteleg la ce anume te referi, am adaugat. 1 4 74 Dupa o scurta pauza in care a privit piscurile muntilor ce-si etalau inaltimea si splendoarea in acea splendida dimineata de octombrie, el mi-a zis: 1 4 75 - Studiul biblic, fie el si aplicat, nu poate fi un scop in el insusi. Nu exista cunoastere de dragul cunoasterii. Toti cautam ceva atunci cand dorim sa cunoastem un anumit lucru. Astfel, scopul Bibliei este, printre altele, cel de a ne oferi vindecare spirituala deplina acum pe pamant, cu fagaduinta vindecarii depline in ceruri, referindu-ma la trup si la mediul in mijlocul caruia traim 1 4 76 - Vrei sa spui, ca un studiu biblic ce nu isi propune vindecarea celor ce-l citesc sau asculta, va di un fel de "predicare in pustiu", lipsita de sens, aducand doar oboseala mintii si iluzia unor lucruri ce nu au nici o legatura cu viata pe care o traim? O pedalare in gol sau ceva in genul acesta? am intrebat putin nedumerit. 1 4 77 - Nu vreau sa pronunt sentinte, dar provocarea mea in ceea ce te priveste este de a scrie o carte care sa-i conduca pe cei care o vor citi la experimentarea vindecarii spirituale depline prin Cuvantul lui Dumnezeu descoperit in Sfintele Scripturi. 1 4 78 - Dar scuza-ma, te rog, am continuat. La ce se refera aceasta vindecare spirituala deplina? Nu inteleg exact la ce anume te referi. 1 4 79 - Ei bine, vindecarea spirituala este de fapt nimic altceva decat dobandirea unei minti sanatoase, capabila sa inteleaga voia lui Dumnezeu, relatia cu El, si sa traiasca in armonie cu legile universului asa cum au fost exprimate de catre Creator. 1 4 80 - Adica vindecarea spirituala este reprezentata prin dobandirea capacitatii de a intra in legatura cu Dumnezeu? am intrebat mai departe. Sau ceva in genul acesta? am continuat. Totusi, nu suna cam "mistic" acest concept al "legaturii cu Dumnezeu", ca sa spun altfel? 1 4 81 - Misticismul se manifesta prin aplecarea spre ezoteric si ocult, dar vindecarea spirituala este rezultatul studiului direct si sincer, bineinteles aplicat la problemele concrete ale vietii, al Sfintelor Scripturi. Vom mai reveni asupra acestui subiect dupa ce vei face studiul versetelor pe care le-ai adaugat pe aceasta lista. 1 4 82 - Ah, totdeauna imi dai cate ceva de lucru! am exclamat, oarecum fara dorinta de a reincepe lucrul. 1 4 83 - De ce sa te opresti la jumatatea drumului? Deja sunt sigur ca multi cititori abia asteapta sa vada continuarea acestei "terapii" prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu. 1 4 84 Acestea fiind zise, m-am intors la masa de lucru, fapt pentru care vom incheia acest capitol chiar acum si vom trece imediat la urmatoarea etapa a calatoriei noastre in lumea Cuvantului divin. 1 4 85 Sugestii ce merita a fi retinute: 1 4 86 1. Luati-va timp pentru a analiza ceea ce ati scris intr-un caiet, sau intr-un fisier de calculator, in legatura cu problemele cu care va confruntati, cautand in textul Sfintelor Scripturi raspunsuri valabile la problemele dumneavoastra. 1 4 87 2. Realizati mai multe cautari folosind diferiti termeni, in conformitate cu analiza de relevanta pe care ati realizat-o la capitolul anterior. Selectati acele versete biblice care vi se vor parea a veni in ajutorul rezolvarii problemei cu care va confruntati. 1 4 88 3. Adaugati lista de versete in dreptul fiecarei probleme pe care ati enuntat-o in caietul sau fisierul pe care l-ati deschis, in vederea solutionarii ei. 1 4 89 4. Cititi de mai multe ori versetele selectate si incercati sa vedeti contextul in care ele apar in cuprinsul Sfintelor Scripturi. Acest lucru va va ajuta atunci cand veti trece la etapa de studiu. 1 4 90 5. Realizati un obicei din a completa sau scrie in acest "Caiet cu probleme" si mai ales urmati metodele ce vor fi expuse in capitolele urmatoare. 1 5 1 Capitolul 4: Trecand dincolo de portile Edenului sau cum sa studiezi Biblia 1 5 2 Pe masura ce scriam si adanceam acestui studiu, am visat ca ma aflam undeva, la portile unei gradini uriase numita Eden. Poarta in fata careia ma gaseam era pazita cu sabia de un inger stralucitor, dar dincolo de ea se zarea un pom neasemuit, aflat langa un rau plin cu o apa ce stralucea ca lacrima, ba chiar precum cristalul. 1 5 3 În mana aveam acest manuscris si doream foarte mult sa culeg macar cateva frunze din acel pom, daca nu puteam sa ii gust rodul. În acel moment am observat da de o parte a zidului se vedea cum cateva ramuri treceau peste el si atunci am alergat si am cules mai multe frunze, deosebit de frumoase pe care le-am asezat in dreptul enunturilor pe care le aveam in dreptul "Caietului cu probleme". De indata ce am suprapus peste aceste descrieri ale problemelor personale frunzele pe care le-am cules, o lumina puternica a stralucit si am vazut cum acele frunze capatau aspectul unor randuri tiparite, unde erau redate versetele biblice pe care le selectasem. Astfel, am inteles ca pomul vietii era de multa vreme alaturi de mine prin intermediul Sfintelor Scripturi si practic, ori de cate ori le deschideam pentru a le studia si aplica la propria mea viata, treceam de fapt dincolo de zidurile si portile Edenului. 1 5 4 Prin urmare, draga cititor al acestor randuri, te invit acum sa trecem impreuna dincolo de zid, pentru a studia si aplica ceea ce ne este oferit prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu. Astfel, vom pasi in lumea extraordinara, fabuloasa as putea spune, a studiului biblic pentru a intelege semnificatia versetelor pe care le-am identificat ca raspunsuri in capitolul anterior. 1 5 5 M-am reintalnit cu prietenul meu si am avut o discutie interesanta legata de studiul biblic personal si am reluat discutia cu privire la realizarea acestei carti. 1 5 6 - Am o intrebare si o problema in acelasi timp, i-am spus direct. Cum sa studiezi Biblia? Care ar fi scopul si dupa aceea metoda de studiu a Sfintelor Scripturi? am adaugat dupa cateva clipe. 1 5 7 Prietenul meu a ascultat cu atentia ce l-am intrebat, dar nu mi-a dat un raspuns imediat, fiindca tocmai isi prepara un ceai de plante turnand apa fierbinte intr-o cana in care pusese inainte niste frunze de tei alte cateva plante medicinale. Dupa aceea, a acoperit vasul cu un capac, s-a uitat la mine si mi-a spus: 1 5 8 - Ai vazut ce am facut? m-a intrebat in modul cel mai serios. 1 5 9 - Cum sa nu? Ai luat niste apa fierbinte si ai turnat-o intr-un vas in care pusese-i inainte niste frunze de plante medicinale. Dupa aceea ai acoperit vasul si aproape sigur ca dupa vreo cateva minute vei turna continutul printr-o strecuratoare intr-un alt vas sau intr-un pahar. Si astfel iti vei putea bea ceaiul de dimineata. Dar scuza-ma, l-am intrebat nedumeri, ce legatura au toate acestea cu intrebarea pe care ti-am pus-o mai devreme? 1 5 10 - Ce s-ar intampla daca in loc de apa fierbinte as turna apa rece? m-a intrebat mai departe, aparent fara legatura cu tot ce vorbisem. 1 5 11 - Ei bine, nu ai mai obtine nici un fel de ceai, fiindca apa nu ar mai intra in combinatie cu substantele active din frunze. Practic, dupa ce ai strecura amestecul, apa ar ramane tot apa, am spus in concluzie. 1 5 12 - Foarte bine ai raspuns! m-a felicitat el. Si acum sa facem aplicatia de rigoare. Ai la indemana cateva "frunze" din pomul vietii? m-a intrebat, fiind curios sa afle raspunsul. 1 5 13 Dat fiind visul pe care il avusesem, am inteles ca se referea la lista de versete culese din Sfanta Scriptura, despre care am vorbit in capitolul anterior. 1 5 14 - Cum sa nu? am raspuns. O multime e astfel de "frunze" am strans in aceasta dimineata! am continuat zambind. 1 5 15 - În regula. Ai frunzele, le-ai pus in vas, adica le-ai copiat in manuscris, si acum trebuie sa faci un ceai vindecator pentru cei afectati de problemele pe care le-au descris. Ce altceva ar mai fi necesar pentru a avea un ceai de buna calitate? m-a intrebat direct. 1 5 16 - Bineinteles ca va trebui turnata apa fierbinte, am raspuns zambind. 1 5 17 - Dar ce se intampla daca apa este doar calda si nu fierbinte, m-a intrebat el deodata. 1 5 18 - În acest caz, am raspuns, se obtine ceva ce nu este nici apa, nici ceai, adica va rezulta ceva ce este la mijloc, imposibil de a fi consumat, bun doar de a fi aruncat! am spus in cele din urma zambind. 1 5 19 - Asadar avem trei categorii principale de studii presupus biblice. Unul in care peste continutul Scripturii se toarna apa rece, obtinandu-se tot apa. Altul in care se toarna apa calda, obtinandu-se o licoare imposibil de baut si altul in care se toarna apa fierbinte ce preia ingredientele vindecatoare din frunzele paginilor sfinte, rezultand un ceai plin de aroma si puterea pomului vietii din Edenul lui Dumnezeu. 1 5 20 Dupa aceea prietenul meu strecura ceaiul si il turna in doua cesti, dupa care una mi-o oferi, iar cealalta o pastra pentru sine. 1 5 21 - Totusi, am continuat, in legatura cu frunzele, am inteles la ce se refera, dar cum ramane cu apa? Care ar fi semnificatia apei pe care o utilizam la prepararea ceaiului, aplicand bineinteles simbolul la studierea Bibliei? 1 5 22 - Apa pe care o folosesti la prepararea ceaiului in acest context semnifica efortul pe care il depui pentru a studia Biblia. În fond turnam apa fierbinte cu scopul de a elibera elementele active din frunze si a le incorpora in ceaiul fierbinte pe care il vom consuma. Astfel, o persoana care toarna apa rece peste paginile Scripturii, nu este neaparat un cercetator superficial. El poate lucreaza din greu amestecand prin diferite proceduri mecanice apa si frunzele de ceai pentru a obtine un studiu de valoare. Dar fara puterea clocotului, adica a apei fierbinti, nu va putea sa iasa un ceai vindecator, ci apa va ramane in continuare apa. 1 5 23 - Îmi aduc aminte de cele scrise in Noul Testament cu privire la farisei, care in ciuda zelului evident pe care il aveau, nu reuseau sa ajunga la o religie puternica, a inimii si devotiunii autentice. Discursul lor, desi biblic, era formalist si sec, in genul unor regulamente de organizare si functionare, rezultand lista lunga cu "ce sa faci si sa nu faci", plus multe alte ceremonii. 1 5 24 - Tehnic vorbind, un astfel de fenomen poarta numele de "legalism". Mergand mai departe, imi spuse prietenul meu, cel care amesteca apa care este doar calda, obtine intr-adevar ceva din seva frunzelor. Am observat ca un astfel de amestec preia o parte din culoarea substantelor active, dar la gust constati imediat ca este doar apa incalzita, ce nu poate fi bauta. Tot astfel, rezulta ca un studiu poate sa para a fi biblic, dar rezultatul daca apa este doar "calda" nu va fi nici invatatura, nici lumina, adica nu va avea o finalitate clara si va fi doar o plicticoasa pierdere de vreme. 1 5 25 - Cred ca aici se incadrau ucenicii care primisera doar botezul lui Ioan si nu avusesera inca experienta botezului cu Duh Sfant. 1 5 26 - Asa este. Acest gen de ucenici se mai numesc si "crestini incropiti", desi termenul pare a fi contradictoriu, fiindca nici un crestin autentic nu poate sa fie "incropit". Mai departe, apa fierbinte este singura care preia deopotriva culoarea si savoarea ingredientelor active din Scriptura si numai astfel poti obtine un ceai vindecator. 1 5 27 - Dar ce anume conduce la incalzirea apei pentru a da in clocot? am intrebat oarecum nedumerit. 1 5 28 - Haide sa citim un text biblic care sa ne ajute, imi raspunse si deschise imediat Biblia la Apocalips 3:15-16 si a citit "Stiu faptele tale ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura mea.". Si acum, continua, sa citim ultima parte a versetului 19: "Fii plin de ravna si pocaieste-te!". 1 5 29 Am stat putin pe ganduri si l-am intrebat: 1 5 30 - Ce inseamna acest cuvant "pocainta"? 1 5 31 - În limba greaca inseamna "schimbarea mintii sau a inimii". Ceea ce da valoare efortului nostru de a intelege Biblia este atitudinea pe care o avem, adica motivatia interioara. Astfel, cineva poate dori sa studieze Biblia pentru a prescrie reguli altora. Iata apa cea rece! Altul vrea sa studieze Biblia pentru a da culoare vorbelor sale, dar fara a avea dorinta de a patrunde intelesul adanc al Cuvantului. Iata apa calda, dar nu fierbinte! Iar altul vrea sa ajunga la esenta, sa guste puterea lui Dumnezeu si a veacurilor viitoare, sa fie vindecat si sa aduca vindecare si celorlalti. Iata apa fierbinte! Rezultatul nu poate fi decat pe masura si anume: apa, apa colorata sau ceai vindecator, concluziona prietenul meu. 1 5 32 În timp ce degustam aroma ceaiului ce-mi fusese oferit, am zis: 1 5 33 - Eu vreau sa ofer un ceai vindecator plin de toata seva cuvintelor Scripturii, care sa fie o binecuvantare pentru toti cei care-l vor gusta! 1 5 34 - Asa ceva vrei? Atunci hai la lucru! imi spuse prietenul meu intinzandu-mi o foaie de hartie plina de intrebari, raspunsuri si indicatii de studiu. 1 5 35 Am luat aceasta foaie de hartie si am redat lucrurile cele mai importante pentru a putea prepara "bauturi" vindecatoare folosind "frunzele" pomului vietii, adica invataturile Sfintelor Scripturi. Din cauza ca spatiul ar fi prea mare pentru a relua fiecare dintre pasii parcursi pentru exemplele furnizate in capitolele anterioare, voi reda acum doar partea de comentariu biblic al versetelor pe care le-am identificat pana in momentul de fata. Totusi, la finalul acestei carti, veti gasi tratarea completa a acestor exemple, conform pasilor descrisi in aceasta carte. 1 5 36 O prima abordare consta in a imagina un fel de dialog prin formularea de intrebari in legatura cu ceea ce exprima textul biblic, urmand ca dupa aceea sa furnizati raspunsuri relativ al intrebarile in cauza. Pentru exemplificare sa luam Ioan 8:29 "Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatal nu M-a lasat singur pentru ca totdeauna fac ce-I este placut". 1 5 37 Î. Desi tot mai multi ucenici Îl paraseau, Isus spune ca totusi nu va ramane singur. Ce inseamna acest lucru? 1 5 38 R. Singuratatea este o stare de spirit determinata nu de cei care iti dau atentie din jur sau de cei ce te ignora. Ceea ce este important se refera la relatia pe care o avem cu Dumnezeu si modul in care ne conformam planurilor Sale de a aduce binecuvantare pe pamant. Cat timp urmezi pe aceasta cale, nu vei fi vreodata singur in acceptiunea deplina a cuvantului. 1 5 39 Î. Cum era Tatal ceresc prezent impreuna cu Isus? Cum se realiza la modul practic acest lucru? 1 5 40 R. Tatal ceresc era prezent cu Isus prin tot ceea ce El facea, prin tot ce vorbea, cu alte cuvinte prin toata viata Sa. Nu este vorba, in cazul de fata, de o unire mistica, ci mai degraba de conlucrarea intre doua Persoane si doua puteri care actioneaza in aceeasi directie. Aceasta conlucrare aducea cu sine si prezenta Tatalui impreuna cu Fiul. 1 5 41 Î. Prin urmare, care este conditia de baza pentru a nu fi singur niciodata? 1 5 42 R. Pentru a nu fi singur niciodata, conditia de baza este de a deveni conlucrator impreuna cu Dumnezeu, ceea ce presupune o schimbare deplina a vietii, dar avand ca rezultat o satisfactie deplina aici pe pamant si o rasplata vesnica in Împaratia cerurilor. 1 5 43 Sa preluam acum textul din Ioan 8:9 "Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia care statea la mijloc (- n.a. acuzata de cei care iesisera din sala si care o adusesera inaintea lui Isus cu scopul de a fi omorata cu pietre)". 1 5 44 Î. De ce au plecat toti cei care o acuzau pe aceasta femeie, dupa ce au auzit cuvintele lui Isus (la versetul 8 scrie ca Domnul a spus sa arunce cu pietre cel care este fara de pacat)? 1 5 45 R. Toate aceste persoane s-au simtit mustrate de acest raspuns care punea in evidenta conditia de baza pentru a putea acuza pe ceilalti, care se reflecta prin a nu fi deopotriva vinovat de o fapta similara. 1 5 46 Î. Care este prin urmare, conditia de baza pentru a ramane alaturi de Isus? 1 5 47 R. Pentru a ramane alaturi de Isus este esential sa accepti cuvintele Sale, chiar si atunci cand ele cuprind o mustrare. Mai departe, trebuie sa te identifici cu o situatie similara cu a femeii descrise in acest verset, care era constienta de dreptatea acuzatiilor ce i se aduceau, dar nu avea nici un fel de argument pentru a le contracara. Ea stia ca destinul ei depindea de indurarea Celui care fusese chemat sa o judece: Isus. 1 5 48 Î. Legand intelesul versetelor studiate, intrebarea este: Cum poti sa alungi singuratatea? 1 5 49 R. Singuratatea poate fi alungata prin prezenta Tatalui ceresc, prin intermediul conlucrarii cu El in implinirea planurilor vesnice, iar pe de alta parte prin prezenta Fiului, datorata acceptarii invataturilor Sale, chiar si atunci cand ele contin o binemeritata mustrare. În concluzie, trebuie sa ajungem la o supunere deplina fata de voia lui Dumnezeu si sa dovedim o ascultare continua. 1 5 50 - Grele cuvinte ai mai scris! a exclamat prietenul meu. Cartea pe care o scrii va sta multa vreme in raft inainte de a se vinde! 1 5 51 - De ce? am intrebat putin nedumerit. Am urmat intocmai sfatul tau! am spus mai departe. 1 5 52 - Asa este, dar vezi, aplicatia trebuie sa fie practica. Oricum, vom vorbi despre acest lucru in capitolul urmator. Ei bine, primul rezultat al unui studiu trebuie sa fie conturarea principiilor, ale acelor lucruri fundamentale care sa te conduca la o noua viziune asupra vietii in special si realitatii in general. 1 5 53 Reflectand putin, el continua: - S-a scris prea multa teologie ce nu are legatura cu viata obisnuita a oamenilor, ori Biblia este prin excelenta o carte aplicata, in care principiile sunt expuse pentru a ne ajuta sa facem fata realitatilor pe care le intampinam, spuse prietenul meu. Acum, intorcandu-ma la versetele pe care le-ai "cules" din Scriptura, ti-as sugera sa fii mai concret, mai direct, chiar cu riscul de a-ti reformula exprimarea, fara insa a sacrifica principiul ... 1 5 54 - La ce te referi? l-am intrebat intrerupandu-i putin ideea. 1 5 55 - ... de exemplu, relua el, in Ioan 8:29 se observa relatia dintre doua concepte deosebit de puternice si anume, cel al trimiterii si cel al abandonarii, al lasarii singur. Isus spune ceva in genul: "Cel ce M-a trimis nu ma va abandona niciodata, fiindca mereu fac, sau realizez, lucrurile pentru care am fost trimis.". 1 5 56 - Vrei sa spui, am continuat, ca ar fi mai util sa folosim o tehnica in genul redarii prin cuvinte proprii a continutului textului studiat in locul intrebarilor si raspunsurilor? 1 5 57 - Cand ti-am dat acea lista de intrebari, am dorit de fapt sa incerci putin aceasta abordare cu intrebari si raspunsuri pentru a putea intui posibilitatile si limitarile de metoda. Nu este bine sa impui o anumita metoda, fiindca fiecare om are propriul sau stil. O abordare analitica gen intrebare-raspuns poate fi nerelevanta pentru multe persoane ce nu au un bagaj de cunostinte biblice suficiente. Acum, hai sa incerci o exprimare alternativa la celelalte versete, imi spuse el. 1 5 58 Putin surprins de aceasta provocare, am reluat ultimul dintre versetele studiate, si anume Ioan 8:9, dupa care am zis: - Privind la acest verset pot spune ca o redare alternativa ar fi urmatoarea: "Un sentiment de profunda mustrare s-a produs in cugetul celor ce venisera sa o acuze pe acea femeie si sa-i ceara moartea. De aceea, aproape fara sa realizeze ce faceau, au inceput sa se retraga unul cate unul in masura in care-si dadeau seama de propria vinovatie. În cele din urma Isus a ramas singur cu persoana acuzata de acesti invatatori ai Legii.". 1 5 59 - Îti place acest gen de studiu? m-a intrebat fiind nerabdator sa imi asculte raspunsul. Eu l-as numi ca fiind un studiu sintetic, cu redare alternativa si amplificata a textului biblic. 1 5 60 - Cum sa nu? am raspuns. Este mult mai clar, mai explicit, as putea spune ca este chiar mai personal acest gen de studiu, asa cum trebuie sa fie un studiu biblic aplicat. Seamana cu un fel de jurnal in care exprimi propria ta perceptie asupra evenimentelor relatate si astfel iti este mult mai clar ce anume s-a intamplat. Chiar simti senzatia participarii, a relatarii unor lucruri pe care le-ai vazut sau auzit dintr-o sursa de incredere. 1 5 61 - În concluzie, continua prietenul meu, este momentul sa treci la celelalte versete pentru a aplica aceasta metoda cu redare amplificata si personala. 1 5 62 Aici s-a incheiat intalnirea cu prietenul meu si m-am intors la masa de scris. Am inteles astfel ca este foarte important sa "fierbem" bine continutul textului biblic prin intermediul metodei redarii amplificate, care astfel se va intretese cu propria noastra gandire si imaginatie, mai precis cu propriul nostru mod de a fi. 1 5 63 Sa trecem acum la al doilea caz expus in capitolele anterioare si sa redam amplificat textul din Ioan 14:1 "Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine". 1 5 64 "Nu ai motive sa ti se tulbure inima sau sa iti pierzi cumpatul, indiferent de ce se intampla in jurul tau sau cu tine. Conditia este sa ai credinta in Dumnezeu si in Isus Hristos, iar toate celelalte lucruri isi vor gasi solutia." 1 5 65 Sa trecem acum la Psalmul 31:7-8 "Fa-ma sa ma inveselesc si sa ma bucur de indurarea Ta, caci vezi ticalosia mea, stii nelinistea sufletului meu, si nu ma vei da in mainile vrajmasului, ci imi vei pune picioarele la loc larg.". 1 5 66 "Îndurarea lui Dumnezeu aduce bucurie, fiindca El stie toate problemele prin care trecem. El cunoaste ce se intampla cu fiecare dintre noi, indiferent de timp sau loc. El stie neputintele noastre si nelinistea ce ne asalteaza la fiecare pas in fata unui viitor incert, de nepatruns. 1 5 67 De aceea, Dumnezeu nu va lasa sa fim infranti de realitatile potrivnice, ci ne va oferi de fiecare data o iesire adaptata puterilor noastre." 1 5 68 La Psalmul 100:2 "Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Sa", vom scrie astfel: 1 5 69 "În slujirea lui Dumnezeu exista o bucurie ce nu poate fi exprimata pe deplin in cuvinte. Nu poti sa nu fii fericit atunci cand vii inaintea Sa, fiindca o binecuvantare se afla pentru toti cei care se incred in El." 1 5 70 Am avansat cu repeziciune si la a treia problema expusa si astfel la versetul Matei 11:28 "Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna", am scris: 1 5 71 "Isus ne ofera odihna, adica solutie, pentru toate problemele noastre. La El exista ajutor pentru orice lucru ce ne impovareaza sau ne tulbura sufletul si mintea." 1 5 72 Pentru versetele Luca 5: 5-6 "Drept raspuns Simon I-a zis: Învatatorule, toata noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic; dar la cuvantul Tau voi arunca mrejele Dupa ce le-au aruncat, au prins o asa de mare multime de pesti ca incepeau sa li se rupa mrejele.", am adaugat: 1 5 73 "Simon Petru I-a zis lui Isus ca desi nu reusise sa pescuiasca nimic in tot timpul noptii, totusi avea sa intinda navoadele din noi, ca urmare a poruncii lui Isus. Rezultatul a fost uimitor, foarte mult peste fiind prins intr-un mod inexplicabil." 1 5 74 Iar la Matei 13:22 "Samanta cazuta intre spini, este cel ce aude Cuvantul; dar ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvant, si ajunge neroditor.", am relatat: 1 5 75 "Imaginea semintei care cade intre buruieni si spini il reprezinta pe acel om care crede ceea ce este scris in Cuvantul lui Dumnezeu, dar cu toate acestea nu ajunge sa-l implineasca si astfel nu aduce rod, din cauza bogatiilor materiale si a iluziilor lumii in care traieste." 1 5 76 Am ajuns la finalul acestui capitol, dar invitatia este de a merge mai departe pentru a aplica in mod personal ceea ce studiem din Sfanta Scriptura. În privinta metodei de studiere prin redare amplificata, pot sa amintesc faptul ca exista o versiune in limba engleza ce reda amplificat textul biblic, numita "Versiunea Amplificata a Bibliei" (sau "Amplified Version"), care pune in evidenta forta redarii alternative. 1 5 77 Sugestii ce merita a fi retinute: 1 5 78 1. Luati-va timp pentru a analiza ceea ce ati scris intr-un caiet, sau intr-un fisier de calculator, in legatura cu problemele cu care va confruntati, cautand in textul Sfintelor Scripturi raspunsuri valabile la problemele dumneavoastra. 1 5 79 2. De indata ce identificati fragmente de text care vin in ajutorul rezolvarii problemelor cu care va confruntati, aplicati metoda redarii amplificate. 1 5 80 3. Parcurgeti toate versetele pe care le-ati identificat cu scopul de a reda amplificat si alternativ continutul lor. Încercati mai multe variante de redare, exprimand din mai multe puncte de vedere. 1 5 81 4. Cititi de mai multe ori versetele selectate si incercati sa vedeti contextul in care ele apar in cuprinsul Sfintelor Scripturi. Acest lucru va va ajuta sa redati amplificat cu mai multe detalii, fapt care va va ajuta sa aveti o imagine mai clara asupra lucrurilor relatate. 1 5 82 5. Realizati un obicei din a completa sau scrie in acest "Caiet cu probleme" si mai ales urmati metodele ce vor fi expuse in capitolele urmatoare. 1 6 1 Capitolul 5: Aplicand personal principii cu un caracter general 1 6 2 Cand privim in jurul nostru, vedem o multime de lucruri ce ne solicita atentia si distingem acele detalii ce ne intereseaza intr-un fel sau altul. Nu este o intamplare faptul ca omul doreste sa cunoasca realitatea inconjuratoare nu neaparat dintr-o pura curiozitate, ci mai ales fiindca el cauta ceva, avand un anumit scop uneori declarat in mod deschis sau alteori doar presupus. 1 6 3 Am parcurs astfel o parte importanta a drumului ce ne conduce la vindecarea spirituala, dar cert este ca daca nu am avea motivatia cautarii, atunci ne-am opri in acest moment si ne-am multumi doar cu informatia ce ne-a fost furnizata si atat. Dar scopul nostru este de a merge pana la capat, depasind stadiul purei contemplatii si urcand spre piscurile inalte ale descoperirii lui Dumnezeu prin intermediul Bibliei, cu scopul obtinerii vindecarii depline. 1 6 4 Am reluat dialogul cu prietenul meu si acesta mi-a zis: - Este foarte frumos ce ai scris, dar as vrea sa fii mai personal. Vorbeste la persoana intai, insuseste-ti fagaduintele si continutul pozitiv in totul atunci cand scrii. 1 6 5 Am tinut cont de acest sfat si am scris o aplicatie personala pornind de la ceea ce studiasem cu privire la Ioan 8:29: 1 6 6 "Daca Dumnezeu ma trimite, inseamna ca va fi cu mine mereu si nu ma va parasi vreodata. Daca raman consecvent acestei trimiteri, atunci mereu El imi va fi aproape si va merge alaturi de mine clipa de clipa si ceas de ceas." 1 6 7 Mi-a placut foarte mult ce am scris, mai ales fiindca se realiza o personalizare a textului la situatia mea si astfel ieseam din cadrul unei asa zise "teologii generale", care ramane cel mai adesea doar la nivelul emiterii de principii ce nu au o legatura directa cu realitatea vietii. Am reluat discutia cu prietenul meu care mi-a zis: 1 6 8 - Este bine cum ai scris, dar aplicatia personala, fiindca despre aceasta vom discuta acum, trebuie sa fie mai ampla, mai plina de substanta si de detalii, asa cum este si viata. 1 6 9 Dupa aceea, a facut o pauza si mi-a aratat mai multe fotografii ce surprindeau acelasi copac de-a lungul celor patru anotimpuri. Se distingea verdele crud, plin de seva, al frunzelor in timpul primaverii. Acelasi verde se putea vedea, dar de data aceasta mai putin pronuntat, mai albit, in timpul verii. Toamna verdele era aproape complet inlocuit de o culoare ruginie, un fel de amestec dintre galben inchis si maro. Iar iarna frunzele dispareau cu desavarsire. 1 6 10 - Daca te uiti cu atentie la aceste imagini, imi spuse prietenul meu, vei vedea ca anotimpul in care acest copac absoarbe la maximum seva pamantului si energia solara este primavara. Fiindca vorbim despre realitati spirituale, o lume in care spre deosebire de realitatea naturala, totul este posibil, pot sa spun ca un studiu biblic ar trebui sa fie asemenea acestui copac in timpul primaverii. 1 6 11 - Am inteles! am exclamat. Studierea Bibliei trebuie sa ne conduca intr-o eterna primavara, un timp in care sa absorbim cu putere seva pamantului si energia cerurilor, iar astfel sa dobandim o vindecare deplina, adica refacere si regenerare, lucruri de care avem atat de mare nevoie. 1 6 12 - Aceasta primavara fara de sfarsit, continua prietenul meu, presupune sa asimilezi cuvintele Bibliei, sa ti le insusesti asa cum copacii capteaza prin intermediul frunzelor energia solara. De fapt, a asimila energia din Sfintele Scripturi inseamna aplicarea lucrurilor relatate in cadrul acesteia, pe care le-am studiat in capitolul anterior, adica o personalizare cat mai profunda, si aici nu este cazul sa facem economie de cuvinte, a ceea cei ai descoperit in Cuvantul lui Dumnezeu. 1 6 13 Dupa aceasta discutie am reluat versetele pe care le studiam si am rescris aplicatia pentru Ioan 8:29 in modul urmator: 1 6 14 "Pe masura ce voi fi tot mai constient de chemarea si trimiterea lui Dumnezeu, voi avea o tot mai clara perceptie asupra prezentei Sale impreuna cu mine in fiecare clipa, indiferent de loc. Astfel singuratatea nu va mai exista pentru mine i deopotriva nu voi mai fi perturbat in relatiile mele cu ceilalti, fiindca voi intelege ca exista un sens in tot ce traiesc, un scop al lui Dumnezeu, o incredere pe care El mi-a acordat-o acolo unde ma gasesc si oriunde ma voi afla de acum inainte." 1 6 15 - Este frumos cum ai scris, a spus prietenul meu. Cu adevarat, pot spune ca este un "cantec de biruinta", dar pe de alta parte nu trebuie sa te mire acest lucru, fiindca in contact cu Biblia se produce o schimbarea a gandirii, a dispozitiei mintii, un lucru numit "pocainta", asa cum am mai discutat. 1 6 16 Sa trecem acum la Ioan 8:9, unde vom face urmatoarea aplicatie personala: 1 6 17 "Ori de cate ori vor exista persoane care se vor uni sa-mi faca vreun rau sau pentru a ma umili in vreun fel, daca voi alerga la Hristos, daca Îi voi cere ajutorul, daca-L voi chema ca drept Judecator, atunci El va veni langa mine si ii va face de rusine pe toti acestia. 1 6 18 Nimeni nu poate sta inaintea Sa, atunci cand este stapanit de ganduri murdare si intentii rele. De aceea, pentru a scapa de cei ce imi doresc raul este suficient sa Îl chem pe Isus. Cat timp El este impreuna cu mine voi avea o siguranta deplina si indiferent cat de multe ar fi persoanele rauvoitoare sau cei ce nu ma inteleg, voi avea un sprijin ce nu va putea fi clatinat sau inlaturat de ceva din aceasta lume sau de oriunde altundeva." 1 6 19 Sa realizam acum aplicatia personala pentru Ioan 14:1 si astfel vom scrie: 1 6 20 "Nu imi voi mai pierde cumpatul de acum inainte, indiferent prin ce trec sau ce mi se intampla, fiindca de acum inainte voi privi doar la Dumnezeu. Nu voi mai da atentie sugestiilor negative care vin asupra mea, fiindca am convingerea si cunostinta ca este Cineva care vegheaza asupra tuturor detaliilor vietii mele." 1 6 21 Vom parcurge si aplicatia personala pentru Psalmul 31: 7-8 asa cum este redata mai jos: 1 6 22 "Prin indurarea lui Dumnezeu am o bucurie continua, fiindca El stie toate problemele cu care ma confrunt. El stie ce se intampla in fiecare clipa cu mine, indiferent de locul in care ma aflu. El cunoaste ceea ce pot, dar mai ales ce nu pot sa fac. El stie capacitatea mea de a rezista in fata problemelor vietii si de aceea inteleg ca El a si luat masuri sa trec cu bine. El nu va lasa sa fiu infrant de o realitate potrivnica, ci imi va oferi o iesire adaptata puterilor mele." 1 6 23 Iar la Psalmul 100:2, aplicatia personala va fi urmatoarea: 1 6 24 "De acum inainte voi gasi bucurie in inchinarea la Dumnezeu. Numai in relatie cu El voi putea fi fericit si voi avea binecuvantare in tot ceea ce intreprind. Aleg sa ma incred in El si sa las ca bucuria sa se oglindeasca pe fata mea si fiecare experienta a vietii mele." 1 6 25 Sa mergem acum la Matei 11:28 si sa facem aplicatia personala: 1 6 26 "Toate problemele noastra si gasesc solutia prin Hristos. El ne intinde o mana de ajutor, El vine alaturi de mine si imi ofera liniste in toate clipele vietii mele. Nu are nici un rost sa ma las afectat de realitatea in mijlocul careia traiesc, fiindca Isus vine alaturi de mine, atunci cand Îl invit in viata mea. 1 6 27 Orice tulburare sufleteasca am sa o asociez de acum inainte cu imaginea puterii Sale, capabila sa imi ofere odihna si siguranta deplina. Daca El este cu mine, ce anume m-ar mai putea afecta? Tot ce ma impovareaza sau ma nelinisteste voi asocia de acum inainte cu Persoana Sa, cu capacitatea Sa de a rezolva sau compensa orice fel de problema. 1 6 28 Nu vreau sa ma mai las dominat de ceea ce este rau. Nu vreau sa mai dau curs disperarii sau depresiei. Daca Isus imi da odihna, cine va putea sa mi-o ia sau sa mi-o alunge? Ma voi gandi mai mult la puterea vindecatoare a lui Isus si-L voi lasa tot mai mult la carma vietii mele." 1 6 29 Sa trecem acum la aplicatia personala pentru Luca 5:5, corelata cu problema ce fusese expusa: 1 6 30 "Îl voi invita pe Isus sa conduca afacerile mele de acum inainte, astfel incat sa nu mai sacrific relatiile mele de familie sau alte valori ce nu pot fi estimate in bani ori bunuri materiale. Nu are rost sa mai muncesc in acest stil lipsit de o eficienta reala, ci aleg sa arunc "navodul" cu mai multa intelepciune, permitand si alte lucruri in viata mea in afara muncii fara intrerupere." 1 6 31 Iar la Matei 13:22, am redactat urmatoarea aplicatie personala, care seamana din multe puncte de vedere cu o marturie de credinta, la care ar trebui sa ajunga orice om ce intra in contact cu Cuvantul lui Dumnezeu: 1 6 32 "Îmi dau seama ca o multime de "buruieni si de spini" am cultivat de-a lungul vietii ignorand lucrurile de o reala valoare, care nu pot fi cumparate cu bani sau bogatii materiale. În aceasta lume am fost inselat crezand cu succesul financiar este singura forma de realizare. De aceea, sunt decis de acum inainte sa investesc in lucrurile care au o valoare ce trece dincolo de orizontul ingust al lumii in care traim, sa am grija de cei dragi si sa ma incred in Dumnezeu, Creatorul meu." 1 6 33 Am ajuns la finalul acestui capitol deosebit de important in care am invatat cum sa transpunem in experienta personala principiile generale pe care le citim in Cuvantul lui Dumnezeu. Cred ca exemplele au fost suficient de clare pentru a va oferi un model asupra aplicarii Bibliei in viata noastra. Redarea completa a ceea ce am studiat o gasiti cu usurinta la finalul acestei sectiuni, unde am integrat tot ceea ce am studiat. Ar fi multe de spus, dar acum ma voi opri, pentru a va recomanda mai multe Sugestii ce merita a fi retinute. 1 6 34 Sugestii ce merita a fi retinute: 1 6 35 1. Luati-va timp pentru a aplica personal ceea ce ati studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi in legatura cu problemele cu care va confruntati, pentru a ajunge la raspunsuri valabile la problemele dumneavoastra. 1 6 36 2. De indata ce identificati fragmente de text care vin in ajutorul rezolvarii problemelor cu care va confruntati, faceti aplicatie la viata dumneavoastra. 1 6 37 3. Parcurgeti toate versetele pe care le-ati identificat cu scopul de a aplica continutul lor la situatia dumneavoastra concreta. Încercati mai multe aplicatii alternative exprimand din unghiuri diferite asupra aceleiasi probleme. 1 6 38 4. Cititi de mai multe ori versetele selectate si incercati sa vedeti contextul in care ele apar in cuprinsul Sfintelor Scripturi. Acest lucru va va ajuta sa aplicati continutul lor cu mai multa precizie, fapt care va va ajuta sa ajungeti la un raspuns mai clar pentru problema cu care va confruntati. 1 6 39 5. Realizati un obicei din a completa sau scrie in acest "Caiet cu probleme" si mai ales urmati metodele ce vor fi expuse in capitolele urmatoare. 1 7 1 Capitolul 6: Rugaciunea, ca raspuns la marea epistola a lui Dumnezeu 1 7 2 Am ajuns la un moment important al cautarii vindecarii prin Cuvant, dupa ce am parcurs etapele identificarii situatiei cu care ne confruntam si am studiat aplicand personal invataturile Bibliei. Acum trebuie sa imbinam toate aceste lucruri intr-un mod unitar, astfel ca ele sa functioneze armonios. 1 7 3 Elementul ce le va oferi coeziunea, acea imbinare miraculoasa in ciuda diversitatii, este rugaciunea sau dialogul interior cu Dumnezeu. Însa cum se poate ca rugaciunea sa fie o forma de dialog? Multe persoane au indoieli asupra unei astfel de posibilitati, iar altele chiar se dau inapoi considerand ca a te ruga reprezinta doar un ritual de implinit si atat. 1 7 4 Fara a intra in polemici fara sens, as dori sa subliniez ca adevarata rugaciune presupune o anumita forma de dialog cu Dumnezeu, o modalitate de a ne deschide sufletul inaintea Sa. O astfel de abordare a rugaciunii ne va conduce la intarirea relatiei noastre cu Dumnezeu, ce trebuie sa se bazeze pe sinceritate si pe exprimarea directa a ceea ce simtim sau gandim. 1 7 5 Am reluat discutia cu prietenul meu si el mi-a pus o intrebare: - Ce intelegi prin dialog? dupa care a continuat, cum putem sa discutam cu o persoana pe care nu o vedem si nici nu ne raspunde direct la ce ii comunicam? 1 7 6 Am stat putin pe ganduri, dupa care am raspuns: - Putem vorbi cu o persoana pe care nu o vedem prin folosirea unui mijloc intermediar. De exemplu, apelam la scris pentru a transmite mesaje celor ce nu sunt in imediata noastra prezenta. Cel mai simplu exemplu este al scrisorilor expediate celui cu care dorim sa comunicam. Mai nou, scrisorile au devenit electronice, dar ideea initiala a ramas. 1 7 7 Reflectand la cele spuse, prietenul meu m-a intrebat: - Vrei sa spui ca rugaciunea poate fi asimilata cu transmiterea de mesaje lui Dumnezeu, un fel de scriere sau de exprimare sub o anumita forma a ceea ce dorim sa Îi spunem? 1 7 8 - Cu siguranta ca lucrurile sunt similare, insa cu o deosebire majora care deriva din faptul ca Dumnezeu este cu noi tot timpul si mai ales cand ne rugam. Însa El nu comunica, de regula, direct cu noi. În acest sens, am continuat, El ne-a scris deja o epistola destul de lunga si anume: Sfanta Scriptura sau Biblia. 1 7 9 - Prin urmare, continua prietenul meu, rugaciunea este epistola noastra de raspuns lui Dumnezeu? Si ori de cate ori ne rugam, de fapt raspundem marii epistole adresate prin Scriptura umanitatii, de fapt fiecaruia dintre noi? 1 7 10 - Da, sunt sigur ca asa stau lucrurile si as mai adauga, am spus mai departe, ca rugaciunea noastra trebuie sa faca referinta in mod obligatoriu la invataturile Bibliei, la ce sta scris in aceasta carte fundamentala a umanitatii, tocmai fiindca ea este raspunsul pe care-l dam lui Dumnezeu la epistola pe care deja ne-a transmis-o. Asa cum am spus, avem o epistola generala, dar cu o aplicare pentru fiecare dintre noi, astfel ca in mod normal ar trebui sa existe o multime nenumarata de raspunsuri personale din partea noastra adresate lui Dumnezeu prin intermediul rugaciunii. 1 7 11 - De fapt, continua prietenul meu, rugaciunea este epistola noastra catre Dumnezeu, in care asternem gandurile, simtamintele, planurile noastre si practic orice problema cu care ne confruntam. De aceea nu ar trebui sa ne limitam doar la cereri, ci intr-un mod similar Bibliei, ar fi bine sa inglobam intreaga noastra experienta, adica tot ce traim. 1 7 12 Reflectand la acest scurt dialog, am inteles ca rugaciunea trebuie sa fie o epistola catre Dumnezeu din partea noastra, asa cum Biblia este epistola Sa catre noi. Astfel, asa cum distingem diversitatea de stiluri si de idei din cartile Sfintelor Scripturi, tot asa rugaciunea noastra ar trebui sa fie multicolora, plina de prospetime si viata, asa cum se cuvine atunci cand ne adresam lui Dumnezeu. 1 7 13 Un alt dialog interesant pe tema rugaciunii l-am avut cu prietenul meu. el m-a intrebat: - Cum crezi ca este cel mai bine sa adresezi o rugaciune lui Dumnezeu? Prin vorbire sau in scris? 1 7 14 Am reflectat putin si i-am raspuns: - Depinde de situatie si de modul in care suntem obisnuiti sa comunicam. De regula este dificil sa ai la indemana un instrument de scris, astfel incat sa poti sa iti asterni pe o hartie gandurile tale. Ori rugaciunea nu se limiteaza la anumite ocazii ale zilei. De aceea cred ca rugaciunea este cel mai usor de adresat prin intermediul vorbirii, ma refer in mod special la vorbirea interioara, neauzita de cineva in afara de tine. Pe de alta parte, vorbirea nu poate sa aiba profunzimea scrisului si ma gandesc ca ar fi indicat ca atunci cand avem ocazia, sa ne alcatuim rugaciunile si in scris. 1 7 15 - Ai dat un raspuns foarte bun, mi-a raspuns prietenul meu, la care as mai adauga faptul ca atunci cand transpui in scris o rugaciune, vei putea sa o impartasesti si altora. În fond, nimeni nu poate cunoaste gandurile noastre daca nu le exprimam cumva. Dar atunci cand scriem, si mai ales cand scriem intr-un calculator, putem sa raspandim experienta pe care am acumulat-o in cunoasterea de Dumnezeu. 1 7 16 - Si inca ceva, am adaugat, avand o forma scrisa a rugaciunii, chiar si intr-un caiet, vom putea reveni la experientele pe care le-am avut cu scopul de a gasi inspiratie si resurse pentru viitor. 1 7 17 - Asa este, mi-a raspuns el, fiindca atunci cand scriem de fapt gandim mult mai profund asupra a ceea ce avem de spus. Scrierea este legata de un proces de auto-reflectie, foarte util cand este vorba de analizarea propriilor ganduri. 1 7 18 Acestea fiind zise, am trecut la alcatuirea unor modele de rugaciune cu privire la situatiile pe care le-am trecut in revista pana in acest moment. Asadar, am expus si identificat problema cu care ne confruntam, am cautat raspunsul in Biblie si am gasit versete care sa ne ajute, am studiat amplificat respectivele versete si am aplicat ce am invatat la situatia in cauza, iar acum, ca raspuns la cuvintele Scripturii pe care le-am primit din partea lui Dumnezeu, vom adresa o rugaciune corespunzatoare pentru fiecare caz in parte. 1 7 19 La problema legata de alegerea singuratatii ca alternativa la o lume in mijlocul careia nu te poti regasi, in urma studiului aplicat redat in capitolul anterior am alcatuit urmatoarea rugaciune sau epistola catre Dumnezeu: 1 7 20 "Dumnezeul meu atotputernic, 1 7 21 Chemarea pe care mi-o adresezi prin intermediul cuvintelor Scripturii, intrece cu mult tot ce mi-as fi putut dori sau imagina. Tu m-ai ales si m-ai trimis in aceasta lume pentru a trai o viata sfanta prin prezenta Ta alaturi de mine in fiecare clipa, in fiecare ceas, oriunde m-a afla. 1 7 22 Prin urmare, niciodata nu sunt singur, fiindca Tu esti impreuna cu mine si ma inconjuri cu binecuvantarea Ta. Iar in relatie cu ceilalti, Tu ma inviorezi pentru a fi o sursa de putere si de intelepciune. 1 7 23 Cum sa nu fiu implinit datorita tuturor acestor lucruri? Si cum imi voi putea exprima pe deplin recunostinta fata de tot ce faci pentru mine? 1 7 24 Totul are un sens clar in planul Tau cel vesnic si nimic nu este trecut cu vederea. Chiar si viata mea are un sens bine definit, iar eu nu pot decat sa ma bucur mereu avand acest gand in inima si in suflet. 1 7 25 Tu mi-ai acordat o incredere sfanta de a Te reprezenta acolo unde ma gasesc, iar dorinta mea este de a implini acest plan pe care il ai cu mine. De aceea, in aceste clipe vin inaintea Ta pentru a-Ti cere sa ma intaresti si sa ii dai acea intelepciune de care am nevoie in implinirea datoriilor vietii. 1 7 26 De acum inainte nu am sa mai dau atentie sugestiilor negative, ci voi privi numai la Tine si la tinta desavarsirii pe care ai pus-o inaintea mea. 1 7 27 Îti sunt cu totul recunoscator, Te laud si ma inchin inaintea Ta. Slavit sa fii Tu in veci! Amin." 1 7 28 Asa cum se poate observa cu relativa usurinta, rugaciunea pe care am alcatuit-o a cuprins elemente majore ale studiului biblic deja efectuat si am adaugat recunostinta fata de Dumnezeu, increderea in calauzirea Sa si constiinta unei misiuni pe care mi-ai acordat-o, fapt care nu lasa loc disperarii, depresiei, plictisului sau insingurarii. Însa este posibil sa nu fii familiarizat cu o astfel de abordare, dar aplicand principiile expuse, vei reusi sa descoperi o profunzime a relatiei cu Dumnezeu ce va avea un efect regenerator, insufletindu-te pe cararea vietii. 1 7 29 Pe de alta parte, nu trebuie sa ne limitam la o singura rugaciune si sa "ingramadim" totul intr-o singura exprimare, ca si cum nu ar mai exista si o alta ocazie de a ne mai adresa lui Dumnezeu. De aceea, am adaugat o rugaciune relativ al primat situatie inspirata strict din studiul aplicat asupra versetului Ioan 8:9: 1 7 30 "Parintele meu ceresc, 1 7 31 Ma inchin inaintea Ta si am o bucurie negraita fiindca Tu esti Dumnezeul meu, astfel ca am convingerea ca imi vei oferi sprijin si ajutor in fata celor ce vin impotriva mea. 1 7 32 Indiferent cat de mare ar fi incercarea sau cat de multe ar fi persoanele sau situatiile ce vin asupra mea, sunt sigur ca vei fi alaturi de mine si vei inlatura orice opreliste. 1 7 33 Nimeni si nimic nu poate sta impotriva Ta si de aceea nu am de ce sa ma tem atunci cand Tu esti alaturi de mine. De aceea, nu voi fugi din fata unei realitati schimbatoare, fiindca puterea Ta se va manifesta si o cale va fi deschisa pentru mine, pe care sa pasesc. 1 7 34 De fiecare data cand incercarile vor veni asupra mea sau negura gandurilor rele ma va cuprinde, am sa privesc la prezenta Ta impreuna cu mine si la puterea pe care o desfasori in favoarea mea. De aceea, Te chem Dumnezeul meu alaturi de mine si Te rog sa creezi in mine acea siguranta si incredere pentru a nu mai da atentie vreodata lucrurilor rele sau descurajarii care ma asalteaza. 1 7 35 Fii pentru mine acea putere care sa distruga orice fel de circumstante care s-ar ridica impotriva mea. 1 7 36 De aceea, aleg sa nu imi mai fac nici un fel de griji cu privire la prezent sau la viitor, ci toate lucrurile le voi privi ca fiind sub controlul Tau deplin. De fapt, toate sugestiile negative nu au baza in realitate, ci sunt un joc periculos al imaginatie ce tinde sa ne desparta de tine. Înteleg acum ca grija Ta ocrotitoare intotdeauna a fost sa va ramane alaturi de mine. 1 7 37 A Ta sa fie slava acum si in veci! Amin." 1 7 38 În aceasta ultima rugaciune am inclus mai multe elemente decat cadrul strict al problemei enuntate la inceput, fiindca atunci cand ne rugam o multime de alte lucruri se vor impleti cu ceea ce dorim sa exprimam. De fapt, problemele pe care le constientizam sunt doar suprafata situatiilor critice in care ne gasim, doar acele elemente ce ajung, ca sa spunem asa "in partea superioara" a constiintei noastre. 1 7 39 Mergand mai departe, la urmatoarea problema, legata de prezenta gandurilor negre, m-am gandit ca o posibila rugaciune ar putea fi urmatoarea: 1 7 40 "Iubitul meu Tata din ceruri, 1 7 41 Îmi dau seama ca nu exista ratiune pentru ingrijorare, fiindca totul este in mana Ta. De aceea, nu ma voi mai lasa afectat de impresii negative, ci mereu voi privi catre Tine si voi deveni tot mai constient de prezenta Ta parinteasca alaturi de mine. 1 7 42 Chipul Tau indurator este mereu vizibil atunci cand disting detaliile vietii, care marturisesc despre lucrarea Ta. Tu imi oferi o bucurie launtrica ce nu poate fi distrusa de nimic. Gandurile rele nu pot locui in mintea celui ce se increde in Tine si vede toate aceste lucruri. 1 7 43 Tu cunosti toate problemele cu care ma confrunt si fiecare intamplare a vietii mele nu iti ramane ascunsa. Orice fel de opozitie interioara sau exterioara se da la o parte atunci cand Tu pasesti alaturi de mine pe cararea vietii. 1 7 44 Asadar, ganduri pline de bucurie asemenea raurilor ce se revarsa din izvoarele de munte imi vin acum in inima, in suflet, spaland orice forma de impresie cenusie sau neagra. Tu veghezi ca aceste ape interioare sa nu mai fie tulburate de zgura a tot ce este rau, de orice lucru murdar sau de orice grija ce creeaza fantasme de intuneric si indoiala. 1 7 45 Cand vin inaintea Ta, fata mi se insenineaza si totul se transforma dobandind sens si gust. Acum pot sa ma bucur de viata pe care mi-ai acordat-o, fiindca aceasta cunostinta a Ta imi aduce fericire. Pana acum nu am stiut ce inseamna sa zambesc privind la viitor, dar din aceasta clipa voi pasi plin de speranta pe cararea care duce catre Tine. 1 7 46 În mana Ta atotputernica imi pun toata nadejdea si am siguranta ca niciodata nu voi fi lasat singur, iar apele murdare ale descurajarii nu voi mai reveni, cat timp voi ramane pe stanca mantuirii Tale. 1 7 47 A Ta sa fie slava in veci! Amin." 1 7 48 Si acum sa mergem la ultima situatie amintita, cu scopul de alcatui o rugaciune: 1 7 49 "Parintele meu Atotputernic, 1 7 50 Toate lucrurile se afla in mana Ta si totul se supune vointei Tale. Nimeni nu poate adauga sau scadea la ceea ce Tu realizezi si de aceea imi dau seama ca zadarnic este efortul omenesc, atunci cand nu se afla sub calauzirea Ta. 1 7 51 Înteleg ca Tu ne oferi odihna de toate problemele noastre si orice lucru isi are rezolvare la Tine. Orice impovarare a mintii sau tulburare a sufletului este indepartata de Tine, astfel ca orice ingrijorare devine nejustificata si orice preocupare in exces isi pierde sensul. 1 7 52 Îmi dau seama ca munca si preocuparea castigarii de mijloace materiale nu trebuie sa ne absoarba cu totul, incat sa nu mai ramana timp nici pentru familie, nici pentru relatia cu Tine. 1 7 53 Recunosc ca am gresit acordand prea multa atentie muncii, pana cand am ajuns sa lucrez peste masura si prea putin timp mi-a mai ramas pentru celelalte aspecte importante ale vietii. 1 7 54 De aceea, vreau din aceasta clipa sa echilibrez aceasta balanta si Te rog, Dumnezeul meu, sa ridici acest jug al lipsei de masura de pe umerii mei, fiindca marturisesc sincer ca nu il mai pot purta. Am nevoie de repaus, de odihna fizica si sufleteasca; vreau sa ma bucur de viata pe care mi-o oferi in dar alaturi de ceilalti. 1 7 55 Eficienta in ceea ce facem Tu ne-o acorzi, ea fiind o binecuvantare pe care Tu o oferi celui ce se increde in Tine. Degeaba stam nopti la rand planuind ce sa facem, fiindca daca Tu nu intervii, totul nu devine decat un efort zadarnic, fara rost. Însa atunci cand puterea Ta se uneste cu efortul omenesc, rezultatul este multiplicat de mii de ori. Am inteles acum acest lucru si-l voi aplica din clipa de fata. 1 7 56 Bogatia materiala nu valoreaza nimic fara a fi insotita de partea spirituala. Nu doresc sa pierd viata vesnica, sau sufletul, din pricina alergarii nesabuite numai dupa lucrurile lumii acesteia. Vreau sa ma bucur cumpatat de viata de acum si deopotriva de ceea ce Tu ai promis ca vei implini. 1 7 57 De aceea, din clipa de fata, sunt decis sa pornesc intr-o noua viata, in care sa se imbine in mod armonios activitatea profesionala si viata de familie, preocuparile obisnuite si cele spirituale, si sa se regaseasca tot ce am neglijat de-a lungul vietii pana acum. 1 7 58 Te rog, Dumnezeul meu, sa ma ajuti in aceasta privinta, precum si in orice alt lucru de care am nevoi pentru a duce o viata cu adevarat inteleapta si utila pe pamant. 1 7 59 A Ta sa fie slava, in veci de veci! Amin." 1 7 60 În rugaciunile din acest capitol s-a putut cu usurinta remarca faptul ca au fost impletite mai multe elemente, sau motive, in genul: recunoasterii suveranitatii lui Dumnezeu, lauda Sa, exprimare dependentei si a recunostintei de Creator, marturisirea a ceea ce este gresit, alegerea de a incepe o viata noua, meditatii asupra vietii si relatiei cu Dumnezeu etc. Astfel, am surprins faptul ca rugaciunea poate cuprinde un univers nesfarsit de idei si sentimente ce se revarsa din inima sau sufletul nostru catre Dumnezeu, avand drept rezultat dobandirea vindecarii spirituale, ca urmare a atingerii Cuvantului divin clar exprimat prin Scriptura. 1 7 61 Atunci cand invataturile Bibliei ating coardele sufletului, ca raspuns la constientizarea nevoii personale, vom fi martorii unei descatusari interioare a unor energii spirituale latente, o trezire a acelor facultati superioare cu care am fost inzestrati de catre divinul nostru Creator. 1 7 62 Dragul meu cititor, am cea mai de seama rugaminte sa incerci aplicarea acestor sfaturi, pentru a te putea bucura pe deplin de aceasta viata prin comuniunea cu Dumnezeu. Pe de alta parte, persoanelor ce au o conceptie atee despre lume si univers, le recomand sa incerce aplicarea pasilor ce au fost schitati, fiindca in mod surprinzator vor constata ca situatia lor se va imbunatati. Astfel, oricine doreste se va convinge ca asa cum exista legi ale naturii fizice, tot astfel exista legi ale naturii spirituale, care o data respectare vor produce efecte benefice pe masura. 1 7 63 Persoanelor care nu cred in Hristos, dar care cred totusi in Dumnezeu, le adresez totusi rugamintea de a parcurge aceste randuri si de a practica ideile mentionate, facand referinta la Tatal si Creatorul nostru al tuturora. 1 7 64 Iar celor ce nu cred ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, le recomand sa se adreseze direct lui Celui Atotputernic, preluand din ceea ce am scris acele elemente morale ce sunt comune tuturor religiilor de pe fata pamantului, ca sa nu spun fiecarui om, prin ceea ce se numeste a fi "constiinta morala", pe care intr-un fel sau altul o avem cu totii. 1 7 65 Ce doresc sa spun in finalul acestui capitol? Biblia nu a fost data doar crestinilor sau evreilor, ci ea este Epistola lui Dumnezeu catre intreaga umanitate. În acelasi timp, marturia Bibliei se armonizeaza, fara insa a se substitui, cu marturiile istoriei, constiintei morale si naturii. Asadar, indiferent unde am locui in aceasta lume, marturia lui Dumnezeu este prezenta pentru a ne conduce la mantuire. Acum, inainte de a incheia acest capitol voi recapitula mai multe Sugestii ce merita a fi retinute. 1 7 66 Sugestii ce merita a fi retinute: 1 7 67 1. Luati-va timp pentru a va ruga si aplica personal ceea ce ati studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi in legatura cu problemele cu care va confruntati, pentru a putea dezvolta viata spirituala, mai precis acele capacitati cu care am fost inzestrati de catre Creator. 1 7 68 2. De indata ce va confruntati cu diferite probleme in viata dumneavoastra, exersati de indata practica rugaciunii, exprimand inaintea lui Dumnezeu toate lucrurile cu care va confruntati. Nu incercati sa va ascundeti in spatele cuvintelor, ci fiti deschisi si sinceri pentru a putea primi un raspuns care sa va ajute in situatia concreta in care va aflati. 1 7 69 3. Nu va rugati doar dupa o singura schema, ci permiteti un continut cat mai divers si mai natural, evitand orice exprimare artificiala care v-ar ingreuia sa puteti vedea pe Dumnezeu asa cum este El: bun si indurator. 1 7 70 4. Îmbinati studiul Bibliei cu rugaciunea, preluand subiecte din ceea ce cititi in Scriptura si impletindu-le cu experienta cotidiana. Nu incercati sa fugiti de realitate, ci confruntati realitatea cu ceea ce sta scris si cu exprimarea in rugaciune. 1 7 71 5. Realizati un obicei din a completa sau scrie in acest "Caiet cu probleme" si mai ales urmati metodele ce vor fi expuse in capitolele urmatoare. 1 8 1 Capitolul 7. Cum sa elaborezi un plan actiune 1 8 2 Priveam un peisaj deosebit de incantator de pe culmea unui deal destul de inalt si ma gandeam ca nu as fi putut vedea acele lucruri daca nu as fi depus un efort sustinut timp de o ora pentru a urca din valea ce se zarea acum la picioarele mele. De multe ori de-a lungul acestei excursii mi-am dorit sa renunt, dar in cele din urma ma hotaram sa merg pana la capat si astfel am ajuns pe cel mai inalt varf al acelui masiv muntos. 1 8 3 Gandindu-ma la aceasta experienta am inteles ca nu este suficient sa dorim sa atingem o anumita inaltime spirituala, ci trebuie sa planuim si sa actionam pentru a avea succes. Tocmai de aceea, vom trece la invatarea unui lucru fundamental in obtinerea vindecarii spirituale prin Cuvant, si anume vom examina ce inseamna si cum se poate realiza un plan de actiune. 1 8 4 A intocmi un plan reprezinta un lucru similar pregatirii pentru escaladarea unui versant muntos, fapt ce presupune insusirea deprinderilor necesare unei astfel de actiuni. În plus, nu este suficient sa planuiesti o actiune, daca nu o si executi, iar experienta va fi similara alpinismului, a acelei avantari catre inaltimi necunoscute invingand gravitatia, obstacolele terenului si mai presus de toate propria inertie pentru a ajunge in final sa pui steagul biruintei pe cel mai inalt dintre toate varfurile. 1 8 5 Recunosc ca nu este nici simplu si nici usor sa intocmesti un plan, dar dupa o vreme devine un obicei acela de a-ti defini obiective si de a le aduce la indeplinire. Iar executarea corecta, desavarsita a unui plan bun, va aduce cu sine ceam mai de seama satisfactie. 1 8 6 Discutam cu prietenul meu, calauza calatoriei mele in lumea miraculoasa a cunoasterii si aplicarii Cuvantului lui Dumnezeu, iar el mi-a zis: - Pentru a intocmi un plan de actiune este necesar sa ai o tinta clara si cel putin un obiectiv catre care sa te indrepti, fiindca altfel nu vei reusi sa stii unde vrei sa ajungi si distanta la care te afli in raport cu ceea ce ti-ai propus. Practic, un plan este asemenea desenarii un traseu pe o harta, stabilind itinerariul ce trebuie parcurs, punctele de evaluare, de alimentare si in final, tinta intregii expeditii. 1 8 7 - Vrei sa spui, am raspuns, ca un plan fara obiective reprezinta un lucru lipsit de sens? am spus mai departe. 1 8 8 - Mai mult ca sigur ca asa stau lucrurile, mi-a raspuns el. Ei bine, inainte de a schita chiar si cea mai mica etapa de realizare a unui plan, trebuie sa iti fie clare obiectivele pe care vrei sa le aduci la indeplinire. Nu as exagera daca as spune ca simpla enumerare a acestora poate forma deja schita unui plan de actiune. 1 8 9 - Totusi, am continuat, nu as dori sa scriu despre lucruri prea complicate, care sa ajunga sa fie greu de urmarit de catre cititori. Poate ca deprinderea acestei "simple" arte se reduce la formularea obiectivelor pe care sa le ai in vedere in cursul vietii, pornind de la studiul biblic aplicat, despre care am vorbit deja. 1 8 10 - Nu este chiar asa, mi-a raspuns el, ci mai degraba ar trebui sa gandesti de la inceput ca vei actiona in vederea atingerii obiectivelor pe care le vei formula. În principiu, nu este necesar sa incorporezi mai mult de trei - patru obiective in cadrul unui plan de actiune, iar pentru fiecare obiectiv va trebui sa formulezi suficiente detalii legate de aplicarea concreta. Întotdeauna puterea se afla in stapanirea detaliilor si cu cat viziunea iti este mai precisa, cu atat vei reusi sa realizezi mai mult. 1 8 11 - De fapt, am continuat, orice comentariu biblic are la baza capacitatea de a comenta un singur verset, corect? 1 8 12 - Bineinteles ca da, mi-a raspuns, si in felul acesta ai ajuns sa deprinzi arta vindecarii prin Cuvantul lui Dumnezeu! De fapt, continua el, farmecul studiului biblic se descopera atunci cand treci la aplicarea a ceea ce ai invatat, iar un plan de actiune este obligatoriu pentru obtinerea unor beneficii maxime. 1 8 13 - Înteleg ca pana la urma scopul unui plan de actiune este cel de a se realiza o slefuire interioara conform modelului pe care-l descoperim prin intermediul studiului biblic. Am dreptate sau nu? 1 8 14 - Ai perfecta dreptate! a exclamat prietenul meu. Prin slefuirea interioara se realizeaza armonizarea deplina cu marile legi spirituale ce guverneaza intregul univers, o acordare a "pulsului interior", ca sa-i spun astfel, cu marile ritmuri cosmice, asa cum au fost ele randuite de catre Creator. De aceea, un plan de actiune trebuie sa fie suficient de simplu pentru a fi pus in practica cu usurinta si suficient de precis in a surprinde detaliile esentiale. 1 8 15 M-am intors cu nerabdare la masa de lucru si am revazut cazurile pe care le studiam cu titlu de exemplu. Pornind de la ele am intocmit mai multe planuri de actiune, menite sa restabileasca echilibrul interior si sa ne armonizeze cu marile legi universale ale naturii spirituale. Astfel, pentru prima situatie am elaborat urmatorul plan de actiune: 1 8 16 "Plan de actiune: Eliminarea simtamantului de singuratate si abandon 1 8 17 De acum inainte voi constientiza tot mai mult faptul ca Dumnezeu este alaturi de mine si de aceea voi dedica mai mult timp in care sa ma gandesc la acest lucru. Deopotriva voi incerca sa cuget la scopul pentru care Dumnezeu m-a chemat la existenta, iar in relatiile pe care le am cu ceilalti voi incerca sa reactionez conform modelului divin descris in Biblie, adica dovedind blandete, intelepciune, incredere, mentinand si cultivand echilibrul interior. 1 8 18 Atingerea echilibrului interior va conduce la eliminarea sentimentului de singuratate si de abandon, lucru pe care il voi atinge prin exprimari verbale ingrijite, ganduri alese si un comportament amabil fata de cei din jur. 1 8 19 Plan de actiune: Eliminarea temerii de cei din jur 1 8 20 De fiecare data cand imi va mai fi teama de ceilalti oameni, ma voi gandi la faptul ca Isus Hristos este alaturi de mine si El nu va permite sa fiu coplesit de catre cei din jur. În acelasi timp voi constientiza prezenta ingerilor sfinti, venind in ajutorul meu si astfel nu voi mai permite ca acest sentiment sa ma mai domine. 1 8 21 În continuare, ma voi comporta prin raportare la aceasta prezenta cereasca, fara a mai cere sau astepta aprobarea celor din jur. Prin exprimare si gandire voi dovedi curaj si incredere, fiindca prezenta divina imi va da putere si motivatie de a ma comporta astfel." 1 8 22 În acest moment ma opresc din alcatuirea acestui plan de actiune pentru a argumenta suplimentar asupra necesitatii intocmirii unui plan de actiune atunci cand dorim sa realizam o schimbare semnificativa a vietii noastre. Mi-am amintit o alta conversatie avuta cu prietenul meu, care m-a intrebat intr-o anumita ocazie: - Ofera-mi un exemplu de plan de actiune care sa fie strans legat de atingerea unui ideal spiritual. 1 8 23 Am reflectat cateva momente si i-am raspuns: - Un astfel de plan de actiune a fost cel de construire a sanctuarului in care se oficiau serviciile divine inchinate Domnului. Din cate stiu, au fost date foarte multe detalii cu privire la modul cum urma sa se actioneze si ce anume avea sa se realizeze. Practic, aveai inaintea ochilor intregul sanctuar inca inainte sa se fi intreprins ceva concret. Cred ca in acest plan au fost incorporate cele mai alese detalii si cele mai precise indicatii de realizare din cate mi-a fost dat sa examinez de-a lungul vietii. 1 8 24 - Foarte bine, mi-a raspuns, dar as mai dori sa imi mai oferi cateva exemple intalnite in cuprinsul Sfintelor Scripturi. 1 8 25 - Pe aceeasi tema, am reluat discutia, ne putem aminti de planul de zidire a templului de la Ierusalim in timpul lui Solomon, de rezidirea acestuia in vremea lui Zorobabel, si nu in ultimul rand de proiectul profetic de rezidire a templului si de administrare a Tarii Sfinte din cartea profetului Ezechiel. În fiecare caz intalnim instructiuni precise, existand o anumita pasiune pentru redarea detaliilor. De fapt, in modul in care putem furniza detalii cu privire la un lucru se afla puterea de exprimare a unei descrieri, asa cum am mai mentionat. 1 8 26 - Este foarte bine ce ai spus, dar cred ca ar fi util sa privim lucrurile din perspectiva cea mai inalta cu putinta. Spune-mi, te rog, cum este redat in mod sintetic conceptul ce cuprinde totalitatea actiunilor lui Dumnezeu pentru salvarea umanitatii cazute in pacat? 1 8 27 Am stat putin pe ganduri reflectand adanc la intrebare, dupa care o idee extraordinara a stralucit asupra cugetului meu, asemenea unei lumini deosebit de puternice ce venea de la tronul lui Dumnezeu si am zis: - Planul de mantuire! Asa este! Dumnezeu a intocmit un plan de actiune pentru a salva omenirea din abisul distrugerii! am exclamat in continuare plin de bucurie. 1 8 28 - Si nu numai atat, mi-a raspuns prietenul meu, ci fiecare profetie, atat din Vechiul Testament, cat si din Noul Testament, cuprinde parti din acest plan de mantuire, fiindca de fapt orice profetie biblica nu este altceva decat schita unui anumit plan de actiune al lui Dumnezeu, in functie de diferite circumstante concrete la care se face referinta. 1 8 29 - Prin urmare, am zis mai departe, darul profetic este legat de capacitatea de a vedea planurile de actiune ale lui Dumnezeu, asa cum au fost ele descoperite prin providenta Sa? 1 8 30 - Asa este, dar nu este vorba doar de a vedea planurile actiunilor viitoare, sau prezente, ale lui Dumnezeu, dar si de a le insusi sau urmari, dupa caz, in propria ta viata. Orice plan personal de actiune trebuie sa fie in cele din urma o detaliere a anumitor aspecte reliefate in marile planuri profetice ale lui Dumnezeu! 1 8 31 Dupa mai multe momente de tacere, prietenul meu relua: - De fapt, planul de mantuire nu este altceva decat un plan de vindecare a omului, a planetei Pamant, iar in cele din urma al intregului univers, fiind o refacere completa a Edenului de la inceput si o eliminare deplina a tot ce este rau, incluzandu-se orice consecinta nefasta ce a urmat prin intrarea acestei triste realitati in lumea noastra. 1 8 32 - Dar care sunt etapele de realizare a acestui plan de actiune avand drept scop vindecarea umanitatii si a planetei Pamant? am intrebat mai departe, fiind interesat de aceasta noua abordare pe care o auzeam din partea prietenului meu. 1 8 33 - Problemele au inceput in ceruri prin razvratirea unei anumite parti dintre ingerii lui Dumnezeu, dar dupa un timp toata aceasta controversa s-a extins si pe pamant, afectand lumea in care traim intr-o tripla ipostaza. Vorbim despre alterarea mediului inconjurator, lucru ce ne devine tot mai clar in zilele noastre. De asemenea, vedem cum natura fizica, biologica, a fost degradata prin tot felul de slabiciuni, boli si in cele din urma prin moarte. Iar in ce priveste natura spirituala, ea a fost corupta, injosita, viciul luand locul virtutii, nelinistea si incordare in locul echilibrului interior si a pacii sufletesti. 1 8 34 - Dar este teribila aceasta realitate negativa in mijlocul carei traim! am exclamat. Cu cat devii mai constient de aceasta, cu atat devii mai disperat, negasind nici o solutie. 1 8 35 - Asa este, dar Dumnezeu in providenta Sa, avea alcatuit un plan de vindecare, care face referinta la toate aspectele anterior enumerate si astfel vedem cum Fiul Sau a luat natura noastra omeneasca, asa deteriorata cum este ea din cauza pacatului, si printr-o perseverenta unica a mers pana la capat, aducand o jertfa deplina pentru noi, fapt care Îi da dreptul sa ne vindece si sa restaureze aceasta planeta asa cum a fost ea la inceput. 1 8 36 - De multe ori oamenii se gandesc la Fiul lui Dumnezeu ca la un personaj de basm, sau ca un fel de Prometeu intr-o mitologie crestina! 1 8 37 - Din nefericire asa stau lucrurile pentru multi, dar prima venire a lui Isus Hristos a avut drept scop principal vindecarea naturii noastre spirituale, oferindu-se drept metoda ceea ce se numeste a fi "nasterea din nou". Aceasta a fost prima mare etapa din planul de vindecare alcatuit de catre Dumnezeu. 1 8 38 - Dar a doua etapa cand va fi? am intrebat mai departe. 1 8 39 - A doua etapa va incepe prin a doua venire a Fiului lui Dumnezeu, cand toti cei ce au avut experienta vindecarii spirituale depline, prin intermediul "nasterii din nou", vor beneficia de vindecarea fizica deplina prin inviere si prin primirea unei naturi fizice desavarsite, care nu va mai fi vreodata afectata de boli, degradare sau moarte. Astfel, a doua mare consecinta a caderii in pacat va fi si ea indepartata. 1 8 40 - Dar a treia etapa in ce va consta? am intrebat mai departe, fiind din ce in ce mai curios sa aflu intregul rationament. 1 8 41 - A treia etapa va fi marcata de a treia venire a Fiului lui Dumnezeu pe planeta Pamant, cand va reface Edenul de la inceput, pentru ca aici sa locuiasca cei care au beneficiat de experienta vindecarii spirituale si fizice de pe urma primelor doua veniri. Practic, intreg mediul inconjurator al acestei lumi va fi restaurat, vindecat, si deopotriva orice agent al raului va disparea atat de pe pamant, cat si din intregul univers. Detaliile sunt redate in cuprinsul Bibliei, iar cei care doresc pot sa le afle cu usurinta citind in mod deosebit cartea Apocalips. 1 8 42 Dupa mai multe momente de tacere, prietenul meu continua: - Vom mai reveni asupra acestui subiect, insa acum trebuie sa treci mai departe la intocmirea planurilor de actiune pentru celelalte doua cazuri luate cu titlu de exemplu pentru cititorii acestor randuri. 1 8 43 Am ajuns din nou la masa de lucru, fiind imbogatit de pe urma acestei discutii ce mi-a deschis o perspectiva cosmica asupra problematicii vindecarii. Astfel am inteles ca de fapt nu trebuie sa intocmesc doar niste simple planuri de actiune, ci va fi necesar sa elaborez adevarate planuri de vindecare spirituala, care sa fie o aplicare, sau o parte, a marelui Plan de Vindecare al intregului Univers! Cu usurinta am remarcat acum ca in centrul fiecarei etape din acest Plan se afla venirea Fiului lui Dumnezeu, mai intai ca profet si jertfa, dupa aceea ca Mare Preot si Judecator, iar in final ca Împarat si Domn. Ce frumoasa perspectiva! 1 8 44 În cazul oricarui plan de actiune, sau de vindecare spirituala, pe care-l vom alcatui ca solutie la problemele concrete cu care ne confruntam, va trebui sa Îl avem in centru pe Fiul lui Dumnezeu, prin intermediul modelului pe care ni l-a oferit, asa cum este relatat in cuprinsul Bibliei. Vom trece acum la alcatuirea unui plan de actiune pentru a doua situatie enuntata: 1 8 45 "Plan de actiune: Dezvoltarea increderii in Dumnezeu 1 8 46 De acum inainte imi propun sa-mi dezvolt increderea in Dumnezeu prin concentrarea atentiei asupra lucrurilor ce au un caracter spiritual si asupra subiectelor pe care le intalnesc prin studierea Sfintelor Scripturi, aflate in legatura cu experienta zilnica. Prin dezvoltarea capacitatii de contemplare a realitatii inconjuratoare voi putea distinge tot mai mult detalii semnificative ce marturisesc despre interventia providentei divine, fapt ce imi va inspira curaj, incredere si speranta. 1 8 47 Deopotriva, nu voi mai acorda atentie impresiilor negative, ce m-ar determina sa parasesc atmosfera luminoasa si calda a increderii, optimismului si bucuriei launtrice. De indata ce voi mai intalni astfel de influente, voi cauta sa ma indepartez imediat, sau daca acest lucru nu este posibil, sa ma retrag in interiorul fiintei mele, concentrandu-ma asupra ceea ce este pozitiv si inaltator. Chiar daca nu voi reusi totdeauna acest lucru, totusi voi persevera pana cand va deveni o deprindere pe care o voi urma in mod natural. 1 8 48 Este de asemenea important sa nu mai invit influentele negative printr-o atitudine necorespunzatoare, prin exprimarea indoielii, temerii sau a altor lucruri similare. De asemenea, nu voi mai cultiva obiceiuri care ma pot afecta in mod negativ, in genul vorbirii de rau sau al vorbirii fara rost. În schimb voi cultiva arta de a selecta ceea ce este bun si de a omite sau evita ceea ce este rau, atat in viata personala, cat si in relatiile pe care le am cu ceilalti. 1 8 49 În plus, voi cultiva deprinderea de a lauda pe Dumnezeu si deopotriva voi incerca sa apreciez lucrurile bune pe care le intalnesc pe cararea vietii. Voi fi perseverent si nu voi ceda pana la atingerea unui nivel deplin al increderii in Dumnezeu, indiferent de imprejurare. Fie ca acest lucru sa devina o regula a vietii mele!" 1 8 50 Ma opresc putin in expunerea planului de actiune pentru acest al doilea caz, cu scopul de a sublinia faptul ca desi anumite elemente au forma unor indemnuri, totusi un plan de vindecare trebuie sa le cuprinda, fiind necesara o mobilizare motivationala a intregii noastre fiinte in realizarea unei reforme depline a vietii. 1 8 51 "Plan de vindecare: Sa vezi indurarea lui Dumnezeu si sa te bazezi pe interventia Sa 1 8 52 De acum inainte trebuie sa acord timp pentru a privi in jurul meu cu scopul de a vedea interventia continua a lui Dumnezeu in favoarea mea. Acest lucru va necesita educarea atentiei pentru a distinge detaliile ce imi arata prezenta harului divin, in genul resurselor ce ne sunt puse la dispozitie de catre Dumnezeu, cum ar fi: lucrurile asupra carora putem dispune, timpul, sanatatea, mijloacele financiare si altele in felul acesta. 1 8 53 Mai departe, voi rememora intamplarile vietii in care s-a putut vedea in mod lamurit interventia lui Dumnezeu. Astfel, voi identifica acele momente in care providenta divina a fost mai mult decat evidenta in calauzirea mea. Voi consemna in scris sau voi exprima fata de ceilalti, ca marturie, aceste evenimente care mi-au adus lumina in viata si m-au indrumat in ceea ce aveam de facut." 1 8 54 Comentand varianta de plan de actiune de mai sus, as putea spune ca este util sa rememoram experientele in care am primit o calauzire speciala din partea lui Dumnezeu. O astfel de "jurnalizare" a experientelor poate deveni ea insasi o activitate de explorare si identificare a problemelor cu care ne confruntam. Alcatuirea unui "jurnal al experientelor spirituale" ar conferi o profunzime deosebita relatiei pe care o avem cu Dumnezeu si ar fi deopotriva un instrument util in vindecare prin intermediul Cuvantului divin. Cu titlu de exemplu, am inserat un astfel de model la finalul acestei parti, rememorand o anumita experienta din viata mea, ce m-a condus sa devin crestin. Sa trecem acum la urmatorul plan de actiune dedicat celui de-al doilea caz. Am considerat ca fiind necesar sa includ un pachet de astfel de planuri de actiune, deoarece gandirea negativa este o problema ce nu se poate rezolva doar prin intermediul unei singure abordari. 1 8 55 "Plan de actiune: Sa te implici in slujirea cauzei lui Dumnezeu, a planului Sau de vindecare deplina 1 8 56 De acum inainte, in loc sa mai dau atentie gandurilor descurajatoare, am sa contemplu tot mai atent planul de vindecare deplina intocmit de catre Dumnezeu, adica planul de mantuire. În plus, am sa imbin contemplarea cu participarea activa in aducerea sa la indeplinire, in tot ceea ce ma priveste, in calitate de crestin care il urmez pe Isus Hristos. 1 8 57 Sunt constient ca nu este simplu sa actionez diferit fata de cum procedam in mod obisnuit pana in clipa de fata, dar cu perseverenta si ajutor divin sunt sigur ca acest lucru va deveni posibil. De acum inainte voi include pe lista mea de prioritati studierea Bibliei, exercitiul rugaciunii si deopotriva aplicarea principiilor crestine de viata. În loc sa ma mai las prada negurii depresiei si descurajarii, imi voi investi timpul si efortul pentru dezvoltarea unei gandiri pozitive, bazata pe ancorarea in realitatile spirituale descoperite de Cuvantul lui Dumnezeu. 1 8 58 Nu in ultimul rand, voi cauta sa aduc razele soarelui sperantei in viata semenilor mei, incepand cu persoanele cele mai apropiate de mine si continuand tot mai departe, prin providenta lui Dumnezeu. Vreau ca din aceasta clipa, viata mea sa fie cu totul alta si cred ca asa va fi!" 1 8 59 Vom trece acum la al treilea caz relatat de-a lungul acestei lucrari, dar nu inainte de a sublinia faptul ca jurnalizarea si planificarea sunt doua instrumente puternice de explorare a problemelor cu care ne confruntam si a realitatii in mijlocul careia traim, fiind mijloace de a sonda solutii si gasi raspunsuri care sa ne ajute sa avansam pe drumul vietii. În acest mod, vom putea sa ne dezvoltam relatia pe care o avem cu Dumnezeu si deopotriva cu toti semenii nostri. 1 8 60 "Plan de actiune: Redefinirea rolului activitatilor profesionale 1 8 61 De acum inainte nu voi mai permite ca activitatea profesionala sa-mi mai ocupe tot timpul, ci voi stabili un program de lucru pe care il voi respecta. De asemenea, am sa fiu mult mai eficient in ceea ce fac si nu voi mai lasa ca o multime nesfarsita de activitati sa imi rapeasca tot timpul. De aceea, voi planifica sarcinile pe care trebuie sa le desfasor, cu scopul de a putea aloca eficient timpul si resursele, astfel incat activitatea profesionala sa fie limitata la un nivel optim si rational. 1 8 62 Printr-o planificare inteleapta si o adaptare flexibila la circumstantele schimbatoare ale zilei, voi renunta la ceea ce nu este oportun si voi reusi sa dezvolt un cadru pentru o viata armonioasa, in care profesia sa fie doar un mijloc si nicidecum un scop in sine. 1 8 63 Plan de actiune: Acordarea unei atentii suplimentare vietii de familie 1 8 64 Îmi dau seama ca am neglijat viata de familie si de aceea doresc sa remediez aceasta situatie. Astfel, voi aloca mai mult timp pentru a fi impreuna cu sotia si copiii, iar deopotriva voi investi in relatiile pe care le am cu cei apropiati, acordand atentie si resurse in acest sens. Mai mult decat atat, voi investi din resursele acumulate, pentru a petrecerea recreativa, alaturi de familie, a timpului liber, incercand sa ofer un model de sot si de tata. 1 8 65 Îmi dau seama ca iubirea trebuie sa se vada prin fapte care sa o dovedeasca si de aceea voi face aceste schimbari intr-un timp cat mai scurt cu putinta. 1 8 66 Plan de actiune: Cultivarea de preocupari cu un caracter spiritual 1 8 67 De acum inainte imi propun ca zilnic sa am un timp de citire a Bibliei si de scriere in jurnalul meu de studiu si rugaciune. Voi acorda atentie in mod deosebit aspectelor ce au un caracter practic si voi cauta sa inteleg ce inseamna sa fii un crestin autentic. 1 8 68 Nu imi place sa ma rezum doar la cunostinte teoretice, ci voi incerca sa transpun in practica, adica sa aplic, ceea ce ne invata Scriptura, avandu-L ca model pe Isus Hristos." 1 8 69 Acestea fiind zise, dragul meu cititor, nu iti ramane decat sa iti intocmesti propriul taul plan de actiune, sau de vindecare, pentru problemele cu care te confrunti. dar inainte de a incheia acest capitol, iti recomand urmatoarele sugestii de dezvoltare personala: 1 8 70 Sugestii ce merita a fi retinute: 1 8 71 1. Ia-ti timp pentru a intocmi planuri de actiune avand la baza ceea ce ai studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi in legatura cu problemele cu care te confrunti, cu scopul de a-ti dezvolta viata spirituala, mai precis acele capacitati cu care ai fost inzestrat de catre Creator. 1 8 72 2. De indata ce te confrunti cu diferite probleme in viata ta, treci la intocmirea de planuri de actiune pentru a le depasi. Nu incerca sa amani gasirea unei solutii, deoarece lucrurile se vor agrava, iar pierderile vor fi din ce in ce mai mari daca nu intervii la timp. 1 8 73 3. Nu actiona dupa o singura schema, ci intocmeste mai multe variante pe care sa le aplici in mod creativ in functie de situatie. 1 8 74 4. Îmbina actiunea cu studiul Bibliei si cu rugaciunea, preluand subiecte din ceea ce citesti in Scriptura si impletindu-le cu experienta cotidiana. Nu incerca sa fugi de realitate, ci confrunta realitatea cu planuri alcatuire in baza a ceea ce "sta scris" si cu exprimarea prin rugaciune. 1 8 75 5. Fa-ti un obicei din a scrie in acest "Jurnal de studiu si rugaciune" si mai ales urmeaza metodele ce vor fi expuse in capitolele urmatoare. 1 9 1 Capitolul 8: Arta de a gandi pozitiv indiferent de imprejurare 1 9 2 Într-una din zilele pe care le petreceam undeva la munte, priveam pe fereastra norii ce se miscau pe cer si ploaia ce cadea cu picuri mari pe pamant. Deja se formasera adevarate balti pe marginea drumului si deopotriva pe asfaltul din fata caselor. Cineva din preajma spuse: - Ce vreme oribila! Nu pot sa suport ploaia aceasta ce nu se mai opreste! 1 9 3 La scurt timp, la televizor se anunta buletinul meteo in genul: - Vremea urata va continua si in urmatoarele zile, dar va deveni cu siguranta frumoasa spre sfarsitul saptamanii. 1 9 4 Auzind aceste lucruri m-am gandit ca totusi suntem nedrepti cand spunem despre o vreme ploioasa ca este urata. Ganditi-va ce s-ar intampla daca nu ar mai exista ploaie. Cum ar mai fi posibil sa avem hrana fara precipitatii abundente, care sa vina asupra pamantului? Cum am mai putea sa ne bucuram de viata, daca raurile ar seca din lipsa ploilor care le alimenteaza iarasi si iarasi? 1 9 5 În culturile antice, ploaia era un semn al binecuvantarii, fiindca ea oferea posibilitatea de a avea recolte ce asigurau supravietuirea si dezvoltarea societatii umane. În ce ma priveste, m-am nascut si am crescut intr-o zona montana, unde ploile si "vremea urata" erau regula si nu exceptia, spre deosebire de campie, unde cerul senin si soarele puternic sunt predominante mai tot timpul anului. 1 9 6 Spre deosebire de cei din jur, totdeauna m-am bucurat de vremea "mohorata" gandindu-ma la beneficiile extraordinare pe care ni le aduce. Fiecare strop de ploaie pe care il simteam cum ma atinge, ma facea sa tresar de bucurie, fiindca aveam senzatia ca primesc binecuvantarea vietii si puterea de a trai asemenea plantelor. 1 9 7 Chiar si adierea vantului, care deseori se schimba sub forma unor rafale suieratoare, ce facea sa-ti vina direct in fata stropii de ploaie, ma inveselea simtind puterea cerului ce era imprumutata pamantului pentru a rodi si intretine viata nenumaratelor fiinte de pe suprafata lui. Asadar, din punctul meu de vedere vremea mohorata era deosebit de frumoasa si de instructiva, invatand de fiecare data cate o noua lectie despre ce inseamna sa primesti putere pentru a trai. 1 9 8 Tot astfel stau lucrurile si in ce priveste viata noastra si evenimentelor prin care trebuie sau suntem nevoiti sa trecem. Nu totdeauna putem vorbi despre soare si lumina, ci de multe ori este ploaie si intuneric, dar daca am avea perspectiva completa, atunci ne-am da seama ca perioadele de umbra nu au facut decat sa ne pregateasca pentru cele de lumina, oferindu-ne elementele necesare germinarii si cresterii de mai tarziu. Atunci, am vedea in fiecare lucru, inclusiv in cele ce par a fi negative, oportunitatea viitorului, a ceea ce vom deveni in raport cu ceea ce suntem in clipa de fata. Nu vreau sa spun ca ar trebui sa ne mintim pe noi insine spunand ca in orice rau exista un bine, ci mai degraba as dori ca ignorand partea intunecata sa privim spre cea luminoasa, fiindca in cele din urma pe acest pamant, totul este format dintr-un amestec de lumini si umbre. 1 9 9 Dupa un oarecare timp, m-am reintalnit cu prietenul meu si l-am intrebat: - Se poate vedea lumina atunci cand este intuneric? 1 9 10 El a zambit si mi-a raspuns: - Poti vedea chipul unei persoane, atunci cand ii privesti doar umbra? 1 9 11 De data aceasta am ras si am zis: - Da, dar cu o singura conditie, si anume daca iti vei ridica privirea de la umbra la chipul persoanei in cauza. 1 9 12 - Asa este, mi-a raspuns, iar lumina o vei vedea atunci cand vei avea capacitatea de a ignora intunericul ce o inconjoara. 1 9 13 - Dar cum poti ignora ceea ce este evident? Sau ce sa faci atunci cand intunericul predomina? l-am intrebat fiind putin nedumerit de raspuns. 1 9 14 - Chestiunea este simpla: reformuleaza intr-o maniera pozitiva problema cu care te confrunti si astfel lumina va fi pusa in evidenta chiar in mijlocul celui mai dens intuneric! De fapt, tot acest drum pe care l-am parcurs incepand cu enuntarea problemei, analiza ei, cautarea in Biblie, studiul aplicat, rugaciune si elaborarea planului de actiune, isi atinge finalitatea vindecatoare prin reformularea pozitiva a problemelor intalnite, ca baza pentru o noua viziune asupra vietii pe care o traiesti, conducand la o schimbare radicala in cel mai bun sens al cuvantului. 1 9 15 Spunand aceste cuvinte, prietenul meu s-a ridicat si a plecat, dar nu inainte de a-mi spune: - Astept sa imi trimiti cartea pe care o scrii. Sunt sigur ca va fi un mare succes! 1 9 16 Am ramas singur, meditand la aceste cuvinte si deodata am inteles ca maladia cosmica de care suferim cu totii, se manifesta in primul rand prin aceasta gandire cenusie, negativa, intunecata chiar, creatoare de dezechilibre grave, ea insasi fiind produsul lor. La polul opus avem insa Biblia, sau Cuvantul lui Dumnezeu, care ne ofera acel sprijin sigur pentru schimbarea acestor atitudini distructive, pesimiste si nihiliste, un cuvant datator de lumina si speranta, chiar si in mijlocul celui mai mare intuneric. 1 9 17 Astfel, am reusit sa identificam un fundament sigur pentru a incepe marea lucrare de schimbare a intregii vieti, de asezare pe izvoarele originare, asa cum au fost ele lasate la inceput de catre Dumnezeu in gradina Eden. Prin urmare, sa trecem acum la reformularea pozitiva a celor trei cazuri luate cu titlu de exemplu de-a lungul prezentei lucrari. 1 9 18 "În ultima perioada de timp am inteles ca am capacitatea de a-i accepta pe cei din jur, asa cum sunt ei, fie ca este vorba de ceilalti membri ai familiei, fie de colegii de munca sau de alte persoane cu care am de-a face. Faptul ca am invatat ce inseamna iubirea lui Dumnezeu, mai precis faptul ca El ma intelege cu adevarat, ca El cunoaste care sunt nevoile si incercarile mele, ma determina sa am rabdare si calm in relatiile pe care le am cu ceilalti, indiferent de imprejurare. 1 9 19 Dumnezeu nu m-a parasit niciodata si El nu ma va lasa vreodata singur, prin urmare El mereu imi va oferi acoperamantul providentei Sale. Asadar, nu pot sa spun decat ca nu ma mai simt abandonat pe o planeta pustie si nici tratat cu indiferenta de cei din jur. Am un nou orizont, pe care doresc atat de mult sa il explorez, fiindca am descoperit ca Edenul este o stare de spirit si privind la Domnul El devine prezent chiar in inima mea." 1 9 20 Sa trecem acum la reformularea pozitiva a celei de-a doua probleme pe care am expus-o in cuprinsul prezentei lucrari. 1 9 21 "În ultimele zile am constatat ca nu exista ratiune pentru multimea de ganduri negre ce ma asaltau din toate partile. De fapt, teama de a privi in jurul meu era lipsita de ratiune, lucru de care mi-a dat seama de indata ce am inceput sa privesc la Dumnezeu si sa studiez Cuvantul Sau. Înteleg ca lucrurile par negative doar in masura in care privim prea mult la realitatea prezenta asa cum suntem influentati de o gandire distructiva ce ne rapeste bucuria de a trai si asteptarea de lucruri bune in viitor. 1 9 22 Am inceput deja sa nu mai simt cum nesiguranta ma impresoara la fiecare pas, fiindca increderea a luat locul deznadejdii. Vestile rele ce se succedau cu repeziciune pana acolo incat le pierdeam sirul au disparut ca si cum nu ar fi fost, ramanand in valea unei gandiri pe care am abandonat-o la poalele muntelui cunoasterii de Dumnezeu pe care am inceput sa urc cu sarguinta. 1 9 23 Acum am speranta si incredere din belsug si ma simt in siguranta, fiindca Dumnezeu merge alaturi de mine si este prezent la fiecare pas. Am redobandit controlul vietii si ma bucur la gandul zilei de maine, fiindca stiu ca Dumnezeu imi va deschide calea de fiecare data cand ma voi confrunta cu probleme sau cu situatii neobisnuite." 1 9 24 Iar acum sa trecem la reformularea pozitiva a celei de-a treia probleme expuse: 1 9 25 "Sunt tot mai preocupat sa imi investesc viata in lucrurile care merita cu adevarat: relatia cu Dumnezeu, familia si trairea principiilor spirituale crestine. Am convingerea ca aceste tinte sunt cu putinta de atins si de aceea voi lua masuri ca relatia cu familia mea sa fie tot mai buna. 1 9 26 Vreau sa am o legatura deschisa, sincera si de suflet cu sotia mea, si ma intereseaza sa fiu cat mai apropiat de copii, pentru a le fi de ajutor, astfel incat sa ofer un model de parinte si de om responsabil. 1 9 27 În privinta serviciului, am decis sa vin acasa cat mai devreme posibil si voi depune un efort intelept pentru a avea timp pentru familie si viata personala. Sfarsitul de saptamana il voi petrece alaturi de cei dragi si nu voi mai lasa ca acest timp pretios sa fie risipit in intruniri de afaceri. 1 9 28 Astfel, sunt sigur ca voi trai o viata implinita si de un succes autentic." 1 9 29 Am incheiat si acest capitol, dar inainte de a trece mai departe, va recomand urmatoarele Sugestii ce merita a fi retinute: 1 9 30 Sugestii ce merita a fi retinute: 1 9 31 1. Ia-ti timp pentru a-ti reformula pozitiv problemele cu care te confrunti avand la baza ceea ce ai studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi, cu scopul de a-ti dezvolta viata spirituala, mai precis acele capacitati cu care ai fost inzestrat de catre Creator. 1 9 32 2. De indata ce te confrunti cu diferite probleme in viata ta, parcurge etapele rezolvarii si reformularii lor intr-o maniera pozitiva, cu scopul de a le depasi. Nu incerca sa amani acest lucru, deoarece lucrurile se vor agrava, iar pierderile vor fi din ce in ce mai mari daca nu intervii la timp. 1 9 33 3. Nu actiona dupa o singura schema, ci intocmeste mai multe variante de reformulare pozitiva a problemelor cu care te confrunti, pe care sa le folosesti in mod creativ in functie de situatie. 1 9 34 4. Îmbina gandirea pozitiva cu studiul Bibliei si rugaciunea, preluand subiecte din ceea ce citesti in Scriptura si impletindu-le cu experienta cotidiana. Nu incerca sa fugi de realitate, ci confrunta realitatea cu o gandire pozitiva in baza a ceea ce "sta scris" si cu o actiune hotarata in acest sens. 1 9 35 5. Fa-ti un obicei din a scrie in acest "Jurnal de studiu si rugaciune" si mai ales urmeaza metodele ce vor fi expuse in capitolele urmatoare. 1 10 1 Capitolul 9: Jurnalul de bord 1 10 2 La scurt timp dupa ce am incheiat ultimul capitol, am avut ocazia sa calatoresc cu un vas de croaziera alaturi de prietenul meu pe care l-am mentionat de-a lungul lucrarii. Stand pe puntea vasului intr-una dintre dupa-amiezele calatoriei, el m-a intrebat pe neasteptate: - Care sunt cele doua documente deosebit de importante pentru a naviga, din punctul de vedere al traseului ce trebuie sa fie parcurs? 1 10 3 Am stat putin pe ganduri si i-am raspuns: - Cred ca un astfel de document este planul de navigatie, in care se consemneaza itinerariul calatoriei. În aviatie se numeste "plan de zbor" si cuprinde toata desfasurarea planificata a calatoriei, fiind indicate punctele de verificare a corectitudinii urmarii traseului de zbor. 1 10 4 - Excelent raspuns! Dar care ar fi celalalt document important pentru a naviga in conditii de maxima siguranta? 1 10 5 Am reflectat mai mult decat la prima intrebare, dupa care am raspuns: - Cred ca este vorba despre jurnalul de bord, acel document in care se consemneaza modul in care s-a desfasurat calatoria si problemele aparute, insotite de modul in care au fost ele rezolvate. În acest jurnal de bord se mentioneaza si daca s-a respectat sau nu planul de calatorie, sau de voiaj, stabilit initial. Pe baza acestui jurnal se pot trage concluzii utile in intocmirea pe viitor a planurilor de navigatie, in functie de cele consemnate. 1 10 6 - Minunat! mi-a zis din nou prietenul meu. Acum hai sa aplicam aceste lucruri la situatia noastra pentru a avea o invatatura utila in elaborarea planurilor de vindecare spirituala. Prin intermediul a tot ce ai scris pana in clipa de fata, ai stabilit un plan de calatorie, sau de voiaj, pornind de la problema si ajungand la solutie. În acest sens, am parcurs un itinerariu similar traseului parcurs de o nava pe marile si oceanele acestei lumi. Însa in viata "reala", uneori lucrurile nu decurg asa cum ti-ai planificat initial. Uneori pot sa apara furtuni neasteptate sau imprejurari neprevazute pe care nu aveai cum sa le iei in considerare de la inceput. În plus, s-ar putea ca planul pe care l-ai alcatuit sa nu fie totusi prea bine adaptat la situatia concreta cu care te confrunti, fapt pentru care sunt utile observatiile ce vor conduce la modificarea si imbunatatirea lui. Sau s-ar putea ca pur si simplu sa doresti sa adaugi impresii desprinse pe durata "calatoriei", adica a aplicarii planului de vindecare pe drumul de la problema la solutie. Iata cate ratiuni pentru a mai adauga o etapa in aducerea la indeplinire a unui plan de vindecare si anume cea de intocmire a jurnalului "de bord", sau de calatorie. 1 10 7 Am inteles imediat ceea ce a dorit sa imi comunice prietenul meu si s-a mai nascut un capitol destinat "jurnalizarii" traseului spiritual in cazul problemelor pe care cautam sa le rezolvam prin intermediul planului de vindecare spirituala. Practic, este putin probabil ca un astfel de plan sa fie atat de bun incat sa nu mai fie necesara nici un fel de modificare. Sa ne gandim la diferitele produse comercializate pe piata calculatoarelor. La diferite intervale producatorii aduc imbunatatiri la produse si astfel apar versiuni noi care le inlocuiesc partial sau total pe cele vechi, ca rezultat al modificarii vechilor variante de produs. 1 10 8 De aceea, este necesar sa adaugam aceasta rubrica ce ne va permite sa definim noi planuri de vindecare spirituala si de asemenea vom putea identifica noi probleme pe care trebuie sa le rezolvam. Jurnalul asociat unui plan de actiune va fi un mijloc continuu de reflectare asupra modului in care tratam problema cu care ne confruntam si deopotriva o modalitate de corectie in cazul in care planul nu functioneaza asa cum ne-am propus. 1 10 9 În continuare voi oferi cateva modele de jurnalizare, pe care le vom atasa planurilor deja alcatuite sub titlul de "Observatii si adnotari" pentru fiecare caz. Astfel, pentru prima situatie luata cu titlu de exemplu, intitulata generic "De la singuratate la acceptarea celorlalti", am putea avea adnotari in genul: 1 10 10 "14.08.2008: Am aplicat cu succes ce am scris in planul de actiune, dar ar mai trebui sa adaug o noua actiune importanta si anume aceea de a fi atent ca in contextul locului de munca unde imi desfasor de activitate sa imi definesc un comportament specific diferit de cel manifestat in familie sau in viata personala. Acest lucru este de la sine inteles si de aceea voi analiza din nou problema cu care ma confrunt dar adaptata situatiilor pe care le am in relatie cu colegii de serviciu." 1 10 11 La al doilea caz analizat in cadrul lucrarii noastre, intitulat generic "De la ganduri negre la trairea pozitiva a vietii", am putea avea adnotari in genul: 1 10 12 "15.01.2009: Am aplicat cu succes principiile enuntate in planul de actiune. Totusi, mai exista multe lucruri pe care le omit in aplicarea lui si de aceea am hotarat sa il citesc de mai multe ori pe saptamana pentru a-l insusi pe deplin." 1 10 13 La al treilea caz analizat in cadrul lucrarii noastre, intitulat generic "De la excesul in munca la o viata armonioasa", am putea face observatii in genul: 1 10 14 "24.01.2009: Sunt incantat de rezultate si imi pare rau ca nu am aplicat aceste principii de acum cativa ani, de cand am inceput sa am problemele pe care le-am mentionat in descrierea de la inceputul planului de vindecare. Ma gandesc sa mai definesc un plan de vindecare intitulat "De la dezordine la o viata eficienta si implinita"." 1 10 15 Sugestii ce merita a fi retinute: 1 10 16 1. Ia-ti timp pentru a completa planul de vindecare spirituala alcatuit cu o sectiune destinata observatiilor si adnotarilor, care sa te ajute sa rezolvi pozitiv problemele cu care te confrunti avand la baza ceea ce ai studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi. 1 10 17 2. De indata ce te treci la aplicarea unui plan de vindecare, este util sa treci la consemnarea sub forma de "jurnal de bord", care sa te ajute sa corectezi eventualele aplicari gresite sau sa reformulezi principiile in functie de experienta ta practica. 1 10 18 3. Nu actiona rigid dupa un plan, ci incearca sa fii flexibil in aplicarea lui, mentionand eventualele abateri justificate in partea de "observatii si adnotari". 1 10 19 4. Urmareste modul in care planul de vindecare se armonizeaza cu experienta ta individuala prin imbinarea gandirii pozitive cu studiul Bibliei si rugaciunea, preluand subiecte din ceea ce citesti in Scriptura si impletindu-le cu experienta cotidiana. 1 10 20 5. Fa-ti un obicei din a scrie in acest "Jurnal de studiu si rugaciune" si mai ales urmeaza metodele ce au fost expuse in capitolele anterioare. 1 10 21 Concluzii la metoda studiului biblic aplicat 1 10 22 Am ajuns la finalul expunerii metodei studiului biblic aplicat si cred ca am reusit sub o forma sau alta sa va captez atentia. Cum orice final reprezinta ocazia pentru un nou inceput, am mai adaugat in finalul acestei sectiuni o relatare asupra modului in care am devenit crestin, ca o exemplificare concreta a unei vindecari spirituale prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu. 1 10 23 Aceasta experienta se constituie ca o punte catre o noua lucrare ce va fi dedicata vindecarii prin evocarea experientelor vietii, care va continua intr-un fel ideea planului de vindecare spirituala prin metoda studiului biblic aplicat. De asemenea, am mai atasat si un caz pe care nu l-am tratat in cuprinsul lucrarii, dar pe care il gasesc util ca titlu de exemplu, legat de vindecarea de necredinta. 1 10 24 Prezenta sectiune va fi urmata de una dedicata tratarii particularizate a diferitelor altor probleme spirituale cu care ne confruntam, fapt pentru care va invit sa urmariti in continuare aparitia si publicarea lor. Nu in ultimul rand, va indemn sa aplicati si sa exersati metodele pe care le-am expus in cuprinsul lucrarii, pentru a putea gusta din vindecarea spirituala pe care ne-o ofera Domnul nostru Isus Hristos prin intermediul Cuvantului Sau. 1 10 25 De aceea, de fiecare data cand voi avea ocazia, voi insista asupra necesitatii de a avansa etapa cu etapa in dobandirea vindecarii prin Cuvantul lui Dumnezeu. Practic, nu exista o alta cale de a iesi din labirintul vietii de pe acest pamant la al carui capat este distrugerea, daca nu ajungi la iesirea oferita de Dumnezeu. vindecarea deplina inseamna eliminarea pacatului, anihilarea raului de orice fel din viata noastra si din istoria umanitatii. Conceptul este mult mai larg decat ne-am putea inchipui, fiindca include in cele din urma refacerea Edenului, creat de Dumnezeu ca salas pentru omul creat dupa chipul Sau. 1 10 26 Daca discutam despre vindecare la modul cel mai general cu putinta, atunci vom identifica o vindecare spirituala, ce are drept scop refacerea chipului divin in noi, o vindecare fizica, ce se va realiza pe deplin cand vom intra in slava divina si vom primi trupuri nemuritoare, precum si o vindecare a mediului inconjurator, adica a lumii in care traim, a acestei naturi ce este poluata si aproape distrusa de iresponsabilitatea omului in gestionarea planetei Pamant. 1 10 27 Vindecarea spirituala se realizeaza prin intermediul "nasterii din nou", lucru mentionat cu insistenta in Evanghelii. Vindecarea fizica se va realiza pe deplin prin inviere si glorificare in slava lui Dumnezeu. Vindecarea planetei Pamant se va realiza prin refacerea lumii naturale, dupa ce judecata divina va distruge raul pe deplin. 1 10 28 Mergand mai departe in intelegerea acestui concept, pot sa spun ca termenii "mantuire" si "vindecare" trimit catre o aceeasi realitate a renasterii noastre si a lumii in care traim, facandu-se referinta din unghiuri diferite. A fi vindecat inseamna de fapt sa fii mantuit, asa cum citim in Evanghelii, iar a fi mantuit inseamna sa fii vindecat de pacat si de toate consecintele acestuia: neputinta, boala si moarte. 1 10 29 Pacatul, sau neascultarea de Dumnezeu, a afectat intregul pamant, avand o putere de distrugere formidabila, consecintele fiind gustate pe deplin de fiecare generatie de oameni de-a lungul veacurilor. Prin urmare, vindecarea de pacat va presupune eliberarea de sub puterea acestuia ca rezultat al actiunii unei autoritati superioare a Duhului Sfant. 1 10 30 De aceea, vindecarea prin Cuvant nu reprezinta altceva decat rezultatul actiunii creatoare si regeneratoare a Duhului Sfant, care materializeaza continutul acestui Cuvant, adica il transpune in realitate, intr-un mod similar cu cel pe care-l vedem mentionat in cartea Genezei, unde citim ca "Domnul a zis" si "asa a fost". Puterea Duhului Sfant este de asa maniera incat fiecare Cuvant al lui Dumnezeu, asa cum citim din Sfintele Scripturi, devine o realitate obiectiva pe care ne putem baza, avand astfel o siguranta deplina. 1 10 31 Pe de alta parte, noi nu putem sa comandam Duhului Sfant sa faca ceea ce noi credem sau dorim, insa atunci cand ne apropiem de Cuvantul lui Dumnezeu, avem asigurarea ca El va incepe sa actioneze vindecator asupra noastra. Astfel, pe masura ce vom studia Cuvantul, Duhul Sfant va incepe sa se manifeste asupra vietii noastre in chip tainic, dar tot mai lamurit, iar vindecarea va incepe sa se produca progresiv in inima si mintea noastra. 1 10 32 O astfel de vindecare va ajunge sa atinga fiecare nivel al fiintei noastre, facand sa se inchida ranile cauzate de pacat si redand aspectul original al fiintei noastre launtrice sub acea forma curata, asa cum a fost creata de catre Dumnezeu. O astfel de lucrare este la inceput invizibila, dar efectele vor fi tot mai vizibile, pe masura ce vom "scufunda" gandurile noastre in "cugetarea lui Dumnezeu" redata in Scriptura, pana cand cele doua, gandirea noastra si cea a lui Dumnezeu, se vor impleti intr-o tesatura indestructibila. 1 10 33 A studia din Biblie inseamna sa gandesti impreuna cu Dumnezeu, iar a te ruga presupune sa exprimi aceste ganduri impreuna cu Dumnezeu, consecinta directa a celor doua conducandu-te sa actionezi in viata impreuna cu Dumnezeu, lucru deseori mentionat in epistolele apostolului Pavel sub numele de "taina evlaviei". 1 10 34 Toate cele mentionate mai sus nu sunt altceva decat manifestarea unei vindecari depline, care aduce pace, bucurie, speranta, chiar si aici pe pamant, in mijlocul haosului, pacatului si neascultarii din aceasta lume. Asadar, vindecarea prin Cuvant trebuie sa fie scopul inchinarii noastre, a studiului Bibliei si al rugaciunii, deoarece numai astfel vom ajunge sa "umblam impreuna cu Dumnezeu" si sa devenim sfinti, fara prihana. Nimic nu se poate mai mult si nimic nu trebuie sa fie mai putin in atingerea standardului pus inaintea noastra de catre Dumnezeu. 1 10 35 În loc de incheiere 1 10 36 Sa privim acum imaginea de final a planetei Pamant asa cum citim din Apocalips 22:1-5 "Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. În mijlocul pietei cetatii, si pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod, si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fata Lui, si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor.". 1 10 37 În consecinta, vindecarea va fi deplina; armonia si desavarsirea de la inceput vor fi restaurate intr-un plan superior. Astfel, orice urma a raului va disparea de pe pamant, iar Edenul va fi restaurat pe pamant ca un Nou Ierusalim in care Domnul va locui impreuna cu cei rascumparati. 1 10 38 Cei care au parte de vindecarea spirituala deplina, ca urmare a primei veniri a lui Hristos, vor avea acces la vindecarea fizica deplina ce se va realiza la a doua Sa venire. 1 10 39 Cei care vor avea parte de vindecarea fizica deplina, la a doua venire a lui Hristos, vor avea acces la vindecarea mediului planetei Pamant, la a treia Sa venire. 1 10 40 Cei care vor avea acces in mediul refacut al planetei Pamant, la a treia venire a lui Hristos, se vor bucura vesnic de prezenta lui Dumnezeu in Noul Ierusalim. 1 10 41 Ce ar putea fi mai pretios decat o astfel de vindecare oferita de catre Dumnezeu? Nu merita pentru aceasta sa inlaturi orice lucru ce te-ar impiedica sa ai parte de vindecarea deplina prin planul Sau? 1 11 1 Capitolul 10: Vindecare deplina pentru om si planeta Pamant sau "Cele trei vindecari" 1 11 2 Starea Pamantului la inceputuri 1 11 3 Cand ne raportam la inceputurile planetei Pamant si deopotriva la modul in care a fost creata viata in aceasta lume, este bine sa ne gandim ca totul era desavarsit, sau cum este scris in Biblie: "toate erau bune". Daca vom parcurge primele doua capitole din Sfanta Scriptura vom distinge trei elemente definitorii pentru ceea ce exista pe pamant, astfel vom vedea ca mediul inconjurator era desavarsit, la fiecare etapa Domnul spunand ca lucrurile create erau bune, omul era desavarsit ca natura fizica si deopotriva relatia dintre umanitate si Creator era desavarsita in ce priveste armonia intentiilor, dorintelor si actiunilor. 1 11 4 Putem spune ca planeta Pamant la inceputuri era desavarsita, conforma cu planurile lui Dumnezeu, asa cum citim din Geneza 1:1-5 "La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si a fost lumina. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai. …..31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea." 1 11 5 Ca o relatare a desavarsirii relatiilor dintre om si mediul inconjurator, vedem cum Domnul a lasat pe om sa dea numele potrivit animalelor pamantului, iar acesta s-a achitat in mod exemplar de aceasta insarcinare, asa cum citim din Geneza 2: 19-20 "Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului". 1 11 6 Mai departe, ca o redare a desavarsirii relatiilor dintre oameni, Dumnezeu a instituit casatoria si familia ca modalitate de perpetuare a umanitatii. Astfel citim din Geneza 2: 21-24 "Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. Si omul a zis: Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru ca a fost luata din om. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup." 1 11 7 Iar ca o comemorare a desavarsirii relatiei dintre umanitate si Dumnezeu, Domnul a instituit Sabatul, care sa inglobeze deopotriva toate celelalte aspecte deja amintite ca fiind numite de chiar Dumnezeu ca fiind bune, adica desavarsite si astfel citim din Geneza 2:1-3 "Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul, si toata ostirea lor. În ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse." 1 11 8 În consecinta putem spune ca desavarsirea de la inceput se reflecta in mediul inconjurator, in starea fizica a omului si deopotriva in conditia sa spirituala, in relatie cu natura, cu semenii si cu Creatorul Sau. Rezultatul sigur nu putea fi altul decat fericirea si armonia, un lucru pe care umanitatea l-a cautat mereu de-a lungul veacurilor si inca il mai cauta. 1 11 9 Testul relatiei cu Dumnezeu a fost cel al interdictiei de a manca din pomul cunostintei binelui si raul, in conditiile in care accesul la pomul vietii era neingradit. 1 11 10 Caderea in neascultare si implicatiile ei 1 11 11 Pe cat a fost de inalta conditia omului la inceputuri, pe atat de dezastruoasa a devenit dupa caderea in neascultare si astfel tot ceea ce Dumnezeu a creat desavarsit la inceputuri a fost compromis in noua conditie. Astfel, putem spune ca pacatul a afectat grav relatia omului cu Dumnezeu asa cum citim din Geneza 3:8 "Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina." Aceasta instrainare a fost consecinta caderii la nivel spiritual a omului, ca urmare a cedarii in fata tentatiei neascultarii si drept urmare intreg comportamentul si caracterul omului a fost compromis. Frica a luat locul increderii asa cum vedem in Geneza 3:9-10 "Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: Unde esti? El a raspuns: Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns." 1 11 12 Ca o consecinta directa a decaderii spirituale, relatiile dintre oameni s-au deteriorat grav asa cum citim din Geneza 3:11-12 "Si Domnul Dumnezeu a zis: Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci? Omul a raspuns: Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.". 1 11 13 Realitatea pamantului a fost schimbata asa cum vedem din Geneza 3: 17-18 "Omului i-a zis: Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: Sa nu mananci deloc din el, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp.". 1 11 14 Iar in final, deteriorarea naturii fizice a omului avea sa fie consecinta suprema prin moarte, asa cum citim in versetul 19: "În sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce." 1 11 15 Într-un cuvant, putem spune ca neascultarea a condus la decadere spirituala, decadere fizica si decaderea mediului inconjurator. Aceste lucruri sunt foarte clare daca privim la realitatea zilnica si deopotriva daca vom privi la istoria umanitatii de-a lungul timpului. 1 11 16 Recuperarea planetei Pamant sau vindecarea de consecintele neascultarii 1 11 17 Lucrurile s-ar fi terminat aici, daca nu ar fi intervenit indurarea lui Dumnezeu si intrarea in actiunii a planului de vindecare alcatuit din vesnicii, care avea sa conduca la recuperarea planetei Pamant si la stergerea tuturor consecintelor neascultarii. În acest sens, Fiul lui Dumnezeu avea sa intervina si sa schimbe acest curs nefast, punand in actiune puterea creatoare a lui Dumnezeu pentru refacerea a ceea ce a fost compromis prin neascultare. 1 11 18 Sa urmarim acum principalele directii de actiune ale planului de refacere si astfel distingem o prima etapa ce avea drept scop refacerea relatiei cu Dumnezeu, sau vindecarea spirituala, fapt pentru care Fiul lui Dumnezeu avea sa vina, sa ia natura noastra in starea ei degradata, sa sufere, sa moara si sa Îsi dea viata ca modalitate de rascumparare a umanitatii vinovate inaintea dreptatii divine. În acest sens, putem cita cuvintele nemuritoare din Ioan 3: 16 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.". Consecinta directa a desavarsirii acestei interventii a Fiului lui Dumnezeu la prima Sa venire este iertarea de pacat, iar mijlocul de vindecare spirituala este realizat prin nasterea din nou, sau regenerarea spirituala, a omului, asa cum vedem in Ioan 3:3 "Drept raspuns, Isus i-a zis: Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Împaratia lui Dumnezeu.". 1 11 19 Putem spune ca scopul principal al primei veniri a lui Hristos este vindecare spirituala deplina realizata prin intermediul iertarii lui Dumnezeu si al nasterii din nou prin Duhul Sfant, ca o consecinta a jertfei Sale de pe Golgota. Rezultatul nu poate fi decat o refacere spirituala desavarsita prin atribuirea meritelor Domnului Hristos, sau indreptatirea prin credinta, si prin impartasirea vietii Sale desavarsite, prin sfintirea lucrata de Duhul Sfant. 1 11 20 Al doilea aspect al refacerii este reprezentat de vindecarea naturii umane in ce priveste partea ei fizica, lucru care se va realiza la a doua venire a lui Hristos prin inviere, transformare si glorificare in Împaratia cea vesnica, asa cum vedem din 1 Tesaloniceni 4: 15-17 "Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.". La acel moment, toti cei sfinti vor fi luati de pe acest pamant, vindecarea lor fizica fiind desavarsita, fara a mai avea vreo urma de degradare sau sa mai fie sub incidenta puterii mortii. 1 11 21 Al treilea aspect al vindecarii se refera la refacerea mediului inconjurator al planetei Pamant, pentru ca astfel umanitatea sa poata locui intr-un mediu desavarsit. În acest sens, Fiul lui Dumnezeu va veni impreuna cu cei sfinti, pentru a reface planeta si a sterge orice urma a degradarii si distrugerii. Deopotriva ingerii rai si oamenii care au respins planul de vindecare al lui Dumnezeu vor fi distrusi impreuna cu orice alt lucru rau. Astfel citim din Apocalips 21: 1-5 "Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: Iata, Eu fac toate lucrurile noi. Si a adaugat: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate." 1 11 22 Astfel mediul planetei va fi vindecat de consecintele caderii in pacat, pentru a reflecta pe deplin slava Creatorului. În concluzie, putem spune ca prima venire a lui Hristos a adus o vindecare spirituala deplina, a doua Sa venire va aduce o vindecare fizica deplina, iar a treia Sa venire va aduce vindecarea mediului planetei Pamant. 1 11 23 Testul relatiei cu Dumnezeu este cel de a crede in Isus Hristos si in tot ceea ce El a realizat pentru noi. Pomul vietii isi gaseste expresia in Persoana si lucrarea Sa. 1 11 24 Starea Pamantului la final 1 11 25 Sa privim acum imaginea de final a planetei Pamant asa cum citim din Apocalips 22:1-5 "Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. În mijlocul pietei cetatii, si pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod, si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fata Lui, si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor.". 1 11 26 În consecinta, vindecarea va fi deplina; armonia si desavarsirea de la inceput vor fi restaurate intr-un plan superior. Astfel, orice urma a raului va disparea de pe pamant, iar Edenul va fi restaurat pe pamant ca un Nou Ierusalim in care Domnul va locui impreuna cu cei rascumparati. 1 11 27 Cei care au parte de vindecarea spirituala deplina, ca urmare a primei veniri a lui Hristos, vor avea acces la vindecarea fizica deplina ce se va realiza la a doua Sa venire. 1 11 28 Cei care vor avea parte de vindecarea fizica deplina, la a doua venire a lui Hristos, vor avea acces la vindecarea mediului planetei Pamant. 1 11 29 Cei care vor avea acces in mediul refacut al planetei Pamant, se vor bucura vesnic de prezenta lui Dumnezeu in Noul Ierusalim. 1 11 30 Ce ar putea fi mai pretios decat o astfel de vindecare oferita de catre Dumnezeu? Nu merita pentru aceasta sa inlaturi orice lucru ce te-ar impiedica sa ai parte de vindecarea deplina prin harul Sau? 1 12 1 Capitolul 11: Vindecarea descurajarii prin intermediul Cuvantului divin 1 12 2 - Cum ai defini termenul de "descurajare" sau mai bine zis, cum l-ai descrie? 1 12 3 - Descurajarea se manifesta prin neputinta de a mai putea privi cu incredere spre viitor avand drept consecinta principala slabirea capacitatii de a face fata realitatilor prezentului. 1 12 4 - Ce ar fi daca ai oferi un exemplu de manifestare a sindromului descurajarii, dand si cateva elemente specifice usor de urmarit? 1 12 5 - Un exemplu de manifestare a sindromului descurajarii poate fi redat prin urmatoarele cuvinte pe care am sa le exprim sub forma unui monolog interior: 1 12 6 "Sunt tot mai neincrezator in ce priveste viitorul, moralul meu este la pamant si traiesc o profunda insatisfactie cu privire la propria mea viata. Deseori am simtaminte de depresie si descurajare, unite cu o teama pe care o resimt fizic, asemenea unei revolte surde impotriva unei realitati pe care nu o pot schimba, dar care ma agreseaza la fiecare pas." 1 12 7 - Care ar putea fi cuvintele cheie ale descrierii pe care tocmai ai expus-o? Putem identifica principiile ce stau la baza unei astfel de atitudini? 1 12 8 - Privind cu atentie asupra acestei descrieri si conectand ideile enuntate, pot spune ca urmatoarele cuvinte sunt relevante, sintetizand tot mesajul: insatisfactie, neincredere si revolta, ele evoluand pe o scara progresiva dupa cum urmeaza: mai intai se manifesta insatisfactia cu privire la propria viata; drept consecinta avem neincrederea legata de viitor, iar in final vedem revolta impotriva unei realitati ostile, ce nu poate fi schimbata. 1 12 9 - Asadar, descurajarea reprezinta consecinta logica a acestui lant de cauze si efecte? Cu alte cuvinte, ea se afla la capatul unei evolutii interioare ce porneste de la insatisfactia vietii pe care o traiesti? 1 12 10 - Cu siguranta ca asa stau lucrurile. Avem de-a face cu un fel de domino conceptual sau cu un balans a carui amplitudine creste pe masura ce se avanseaza de la o traire la alta. 1 12 11 - În rezumat, putem spune ca insatisfactia cu privire la viata traita, adica raportandu-ne la trecut, conduce la nemultumire, sau revolta, in raport cu prezentul, pentru ca in final sa rezulte neincredere si descurajare in relatie cu viitorul. Este bine? 1 12 12 - Într-adevar, putem spune ca nu a mai ramas nici macar un fragment de timp care sa nu fi fost afectat de acest sindrom al descurajarii. Va dati seama ca rezultatul este pur si simplu dezastruos, distrugand orice fel de bucurie in ce priveste viata pe care o ai de trait pe pamant. 1 12 13 - Ai putea reprezenta grafic problema pe care am enuntat-o? Ma gandesc ca o diagrama ar fi utila pentru a clarifica toate conceptele expuse. 1 12 14 - Voi incerca sa dau o reprezentare cat mai simpla si mai usor de urmarit. Practic, in centru voi plasa subiectul analizat, ce poate fi propria noastra persoana, iar radial voi dispune conceptele la care se face referinta in descrierea de caz. Prin intermediul unor arce de cerc voi face referinta dinspre subiectul analizat catre conceptele in cauza si voi marca trairile specifice. Rezultatul se poate vedea mai jos. Cu un arc dublu, am reprezentat consecinta la care se ajunge, iar prin arc simplu premisele care au stat la baza ei. 1 12 15 - Cred ca intr-un fel ar trebui sa ajungem sa generam noi "sageti", adica trairi specifice, care sa le inlocuiasca pe cele reprezentate. Asa este? 1 12 16 - Cu siguranta ca va trebui sa facem o tranzitie la reactii si atitudini cu un substrat pozitiv, in genul: satisfactie, multumire si incredere, astfel incat sa ajungem la o diagrama care sa exprime atitudinile de incredere si speranta, pe care o vom desena la final. 1 12 17 - Sa trecem acum la cautarea remediului biblic pentru problema pe care tocmai am enuntat-o. Ce cuvant cheie vrei sa folosim pentru a cauta in textul Sfintelor Scripturi? 1 12 18 - Cred ca vom "ataca" in centrul problemei expuse, adica vom aborda atitudinea de nemultumire, care mi se pare cea mai periculoasa dintre toate cele mentionate. 1 12 19 - Am lansat un proces de cautare in textul Bibliei folosind cuvantul "nemultumire" si am identificat patru versete: 1Samuel 22:2, Luca 6:35, 2Timotei 3:2 si Iuda 1:16. Pe care ai dori sa il folosesti? 1 12 20 - Cel mai potrivit pentru situatia de fata este Luca 6:35, fiindca ni se ofera un exemplu explicit cu privire la modul in care trebuie sa ne raportam la starea de nemultumire. 1 12 21 - Sa citim asadar Luca 6:35-36, concentrandu-ne in mod deosebit asupra ultimei parti: "Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare, si veti fi fiii Celui Preainalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai. Fiti dar milostivi, cum si Tatal vostru este milostiv.". Realizeaza, te rog, o expunere a conceptelor enuntate in acest verset, facand o aplicatie directa cu referinta la atitudinea de nemultumire. 1 12 22 - Versetele enuntate se explica aproape de la sine, fiindca ne este ilustrata indurarea lui Dumnezeu, fiind incluse si persoanele din categoriile "nemultumitori si rai". Cred ca avem in fata un exemplu, ca sa nu spun un model, de reactie pozitiva fata de o realitate in mare parte negativa. 1 12 23 - Prin urmare, putem aplica acest exemplu si la vietile noastre? Cum s-ar putea realiza o redare amplificata a continutului acestor versete? 1 12 24 - O astfel de redare amplificata ar putea fi in genul: 1 12 25 "Trebuie sa avem in fata mereu modelul bunatatii lui Dumnezeu, care asemenea unui Tata indurator are mila chiar si fata de cei care gresesc sau nu Îl iau in seama. De aceea, nu este potrivit sa raspundem cu aceeasi moneda fata de ceea ce ni se intampla si nici sa acumulam resentimente sau ganduri de razbunare. Cu siguranta, ca nici lui Dumnezeu nu Îi este simplu sa fie bun fata de cei ce sunt rai, dar El ne iubeste pe toti si doreste sa ne castige prin manifestarea indurarii Sale." 1 12 26 - Pare fascinanta aceasta iubire divina ce nu isi gaseste neaparat un ecou in inima celor ce fac obiectul acestei manifestari. Totusi, cum am putea reda aplicat la experienta noastra aceasta invatatura? 1 12 27 - O redare amplificata a acestei invataturi ar putea fi in urmatoarea: 1 12 28 "Voi avea mereu inaintea mea modelul bunatatii lui Dumnezeu, care are mila chiar si de cei ce nu Îl recunosc. De aceea, nu voi mai raspunde de acum inainte cu aceeasi masura fata de ceea ce mi se intampla si nici nu voi mai lasa ca sentimentele de amaraciune si de nemultumire sa imi inunde sufletul. Desi acest lucru va presupune o atenta veghere din partea mea, totusi sunt dispus sa fac acest efort cu scopul de a-i castiga pe cat mai multi de partea adevarului si a dreptatii." 1 12 29 - Sa fiu sincer, suna deosebit de "evanghelistic" ceea ce ai redat mai devreme. Cum iti explici un astfel de lucru? 1 12 30 - Atunci cand venim in atingere cu adevarul divin, este cu neputinta sa nu fim schimbati, daca bineinteles nu ne vom opune acestei puteri supranaturale ce doreste sa ne modeleze si sa ne ofere adevarata fericire. 1 12 31 - Sa trecem acum la urmatorul pas si anume la elaborarea unei rugaciuni avand la baza studiul biblic pe care l-am parcurs. 1 12 32 - Cuvintele rugaciunii le voi lua in mare masura din redarea amplificata de mai sus, incercand sa fiu deopotriva explicit si concis: 1 12 33 "Tatal meu ceresc si atotputernic, 1 12 34 Doresc sa am mereu inaintea mea exemplul Tau desavarsit, sa vad indurarea si iubirea Ta fata de tot ce exista pe pamant. De aceea, nu vreau sa imi mai las gandurile si mintea sa mai urmeze pe calea supararii sau amaraciunii in fata nedreptatilor vietii. O astfel de atitudine ma va distruge si de aceea Îti cer sa umpli simtamintele mele cu trairea plenara a iubirii Tale, facand sa se topeasca orice urma de resentimente sau de intuneric ce imi umbreste bucuria vietii. Te rog sa ma inveti cum sa castig pe cat mai multi dintre semenii mei pentru cauza Ta si astfel sa aduc un rod bogat in preamarirea Numelui Tau. A Ta sa fie slava in veci. Amin." 1 12 35 - Îmi place mult aceasta rugaciune, fiindca este legata de continutul unui verset biblic ce vine ca un raspuns pentru o problema concreta a vietii. 1 12 36 - Aici este de fapt forta vindecarii prin Cuvant. Ma refer la momentul in care conectam energia nesfarsita a revelatiei divine la problemele concrete ale vietii, suplinind neputinta noastra in fata unei realitati ce deseori ne depaseste. 1 12 37 - Ai dori sa incerci sa redai printr-o diagrama invatatura ce se desprinde din Luca 5:35? 1 12 38 - Bineinteles ca da! În centru vom avea reprezentata notiunea de "fiu al lui Dumnezeu", sugerata de versetul Luca 5:36, iar radial voi dispune mai multe dintre conceptele mentionate, ce tin de o realitate negativa in genul: cei nemultumitori, cei rai, vrajmasi si cei ce nu isi onoreaza datoria fata de Dumnezeu si semeni. Pe arcele de cerc voi scrie atitudinile reflectate de verset in genul: bunatate, ingaduinta, iubire si toleranta. 1 12 39 - Se pare ca ne apropiem de modelul de reactie pozitiva pe care l-ai propus ca solutie pentru sindromul descurajarii. Asadar, solutia pentru a remedia un astfel de sindrom este reprezentata de faptul ca trebui sa devenim "copii ai lui Dumnezeu", preluand modelul de reactie manifestat de catre Tatal ceresc? 1 12 40 - Cu siguranta ca asa stau lucrurile. Pornind de la aceasta noua identitate la care incepem sa ne raportam, putem demara o ampla actiune de reforma a intregii vieti. 1 12 41 - Prin urmare, putem sa intocmim acum un plan concret de actiune, cu scopul remedierii sindromului descurajarii, al vindecarii de aceasta maladie ce ne strica viata? 1 12 42 - Da, putem sa elaboram un plan de actiune care sa conduca la eliminarea completa din viata a acestui sindrom, avand la baza vindecarea spirituala deplina oferita de Dumnezeu. Un astfel de plan ar putea fi intocmit dupa cum urmeaza: 1 12 43 "De acum inainte imi propun ca zilnic sa dedic timp pentru a cugeta la bunatatea si indurarea lui Dumnezeu fata de aceasta lume rea si nerecunoscatoare. De aceea, ma voi gandi la modul in care iubirea lui Dumnezeu s-a manifestat fata de mine in evenimentele concrete ale vietii. 1 12 44 Mai departe imi propun sa nu mai dau atentie sugestiilor negative si voi incerca sa vad partea buna a lucrurilor in tot ce mi se intampla. Conectand imaginea iubirii lui Dumnezeu cu realitatea in mijlocul careia traiesc, vreau sa dobandesc puterea de a fi fericit si de a transmite acest sentiment tuturor celor cu care ma intalnesc pe cararea vietii, oferind o pilda asupra acestui dar ceresc. 1 12 45 Cu toata staruinta voi veghea ca descurajarea sa nu imi mai afecteze viata si mereu ma voi raporta la iubirea lui Dumnezeu, ori de cate ori acest sindrom va incerca sa puna din nou stapanire pe mine." 1 12 46 - Îmi place cum ai formulat acest plan de actiune in jurul contemplarii iubirii lui Dumnezeu. Mai departe, am rugamintea sa reformulezi acum viziunea cenusie de la inceputul pentru a obtine o abordare pozitiva, care sa descopere slava Celui Prea Înalt, si care sa inlocuiasca atitudinea defetista de la inceput. 1 12 47 - În regula. Voi prelua viziunea descurajanta de la inceput si o voi rescrie avand la baza tot ce am invatat din studiul Cuvantului divin: 1 12 48 "Sunt deosebit de increzator in ce priveste viitorul, fiindca Dumnezeu este mereu alaturi de mine. Pe zi ce trece sunt tot mai plin de nadejde, deoarece traiesc o implinire continua in propria mea viata a Cuvantului sfant, prin faptul ca orice urma de descurajare este data la o parte prin lumina ce vine din Scriptura, prin intermediul fagaduintelor divine. 1 12 49 Sentimente pozitive de curaj si incredere vin acum cu putere in sufletul meu, fiind capabil in clipa de fata sa trec biruitor prin mijlocul realitatilor acestei lumi, pe care chiar daca nu le pot totdeauna schimba, totusi am capacitatea de a le suporta intr-un mod calm si linistit, o atitudine ce se reflecta din iubirea lui Dumnezeu fata de aceasta lume." 1 12 50 - Îmi place aceasta schimbare a simtamintelor, chiar daca realitatea exterioara a ramas practic aceeasi! 1 12 51 - Asa este! Totul se rezuma in cele din urma la modul in care percepem realitatea si la maniera in care reactionam la ceea ce se intampla cu noi sau in jurul nostru. Aici este de fapt cheia vindecarii spirituale prin Cuvantul lui Dumnezeu. Realitatea s-ar putea sa ramana aceeasi, dar modul in care ne raportam la ea face diferenta dintre a fi fericit sau nu. 1 12 52 - Sa trecem acum la jurnalizarea experientei de reforma a vietii si de indepartare definitiva a sindromului descurajarii. 1 12 53 - Asa cum am mai spus, jurnalizarea presupune urmarirea planurilor de actiune si consemnarea eventualelor dificultati intalnite: 1 12 54 "20.02.2008: Am inteles ca este bine sa dedic in jur de 20 de minute de studiu in fiecare dupa-amiaza, in loc sa mai vizionez programele de televizor. Am constatat ca o sursa majora pentru sindromul descurajarii era produsa de continutul negativ al programelor de televiziune pe care le vizionam in mod curent. 1 12 55 05.03.2008: Sunt multe situatiile in care sunt provocat sa reactionez in mod negativ, asa cum procedam in mod obisnuit. Am observat ca in astfel de momente este cel mai bine sa nu mai reactionez mai departe, ci sa imi blochez reactiile, pana cand imi recastig controlul de sine." 1 12 56 - Cred ca intr-un fel jurnalizarea poate fi utila la imbunatatirea planului de actiune. Ce parere ai? 1 12 57 - Prin intermediul consemnarii sub forma de jurnal al experientei aplicarii unui plan de actiune, se poate ajunge la imbunatatirea continua a performantelor de reforma a vietii si deopotriva la realizarea de noi planuri de actiune. 1 12 58 - Corect! Am parcurs astfel traseul definirii unui plan de vindecare a descurajarii si avem speranta ca am oferit un model ce poate fi urmat de catre toti cei interesati! Mai jos am reprezentat diagrama atitudinilor de incredere si speranta, care ar trebui sa ne caracterizeze pe toti. 1 13 1 Capitolul 12: Cum sa invingi indoiala 1 13 2 Starile de indoiala si de necredinta cu privire la existenta sau interventia lui Dumnezeu pot surveni in cele mai neasteptate etape ale vietii, in momentele dificile sau pur si simplu din senin. Sa exemplificam un astfel de sentiment prin urmatoarele cuvinte: 1 13 3 "În ultimul timp am tot mai des senzatia ca am fost uitat de Dumnezeu sau ca El nici macar nu a existat vreodata. De fapt, ce argumente am ca Dumnezeu ar interveni pentru noi sau ca Biblia ar fi adevarata? 1 13 4 Nimic in jurul meu nu se schimba in mai bine. Situatia mea in familie este dezastruoasa, trebuind sa-i suport pe ceilalti chiar si atunci cand abuzeaza de rabdarea mea. La serviciu ma simt umilit in fiecare zi de catre colegi sau sefi, ce ma trateaza ca pe un obiect de care te folosesti si dupa aceea il arunci. 1 13 5 Chiar si mersul la biserica mi se pare a fi ceva fad si fara rost, o pierdere de timp, o fatarnicie publica a celor ce iau parte la asa-zisele "servicii divine". Iar cand privesc in jurul meu, ce sa mai spun? Atatea lucruri rele se intampla incat te intrebi pe buna dreptate daca mai exista ceva bun pe pamant." 1 13 6 Vom trece acum la analiza celor relatate, incercand sa fim cat mai obiectivi si fara a emite judecati de condamnare sau de corectare. În vindecarea prin Cuvant, sinceritatea este fundamentala si nu trebuie sa ne cenzuram pentru a ne filtra exprimarea trairilor atunci cand le redam in scris. 1 13 7 Sa facem acum un inventar al situatiilor enumerate si al trairilor asociate. Astfel, in planul relatiilor de familie vorbim de un "abuz al rabdarii", la serviciu se reactioneaza cu un sentiment de "umilire" fata de modul de a fi tratat asemenea unui obiect. În ce priveste biserica, simtamantul este de "fad si fara rost", iar in final lumea in ansamblu, prin relele ce se comit, marturiseste ca nu exista Dumnezeu sau ca in orice caz El nu intervine. În continuare am figurat diagrama de relatii si concepte asociate acestor reactii. 1 13 8 Avem patru domenii de experienta cotidiana si un al cincilea, domeniul spiritual, in care se proiecteaza toate celelalte patru. Problema de fond est redata printr-un sentiment de insatisfactie trait in viata de familie, la serviciu, in biserica si in general, in lume, care genereaza indoiala cu privire la existenta si interventia lui Dumnezeu in favoarea noastra. 1 13 9 Date fiind aceste lucruri, vom ataca problema enuntata la baza si vom incerca sa remediem sindromul indoielii tratand cauza care o genereaza, adica insatisfactia in viata personala, un lucru ce ne priveste in cele din urma pe fiecare dintre noi. Trebuie mentionat faptul ca etapa de punere a diagnosticului corect, adica de identificare a cauzelor, este fundamentala in ce priveste tratarea problemelor cu care ne confruntam. Cuvintele cheie care ne vor ajuta in situatia de fata sunt cele ce redau sentimentul de insatisfactie si pot fi in genul: "in zadar", "fara rost", "degeaba" etc. 1 13 10 Sa cautam acum in Biblie dupa termenul "degeaba", care mi se pare a fi mai la indemana in tratarea rapida a situatiei enuntate, iar astfel vom selecta versetele ce ni se par a fi cele mai relevante. În urma cautarii acestui cuvant, au rezultat in jur de 45 de versete, dintre care am selectat cateva care mi s-au parut a fi cele mai utile si pe care le redau mai jos: 1 13 11 "Psalmi 39:6 Da, omul umbla ca o umbra, se framanta degeaba, strange la comori, si nu stie cine le va lua. 1 13 12 Psalmi 69:20 Ocara imi rupe inima, si sunt bolnav; astept sa-i fie cuiva mila de mine, dar degeaba; astept mangaietori, si nu gasesc nici unul. 1 13 13 Psalmi 73:13 Degeaba dar mi-am curatit eu inima, si mi-am spalat mainile in nevinovatie: 1 13 14 Psalmi 127:1 Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc; daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste. 1 13 15 Psalmi 127:2 Degeaba va sculati de dimineata si va culcati tarziu, ca sa mancati o paine castigata cu durere; caci preaiubitilor Lui El le da paine ca in somn. 1 13 16 Isaia 49:4 Si Eu Ma gandeam: Degeaba am muncit, in zadar si fara folos Mi-am istovit puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul, si rasplata Mea la Dumnezeul Meu. 1 13 17 1 Corinteni 15:2 si prin care sunteti mantuiti, daca o tineti asa dupa cum v-am propovaduit-o; altfel, degeaba ati crezut." 1 13 18 Pentru a identifica un remediu rapid la problema enuntata voi alege de data aceasta versetul urmator: 1 13 19 "Isaia 49:4 Si Eu Ma gandeam: Degeaba am muncit, in zadar si fara folos Mi-am istovit puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul, si rasplata Mea la Dumnezeul Meu." 1 13 20 Acest verset este prin excelenta mesianic, dar se poate aplica la orice situatie similara, cand dupa ce ai investit tot ce ai avut mai bun, rezultatele par a fi modeste sau chiar lipsesc cu desavarsire, reactia normala fiind de insatisfactie. Daca vom privi acum cu atentie structura versetului, vom remarca prezenta cuvantului "dar", care intotdeauna marcheaza o schimbare a sensului cugetarii sau vorbirii in cauza. Pe de o parte avem o exprimare negativa ce incepe cu un cuvant cheie pentru o situatie de insatisfactie: "degeaba", iar pe de alta parte avem un enunt pozitiv ce restabileste echilibrul dupa cuvantul "dar" si care anuleaza efectele generate de prima situatie. 1 13 21 De fapt, avem doua forte ce se opun reciproc, una avand un caracter descendent, demoralizator, iar cealalta fiind prin excelenta ascendenta. Dupa ordinea in care apar, cea ascendenta urmeaza celei descendente, marcand triumful exprimarii pozitive. Mai jos am redat printr-o diagrama situatia enuntata in acest verset: 1 13 22 Observam cu usurinta din diagrama de mai sus, ca desi realitatea inconjuratoare este generatoare de frustrare, si aici putem include familia, serviciul, biserica si lumea, totusi rezultanta este axata pe increderea nestramutata in Dumnezeu, ca realitate ultima, aflata deasupra situatiilor cotidiene. Si astfel, in loc sa se ajunga la necredinta, se produce o prindere ferma de Dumnezeu, ca solutie finala si deplina a problemelor cu care ne confruntam. 1 13 23 Mai mult, increderea in dreptatea lui Dumnezeu, Care va judeca asa cum se cuvine ceea ce s-a intamplat pe pamant, si in rasplata ce o vom primi din partea Sa, compenseaza pe deplin insatisfactia prezenta, cauzata de o realitate indiferenta, ba chiar ostila. 1 13 24 În continuare voi reda amplificat acest verset, lucru care se poate urmari mai jos: 1 13 25 "Privind la cele de pe pamant, un simtamant de zadarnicie L-a cuprins pe Mesia, constatand lipsa de rezultate in ceea ce facuse pentru ridicarea umanitatii. Totul parea sa confirme acest lucru si nu se observa nici un rod in urma trudei Sale istovitoare, fapt care Îl determina sa cada intr-o tristete profunda. 1 13 26 Dar imediat, Si-a ridicat privirile catre ceruri si prin credinta a vazut dreapta judecata a Tatalui ceresc si rasplata finala ce va veni prin mantuirea tuturor celor credinciosi, ca rod al lucrarii Sale de sacrificiu dus pana la extrem. Acest lucru L-a inviorat si in locul pustiului acestei lumi a vazut Edenul restaurat in mijlocul planetei Pamant si pe cei sfinti locuind in acea lume nespus mai buna." 1 13 27 Trecem mai departe la redarea aplicata a ceea ce am studiat: 1 13 28 "Cand privesc la lucrurile din jurul meu, un simtamant de zadarnicie ma cuprinde fiindca vad cum cele mai bune eforturi pe care le-am depus nu au fost urmate de rezultate pe masura. Dimpotriva, doar de indiferenta si desconsiderare am avut parte, din partea familiei, a colegilor de serviciu, a bisericii si a lumii in general; nici un rod, ci doar amaraciune. 1 13 29 Însa atunci cand mi-am ridicat privirile catre cer, am inteles ca exista o alta realitate, a lui Dumnezeu, in care toate lucrurile au un inteles diferit, conform cu ceea ce este drept si adevarat. El cunoaste truda mea si nici un gand nu este ascuns de El. În nadejdea vietii viitoare, am inteles ca El va judeca toate aceste lucruri, va aprecia tot ce am lucrat, va da la o parte tot dispretul si toata indiferenta de care am avut parte si imi va da dreptul sa ma bucur de Împaratia viitoare. 1 13 30 Jertfa mea neluata in seama de ceilalti este socotita de mare pret inaintea Sa si de aceea, in locul pustiului acestei lumi voi privi si voi da atentia realitatilor ce vor veni, cand Edenul va fi restabilit pe pamant. Avand aceste ganduri, ma prind cu toata puterea de nadejdea dreptatii vesnice si nici macar o privire nu voi mai arunca spre aceasta realitate trista si cruda, in mijlocul careia traiesc in prezent, pentru a mai astepta recunostinta sau rasplata. 1 13 31 Toata slava este a Domnului! Fie sa vina cat mai curand Împaratia Sa!" 1 13 32 Acum este momentul sa intocmim o rugaciune pe baza redarii aplicate a versetului studiat: 1 13 33 "Parintele meu atotputernic, 1 13 34 Un simtamant de desertaciune ma cuprinde cand privesc lucrurile din jurul meu, realitatea in mijlocul careia traiesc. În zadar mi-am investit efortul pentru a face lucrurile sa mearga asa cum trebuie in familie, la locul de munca, in biserica si in lume. Tu, Dumnezeul meu, cunosti bine toate aceste lucruri si nimic nu Îti este ascuns din toate cate se intampla pe pamant. 1 13 35 Rezultatele nu au fost insa pe masura efortului depus, iar in afara de nepasare si vorbire de rau, de nimic altceva nu am avut parte. Tu stii bine acest lucru si deopotriva cunosti toata amaraciunea sufletului meu. 1 13 36 Pe de alta parte, ma gandesc la dreptatea Ta finala si la lumea pe care Tu o vei intemeia pe pamant. De fapt, viata de acum este doar o trecere catre cea viitoare, unde fiecare efort pe care l-am depus acum si pentru care nu am primit o rasplata in aceasta lume, Tu ne vei darui o parte binecuvantata de mostenire vesnica. Cand imi ridic privirile catre cer, vad scaunul Tau de domnie si am perceptia unei realitati superioare, in care Tu ne astepti, dupa ce vom trece cu bine testul vietii de acum. 1 13 37 De aceea, Te rog sa imi daruiesti putere pentru a nu mai da niciodata atentie lucrurilor rele din aceasta lume si sa privesc spre rasplatirea finala, cand Tu ne vei primi in slava. 1 13 38 Cu toata nadejdea ma prind de aceasta viziune cereasca. Sa vina Împaratia Ta cat mai curand! 1 13 39 A Ta sa fie slava si marirea pentru vesnicie! Amin." 1 13 40 Pe baza a tot ce am mentionat vom intocmi un plan de actiune destinat inlaturarii sindromului de indoiala: 1 13 41 "De acum inainte nu am sa mai dau atentie modului in care ceilalti (si aici includ familia, colegii de la locul de munca, biserica si toate persoanele cu care am de-a face) apreciaza sau nu ceea ce realizez in aceasta viata. Fara resentimente sau pareri de rau, imi voi implini datoria din principiu, insa ma voi gandi de fiecare data ca Dumnezeu ma vede, apreciaza efortul depus si imi va rasplati la judecata finala. 1 13 42 De fiecare data ma voi gandi ca El este de fata, ma intareste si ma aproba in ceea ce fac, ma invioreaza prin puterea Sa, iar in final ma va primi in slava. Voi lasa ca aceasta cugetare sa ma cuprinda de-a lungul intregii zile si in cursul experientelor prin care voi trece, pana cand va deveni un lucru normal sa privesc cu speranta doar catre lumea viitoare. 1 13 43 Las deoparte orice alte asteptari de rasplatire pamanteasca si fara murmur sau pareri de rau, ma voi ancora cu nadejde in fagaduintele vietii ce va veni, asteptand cu nerabdare implinirea deplina a cuvintelor lui Dumnezeu. 1 13 44 Fie ca acel timp sa vina cat mai repede, iar pana atunci voi creste tot mai mult in a percepe lucrurile acestei lumi prin prisma venirii Împaratiei slavei, cand orice lucru bun facut pe pamant, va fi rasplatit de mii de ori mai mult." 1 13 45 Urmeaza sa reformulam viziunea de la inceput, avand la baza aceasta perspectiva pozitiva, datatoare de viata, vindecare si speranta: 1 13 46 "Cu cat trece timpul, cu atat sunt tot mai constient de existenta lui Dumnezeu si de prezenta Sa impreuna cu mine. Am o tot mai puternica credinta in faptul ca Dumnezeu intervine pentru noi si ca Biblia este adevarata in tot ce afirma. 1 13 47 Încep sa observ cum lucrurile incep sa evolueze deja intr-o directie pozitiva si de aceea, nu ma mai deranjeaza sa-i suport pe ceilalti membri ai familiei. Nici la locul de munca nu mai sunt afectat atunci cand nu este apreciata munca mea asa cum m-as fi asteptat. Stiu bine ca Dumnezeu cunoaste rabdarea de care dau dovada in familie si de calitatea activitatii mele profesionale. 1 13 48 Frecventarea serviciilor divine nu mai constituie o problema, fiindca am invatat sa discern elementul spiritual si sa nu ma mai bazez pe ceea ce este exterior in materie de religie. Fiind sustinut de relatia personala pe care o am cu Dumnezeu, nu mai simt nevoia sa conditionez evlavia mea de modul in care reactioneaza cei din jurul meu in raport cu idealurile sfinte. 1 13 49 Iar cand privesc in jurul meu, vad doar indelunga rabdare a lui Dumnezeu in asteptarea pocaintei si intoarcerii a celor ce nu inteleg ca facand raul comit cea mai mare nedreptate chiar impotriva propriilor lor suflete, despartindu-se de harul lui Dumnezeu si de fagaduintele sigure ale intrarii in Împaratia vesnica." 1 13 50 Sa intocmim acum un exemplu de jurnalizare a experientei schimbarii interioare asa cum am prezentat-o pana in clipa de fata: 1 13 51 "20.02.2008: Ma surprind uneori ca gandurile incep sa-mi urmeze vechiul obicei al indoielii. În astfel de momente, tensiunea devine maxima atunci cand incerc sa vad partea pozitiva a lucrurilor. 1 13 52 Însa de indata ce realizez faptul ca Isus Hristos S-a confruntat cu astfel de situatii si nu a dat inapoi, o dorinta ferma incepe sa se manifeste in sufletul meu, prin alungarea a tot ce este rau si prin aducerea in prim plan a imaginii Împaratiei viitoare." 1 13 53 Astfel de consemnari sunt utile ori de cate ori simtim nevoia sa ne evaluam experienta pe care am parcurs-o in aplicarea planului de actiune mai sus mentionat. Aceste lucruri fiind zise, urez succes tuturor celor ce vor trece la schimbarea atitudinii negative pentru a putea avea perceptia realitatilor viitoare, astfel incat sa fie depasit sindromul indoielii si al necredintei cu privire la tot ceea ce face Dumnezeu pentru noi. 1 14 1 Capitolul 13: Remediu spiritual pentru neliniste 1 14 2 Nelinistea este o caracteristica a lumii in care traim izvorand in principal din neputinta noastra de a sti ce anume se va intampla in viitor, iar pe de alta parte din dorinta de a evita o realitate nedorita ce ar putea sa apara la orizont. Am putea spune astfel ca nelinistea este un fel de "masura de siguranta", ce ne tine intr-o alerta continua, avand astfel convingerea ca am luat toate masurile posibile pentru a evita un posibil esec sau pierderea a ceea ce am investit. 1 14 3 Întotdeauna raportarea la viitor a creat probleme, iar incercarea de a folosi prezentul sau trecutul ca mijloc de garantare a viitorului a fost mereu aplicata ca fundament al planurilor si dorintelor pe care le avem. De aceea, putem spune ca pana la un anumit punct nelinistea poate fi justificata. Ce sa ne facem insa cand ea tinde sa ne captiveze intreg orizontul mintii, deformand perceptia realitatii in mijlocul careia traim? Ce sa facem cand ea ne devine stapan al mintii? Cum sa scapam de un astfel de jug inrobitor? 1 14 4 Sa facem acum o scurta descriere a sindromului de neliniste: 1 14 5 "Cand ma gandesc la ce poate sa imi aduca ziua de maine simt cum ma cuprinde un sentiment de nesiguranta si de neliniste. Oare am sa mai am unde sa merg la serviciu? Oare o sa imi mai ajunga banii sa ma mai pot descurca impreuna cu familia mea? Oare o sa mai reziste banca la care am depuse economiile de o viata? Oare am sa castig suficient si luna aceasta pentru a-mi achita la timp datoriile? 1 14 6 Oare am sa mai rezist fizic si psihic la stresul pe care-l am la locul de munca? Oare am sa mai pot duce pe picioare bolile pe care le am? ..... 1 14 7 Sunt atat de multe intrebari la care nu pot da un raspuns sigur, dar ele navalesc peste mine, imi populeaza imaginatia si nu imi dau pace zi si noapte. Cum sa scap de ele? Cum sa gasesc siguranta pentru viitor? Cum sa dobandesc o minima pace sufleteasca?" 1 14 8 Marturisirea simtamintelor interioare este obligatorie in vindecarea problemelor cu care ne confruntam. Niciodata nu trebuie sa ne mintim pe noi insine sau sa ascundem adevarul. Trebuie sa spunem lucrurilor pe nume, asa cum sunt ele; orice incercare de a le prezenta altfel decat sunt in realitate, ne va indeparta de gasirea solutiei de iesire din impas. 1 14 9 De cele mai multe ori, nu este indicat sa facem marturisiri cu un astfel de caracter personal fata de ceilalti, si de aceea este utila varianta scrierii intr-un jurnal personal cu acces restrictionat. În fond, fiecare om are dreptul la o viata personala, unde sa nu interfereze cu altii, si de aceea este bine sa existe o zona a spatiului privat in care sa ai acces numai tu. 1 14 10 Sa trecem acum la cercetarea de sine asupra celor relatate, sau marturisite, cu privire la sindromul nelinistii. Nu am fost foarte specific cu privire la modelul oferit, dar este indicat ca intr-un caz real sa fie furnizate toate detaliile particulare ce ajuta la descrierea cat mai fidela a situatiei in care ne gasim. 1 14 11 Asa cum am mai prezentat, uneori este util sa facem o diagrama a principalelor notiuni intalnite in descrierea pe care am facut-o, avand in centru subiectul analizat, adica pe noi insine. Vom desena in centru referinta catre subiectul analizat si radial vom dispune lucrurile la care ne raportam. Dupa aceea, vom trasa sageti de referinta catre aceste lucruri, avand atasate reactiile pe care le avem. 1 14 12 Cu o sageata dubla am figurat rezultatele raportarii la aceste realitati, conducand la ceea ce am numit a fi "sindromul nesigurantei zilei de maine". 1 14 13 Sa trecem acum la cautarea solutiei biblice, dar spre deosebire de sfaturile privind gandirea pozitiva, axate pe o schimbare a atitudinii prin raportare la experienta sau la o utopica legatura a succesului de atitudine, acest gen de solutie are la baza interventia factorului supranatural, a lui Dumnezeu, pentru reechilibrarea balantei deficitare a vietii noastre. Astfel, vom ajunge la o redefinire a atitudinii, dar nu pe baza unei schimbari de dispozitie, ci avand drept temei invataturile din Cuvantul lui Dumnezeu. 1 14 14 În final, vom desena din nou diagrama de mai sus, pentru a reflecta ceea ce am invatat prin intermediul studiului aplicat al Sfintelor Scripturi. Acum sa incepem sa cautam raspunsul in cuprinsul Bibliei. De unde sa incepem? Cativa termeni cheie ce ne vor fi de folos sunt urmatorii: "nesiguranta", "grija", "ingrijorare", "teama", "pierdere" etc. 1 14 15 Cautand in Biblie dupa termenul "grija" am gasit mai multe versete, dintre care am selectat urmatoarele: 1 14 16 "Geneza 22:8 Fiule, a raspuns Avraam, Dumnezeu insusi va purta grija de mielul pentru arderea de tot. Si au mers amandoi impreuna inainte. 1 14 17 Geneza 22:14 Avraam a pus locului aceluia numele: Domnul va purta de grija. De aceea se zice si azi: La muntele unde Domnul va purta de grija." 1 14 18 Ambele versete fac referinta la experienta lui Avraam in imprejurarea in care i s-a cerut sa aduca drept jertfa pe fiul sau Isaac. Sa redam putin acest context din Geneza 22:1-8: 1 14 19 "1 Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam, si i-a zis: Avraame! Iata-ma, a raspuns el. 2 Dumnezeu i-a zis: Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune. 1 14 20 3 Avraam s-a sculat dis-de-dimineata, a pus saua pe magar, si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau Isaac. A taiat lemne pentru arderea de tot, si a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu. 4 A treia zi, Avraam a ridicat ochii, si a vazut locul de departe. 5 Si Avraam a zis slugilor sale: Ramaneti aici cu magarul; eu si baiatul, ne vom duce pana colo sa ne inchinam, si apoi ne vom intoarce la voi. 6 Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus in spinarea fiului sau Isaac, si a luat in mana focul si cutitul. Si au mers astfel amandoi impreuna. 1 14 21 7 Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau Avraam, a zis: Tata! Ce este, fiule? i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot? 8 Fiule, a raspuns Avraam, Dumnezeu insusi va purta grija de mielul pentru arderea de tot. Si au mers amandoi impreuna inainte. 1 14 22 9 Cand au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, si a asezat lemnele pe el. A legat pe fiul sau Isaac, si l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi Avraam a intins mana, si a luat cutitul, ca sa junghie pe fiul sau. 1 14 23 11 Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, si a zis: Avraame! Avraame! Iata-ma! a raspuns el. 12 Îngerul a zis: Sa nu pui mana pe baiat, si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucat n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine. 1 14 24 13 Avraam a ridicat ochii, si a vazut inapoia lui un berbec, incurcat cu coarnele intr-un tufis; si Avraam s-a dus de a luat berbecul, si l-a adus ca ardere de tot in locul fiului sau. 14 Avraam a pus locului aceluia numele: Domnul va purta de grija. De aceea se zice si azi: La muntele unde Domnul va purta de grija." 1 14 25 Datorita dramatismului acestei situatii, am redat intregul fragment, astfel incat sa avem o viziune cat mai completa. În continuare vom cauta sa urcam pe muntele unde "Domnul va purta de grija", folosind metoda studiului biblic aplicat, avand dorinta de a gasi o solutie valabila pentru viata noastra, dar inainte de aceasta va voi povesti o experienta pe care am avut-o cu cativa ani in urma. 1 14 26 "Într-o anumita ocazie am putut sa calatoresc in Geneva si sa ma pot plimba pe strazile orasului lui Ioan Calvin, figura marcanta a protestantismului medieval. În ultima seara, dupa ce mi-am impachetat toate lucrurile si ma pregateam sa inchei toate pregatirile pentru calatoria de a doua zi, un sentiment de profunda neliniste a pus stapanire pe mine. 1 14 27 Din fire nu sunt foarte curajos, dar cu siguranta nu ma consider a fi nici las in fata imprejurarilor vietii, insa calatoria cu avionul mi-a creat intotdeauna emotii, amplificate si de lista incidentelor petrecute, sau posibil a se intampla intr-o astfel de imprejurare. De indata ce ma asez pe scaunul de pasager, in acel spatiu atat de stramt incat abia te poti misca, am senzatia ca orice lucru rau poate deveni posibil. 1 14 28 Nu stau sa discut de unde provin astfel de ganduri, dar cert este ca se profila o noapte de ganduri cenusii si o zi mohorata pentru mine. Pe cand cugetam la astfel de lucruri si imi aranjam bagajele, o moneda de 5 franci a cazut si m-am aplecat sa o ridic. M-am uitat putin la ea, fiindca aceasta este cea mai mare moneda elvetiana ca dimensiuni, avand un diametru de aproximativ 3 centimetri, si am admirat simplitatea fetelor. Pe o parte era un scut avand stilizata o cruce si valoarea de 5 franci, iar pe cealalta parte era figura unei persoane, imbracata cu un fel de rasa medievala pe cap, o trimitere directa la trecutul protestant al acestei asezari. 1 14 29 Dar nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca pe marginea monedei erau gravate niste cuvinte in latina, avand o rezonanta profunda: "Dominus providebit", care tradus in limba romana inseamna "Domnul va purta de grija", preluand ideea din versetele biblice mai sus enuntate. 1 14 30 În acel moment s-a produs o iluminare puternica a mintii mele si am inteles ca raspunsul la toate problemele mele era unul singur: "Dumnezeu va purta de grija" sau "Dominus providebit". Imediat, mi-au trecut prin fata ochilor episoadele de eroism traite de mica cetate a Genevei, cand a trebuit sa stea singura in fata atator navalitori, bazandu-se exclusiv pe ideea ca "Domnul va purta de grija". Si lucrurile asa au fost! 1 14 31 Imediat, starea de neliniste a disparut, am avut un somn linistit, zborul cu avionul a fost minunat, iar de fiecare data cand gandurile negre incercau sa revina, sopteam usor in gand: "Domnul va purta de grija. El care nu a lasat sa moara singurul fiu legitim al lui Avraam si care a facut sa reziste cetatea Genevei, va purta de grija si pentru mine, si voi ajunge in siguranta la destinatie!" 1 14 32 O metoda foarte utila de studiere a Bibliei, ca dealtfel a oricarui material scris, este de a repovesti, sau evoca, folosind propriile noastre cuvinte continutul textului in cauza. O astfel de metoda este la indemana fiecaruia dintre noi, chiar si a celor neinitiati in studiul Sfintelor Scripturi, fiind o reluare a metodei comentariului literar pe care l-am invatat in scoala generala, la orele de limba si literatura romana. Am denumit aceasta abordare ca fiind o "redare amplificata" a textului studiat: 1 14 33 "Isaac a fost nedumerit de faptul ca tatal sau, Avraam, nu luase nici un fel de animal de jertfa pentru arderea de tot. Acest lucru era cu atat mai surprinzator cu cat Avraam nu uita vreodata nici cel mai mic detaliu cand era vorba de inchinarea la Dumnezeu. 1 14 34 Raspunsul lui Avraam la intrebarea lui Isaac: "Unde este mielul de jertfa?" a fost insa incarcat de un mister de nepatruns redat prin cuvintele "Dumnezeu va purta de grija pentru mielul ce trebuie adus ca ardere de tot". Desi nu era clar la ce anume se referea Avraam si cum avea sa se intample acest lucru, Isaac a continuat sa urmeze pe tatal sau mai departe spre locul unde avea sa fie adusa jertfa. 1 14 35 Ajunsi in locul respectiv, ei au ridicat un altar, dar ca jertfa in mod surprinzator a fost asezat chiar Isaac, fiul lui Avraam. Ne putem gandi ca aceasta decizie l-a uimit si infricosat pe Isaac, neavand cunostinta de hotararea pe care o primise tatal sau din partea lui Dumnezeu. 1 14 36 De asemenea, ne putem gandi la simtamintele pe care le-a avut Avraam in aducerea la indeplinire a unui astfel de sacrificiu deosebit de dureros. A fost intr-adevar un lucru iesit din comun primirea acestei viziuni, mai ales ca Isaac era fiul fagaduintelor facute de catre Dumnezeu cu privire la un mostenitor pentru Avraam. 1 14 37 Însa in momentul in care Avraam a ridica mana sa jertfeasca pe Isaac, Dumnezeu a intervenit si i-a spus sa nu faca asa ceva, fiindca totul nu fusese decat un test al ascultarii depline de porunca divina. Imediat dupa aceea, Avraam a zarit un animal de jertfa pe care l-a adus ca ardere de tot in locul fiului sau, Isaac. 1 14 38 De aceea, Avraam a numit acea inaltime "Dumnezeu va purta de grija", pentru a comemora implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu, chiar si atunci cand se pare ca nu mai exista loc pentru speranta, sau chiar pentru viitor." 1 14 39 Comentariul pe care tocmai l-am alcatuit este simplu si nu pune probleme deosebite de redactare, fiindca informatia necesara se regaseste aproape in totalitate in fragmentul studiat. În consecinta, incurajez pe cititorii acestor randuri sa procedeze intr-o maniera similara si le garantez ca vor avea o mare binecuvantare din partea lui Dumnezeu. 1 14 40 Sa trecem acum la redarea aplicata a ceea ce am studiat, trecand experienta relatata de la persoana a treia, adica de la istoria jertfirii lui Isaac, la persoana intai, adica la noi: 1 14 41 "De multe ori sunt nedumerit, chiar ingrijorat, asupra a ceea ce ma asteapta pe drumul vietii. Deseori incertitudinea ma impresoara si nu pot sa inteleg toate detaliile importante din viitor, fapt ce creeaza o neliniste de care nu stiu cum pot sa gasesc scapare. 1 14 42 Ma simt asemenea lui Avraam, trimis sa sacrifice tot ce avea mai scump, fara a avea speranta pentru viitor. Oare acesta sa fie planul lui Dumnezeu pentru mine? Sa cad la mijlocul drumului vietii, sau sa vad cum proprii mei copii, precum si cei apropiati, sufera fara a le putea veni in ajutor? 1 14 43 Ajuns in locul marilor decizii, constat ca lipseste tocmai ceea ce ar trebui sa fie elementul central al vietii si anume siguranta asupra resurselor ce dau putere si sens existentei noastre pe pamant. Aproape ca nu ne mai ramane decat sa sacrificam tot ce avem mai scump, chiar si pe noi insine, in disperarea iesirii din situatii limita, fara iesire. 1 14 44 Însa daca in astfel de momente am privi catre Dumnezeu, in scurt timp am auzi vocea Sa spunandu-ne ca solutia deja exista si este chiar la indemana noastra, fiindca El va purta de grija pentru tot ceea ce ne lipseste. El se va ingriji ca maine sa gasim un loc de munca. 1 14 45 El va purta de grija pentru a avea resursele materiale necesare vietii zilnice pe acest pamant. Domnul va purta de grija ca economiile de o viata sa nu se piarda, dupa tot ce am facut omeneste posibil in a le investi intelept. 1 14 46 El va purta de grija sa pot sa imi platesc la timp datoriile, dupa ce am dovedit chibzuinta si economie in ce am castigat. El va purta de grija pentru sanatate, dupa ce am m-am ingrijit sa cultiv cele mai bune obiceiuri si deprinderi. 1 14 47 Si de aceea, la orice soapta a intunericului voi raspunde de fiecare data prin cuvintele "Domnul va purta de grija si pentru aceasta", iar orice urma de neliniste sunt sigur ca va disparea." 1 14 48 Sa trecem acum la alcatuirea unei rugaciuni care sa reflecte aplicatia pe care tocmai am facut-o: 1 14 49 "Parintele meu ceresc, 1 14 50 Ori de cate ori voi fi nedumerit sau ingrijorat cu privire la drumul pe care trebuie sa merg, voi privi la Tine si ma voi increde in faptul ca Tu vei purta de grija asupra a tot ce va fi in viitor. Neputinta mea in a cunoaste detaliile zilei de maine va fi inlocuita astfel de cunoasterea capacitatii Tale de a stapani pe deplin trecutul, prezentul si viitorul vietii mele. 1 14 51 Citind experienta lui Avraam, am inteles ca Tu, Parintele meu ceresc, Te ingrijesti de tot ce avem nevoie pentru a face fata problemelor vietii si deopotriva pentru a implini voia Ta. Planul Tau pentru viata mea este minunat, chiar daca nu-i cunosc detaliile viitoare, de aceea sunt sigur ca nu vei lasa sa cad fara putere la mijlocul drumului existentei mele pe pamant. 1 14 52 Tu ai in ingrijirea Ta deopotriva pe cei dragi ai mei, pe membrii familiei mele si pe cei apropiati, asa ca nu am motive reale de ingrijorare, fiindca Tu vei suplini ceea ce noi nu putem implini, dupa ce am depus cele mai bune eforturi in asigurarea zilei de maine. 1 14 53 Tu ne dai o siguranta deplina privind resursele ce ne vor fi puse la indemana la momentul potrivit, pentru a putea supravietui si merge mai departe. Orice situatie are o iesire pe care Tu ai prevazut-o pentru noi. Ajuta-ne sa vedem solutia oferita de Tine, in loc sa ne concentram pe detaliile nerezolvabile ale problemelor cu care ne confruntam. 1 14 54 Ne ridicam privirea catre Tine si vrem sa auzim vocea Ta calauzitoare, spunandu-ne pe ce drum sa mergem, calea pe care sa o urmam. Tu ne porti de grija mereu si avem siguranta ca Tu deja Te-ai ingrijit sa ne oferi un loc de munca, deopotriva cu resursele materiale necesare pentru a face fata vietii de zi cu zi. 1 14 55 Tu ai grija ca economiile noastre de o viata sa nu se piarda, dupa ce Tu ne-ai dat intelepciune cum sa le investim intelept. Tu ne sustii mereu si ne oferi posibilitatea de a ne administra cu pricepere veniturile si a ne plati la timp datoriile pe care le avem. De asemenea, Tu ne daruiesti sanatate pentru implinirea sarcinilor pe care le avem de facut si vindecare pentru toate afectiunile si bolile pe care le avem. 1 14 56 De aceea, de acum inainte voi privi cu speranta catre viitor si la orice influenta ce imi cauzeaza neliniste voi raspunde prin cuvintele: "Domnul va purta de grija si de aceste lucruri ce ma ingrijoreaza". Îti multumesc pentru toate acestea, cu toata recunostinta si din toata inima mea. A Ta sa fie slava acum si in veci. Amin." 1 14 57 Sa trecem acum la elaborarea planului de actiune: 1 14 58 "De fiecare data cand ingrijorarea va incerca sa ma mai cuprinda, imi voi aminti de experienta lui Avraam si gandindu-ma la indurarea lui Dumnezeu, voi spune ca "Domnul va purta de grija si pentru problema aceasta". Daca dupa ce am depus cele mai bune eforturi, voi constata ca au ramas nenumarate detalii de clarificat in viitor, in loc sa ma ingrijorez, imi voi ridica privirea spre cer, imi voi pune increderea in Dumnezeu si voi lasa ca grijile sa se topeasca prin credinta in calauzirea Sa. 1 14 59 În orice ocazie, imi voi aminti ca Dumnezeu are deplina stapanire asupra trecutului, prezentului si viitorului. De asemenea, Domnul S-a ingrijit deja de resursele de care am nevoie pentru a putea trai pe pamant. Astfel, ma voi gandi ca nimic nu este la intamplare si cu siguranta ca Dumnezeu are un plan pentru mine, fara a fi ignorat vreun detaliu. 1 14 60 Cand am sa mai simt neliniste privind siguranta locului de munca, asigurarea resurselor materiale, siguranta economiilor de o viata sau altele in felul acesta, am sa imi amintesc de faptul ca Domnul va purta de grija si pentru acestea, iar astfel voi lasa sa se stinga orice gand ce ma tulbura si imi face viata amara. 1 14 61 În orice ocazie in care am sa mai am temeri cu privire la starea de sanatate, voi lua masurile ce se impun, insa voi da la o parte orice ingrijorare bazandu-ma pe vindecarea spirituala pe care Dumnezeu mi-a fagaduit-o prin Cuvantul Sau. Voi face o regula si o deprindere in a privi cu incredere spre viitor, stiind ca de fiecare data cand voi fi in dificultate "Domnul va purta de grija". " 1 14 62 Sa reformulam acum intr-o maniera pozitiva redarea problemei de la inceput: 1 14 63 "Cand ma gandesc la ziua de maine, am un sentiment de speranta si de incredere ca Dumnezeu va purta de grija pentru toate problemele cu care ma voi confrunta. El se va ingriji sa am un loc de munca, sa ma pot descurca cu banii, astfel incat familia mea sa nu duca lipsa de nimic din ce este esential pentru viata de zi cu zi. 1 14 64 Am convingerea ca Dumnezeu nu va lasa sa dispara economiile mele de o viata, dupa ce am invatat sa le investesc intelept si deopotriva ma va ajuta sa-mi platesc la timp datoriile pe care le am. 1 14 65 Nu am de ce sa-mi fie teama ca nu voi rezista stresului de la serviciu sau ca voi fi afectat de boli ce ma vor distruge, fiindca de fiecare data Dumnezeu imi va purta de grija, oferindu-mi iesire din orice impas. 1 14 66 Desi sunt multe probleme la care nu am solutie, totusi la fiecare dintre acestea Dumnezeu are deja un raspuns pozitiv pe care mi-l va descoperi la timpul potrivit si de aceea, nu imi ramane decat sa astept cu speranta si incredere interventia Sa la momentul hotarat." 1 14 67 Nu mai ramane decat sa citim periodic aceste lucruri pe care le-am scris si sa consemnam mai departe diferitele observatii, adaugiri sau corectii la acestea: 1 14 68 "21.01.2009: Am experimentat cu succes planul de vindecare de neliniste si pot spune ca am gasit de fiecare data puterea interioara de care aveam nevoie pentru a merge inainte. 1 14 69 27.01.2009: Chiar daca am intampinat dificultati neprevazute, totusi nu am mai reactionat ca in alte ocazii incepand sa ma ingrijorez peste masura, ci am ales sa am o deplina incredere in faptul ca "Dumnezeu va purta de grija"." 1 14 70 În concluzie, in urma aplicarii acestei metode vom vedea cum intre noi si realitatea inconjuratoare se va interpune puterea sustinatoare a lui Dumnezeu. Mai este loc pentru neliniste avand o astfel de viziune? Cu siguranta ca nu. 1 15 1 Capitolul 14: De la singuratate la acceptarea celorlalti 1 15 2 Descrierea problemei 1 15 3 "În ultimul timp ma confrunt tot mai mult cu neputinta de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie ca este vorba de ceilalti membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia ca nimeni nu ma intelege cu adevarat, ca sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori ma surprind reactionand cu violenta fata de ceilalti, chiar daca nu am nici o ratiune precisa in acest sens. Mi-as dori sa pot merge intr-un loc in care sa ma retrag, in singuratate poate, cel putin pentru un timp, undeva departe, intr-un loc in care sa-mi redescopar sensul si valorile." 1 15 4 Expresii cheie 1 15 5 Neputinta de a mai putea accepta; nimeni nu ma intelege; un loc in care sa ma retrag; singuratate. 1 15 6 Termenul cel mai relevant: Singuratate. 1 15 7 Ioan 8:29 "Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatal nu M-a lasat singur pentru ca totdeauna fac ce-I este placut". 1 15 8 Desi tot mai multi ucenici Îl paraseau, Isus spune ca totusi nu va ramane singur. Ce inseamna acest lucru? 1 15 9 Singuratatea este o stare de spirit determinata de modul in care reactionezi fata de cei din jur. Ceea ce este cu adevarat important se refera la relatia pe care o avem cu Dumnezeu si la modul in care ne conformam planurilor Sale de a aduce binecuvantare pe pamant. Cat timp urmezi pe aceasta cale, nu vei fi vreodata singur in acceptiunea deplina a cuvantului. În acest sens, intelegem ca Isus Hristos privea numai catre misiunea pe care o avea de indeplinit, fara a mai acorda o atentie speciala celorlalte aspecte si influente ce veneau asupra Sa. 1 15 10 Cum era Tatal ceresc prezent impreuna cu Isus? Cum se realiza la modul practic acest lucru? 1 15 11 Tatal ceresc era prezent cu Isus prin tot ceea ce El facea, prin tot ce vorbea, cu alte cuvinte prin toata viata Sa. Nu este vorba, in cazul de fata, de o unire mistica, ci mai degraba de conlucrarea intre doua Persoane si doua puteri care actioneaza in aceeasi directie. Aceasta conlucrare aducea cu sine si prezenta Tatalui impreuna cu Fiul. 1 15 12 Prin urmare, care este conditia de baza pentru a nu fi singur niciodata? 1 15 13 Pentru a nu fi singur niciodata, conditia de baza este de a deveni conlucrator impreuna cu Dumnezeu, ceea ce presupune o schimbare deplina a vietii, avand ca rezultat o satisfactie deplina aici pe pamant si o rasplata vesnica in Împaratia cerurilor. 1 15 14 Redare amplificata 1 15 15 Cel ce L-a trimis pe Isus Hristos, adica Tatal ceresc, avea sa nu Îl abandoneze vreodata, fiindca intotdeauna Fiul lui Dumnezeu s-a conformat planurilor divine pentru care a venit pe pamant. 1 15 16 Aplicatie personala 1 15 17 Daca Dumnezeu ma trimite, inseamna ca va fi cu mine mereu si nu ma va parasi vreodata. Daca raman consecvent acestei trimiteri, atunci mereu El imi va fi aproape si va merge alaturi de mine clipa de clipa si ceas de ceas. Pe masura ce voi fi tot mai constient de chemarea si trimiterea lui Dumnezeu, voi avea o tot mai clara perceptie asupra prezentei Sale impreuna cu mine in fiecare clipa, indiferent de loc. Astfel, singuratatea nu va mai exista pentru mine si deopotriva nu voi mai fi perturbat in relatiile mele cu ceilalti, fiindca voi intelege ca exista un sens in tot ce traiesc, un scop al lui Dumnezeu, o incredere pe care El mi-a acordat-o acolo unde ma gasesc si oriunde ma voi afla de acum inainte. 1 15 18 Ioan 8:9 "Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia care statea la mijloc (- n.a. acuzata de cei care iesisera din sala si care o adusesera inaintea lui Isus cu scopul de a fi omorata cu pietre)". 1 15 19 De ce au plecat toti cei care o acuzau pe aceasta femeie, dupa ce au auzit cuvintele lui Isus (la versetul 8 scrie ca Domnul a spus sa arunce cu pietre cel care este fara de pacat)? 1 15 20 Toate aceste persoane s-au simtit mustrate de raspunsul date de Isus Hristos, ce punea in evidenta conditia de baza pentru a putea acuza pe ceilalti, fapt care se reflecta prin cerinta de a nu fi vinovat de o fapta similara. 1 15 21 Prin urmare, care este conditia de baza pentru a ramane alaturi de Isus? 1 15 22 Pentru a ramane alaturi de Isus este esential sa accepti cuvintele Sale, chiar si atunci cand ele cuprind o mustrare. Mai departe, trebuie sa te identifici cu o situatie similara cu a femeii descrise in acest verset, care era constienta de dreptatea acuzatiilor ce i se aduceau, dar nu avea nici un fel de argument pentru a le contracara. Ea stia ca destinul ei depindea de indurarea Celui care fusese chemat sa o judece: Isus. 1 15 23 Aplicand intelesul versetelor studiate, intrebarea este: Cum poti sa alungi singuratatea? 1 15 24 Singuratatea poate fi alungata prin prezenta Tatalui ceresc, prin intermediul conlucrarii cu El in implinirea planurilor vesnice, iar pe de alta parte prin prezenta Fiului, datorata acceptarii invataturilor Sale, chiar si atunci cand ele contin o binemeritata mustrare. În concluzie, trebuie sa ajungem la o supunere deplina fata de voia lui Dumnezeu si sa dovedim o ascultare continua. 1 15 25 Redare amplificata 1 15 26 Un sentiment de profunda mustrare s-a produs in cugetul celor ce venisera sa o acuze pe acea femeie si sa-i ceara moartea. De aceea, aproape fara sa realizeze ce faceau, au inceput sa se retraga unul cate unul in masura in care-si dadeau seama de propria vinovatie. În cele din urma Isus a ramas singur cu persoana acuzata de acesti invatatori ai Legii. 1 15 27 Aplicatie personala 1 15 28 Ori de cate ori vor exista persoane care se vor uni sa-mi faca vreun rau sau pentru a ma umili in vreun fel, daca voi alerga la Hristos, daca Îi voi cere ajutorul, daca-L voi chema ca drept Judecator, atunci El va veni alaturi de mine si ii va face de rusine pe toti acestia. Nimeni nu poate sta inaintea Sa, atunci cand este stapanit de ganduri murdare si intentii rele. De aceea, pentru a scapa de cei ce imi doresc raul este suficient sa Îl chem pe Isus. Cat timp El este impreuna cu mine, voi avea o siguranta deplina si indiferent cat de multe ar fi persoanele rauvoitoare sau cei ce nu ma inteleg, voi avea un sprijin ce nu va putea fi clatinat sau inlaturat de ceva din aceasta lume sau de oriunde altundeva. 1 15 29 Rugaciune 1 15 30 "Dumnezeul meu atotputernic, 1 15 31 Chemarea pe care mi-o adresezi prin intermediul cuvintelor Scripturii, intrece cu mult tot ce mi-as fi putut dori sau imagina. Tu m-ai ales si m-ai trimis in aceasta lume pentru a trai o viata sfanta prin prezenta Ta alaturi de mine in fiecare clipa, in fiecare ceas, oriunde m-as afla. Prin urmare, niciodata nu sunt singur, fiindca Tu esti impreuna cu mine si ma inconjuri cu binecuvantarea Ta. Iar in relatie cu ceilalti, Tu ma inviorezi pentru a fi o sursa de putere si intelepciune. 1 15 32 Cum sa nu ma simt implinit datorita tuturor acestor lucruri? Si cum imi voi putea exprima pe deplin recunostinta fata de tot ce faci pentru mine? Totul are un sens clar in planul Tau cel vesnic si nimic nu este trecut cu vederea. Chiar si viata mea are un sens bine definit, iar eu nu pot decat sa ma bucur avand acest gand in inima si in suflet. 1 15 33 Tu mi-ai acordat o incredere sfanta de a Te reprezenta acolo unde ma gasesc, iar dorinta mea este de a implini acest plan pe care il ai cu mine. De aceea, in aceste clipe vin inaintea Ta pentru a-Ti cere sa ma intaresti si sa imi dai acea intelepciune de care am nevoie in implinirea datoriilor vietii. De acum inainte nu am sa mai dau atentie sugestiilor negative, ci voi privi numai la Tine si la tinta desavarsirii pe care ai pus-o inaintea mea. 1 15 34 Îti sunt cu totul recunoscator, Te laud si ma inchin inaintea Ta. Slavit sa fii Tu in veci! Amin." 1 15 35 O alta rugaciune 1 15 36 "Parintele meu ceresc, 1 15 37 Ma inchin inaintea Ta si am o bucurie negraita fiindca Tu esti Dumnezeul meu si astfel, am convingerea ca imi vei oferi sprijin si ajutor in fata celor ce vin impotriva mea. Indiferent cat de mare ar fi incercarea, sau cat de multe ar fi persoanele sau situatiile ce vin asupra mea, sunt sigur ca vei fi alaturi de mine si vei inlatura orice opreliste. 1 15 38 Nimeni si nimic nu poate sta impotriva Ta si de aceea, nu am de ce sa ma tem atunci cand Tu esti alaturi de mine. De aceea, nu voi fugi din fata unei realitati schimbatoare, fiindca puterea Ta se va manifesta si o cale va fi deschisa pentru mine, pe care sa pasesc. 1 15 39 De fiecare data cand incercarile vor veni asupra mea, sau negura gandurilor rele ma va cuprinde, am sa privesc la prezenta Ta impreuna cu mine si la puterea pe care o desfasori in favoarea mea. De aceea, Te chem Dumnezeul meu alaturi de mine si Te rog sa creezi in mine acea siguranta si incredere pentru a nu mai da atentie vreodata lucrurilor rele sau descurajarii care ma asalteaza. 1 15 40 Fii pentru mine acea putere care sa distruga orice fel de circumstante, care s-ar ridica impotriva mea. De aceea, aleg sa nu imi mai fac nici un fel de griji cu privire la prezent sau la viitor, ci toate lucrurile le voi privi ca fiind sub controlul Tau deplin. De fapt, toate sugestiile negative nu au baza in realitate, ci sunt un joc periculos al imaginatiei, ce tinde sa ma desparta de tine. Înteleg acum ca grija Ta ocrotitoare intotdeauna a fost si va ramane alaturi de mine. 1 15 41 A Ta sa fie slava acum si in veci! Amin." 1 15 42 Plan de actiune: Eliminarea simtamantului de singuratate si abandon 1 15 43 De acum inainte, voi constientiza tot mai mult faptul ca Dumnezeu este alaturi de mine si de aceea, voi dedica mai mult timp in care sa ma gandesc la acest lucru. Deopotriva, voi incerca sa cuget la scopul pentru care Dumnezeu m-a chemat la existenta, iar in relatiile pe care le am cu ceilalti voi incerca sa reactionez conform modelului divin descris in Biblie, adica dovedind blandete, intelepciune, incredere, mentinand si cultivand echilibrul interior. 1 15 44 Atingerea echilibrului interior va conduce la eliminarea sentimentului de singuratate si de abandon, lucru pe care il voi atinge prin exprimari verbale ingrijite, ganduri alese si un comportament amabil fata de cei din jur. 1 15 45 Plan de actiune: Eliminarea temerii de cei din jur 1 15 46 De fiecare data cand imi va mai fi teama de ceilalti oameni, ma voi gandi la faptul ca Isus Hristos este alaturi de mine si El nu va permite sa fiu coplesit de catre cei din jur. În acelasi timp voi constientiza prezenta ingerilor sfinti, venind in ajutorul meu si astfel nu voi mai permite ca acest sentiment sa ma mai domine. În continuare, ma voi comporta tinand cont de aceasta prezenta cereasca, fara a mai cere sau astepta aprobarea celor din jur. Prin exprimare si gandire voi dovedi curaj si incredere, fiindca prezenta divina imi va da putere si motivatie de a ma comporta astfel. 1 15 47 Exprimarea pozitiva a problemei 1 15 48 În ultima perioada de timp, am inteles ca am capacitatea de a-i accepta pe cei din jur, asa cum sunt ei, fie ca este vorba de ceilalti membri ai familiei, fie de colegii de munca sau de alte persoane cu care am de-a face. Faptul ca am invatat ce inseamna iubirea lui Dumnezeu, mai precis faptul ca El ma intelege cu adevarat, ca El cunoaste care sunt nevoile si incercarile mele, ma determina sa am rabdare si calm in relatiile pe care le am cu ceilalti, indiferent de imprejurare. 1 15 49 Dumnezeu nu m-a parasit niciodata si El nu ma va lasa vreodata singur, prin urmare El mereu imi va oferi acoperamantul providentei Sale. Asadar, nu pot sa spun decat ca nu ma mai simt abandonat pe o planeta pustie si nici tratat cu indiferenta de cei din jur. Am un nou orizont, pe care doresc atat de mult sa il explorez, fiindca am descoperit ca Edenul este o stare de spirit si privind la Domnul El devine prezent chiar in inima mea. 1 15 50 Observatii si adnotari 1 15 51 14.08.2008: Am aplicat cu succes ce am scris in planul de actiune, dar ar mai trebui sa adaug o noua actiune importanta si anume aceea de a fi atent ca in contextul locului de munca, unde imi desfasor de activitatea, sa imi definesc un comportament pozitiv specific, diferit de cel manifestat in familie sau in viata personala. Acest lucru este de la sine inteles si de aceea, voi analiza din nou problema cu care ma confrunt, dar intr-o maniera adaptata situatiilor pe care le am in relatie cu colegii de serviciu. 1 15 52 6. De la ganduri negre la trairea pozitiva a vietii 1 15 53 Descrierea problemei 1 15 54 "În ultimele zile am constatat ca o multime de ganduri negre ma asalteaza din toate partile. Îmi este pur si simplu teama de a mai privi in jurul meu, dar mai ales in viitor. Nesiguranta ma impresoara la fiecare pas, iar vestile rele se succed cu repeziciune pierzandu-le sirul, dar sigur naucindu-ma in trecerea lor. Nu mai am speranta, nici incredere; ma simt asemenea unui animal urmarit de un pradator nevazut, dar totusi prezent la fiecare pas. Simt ca pierd controlul vietii si ma ingrozesc la gandul zilei de maine." 1 15 55 Expresii cheie 1 15 56 Teama de a privi in jur; (teama de a mai privi) in viitor; vestile rele se succed cu repeziciune, naucindu-ma in trecerea lor; urmarit de un pradator nevazut; pierd controlul vietii; ma ingrozesc la gandul zilei de maine. 1 15 57 Termenul / conceptul cheie cel mai relevant: Pierderea controlului vietii si a perspectivei viitorului. 1 15 58 Ioan 14:1 "Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine". 1 15 59 Redare amplificata 1 15 60 Nu ai motive sa ti se tulbure inima sau sa iti pierzi cumpatul, indiferent de ce se intampla in jurul tau sau cu tine. Conditia este sa ai credinta in Dumnezeu si in Isus Hristos, iar toate celelalte lucruri isi vor gasi solutia. 1 15 61 Aplicatie personala 1 15 62 Nu imi voi mai pierde cumpatul de acum inainte, indiferent prin ce trec sau ce mi se intampla, fiindca de acum inainte voi privi doar la Dumnezeu. Nu voi mai da atentie sugestiilor negative care vin asupra mea, fiindca am convingerea si cunostinta ca este Cineva care vegheaza asupra tuturor detaliilor vietii mele. 1 15 63 Psalm 31:7-8 "Fa-ma sa ma inveselesc si sa ma bucur de indurarea Ta, caci vezi ticalosia mea, stii nelinistea sufletului meu, si nu ma vei da in mainile vrajmasului, ci imi vei pune picioarele la loc larg.". 1 15 64 Redare amplificata 1 15 65 Îndurarea lui Dumnezeu aduce bucurie, fiindca El stie toate problemele prin care trecem. El cunoaste ce se intampla cu fiecare dintre noi, indiferent de timp sau loc. El stie neputintele noastre si nelinistea ce ne asalteaza la fiecare pas in fata unui viitor incert, de nepatruns. 1 15 66 De aceea, Dumnezeu nu va lasa sa fim infranti de realitatile potrivnice, ci ne va oferi de fiecare data o iesire adaptata puterilor noastre. 1 15 67 Aplicatie personala 1 15 68 Prin indurarea lui Dumnezeu am o bucurie continua, fiindca El stie toate problemele cu care ma confrunt. El stie ce se intampla in fiecare clipa cu mine, indiferent de locul in care ma aflu. El cunoaste ceea ce pot, dar mai ales ce nu pot sa fac. El stie capacitatea mea de a rezista in fata problemelor vietii si de aceea inteleg ca El a si luat masuri sa trec cu bine. El nu va lasa sa fiu infrant de o realitate potrivnica, ci imi va oferi o iesire adaptata puterilor mele. 1 15 69 Psalm 100:2 "Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Sa". 1 15 70 Redare amplificata 1 15 71 În slujirea lui Dumnezeu exista o bucurie ce nu poate fi exprimata pe deplin in cuvinte. Nu poti sa nu fii fericit atunci cand vii inaintea Sa, fiindca o binecuvantare se afla pentru toti cei care se incred in El. 1 15 72 Aplicatie personala 1 15 73 De acum inainte voi gasi bucurie in inchinarea la Dumnezeu. Numai in relatie cu El voi putea fi fericit si voi avea binecuvantare in tot ceea ce intreprind. Aleg sa ma incred in El si sa las ca bucuria sa se oglindeasca pe fata mea si in fiecare experienta a vietii mele. 1 15 74 Rugaciune 1 15 75 "Iubitul meu Tata din ceruri, 1 15 76 Îmi dau seama ca nu exista ratiune pentru ingrijorare, fiindca totul este in mana Ta. De aceea, nu ma voi mai lasa afectat de impresii negative, ci mereu voi privi catre Tine si voi deveni tot mai constient de prezenta Ta parinteasca alaturi de mine. 1 15 77 Chipul Tau indurator este mereu vizibil, atunci cand disting detaliile vietii, care marturisesc despre lucrarea Ta. Tu imi oferi o bucurie launtrica ce nu poate fi distrusa de nimic. Gandurile rele nu pot locui in mintea celui ce se increde in Tine si vede toate aceste lucruri. 1 15 78 Tu cunosti toate problemele cu care ma confrunt si fiecare intamplare a vietii mele nu iti ramane ascunsa. Orice fel de opozitie interioara sau exterioara se da la o parte, atunci cand Tu pasesti alaturi de mine pe cararea vietii. 1 15 79 Asadar, ganduri pline de bucurie, asemenea raurilor ce se revarsa din izvoarele de munte, imi vin acum in inima, in suflet, spaland orice forma de impresie cenusie sau neagra. Tu veghezi ca aceste ape interioare sa nu mai fie tulburate de zgura a tot ce este rau, de orice lucru murdar sau de orice grija ce creeaza fantasme de intuneric si indoiala. 1 15 80 Cand vin inaintea Ta, fata mi se insenineaza si totul se transforma dobandind sens si gust. Acum pot sa ma bucur de viata pe care mi-ai acordat-o, fiindca aceasta cunostinta a Ta imi aduce fericire. Pana acum nu am stiut ce inseamna sa zambesc privind la viitor, dar din aceasta clipa voi pasi plin de speranta pe cararea care duce catre Tine. 1 15 81 În mana Ta atotputernica imi pun toata nadejdea si am siguranta ca niciodata nu voi fi lasat singur, iar apele murdare ale descurajarii nu vor mai reveni, cat timp voi ramane pe stanca mantuirii Tale. A Ta sa fie slava in veci! Amin." 1 15 82 Plan de actiune: Dezvoltarea increderii in Dumnezeu 1 15 83 De acum inainte imi propun sa-mi dezvolt increderea in Dumnezeu prin concentrarea atentiei asupra lucrurilor ce au un caracter spiritual si asupra subiectelor pe care le intalnesc prin studierea Sfintelor Scripturi, aflate in legatura cu experienta zilnica. Prin dezvoltarea capacitatii de contemplare a realitatii inconjuratoare voi putea distinge tot mai mult detalii semnificative ce marturisesc despre interventia providentei divine, fapt care imi va inspira curaj, incredere si speranta. 1 15 84 Deopotriva, nu voi mai acorda atentie impresiilor negative, ce m-ar determina sa parasesc atmosfera luminoasa si calda a increderii, optimismului si bucuriei launtrice. De indata ce voi mai intalni astfel de influente, voi cauta sa ma indepartez imediat, sau daca acest lucru nu este posibil, ma voi retrage in interiorul fiintei mele, concentrandu-ma asupra ceea ce este pozitiv si inaltator. Chiar daca nu voi reusi totdeauna acest lucru, totusi voi persevera, pana cand va deveni o deprindere pe care o voi urma in mod natural. 1 15 85 Este de asemenea important sa nu mai invit influentele negative printr-o atitudine necorespunzatoare, prin exprimarea indoielii, temerii sau a altor lucruri similare. De asemenea, nu voi mai cultiva obiceiuri care ma pot afecta in mod negativ, in genul vorbirii de rau sau al vorbirii fara rost. În schimb, voi cultiva arta de a selecta ceea ce este bun si de a omite, sau evita, ceea ce este rau, atat in viata personala, cat si in relatiile pe care le am cu ceilalti. 1 15 86 În plus, voi cultiva deprinderea de a lauda pe Dumnezeu si deopotriva voi incerca sa apreciez lucrurile bune pe care le intalnesc pe cararea vietii. Voi fi perseverent si nu voi ceda pana la atingerea unui nivel deplin al increderii in Dumnezeu, indiferent de imprejurare. Fie ca acest lucru sa devina o regula a vietii mele! 1 15 87 Plan de actiune: Sa vezi indurarea lui Dumnezeu si sa te bazezi pe interventia Sa 1 15 88 De acum inainte trebuie sa acord timp pentru a privi in jurul meu cu scopul de a vedea interventia continua a lui Dumnezeu in favoarea mea. Acest lucru va necesita educarea atentiei pentru a distinge detaliile ce imi arata prezenta harului divin, in genul resurselor ce ne sunt puse la dispozitie de catre Dumnezeu, cum ar fi: lucrurile asupra carora putem dispune, timpul, sanatatea, mijloacele financiare si altele in felul acesta. 1 15 89 Mai departe, voi rememora intamplarile vietii in care s-a putut vedea in mod lamurit interventia lui Dumnezeu. Astfel, voi identifica acele momente in care providenta divina a fost mai mult decat evidenta in calauzirea mea. Voi consemna in scris sau voi exprima fata de ceilalti, ca marturie, aceste evenimente care mi-au adus lumina in viata si m-au indrumat in ceea ce aveam de facut. 1 15 90 Plan de actiune: Sa te implici in slujirea cauzei lui Dumnezeu, a planului Sau de vindecare deplina 1 15 91 De acum inainte, in loc sa mai dau atentie gandurilor descurajatoare, am sa contemplu tot mai atent planul de vindecare deplina intocmit de catre Dumnezeu, adica planul de mantuire. În plus, am sa imbin contemplarea cu participarea activa in aducerea sa la indeplinire, in tot ceea ce ma priveste, in calitate de crestin, care il urmez pe Isus Hristos. 1 15 92 Sunt constient ca nu este simplu sa actionez diferit fata de cum procedam in mod obisnuit pana in clipa de fata, dar cu perseverenta si ajutor divin sunt sigur ca acest lucru va deveni posibil. De acum inainte voi include pe lista mea de prioritati studierea Bibliei, exercitiul rugaciunii si deopotriva aplicarea principiilor crestine de viata. În loc sa ma mai las prada negurii depresiei si descurajarii, imi voi investi timpul si efortul pentru dezvoltarea unei gandiri pozitive, bazata pe ancorarea in realitatile spirituale descoperite de Cuvantul lui Dumnezeu. 1 15 93 Nu in ultimul rand, voi cauta sa aduc razele soarelui sperantei in viata semenilor mei, incepand cu persoanele cele mai apropiate de mine si continuand tot mai departe, prin providenta lui Dumnezeu. Vreau ca din aceasta clipa, viata mea sa fie cu totul alta si cred ca asa va fi! 1 15 94 Exprimarea pozitiva a problemei 1 15 95 În ultimele zile am constatat ca nu exista ratiune pentru multimea de ganduri negre ce ma asaltau din toate partile. De fapt, teama de a privi in jurul meu era lipsita de ratiune, lucru de care mi-a dat seama de indata ce am inceput sa privesc la Dumnezeu si sa studiez Cuvantul Sau. Înteleg ca lucrurile par negative doar in masura in care privim prea mult la realitatea prezenta, asa cum suntem influentati de o gandire distructiva ce ne rapeste bucuria de a trai si asteptarea de lucruri bune in viitor. 1 15 96 Am inceput deja sa nu mai simt cum nesiguranta ma impresoara la fiecare pas, fiindca increderea a luat locul deznadejdii. Vestile rele, ce se succedau cu repeziciune pana acolo incat le pierdeam sirul, au disparut ca si cum nu ar fi fost, ramanand in valea unei gandiri pe care am abandonat-o la poalele muntelui cunoasterii de Dumnezeu, pe care am inceput sa urc cu sarguinta. 1 15 97 Acum am speranta si incredere din belsug. Ma simt in siguranta, fiindca Dumnezeu merge alaturi de mine si este prezent la fiecare pas. Am redobandit controlul vietii si ma bucur la gandul zilei de maine, fiindca stiu ca Dumnezeu imi va deschide calea de fiecare data cand ma voi confrunta cu probleme sau cu situatii neobisnuite. 1 15 98 Observatii si adnotari 1 15 99 15.01.2009: Am aplicat cu succes principiile enuntate in planul de actiune. Totusi, mai exista multe lucruri pe care le omit in aplicarea lui si de aceea, am hotarat sa il citesc de mai multe ori pe saptamana pentru a-l insusi pe deplin. 1 16 1 Capitolul 15: De la excesul in munca la o viata armonioasa 1 16 2 Descrierea problemei 1 16 3 "Sunt un om care nu am propriu-zis probleme. Cu toate acestea in ultima vreme am fost tot mai preocupat sa investesc cat mai profitabil banii pe care ii detin. Acest lucru este normal, data fiind criza financiara care se afla in plina desfasurare in aceste zile. Totul imi merge din plin; ceea ce imi propun, de indata se si realizeaza, si de aceea ma pot considera a fi un om de succes. 1 16 4 Totusi, de ceva vreme am observat ca relatiile mele cu familia au suferit ceva schimbari. Bineinteles, nu schimbari notabile, dar totusi semnificative; in orice caz suficient pentru a-mi atrage atentia. Nu am idee de ce, dar sotia pare a fi tot mai retrasa; parca i-ar fi teama sa mai vorbeasca cu mine. Copiii aproape ca nu ma mai baga in seama; parca m-ar evita. Ceva se intampla cu ei, dar nu imi dau seama. Sau poate se intampla ceva cu mine? 1 16 5 Este drept ca in ultimul timp vin tot mai tarziu de la munca. Dar ce sa fac? Cheia succesului presupune efort si iar efort. Este iarasi adevarat ca de mai mult timp week-end-urile le-am petrecut in nenumarate discutii si intruniri de afaceri. Dar nu am vrut sa pierd niste ocazii, care cu siguranta nu se vor mai repeta. Cu toate acestea, imi este tot mai clar ca se intampla ceva in familia mea. Sa fie oare o problema la ei? Sau poate chiar la mine?" 1 16 6 Expresii cheie 1 16 7 Preocupat sa investesc cat mai profitabil; relatiile mele cu familia au suferit ceva schimbari; succesul presupune efort si iar efort; am petrecut nenumarate discutii si intruniri de afaceri. 1 16 8 Expresia cea mai relevanta: "Succesul presupune efort si iar efort", sau cu alte cuvinte "succes prin supraefort". 1 16 9 Matei 11:28 "Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna". 1 16 10 Redare amplificata 1 16 11 Isus ne ofera odihna, adica solutie, pentru toate problemele noastre. La El exista ajutor pentru orice lucru ce ne impovareaza sau ne tulbura sufletul si mintea. 1 16 12 Aplicatie personala 1 16 13 Toate problemele noastre isi gasesc solutia prin Hristos. El ne intinde o mana de ajutor, El vine alaturi de noi si ne ofera liniste in toate clipele vietii. Nu are nici un rost sa ma las afectat de realitatea in mijlocul careia traiesc, fiindca Isus vine alaturi de mine, atunci cand Îl invit in viata mea. 1 16 14 Orice tulburare sufleteasca am sa o asociez de acum inainte cu imaginea puterii Sale, capabila sa imi ofere odihna si siguranta deplina. Daca El este cu mine, ce anume m-ar mai putea afecta? Tot ce ma impovareaza sau ma nelinisteste voi asocia de acum inainte cu Persoana Sa, cu capacitatea Sa de a rezolva sau compensa orice fel de problema. 1 16 15 Nu vreau sa ma mai las dominat de ceea ce este rau. Nu vreau sa mai dau curs disperarii sau depresiei. Daca Isus imi da odihna, cine va putea sa mi-o ia sau sa mi-o alunge? Ma voi gandi mai mult la puterea vindecatoare a lui Isus si-L voi lasa tot mai mult la carma vietii mele. 1 16 16 Luca 5: 5-6 "Drept raspuns Simon I-a zis: Învatatorule, toata noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic; dar la cuvantul Tau voi arunca mrejele Dupa ce le-au aruncat, au prins o asa de mare multime de pesti ca incepeau sa li se rupa mrejele." 1 16 17 Redare amplificata 1 16 18 Simon Petru I-a zis lui Isus ca desi nu reusise sa pescuiasca nimic in tot timpul noptii, totusi avea sa intinda navoadele din nou, ca urmare a poruncii lui Isus. Rezultatul a fost uimitor, foarte mult peste fiind prins intr-un mod inexplicabil. 1 16 19 Aplicatie personala 1 16 20 Îl voi invita pe Isus sa conduca afacerile mele de acum inainte, astfel incat sa nu mai sacrific relatiile mele de familie sau alte valori ce nu pot fi estimate in bani ori bunuri materiale. Nu are rost sa mai muncesc in acest stil lipsit de o eficienta reala, ci aleg sa arunc "navodul" cu mai multa intelepciune, permitand si alte lucruri in viata mea in afara muncii fara intrerupere. 1 16 21 Matei 13:22 "Samanta cazuta intre spini, este cel ce aude Cuvantul; dar ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvant, si ajunge neroditor.". 1 16 22 Redare amplificata 1 16 23 Imaginea semintei care cade intre buruieni si spini il reprezinta pe acel om care crede ceea ce este scris in Cuvantul lui Dumnezeu, dar cu toate acestea nu ajunge sa-l implineasca si astfel nu aduce rod, din cauza bogatiilor materiale si a iluziilor lumii in care traieste. 1 16 24 Aplicatie personala 1 16 25 Îmi dau seama ca o multime de "buruieni si de spini" am cultivat de-a lungul vietii ignorand lucrurile de o reala valoare, care nu pot fi cumparate cu bani sau bogatii materiale. În aceasta lume am fost inselat crezand ca succesul financiar este singura forma de realizare. De aceea, sunt decis de acum inainte sa investesc in lucrurile care au o valoare ce trece dincolo de orizontul ingust al lumii in care traim, sa am grija de cei dragi si sa ma incred in Dumnezeu, Creatorul meu. 1 16 26 Rugaciune 1 16 27 "Parintele meu Atotputernic, 1 16 28 Toate lucrurile se afla in mana Ta si totul se supune vointei Tale. Nimeni nu poate adauga sau scadea la ceea ce Tu realizezi si de aceea, imi dau seama ca zadarnic este efortul omenesc, atunci cand nu se afla sub calauzirea Ta. 1 16 29 Înteleg ca Tu ne oferi odihna de toate problemele noastre si orice lucru isi are rezolvare la Tine. Orice impovarare a mintii sau tulburare a sufletului este indepartata de Tine, astfel ca orice ingrijorare devine nejustificata si orice preocupare in exces isi pierde sensul. 1 16 30 Îmi dau seama ca munca si preocuparea castigarii de mijloace materiale nu trebuie sa ne absoarba cu totul, incat sa nu mai ramana timp pentru familie si nici pentru relatia cu Tine. 1 16 31 Recunosc ca am gresit acordand prea multa atentie muncii, pana cand am ajuns sa lucrez peste masura si prea putin timp mi-a mai ramas pentru celelalte aspecte importante ale vietii. 1 16 32 De aceea, vreau din aceasta clipa sa echilibrez aceasta balanta si Te rog, Dumnezeul meu, sa ridici acest jug al lipsei de masura de pe umerii mei, fiindca marturisesc sincer ca nu il mai pot purta. Am nevoie de repaus, de odihna fizica si sufleteasca; vreau sa ma bucur de viata pe care mi-o oferi in dar alaturi de ceilalti. 1 16 33 Eficienta in ceea ce facem, Tu ne-o acorzi, ea fiind o binecuvantare pe care Tu o oferi celui ce se increde in Tine. Degeaba stam nopti la rand planuind ce sa facem, fiindca daca Tu nu intervii, totul nu devine decat un efort zadarnic, fara rost. Însa atunci cand puterea Ta se uneste cu efortul omenesc, rezultatul este multiplicat de mii de ori. Am inteles acum acest lucru si-l voi aplica din clipa de fata. 1 16 34 Bogatia materiala nu valoreaza nimic, daca nu este insotita de partea spirituala. Nu doresc sa pierd viata vesnica, sau sufletul, din pricina alergarii nesabuite numai dupa lucrurile lumii acesteia. Vreau sa ma bucur cumpatat de viata de acum si deopotriva, de ceea ce Tu ai promis ca vei implini. 1 16 35 De aceea, sunt decis sa pornesc intr-o noua viata, in care sa se imbine in mod armonios activitatea profesionala si viata de familie, preocuparile obisnuite si cele spirituale, si sa se regaseasca tot ce am neglijat de-a lungul vietii pana acum. 1 16 36 Te rog, Dumnezeul meu, sa ma ajuti in aceasta privinta, precum si in orice alt lucru de care am nevoie pentru a duce o viata cu adevarat inteleapta si utila pe pamant. 1 16 37 A Ta sa fie slava, in veci de veci! Amin." 1 16 38 Plan de actiune: Redefinirea rolului activitatilor profesionale 1 16 39 De acum inainte nu voi mai permite ca activitatea profesionala sa-mi mai ocupe tot timpul, ci voi stabili un program de lucru pe care il voi respecta. De asemenea, am sa fiu mult mai eficient in ceea ce fac si nu voi mai lasa ca o multime nesfarsita de activitati sa imi rapeasca tot timpul. De aceea, voi planifica sarcinile pe care trebuie sa le desfasor, cu scopul de a putea aloca eficient timpul si resursele, astfel incat activitatea profesionala sa fie limitata la un nivel optim si rational. 1 16 40 Printr-o planificare inteleapta si cu o adaptare flexibila la circumstantele schimbatoare ale zilei, voi renunta la ceea ce nu este oportun si voi reusi sa dezvolt un cadru pentru o viata armonioasa, in care profesia sa fie doar un mijloc si nicidecum un scop in sine. 1 16 41 Plan de actiune: Acordarea unei atentii suplimentare vietii de familie 1 16 42 Îmi dau seama ca am neglijat viata de familie si de aceea doresc sa remediez aceasta situatie. Astfel, voi aloca mai mult timp pentru a fi impreuna cu sotia si copiii, iar deopotriva voi investi in relatiile pe care le am cu cei apropiati, acordand atentie si resurse in acest sens. Mai mult decat atat, voi investi din resursele acumulate, pentru o petrecerea recreativa, alaturi de familie, a timpului liber, incercand sa ofer un model de sot si tata. 1 16 43 Îmi dau seama ca iubirea trebuie sa se vada prin fapte care sa o dovedeasca si de aceea, voi face aceste schimbari intr-un timp cat mai scurt cu putinta. 1 16 44 Plan de actiune: Cultivarea de preocupari cu un caracter spiritual 1 16 45 De acum inainte imi propun ca zilnic sa am un timp de citire a Bibliei si de scriere in jurnalul meu de studiu si rugaciune. Voi acorda atentie in mod deosebit aspectelor ce au un caracter practic si voi cauta sa inteleg ce inseamna sa fii un crestin autentic. 1 16 46 Nu imi place sa ma rezum doar la cunostinte teoretice, ci voi incerca sa transpun in practica, adica sa aplic, ceea ce ne invata Scriptura, avandu-L ca model pe Isus Hristos. 1 16 47 Exprimarea pozitiva a problemei 1 16 48 Sunt tot mai preocupat sa imi investesc viata in lucrurile care merita cu adevarat: relatia cu Dumnezeu, familia si trairea principiilor spirituale crestine. Am convingerea ca aceste tinte sunt cu putinta de atins. De aceea, voi lua masuri ca relatia cu familia mea sa fie tot mai buna. 1 16 49 Vreau sa am o legatura deschisa, sincera si de suflet cu sotia mea, si ma intereseaza sa fiu cat mai apropiat de copii, pentru a le fi de ajutor, astfel incat sa ofer un model de parinte si de om responsabil. 1 16 50 În privinta serviciului, am decis sa vin acasa cat mai devreme posibil si voi depune un efort intelept pentru a avea timp pentru familie si viata personala. Sfarsitul de saptamana il voi petrece alaturi de cei dragi si nu voi mai lasa ca acest timp pretios sa fie risipit in intruniri de afaceri. 1 16 51 Astfel, sunt sigur ca voi trai o viata implinita si de un succes autentic. 1 16 52 Observatii si adnotari 1 16 53 24.01.2009: Sunt incantat de rezultate si imi pare rau ca nu am aplicat aceste principii de acum cativa ani, de cand am inceput sa am problemele pe care le-am mentionat in descrierea de la inceputul planului de vindecare. Ma gandesc sa mai definesc un plan de vindecare intitulat "De la dezordine la o viata eficienta si implinita". 1 17 1 Capitolul 16: Vindecarea de necredinta 1 17 2 Descrierea problemei 1 17 3 "Îmi este tot mai greu sa mai am credinta in Dumnezeu, in calauzirea Sa si la fiecare pas am impresia ca ma afund intr-o mlastina tot mai mare, fara ca eu sa pot face ceva pentru a scapa. 1 17 4 Desi fac cele mai bune eforturi de a crede, totusi realitatea ma contrazice la fiecare pas, iar simtamintele interioare imi spun tot timpul ca a crede este doar o amagire, un vis frumos, ce nu are legatura cu viata. Cenusiul si negura se astern cu fiecare clipa care trece, iar orizontul devine tot mai intunecat, fiindca nu mai am imaginea unui Dumnezeu milostiv, ci a unui tiran nemilos, sau poate doar proiectia a ceva ce nu exista decat in imaginatie." 1 17 5 Cuvinte cheie 1 17 6 Imagine, imaginatie, vis, mlastina, cenusiu, amagire. Echivalente ale cuvantului vis: abur, roua care dispare la rasarit. 1 17 7 Enunturi biblice 1 17 8 Iacob 4:14-15: "Si nu stiti ce va aduce ziua de maine! Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putin si apoi piere. Voi dimpotriva, ar trebui sa ziceti: Daca va vrea Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru." 1 17 9 Studiu analitic 1 17 10 Abur = vapori de apa ce se astern deasupra solului in timpul noptii si dispar in cursul primelor ore ale diminetii. Ziua de maine = reprezinta tot ce ne propunem cu privire la viitor, toate planurile noastre. 1 17 11 Studiu sintetic 1 17 12 Evenimentele vietii noastre sunt conditionate de factori ce intrec capacitatea noastra de a le intelege. Viitorul este cea mai mare necunoscuta cu care avem de-a face, in ciuda celor mai bune planuri pe care le-am putea alcatui. Expresia cea mai clara a neputintei conditiei in care ne gasim este data de imposibilitatea controlului deplin al viitorului. Acest lucru este posibil doar pentru Dumnezeu si in mod clar viitorul exprima in cele din urma vointa Sa. 1 17 13 Aplicatie 1 17 14 Necredinta izvoraste in mare masura din incapacitatea noastra de a sonda viitorul si de a-l controla. De aceea, propria noastra neputinta in perceperea lucrurilor viitoare o proiectam asupra lui Dumnezeu, lucru ce se reflecta ca intr-o oglinda asupra noastra generand necredinta. Solutia este de a intelege acest mecanism si de a actiona in sensul incredintarii depline a viitorului nostru grijii ocrotitoare a lui Dumnezeu. Cand constientizam ca doar El detine controlul vietilor noastre, atunci ne vom putea odihni de necredinta noastra si vom gasi repausul exprimat prin cuvintele "Dumnezeu va purta de grija". 1 17 15 Rugaciune 1 17 16 "Parinte Atotputernic, 1 17 17 În mainile Tale iti incredintez toata viata mea, toate planurile mele, tot viitorul meu si recunosc ca doar Tu detii controlul asupra a tot ce exista si asupra tot ce va mai fi. În acelasi timp imi recunosc neputinta de a stapani atat ce este, cat si ce va urma, si de aceea las la picioarele Tale acest principiu al necredintei, ce isi are izvorul in dorinta de a controla lucrurile si timpul. Aleg sa depind in totul de Tine, si de fiecare data am sa actionez conform principiului "faca-se voia Ta". Laudat sa fii Tu in veci! Amin." 1 17 18 Plan de actiune pozitiv 1 17 19 1. Sa exprim credinta, chiar atunci cand pentru acest lucru am "doar" Cuvantul lui Dumnezeu. 1 17 20 2. Sa constientizez de fiecare data puterea lui Dumnezeu in a stapani toate lucrurile. 1 17 21 3. Sa invat sa ma odihnesc in ceea ce face Dumnezeu. 1 17 22 Plan de actiune restrictiv 1 17 23 1. Sa las deoparte conceptiile mele limitate cu privire la viitor. 1 17 24 2. Sa "uit" sa mai asociez temporalitatea si nesiguranta cu imaginea lui Dumnezeu. 1 17 25 3. Sa nu mai exprim necredinta. 1 17 26 Descriere pozitiva 1 17 27 Îmi este tot mai usor sa am credinta in Dumnezeu, in calauzirea Sa, si la fiecare pas am impresia ca ma ridic dintr-o mlastina foarte mare prin puterea Sa. În consecinta, fac cele mai bune eforturi de a crede, chiar si atunci cand realitatea pare a ma contrazice la fiecare pas, iar simtamintele interioare par sa imi spuna tot timpul ca a crede este doar o amagire, un vis frumos, ce nu are legatura cu viata. Cenusiul si negura se dau la o parte cu fiecare clipa care trece, iar orizontul devine tot mai putin intunecat, fiindca am imaginea unui Dumnezeu milostiv, nu a unui tiran nemilos, avand certitudinea a ceva ce exista dincolo de imaginatie intr-o realitate deopotriva prezenta si viitoare. 1 17 28 Observatii 1 17 29 Exprimarea pozitiva a simtamintelor si gandurilor negative trebuie sa fie fundamentata pe ceea ce afirma Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel, puterea lui Dumnezeu va incepe sa actioneze in sensul sublimarii necredintei noastre in credinta pura si de neclintit in Dumnezeu. 1 18 1 Capitolul 17: Vindecare prin intermediul exercitiului marturisirii 1 18 2 Marturisirea pacatului si inchinarea 1 18 3 Marturisirea ocupa un loc central in inchinarea poruncita in Vechiul Testament asa cum citim din Levitic 5: 1 "Cand cineva, fiind pus sub juramant ca martor, va pacatui, nespunand ce a vazut sau ce stie, si va cadea astfel sub vina, 2 sau cand cineva, fara sa stie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare salbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casa necurate, fie de hoitul unei taratoare necurate, si va baga apoi de seama si se va face astfel vinovat; 4 sau cand cineva, vorbind cu usurinta, jura ca are sa faca ceva rau sau bine, si nebagand de seama la inceput, baga de seama mai tarziu, si se va face astfel vinovat: 5 Cand cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie sa-si marturiseasca pacatul. 6 Apoi sa aduca lui Dumnezeu ca jertfa de vina, pentru pacatul pe care l-a facut, o parte femeiasca din turma, si anume, o oaie sau o capra, ca jertfa ispasitoare. Si preotul sa faca pentru el ispasirea pacatului lui.". 1 18 4 Observam cu usurinta cum marturisirea era o etapa obligatorie in dobandirea iertarii lui Dumnezeu in cazul in care cineva faptuia un pacat. Întelegem ca fara acest lucru, nu se putea aduce nici un fel de jertfa ispasitoare prin care sa fie indepartata vinovatia dinaintea lui Dumnezeu. Asadar, niciodata nu ar trebui sa ne inchinam inaintea Sa, fara a ne marturisi problemele si greselile, fiindca altfel nu vom putea depasi starea de vinovatie care sta asupra noastra si se interpune intre noi si Dumnezeu. 1 18 5 Daca vorbim despre o vindecare spirituala, atunci ea trebuie sa se intample in interiorul nostru prin marturisirea problemelor cu care ne confruntam, recunoscandu-ne greselile si exprimand dorinta pe care o avem de a fi eliberati de acele lucruri ce ne indeamna la rau. Din nefericire, cel mai adesea venim inaintea lui Dumnezeu avand o constiinta ce ne invinovateste si in loc sa exprimam lucrurile care ne apasa, incercam sa le facem uitate, sa le ascundem si sa ne facem ca nu le vedem. Dar orice vindecare autentica incepe prin reliefarea simptomelor afectiunii pe care o avem, chiar daca acest proces este dureros. Nu exista o alta cale: marturisirea precede inchinarea. În mod simbolic, prin marturisire si jertfa, toata vinovatia era transpusa asupra sfantului locas. 1 18 6 Curatirea Sanctuarului 1 18 7 Vom citi acum din Levitic 16:19-22 "19 Sa stropeasca pe altar cu degetul lui de sapte ori din sange, si astfel sa-l curete si sa-l sfinteasca de necuratiile copiilor lui Israel. 20 Cand va ispravi de facut ispasirea pentru sfantul locas, pentru cortul intalnirii si pentru altar, sa aduca tapul cel viu. 21 Aaron sa-si puna amandoua mainile pe capul tapului celui viu, si sa marturiseasca peste el toate faradelegile copiilor lui Israel si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustie, printr-un om care va avea insarcinarea aceasta. 22 Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustie, sa-i dea drumul.". 1 18 8 Aceste versete exprima lucrarea pe care o facea marele preot in ziua ispasirii, cand toata vinovatia lui Israel era indepartata si "dusa in pustie". Vedem cum toata vinovatia transferata simbolic asupra locasului sfant era prin intermediul marelui preot pusa asupra unui animal, ce era ulterior trimis in pustie, poporul lui Dumnezeu ramanand curat si fara pata. Modalitatea de transpunere a pacatelor de la sfantul locas catre animalul ce urma sa fie alungat in pustie era tot prin intermediul marturisirii. 1 18 9 Putem spune, punand laolalta ceea ce am citit pana in clipa de fata, ca orice transfer de vinovatie, orice eliberare de povara acesteia, presupunea ca mijloc de transmitere marturisirea. Pe de o parte, inchinatorii isi marturiseau pacatele si prin jertfa vina era transpusa asupra sfantului locas, iar pe de alta parte, prin intermediul marelui preot, toata vinovatia simbolic acumulata era transferata in ziua ispasirii asupra unui animal si astfel era indepartata din mijlocul poporului lui Dumnezeu. 1 18 10 Aplicatia este simpla pentru perioada in care ne aflam: ori de cate ori ne marturisim pacatele inaintea lui Dumnezeu, invocand jertfa care a fost adusa pe Golgota pentru noi, vinovatia noastra este indepartata, fiind preluata in cadrul lucrarilor din Templul ceresc, unde Isus Hristos este mijlocitorul nostru inaintea lui Dumnezeu. Iar la final, in baza aceleiasi jertfe de pe Golgota (sa nu uitam de jertfele ce erau aduse in ziua ispasirii), toata vinovatia marturisita va fi indepartata pentru totdeauna, chiar si dinaintea lui Dumnezeu, lucru semnificat prin transferul vinei asupra tapului trimis in pustie. Astfel, cei credinciosi sunt curatati cu totul de orice amintire in cartile ceresti asupra pacatelor comise. Sunt multe de comentat asupra acestui lucru, dar in momentul de fata am dorit doar sa conturez importanta marturisirii pacatelor noastre inaintea lui Dumnezeu. 1 18 11 Pocainta si indepartarea maniei lui Dumnezeu 1 18 12 Sa vedem mai departe relatia dintre marturisire si indepartarea maniei lui Dumnezeu, fapt pentru care vom citi din Levitic 26: 39-42: "39 Iar pe aceia dintre voi care vor mai ramane in viata, ii va apuca durerea pentru faradelegile lor, in tara vrajmasilor lor; ii va apuca durerea si pentru faradelegile parintilor lor. 40 Îsi vor marturisi faradelegile lor si faradelegile parintilor lor, calcarile de lege pe care le-au savarsit fata de Mine, si impotrivirea cu care Mi s-au impotrivit, pacate din pricina carora 41 si Eu M-am impotrivit lor, si i-am adus in tara vrajmasilor lor. Si atunci inima lor netaiata imprejur se va smeri, si vor plati datoria faradelegilor lor. 42 Atunci Îmi voi aduce aminte de legamantul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legamantul Meu cu Isaac si de legamantul Meu cu Avraam, si Îmi voi aduce aminte de tara.". 1 18 13 Orice incalcare a vointei lui Dumnezeu atrage dupa sine mania Sa si daca nu exista recunoasterea raului comis, adica marturisire, iar dupa aceea parere de rau si intoarcere, adica pocainta, judecata Sa nimicitoare este sigura. Sunt multe persoane care doresc sa-si linisteasca in mod simplist constiinta cu faptul ca Dumnezeu este prea ingaduitor, prea bun, pentru a aplica judecata sau ca El nu cere ca noi sa ne recunoastem greselile, acordand iertarea Sa sub forma unui cec in alb. Nimic nu este mai fals decat acest lucru. 1 18 14 Tocmai din aceasta cauza, inchinarea nu conduce la schimbarea caracterului si practic nu ne aduce vindecare, fiindca totdeauna se cauta evitarea expunerii sincere a lucrurilor ce ne apasa constiinta prin invocarea puterii de curatire a jertfei adusa de catre Domnul Hristos pe Golgota. De aceea, nu exista nici pace sufleteasca, nici putere, nici lumina in practicile religioase, fiindca noi dorim sa intram in templul lui Dumnezeu pe alta cale decat pe singura poarta ce ne-a fost lasata deschisa: prin marturisire si invocarea jertfei lui Hristos, urmate de parerea de rau pentru pacat si veghere in a umbla drept inaintea Domnului prin puterea Sa. Încercam sa evitam etapa obligatorie a vindecarii noastre si de aceea rezultatele sunt departe de asteptari. 1 18 15 În rezumat, putem spune ca orice incalcare a vointei lui Dumnezeu atrage vinovatie si conduce, daca nu se iau masuri, la aplicarea in cele din urma a judecatii nimicitoare. Metoda de a scapa din aceasta conditie presupune marturisirea problemelor cu care ne confruntam inaintea lui Dumnezeu, invocarea jertfei lui Isus Hristos, parerea de rau pentru lucrurile infaptuire si credinta in lucrarea de indepartare a vinei ce se realizeaza prin intermediul mijlocirii din ceruri. În plan ceresc, toata vinovatia marturisita este in cele din urma indepartata in marea zi a judecatii, iar astfel toti cei credinciosi vor fi gata de a intra in Împaratia cerurilor. Acesta este marele plan al vindecarii spirituale ce ne-a fost oferit in baza jertfei aduse in urma primei veniri a Fiului lui Dumnezeu pe pamant. 1 18 16 Repararea greselilor faptuite 1 18 17 Dar simpla marturisire este insuficienta fara remedierea raului produs prin neascultare de poruncile lui Dumnezeu. Sa citim acum din Numeri 5:6-7: "6 Spune copiilor lui Israel: Cand un barbat sau o femeie va pacatui impotriva aproapelui sau, facand o calcare de lege fata de Domnul, si se va face astfel vinovat, 7 sa-si marturiseasca pacatul, si sa dea inapoi in intregime pretul lucrului castigat prin mijloace necinstite, adaugand a cincia parte; sa-l dea aceluia fata de care s-a facut vinovat.". Este clar ca totdeauna incalcarea vointei divine va afecta si pe ceilalti, nu numai pe noi insine. 1 18 18 De aceea, o adevarata marturisire a vinovatiei trebuie sa fie urmata de o reala schimbare a vietii, de o remediere a tuturor relelor comise, de intreprinderea de actiuni hotarate care sa dovedeasca parerea noastra de rau. Bineinteles ca anumite aspecte nu vor mai fi remediate vreodata, dar scopul este ca in masura in care se mai poate remedia ceva, acest lucru sa se faca fara intarziere. 1 18 19 Prea adesea abstractizam problema pacatului si a vinovatiei, raportandu-le la noi insine si eventual la Dumnezeu. Este adevarat ca implicatii nemijlocite sunt legate de persoana proprie si de relatia cu Dumnezeu ori de cate ori cedam tentatiei si facem lucruri ce incalca vointa divina. Însa nu mai putin adevarat este faptul ca orice nelegiuire are implicatii imediate asupra a tot ce ne inconjoara, implicit asupra a ceea ce se intampla cu semenii nostri. Pacatul nu este un lucru abstract, ci un fapt cumplit de concret, determinand actiuni distructive asupra semenilor nostri. 1 18 20 Rautatea, avaritia, lacomia, hotia, dorinta dupa intaietate si multe altele in genul acesta, nu numai ca sunt o uraciune inaintea lui Dumnezeu, deformand grotesc caracterul celui ce le practica, dar deopotriva conduc la nedreptatirea semenului, la asuprirea lui, la deposedarea de ceea ce i se cuvine, la alterarea demnitatii celuilalt si la multe altele. De aceea, o adevarata marturisire se va vedea deopotriva prin cuvinte si fapte. Cuvintele vor fi spuse inaintea lui Dumnezeu in principal, dar faptele vor fi facute inaintea tuturor celor ce au fost afectati de nelegiuirile noastre. 1 18 21 Iertarea pacatelor 1 18 22 Un beneficiu deosebit al exercitiului marturisirii este cel redat in Psalmul 32:5-6 "5 Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: Îmi voi marturisi Domnului faradelegile! Si Tu ai iertat vina pacatului meu. 6 De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.". În cuvintele simple din acest psalm, este redat unul dintre cele mai mari beneficii ale marturisirii pacatului prin primirea iertarii lui Dumnezeu. 1 18 23 Daca nu ar exista iertarea divina, atunci am fi pierduti in faradelegile noastre. Dar calea catre iertare trece prin etapa marturisirii tuturor relelor pe care le-am comis si de care suntem intr-un fel sau altul constienti. Cu siguranta ca Dumnezeu va descoperi multe alte fapte rele, in masura in care ne vom lasa sub influenta Duhului Sfant. Dar evlavia autentica va presupune intotdeauna expunerea inaintea lui Dumnezeu, prin rugaciune, a tuturor lucrurilor ce ne apasa constiinta. 1 18 24 Noi purtam in interiorul nostru o povara de vinovatie care ne va distruge in cele din urma la propriu si la figurat. Chiar daca ne mintim pe noi insine sau incercam sa ascundem urmele faptelor noastre rele, ele continua sa ne acuze, sa strige impotriva noastra prin constiinta si prin ceea ce este consemnat in cartile din ceruri. De aceea, avem nevoie sa stingem aceste glasuri ce se ridica pe drept impotriva noastra, prin intermediul marturisirii si a pocaintei, adica a acelei pareri de rau ce se manifesta prin schimbarea atitudinii si fapte de evlavie. 1 18 25 Daca vom incerca sa sarim peste aceasta etapa, atunci toata constructia interioara se va prabusi. Fariseii din toate veacurile au incercat sa cladeasca o religie care sa evite o reala marturisire a pacatului si o pocainta de faptele rele. Inventand tot felul de ritualuri sau ascunzandu-se in umbra literei Scripturii, au incercat sa intocmeasca un sistem religios in care marturisirea, pocainta si schimbarea vietii sa nu mai fie necesare, iar omul sa isi adoarma constiinta prin ceremonii si traditii, care sa il faca sa creada ca este intr-o buna relatie cu Dumnezeu si sa aiba o falsa asigurare ca va beneficia de binecuvantarile legamantului sfant. 1 18 26 Nimic mai fals in toata aceasta abordare si tocmai de aceea Domnul Hristos a demascat ca fiind o contrafacere murdara o astfel de abordare a religiei pe care Dumnezeu a incredintat-o omului pentru vindecare spirituala si salvare. Nu este simplu sa stai asa cum esti inaintea Domnului, adica "ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol", sa recunosti propria-ti stare, sa marturisesti lucrurile prin care te-ai facut vinovat si sa invoci ca unica speranta sangele jertfei Domnului Isus Hristos. Nici un fariseu nu ar primi asa ceva. Tocmai de aceea, adevaratul crestinism presupune o cu totul alta abordare decat cea inventata de om. 1 18 27 Primirea indurarii lui Dumnezeu 1 18 28 În acelasi spirit vom citi din Proverbe 28:13 "Cine isi ascunde faradelegile, nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata indurare.". Prin aceste cuvinte ale inteleptului Solomon se exprima legatura ce trebuie sa existe intre marturisire si pocainta, adica "lasarea de rele", si indurarea ce se primeste de la Dumnezeu, si de ce nu, si de la oameni. Raul de care trebuie sa ne ferim cel mai mult este cel de a ne "ascunde faradelegile", de a ne minti ca suntem intr-o stare buna, cand de fapt realitatea este cu totul alta. Practica lumii in care traim este de ascundere a lucrurilor rele comise, o incercare de a da uitarii totul. 1 18 29 Însa, cu o astfel de abordare se ignora un aspect deosebit important si anume ca nimic nu este dat uitarii din tot ceea ce am facut de-a lungul vietii. Nu exista o stergere superficiala cu buretele a lucrurilor comise, iar incercarea de a "prospera" ascunzand nelegiuirea reprezinta o intreprindere sortita esecului. Chiar daca efectele nu sunt resimtite pe deplin in aceasta viata, ele vor fi depline in sentinta condamnarii pe care o va pronunta tribunalul ceresc la judecata din ceruri. Pe de alta parte, exista o nerusinare si mai mare in expunerea faradelegilor ca fiind virtuti si deopotriva in afisarea fara scrupule a lacomiei, poftei, trufiei si a altora in felul acesta, gandindu-se ca in felul acesta se va castiga sprijinul celorlalti, ca se va obtine admiratie si popularitate, iar cel in cauza va prospera in felul acesta. 1 18 30 Dar si o astfel de abordare va sfarsi in "focul" pedepsei divine, iar cei implicati vor fi supusi condamnarii. În acelasi timp, nu as dori sa ignor si situatia in care exista o marturisire a nelegiuirii, dar care nu este urmata de renuntarea la practicile pacatoase. Vedem ca iertarea presupune pe langa parerea de rau si depunerea unui efort sustinut in renuntarea la faptele comise. Cu siguranta ca nu este usor, dar ajutorul lui Dumnezeu ne sta la indemana. 1 18 31 În toate aceste lucruri am incercat sa prezint cat de importanta este marturisirea in dobandirea vindecarii spirituale, lucrul ce este de cea mai mare importanta pentru existenta noastra in aceasta lume. Nu trebuie sa ne lasam furati de chipul inselator al veacului in care traim si sa mergem mai departe in viata avand in spate o povara de vinovatie, care ni se va dovedi fatala in cele din urma. Aceasta "bomba cu ceas" trebuie dezamorsata din timp, iar atunci cand pacatele sunt marturisite si merg inaintea noastra la judecata, avem asigurarea ca ele vor fi sterse deopotriva din constiinta noastra si din cartile ceresti. Aceasta inseamna o implinire deplina a "curatirii Sanctuarului", asa cum Domnul ne-a fagaduit. 1 18 32 Îndepartarea acuzatiilor 1 18 33 Sa exploram mai departe beneficiile marturisirii in combaterea tendintelor rele din viata noastra si vom citi din Ieremia 14:7"Daca nelegiuirile noastre marturisesc impotriva noastra, lucreaza, pentru Numele Tau, Doamne! Caci abaterile noastre sunt multe, am pacatuit impotriva Ta.". 1 18 34 Cu siguranta ca atunci cand nu le vom marturisi, faptele rele prin ele insele vor vorbi impotriva noastra, asa cum incalcarea vointei lui Dumnezeu de catre Adam nu a putut ramane ascunsa, sau omorarea lui Abel nu a ramas tainuita de catre Cain. Problema noastra este foarte simpla, dar in acelasi timp profunda: nu dorim sa recunoastem atunci cand gresim si preferam sa lasam lucrurile in voia lor, fara a le mai aduce aminte, gandind ca timpul va sterge totul. 1 18 35 Însa o astfel de abordare ignora doua mari "registre" ale faptelor noastre: constiinta noastra, care inregistreaza totul, si evidentele ceresti, unde de asemenea este notat orice eveniment din viata noastra. Nu avem cum sa ascundem greselile noastre, iar din aceste "carti", orice fapta rea "marturiseste" impotriva noastra, cerand o dreapta judecata, care nu poate fi decat nimicitoare. 1 18 36 Singura metoda de contracarare a efectelor distructive produse de comiterea de fapte ce sunt impotriva vointei lui Dumnezeu este cea de a marturisi raul comis, de a cere aplicarea iertarii pe baza jertfei de pe Golgota si prin intermediul mijlocirii ceresti, iar nu in ultimul rand, de a repara pe cat posibil consecintele si de a lupta impotriva repetarii faptei in cauza. Daca nu vom urma planul vindecarii spirituale depline, atunci aceste consecinte vor veni in mod distructiv asupra noastra, atat in aceasta viata, cat si la judecata finala. 1 18 37 Tinerea legamantului 1 18 38 Un exemplu extraordinar de marturisire il gasim in cartea profetului Daniel, din care am selectat cateva versete din Daniel 9:4-5 "4 M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu si I-am facut urmatoarea marturisire: Doamne, Dumnezeule mare si infricosate, Tu, care tii legamantul si dai indurare celor ce Te iubesc si pazesc poruncile Tale! 5 Noi am pacatuit, am savarsit nelegiuire, am fost rai si indaratnici, ne-am abatut de la poruncile si oranduirile Tale.". 1 18 39 Marturisirea lui Daniel a avut in vedere pacatele infaptuite de catre o intreaga natiune, fiindca in cele din urma, nu este vorba doar de ceea ce noi facem in mod nemijlocit, ci deopotriva tot de ceea ce se comite la scara intregului pamant. Întreaga omenirea se afla sub incidenta pedepselor nimicitoare ale lui Dumnezeu din cauza nelegiuirii, iar intr-un fel sau altul, si noi suntem o parte a acestei lumi. În cazul de fata nu putem spune ca Daniel era vinovat de ceea ce marturisea. De fapt, avem de-a face cu o rugaciune de mijlocire, in care profetul se identifica pe deplin cu poporul lui Dumnezeu, si se considera o parte a acestuia, atat in ce priveste pedeapsa, cat si binecuvantarea. 1 18 40 Nu este lipsit de importanta ca datorita calcarii de lege a stramosilor nostri, incepand cu Adam, toti am avut de suferit, cazand sub condamnare. Marturisirea pacatelor comise de catre semenii nostri face parte din planul divin de restaurare a celor care nu simt nevoia intoarcerii la Dumnezeu. Fara a specula asupra acestui subiect, marturisirea a ceea ce este rau cu cei care ne sunt frati de credinta sau in "Adam", adica dupa trup, denota o dorinta neegoista de a conduce pe ceilalti de la moarte la viata. Prin urmare, o adevarata marturisire nu reprezinta un efort individualist de a scapa de judecata, lasand pe ceilalti in voia lor, ci deopotriva cu rezolvarea problemelor personale, ea va imbratisa cu dragoste pe orice om cu care venim in contact si chiar pe cei ce nu ii cunoastem. 1 18 41 Niciodata marturisirea pacatului nu va ramane fara urmari, in sensul ca fie vom fi eliberati de povara vinovatiei, fie vom fi provocati sa parasim calea adevarului. Uneori ambele se vor intampla ca sa fim incercati cu privire la sinceritatea dorintei noastre de a parasi calea pacatului si de a urma pe cararea neprihanirii. 1 18 42 Restaurarea relatiei cu Dumnezeu 1 18 43 Sa trecem acum la un alt aspect important legat de marturisirea vinovatiei, mai precis vom analiza cum aceasta conduce la restaurarea relatiei cu Dumnezeu. Astfel vom citi din Osea 5:15 "Voi pleca, Ma voi intoarce in locuinta Mea, pana cand vor marturisi ca sunt vinovati si vor cauta Fata Mea. Cand vor fi in necaz, vor alerga la Mine.". 1 18 44 Exista o succesiune a pasilor de intoarcere la Dumnezeu, iar marturisirea este primul dintre acestia. Nu putem sa cautam pe Dumnezeu, atata vreme cat nu traim simtamantul vinovatiei personale, fiindca doar "cei ce sunt bolnavi au nevoie de doctor", dupa cum spunea Domnul Hristos. Daca nu avem o astfel de convingere asupra adancului vinei in care ne aflam, atunci cautarea noastra va fi superficiala si implicit religia pe care eventual o vom practica va fi marcata de un amestec de lucruri omenesti si anumite forme de inchinare. O astfel de religie nu va conduce la mantuire pe nimeni si a fi "nici cald, nici rece" este mai periculos decat sa te afli la extremele nelegiuirii sau neprihanirii. 1 18 45 De multe ori exista persoane care vorbesc despre aceasta stare de mijloc, dar chiar acestea sunt de multe ori afectate de sindromul in cauza in mod constient sau nu. Cert este ca putem sa verificam calitatea unei marturisiri prin faptele care urmeaza. În cazul profetului Osea avem succesiunea: marturisire, cautare si alergare. Îmi place foarte mult acest ultim termen de "alergare" ce se produce atunci cand suntem "in necaz". Bunatatea lui Dumnezeu este atat de mare, incat El permite problemelor sa vina asemenea unui potop nimicitor asupra noastra, in cazul in care doar astfel vom putea fi sensibilizati asupra problemelor cu care ne confruntam pentru a veni la Dumnezeu. 1 18 46 Uneori Dumnezeu trebuie sa ne lase in voia noastra cea rea, pentru ca in cele din urma, culegand roadele amare ale unor alegeri nefericite sa ne dam seama ca am gresit, sa ne smerim si sa ne marturisim vinovatia, cu dorinta sincera de indreptare. De aceea, "spinii si palamida", pe care le intalnim cu prisosinta in viata noastra, pot deveni mijloace de recuperare dintr-o stare de suficienta infumurata de sine si de ignorare a cerintelor divine, care prin ascultare ne-ar aduce fericirea. 1 18 47 Pe de alta parte, spiritul infumurat si lacom isi gaseste locas chiar si sub mantia religiei, facand ravagii mult mai mari decat atunci cand se manifesta in hainele atee. În astfel de cazuri, marturisirea fie este falsa, sub forma "rugaciunilor lungi" de care spunea Domnul Hristos, fie lipseste cu desavarsire. Sunt sigur ca este dificil pentru o persoana a carui stil de viata este contrar vointei divine, dar care practica o forma de religie, sa isi dea seama de situatia in care se afla. Dar o cercetare atenta a faptelor vietii, fara indreptatire de sine, va aduce la lumina adevarata stare in care ne aflam. În orice caz, este indicat sa nu lasam sa vina vremurile de intristare pentru a ne schimba viata si a scapa de povara de vinovatie ce sta asupra noastra din cauza continuei pacatuiri. Orice amanare va aduce dupa sine o manie ce nu se va putea stinge vreodata, iar in ziua judecatii parerea de rau va fi zadarnica. Sa nu ignoram asadar oferta harului lui Dumnezeu ce ne este pus la indemana aici si acum. 1 18 48 Pregatire pentru Împaratia cerurilor 1 18 49 Vom trece acum la un alt aspect aflat in stransa legatura cu marturisirea, si anume la pregatirea pentru Împaratia cerurilor. Astfel, vom citi din Matei 3:1-6 "1 În vremea aceea a venit Ioan Botezatorul, si propovaduia in pustia Iudeii. 2 El zicea: Pocaiti-va, caci Împaratia cerurilor este aproape. 3 Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, cand zice: Iata glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile. 4 Ioan purta o haina de par de camila, si la mijloc era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica. 5 Locuitorii din Ierusalim, din toata Iudea si din toate imprejurimile Iordanului, au inceput sa iasa la el; 6 si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan." 1 18 50 Înfatisarea lui Ioan era in armonie cu mesajul pe care il prezenta: venirea iminenta a Împaratiei cerurilor. Astfel, el era gata de plecare, intr-un mod similar cu evreii in noaptea de dinaintea iesirii din Egipt. Pregatirea pentru venirea Domnului presupunea, dupa cum am putut vedea, marturisirea pacatelor si primirea botezului ca semn al curatirii de pacat realizata in dreptul celui credincios. 1 18 51 În cazul de fata putem vorbi de un principiu ce se aplica de-a lungul intregii calatorii a crestinului pe drumul catre Ierusalimul ceresc, in sensul in care printr-o constanta si progresiva marturisire a vinovatiei, pe masura ce devenim tot mai constienti de ea, suntem condusi sa primim botezul spalarii de orice lucru ce ne intineaza. Aceasta curatire imbraca deopotriva aspectul eliberarii de povara vinovatiei, ce apasa cu putere asupra unei constiinte trezite de Duhul Sfant, precum si cel al stergerii oricarei amintiri a nelegiuirilor comise inaintea lui Dumnezeu. Într-un cuvant, ideea botezului este similara celei de ispasire, asa cum am studiat din versetele cu privire la ceremoniile ce se desfasurau la templul de la Ierusalim. 1 18 52 Cu totii dorim sa intram in acea lume nespus mai buna pe care Domnul a promis-o, dar poarta de intrare este, asa cum am putut vedea, constituita din marturisirea vinovatiei si a oricarui lucru ce conduce la despartire dintre noi si Dumnezeu. Cu cat vom aprofunda si vom inainta in intelegerea si practicarea acesteia, cu atat viata noastra spirituala se va imbogati prin transformarea interioara ce ne pregateste pentru acea zi cand Domnul nostru va reveni. 1 18 53 Armonia cu Legea divina 1 18 54 Sa vedem in continuare si alte lucruri conectate cu marturisirea pe care trebuie sa le adoptam ca o practica normala in vietile noastre. Vom examina Romani 2:12-16 "12 Toti cei ce au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti cei ce au pacatuit avand lege, vor fi judecati dupa lege. 13 Pentru ca nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti. 14 Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; 15 si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. 16 Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor." 1 18 55 Nu este simplu sa ignori glasul constiintei care iti spune ce este bine si ce este rau. Cu toate acestea, omul s-a obisnuit sa nu mai dea atentie acestui simt interior pe care Dumnezeu nu l-a lasat sa se piarda o data cu caderea in pacat. Constiinta morala nu reprezinta un lucru ce se dobandeste prin educatie si religie. Acestea doar o dezvolta, o cizeleaza, dupa caz. Izvoarele constiintei morale sunt adanc inscrise in adancul inimii de catre Creator, astfel ca indiferent de locul si timpul in care traim sa avem precis determinate limitele adevarului vesnic, ce nu cunoaste schimbare. 1 18 56 Cercetarile psihologice vor continua asupra acestor lucruri, dar cert este ca nimic nu va putea sa anuleze constiinta cu care am fost inzestrati de catre Creator. Adevarul poruncilor morale ale lui Dumnezeu privind inchinarea, respectarea vietii si a demnitatii umane, a drepturilor celorlalti si a altora in genul acestora, exprimate succint in Decalog, sunt adanc inscriptionate in inimile oamenilor, indiferent de cultura sau epoca. Tocmai de aceea, la judecata aceasta constiinta va marturisi pentru sau impotriva noastra si nimeni nu o va putea anula vreodata. 1 18 57 Aceasta marturie o purtam inauntrul nostru si in loc sa incercam sa ii stingem glasul, ar trebui ca presati de ea sa alergam la Mantuitorul nostru pentru a dobandi iertare si transformare, astfel ca in final sa ajungem sa actionam in armonie cu constiinta pe care o purtam. Strigatul ei ne deranjeaza, ne creeaza disconfort, ne strica viata, cel putin asa credem, cand de fapt, sesizand primejdia pedepsei nimicitoare de la sfarsit, ea cauta sa ne atraga atentia sa ne schimbam cursul vietii. Marturisirea noastra trebuie sa fie aceeasi cu a constiintei pe care o purtam, daca dorim ca ea sa fie autentica, primita si efectiva. 1 18 58 Vindecare pentru cei in suferinta 1 18 59 În final, vom examina cum marturisirea poate sa ne aline suferintele, de multe ori fizice, cu care ne confruntam. Vom citi din Iacob 5:15-16 "15 Rugaciunea facuta cu credinta va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va insanatosi; si daca a facut pacate, ii vor fi iertate. 16 Marturisiti-va unii altora pacatele, si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.". 1 18 60 Exista o legatura directa dintre vinovatie si suferinta, sau chiar boala in multe situatii. Daca vom incerca sa evitam marturisirea a ceea ce am gresit, atunci tensiunea interioara cauzata de pierderea relatiei cu Dumnezeu, uneori si cu ceilalti, si nu in ultimul rand cu noi insine, va conduce la suferinta, iar in multe circumstante la imbolnavire. Un spirit apasat este rezultatul sigur al ascunderii problemelor noastre, iar de aici pana la pierderea sanatatii fizice nu este decat un singur pas. 1 18 61 Întotdeauna ar trebui sa fie tratate deopotriva trupul si mintea, atunci cand apar imbolnaviri, indiferent de natura lor. Cauza multor neputinte trupesti se afla intr-o minte nelinistita, incapabila sa gaseasca repaus in mijlocul unei lumi turbulente si agresive ce te ademeneste si nauceste, distrugandu-ti toata vlaga pe care o ai. Prin marturisirea lucrurilor de care ne simtim vinovati, am putea sa deschidem calea pentru o vindecare deplina, care se va reflecta asupra mintii si trupului in acelasi timp. Rugaciunea este inabusita cat timp nu exista o redare sincera a problemelor cu care ne confruntam si pana cand nu facem sa vina la suprafata tot ceea ce ne stanjeneste interior. 1 18 62 La finalul acestui studiu, nu pot sa spun decat ca este esential sa marturisim inaintea lui Dumnezeu problemele cu care ne confruntam, sa lasam inaintea Sa povara de vinovatie care ne apasa, fiindca doar astfel vom fi restaurati in ce priveste legatura cu Creatorul nostru, vom fi pregatiti pentru intrarea in Împaratia cea vesnica, vom fi botezati prin indepartarea vinovatiei si vom fi vindecati de toate neputintele interioare sau exterioare cu care ne confruntam. Fie ca aceasta sa fie experienta noastra in mod continuu! Amin. 1 19 1 Capitolul 18: Drumul de la intuneric la lumina sau "Cum am devenit crestin" 1 19 2 - o relatare a unei vindecari spirituale prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu 1 19 3 Un vis care m-a impresionat profund 1 19 4 Era la mijlocul lunii august 1986, la trei saptamani dupa ce reusisem la o institutie de invatamant superior. Înca eram sub impresia produsa de reusita la un examen de admitere care nu fusese nici simplu, nici usor si de care depindea, din punctul meu de vedere, tot ceea ce insemna viitorul meu. Cu ocazia examenului de admitere, mai precis inaintea afisarii rezultatelor acelui examen, facusem o promisiune lui Dumnezeu, ca daca voi reusi la acel examen, sa cred in El si sa ma inchin Lui in mod deplin, indiferent de circumstante. În acea seara de august am mai zabovit putin, catre miezul noptii, citind o carte. 1 19 5 În acele timpuri aveam obiceiul de a citi pana noaptea tarziu sau de a scrie ori de a studia. Era o senzatie placuta ca dupa ce toti se culcau, sa ramai singur cu gandurile tale, la o masa de scris si sa dai drumul cugetarii. Pe masura ce citeam, am constatat ca incepea sa imi fie somn, asa ca am luat cartea, m-am asezat in pat si am continuat sa citesc. Înainte de a-mi da seama, am si adormit. Am avut un vis care m-a impresionat profund, fiindca parea sa anunte niste lucruri destul de neobisnuite. 1 19 6 Am visat ca mergeam prin niste tuneluri subterane luminate de torte sapate in piatra. Scenele erau parca desprinse dintr-un film ce trata evenimente din antichitate sau evul mediu. Mergand pe unul din aceste culoare luminate de torte, am ajuns intr-un loc unde era intinsa o masa confectionata dintr-un lemn ce parea foarte rezistent. La masa erau puse si scaune. M-am asezat si de cealalta parte s-a asezat o persoana a carei infatisare mi se parea familiara, aducand cu cineva din familie. 1 19 7 Pe masura ce ii studiam mai atent chipul, am vazut ca trasaturile persoanei dinaintea mea se schimba. Atunci am sarit de la masa si am zis: “Înaintea mea se afla un demon." La aceste cuvinte, trasaturile persoanei respective s-au schimonosit. Eu am zis: “Pleaca dinaintea mea." La aceste cuvinte, am simtit o putere formidabila trecand prin mine si facand ca persoana aceea sa se retraga si toata acea scena sa dispara. 1 19 8 În urmatorul moment m-am vazut pe o campie intinsa, luminata puternic de soare, iar langa mine erau niste scari care duceau catre o retea de tuneluri subterane. Pe masura ce priveam in jur, in fata mea a aparut o alta persoana, ale carei trasaturi le-am distins foarte bine. Venea asupra mea cu o putere foarte mare si incercand sa imi faca rau. Manifesta o mare putere spirituala, care incerca sa imi ia in stapanire mintea. La venirea acestei persoane, am simtit acea putere formidabila cum trece prin mine si cum se revarsa asupra persoanei din fata mea. Atunci, acea persoana s-a dat inapoi ca in fata unei lovituri puternice si a inceput sa strige: “Nu pot sa iti fac nimic." Am incercat apoi sa fug si am intrat din nou in tunelurile subterane. Persoana aceea mi-a aparut din nou in fata. Din nou, mi-am orientat vointa cu o putere ce venea de sus, iar persoana aceea a inceput sa dea inapoi. Scena a disparut ca prin farmec si m-am trezit. 1 19 9 De indata ce m-am trezit, am simtit fiorul acelei experiente din vis, dar aveam in continuare senzatia ca o putere formidabila se manifesta prin mine si ca ma aflu in prezenta unei persoane nevazute, care ma sustine si care vrea sa intre in legatura cu mine. Fara sa stiu cum sa procedez, mi-a venit in gand sa ma duc la masa de scris si sa scriu ceea ce voi fi inspirat. Asa ceva nu am mai facut nici inainte si nici dupa aceasta experienta, dar in contextul acela mi s-a parut logic sa procedez astfel. Am luat stiloul si fara sa ma gandesc, am redat urmatoarele cuvinte: “Desi voi nu Ma mai recunoasteti, Eu totusi sunt" 1 19 10 Dupa aceea, urma o idee pe care nu stiam cum sa o redau, care exprima regret, si fraza ar fi sunat: “Întoarceti-va" sau “Fiti plin de regret ! Timpul sfarsitului a sosit!" La data aceea nu eram familiarizat cu termenii din Sfanta Scriptura si nu stiam ca “Eu sunt" este Numele lui Dumnezeu, iar pentru a reda ideea de intoarcere, termenul era “pocaiti-va". Ceea ce am scris mi s-a parut incifrat si avand legatura cu visul pe care il avusesem, dar la data aceea nu puteam sa imi dau seama ce inseamna “Eu sunt", regret sau intoarcere ori timpul sfarsitului. Aceste notiuni imi erau complet straine. 1 19 11 A doua zi, cand m-am trezit, am cautat sa vad foaia de hartie pe care scrisesem, dar spre surprinderea mea, in caietul in care am scris, respectiva foaie fusese rupta si nu am mai gasit-o. Faptul ca urma foii rupte se vedea, m-a facut sa imi dau seama ca scrisesem cu adevarat, lucru cu atat mai ciudat cu cat nimeni nu intrase in camera mea pana dimineata si nici eu nu aveam obiceiul de a rupe foi de hartie din caiet. A fost pentru mine un mister si un semn care nu stiam la ce s-a putea referi. 1 19 12 Patru ani mai tarziu 1 19 13 Era in vara anului 1990, in iunie. Ajunsesem la mijlocul facultatii, trecusem de revolutie si de o multime de alte experiente cu Dumnezeu. La acea data, am simtit o deosebita atractie fata de un cerc de initiere in practica yoga. Nu puteam sa imi dau seama de unde provenea aceasta dorinta, dar eram constient ca trebuie sa frecventez acel cerc. Asa ca am participat la o serie de conferinte care se tineau la Casa de cultura a studentilor. Cand am ajuns, conferinta deja incepuse, erau sute de studenti adunati si spre surprinderea mea, cel care prezenta era chiar omul cu care ma luptasem in visul din 1986 si care exclamase ca nu poate sa imi faca nimic. Am fost uimit sa constat ca toate detaliile coincideau, in ceea ce privea infatisarea lui, inclusiv gesturile. 1 19 14 De-a lungul mai multor saptamani am mers periodic la acele conferinte, la care se prezentau elementele teoretice ale practicilor yoga, insa inca nu fusesem primit in randul celor care exersau aceste practici. O data, aceasta persoana a facut niste afirmatii care mi s-au parut demne de retinut. La sfarsitul unui comentariu despre o invatatura yoga, respectiva persoana a facut o afirmatie care mi-a atras in mod deosebit atentia. 1 19 15 El a spus: ,,Nici unul dintre cei care sunt in locul acesta nu a venit intamplator. Noi reprezentam pe Ilie, pe cel care va pregati a doua venire a lui Hristos. Noi dam intelesul lucrurilor pe care bisericile le practica, fara insa a le intelege fundamentul. Noi insa stim si astfel dam intelesul deplin al practicilor religioase crestine. De aceea, daca sunteti adepti ai religiei crestine, ceea ce se prezinta aici va va intari in convingerile voastre religioase. Mai mult, daca aveti prieteni care sunt religiosi, este util sa ii chemati si pe ei sa asculte interpretarea a ceea ce ei cred fara a cunoaste, indiferent de cultul religios. Totusi, daca veti intalni persoane ce apartin confesiunii ..." - si aici a pronuntat numele unei anumite confesiuni crestine - "pe acestia sa ii lasati in pace." 1 19 16 Ultima afirmatie m-a uimit peste masura, fiindca nu intelegeam de ce acorda o atentie asa de deosebita confesiunii respective, una dintre cele mai mici biserici crestine din Romania. În alta ocazie, cand iarasi ne vorbea despre anumite invataturi yoga, a repetat ,,daca veti intalni persoane ce apartin confesiunii ..." - si aici a pronuntat din nou numele acelei confesiuni crestine - "pe acestia sa ii lasati in pace." Cand am auzit a doua oara aceasta afirmatie am luat o decizie interioara, ca daca voi scapa din experienta yoga, am sa ma duc sa vad ce este cu aceasta confesiune crestina si ce cred ei intr-un mod asa de deosebit. 1 19 17 Datorita educatiei primite aveam o anumita prejudecata impotriva confesiunilor crestine in general, generata de ideile vehiculate inainte de 1989, cum ca religia ar fi un lucru depasit istoric, o manifestare a "misticismului si obscurantismului", iar ateismul stiintific este singura optiune valabila pentru un om rational si corect informat. Cat priveste yoga, exista ceva ciudat care ma atragea fara a putea sa ma opun acestei atractii. Era ceva aproape irezistibil, aveam senzatia ca daca m-as fi opus acestei chemari as fi pierdut ceva deosebit, ceva divin, o ocazie unica de desavarsire spirituala, lucru care ma interesa in cel mai inalt grad. 1 19 18 Dupa aproape o luna de mers la conferintele publice tinute la casa de cultura a studentilor, am dorit sa merg si la sedintele practice, care se tineau in alt loc pe care nu il stiam. De aceea, intr-o dupa amiaza, dupa ce s-a incheiat prelegerea, am mers la maestru, si l-am intrebat politicos daca as putea veni la sedintele practice. 1 19 19 În acel moment s-a petrecut ceva deosebit de straniu, fapt care a contrariat pe toti cei care erau in jurul meu. Maestrul si-a intors fata de la mine si m-a ignorat cu totul, ca si cum nici macar nu i-as fi vorbit. Am fost uimit, dar dupa aceea, gandind ca poate nu m-a auzit, am repetat din nou cererea mea chiar in fata lui de a ma alatura celor care mergeau la sala. 1 19 20 Din nou s-a intors de la mine, m-a ignorat si nu a vrut sa vorbeasca cu mine. Acest lucru era cu atat mai neobisnuit, cu cat intotdeauna era un om deschis si atent la cei din jur. Simtindu-ma profund jignit, m-am retras, hotarat sa nu mai vin la sedintele publice care se tineau in acel loc. Oricum urma o perioada de pauza pana in septembrie si aveam sa vad ce avea sa fie pana atunci. 1 19 21 În particular, am inceput sa studiez de unul singur ce ni se predase, si sa incerc sa practic acele elemente de inceput. În mod deosebit ni se indicase o anumita ora din zi cand sa practicam anumite tehnici yoga, asa numitele sedinte ,,telepatice", cand aveam sa primim lamuriri si descoperiri personale in legatura cu cele prezentate. Elementul de maxim al intregii invataturi yoga, era revarsarea unei ,,ploi uriase" de energie divina fara precedent, care avea sa conduca la sfarsitul istoriei. 1 19 22 În timpul unei astfel de ocazii, cand eram singur si meditam in timpul unui astfel de exercitiu la ora respectiva, am avut senzatia unei prezente nevazute, care incerca sa comunice cu mine. Nu m-am impotrivit, dar in acelasi timp am stat sa vad ce se intampla. Comunicarea a fost la nivelul sugestiilor, iar ideea a fost sa imi predau vointa in mana acestui indrumator nevazut. Fusesem avertizati ca daca se intampla asa ceva sa nu ne temem, fiindca este bine si inseamna ca mergem pe calea cea buna. Totul este sa dam voie spiritelor universului sa ne conduca catre desavarsire, fapt ce necesita o deplina predare a vointei in mana lor, pentru a face ceea ce noi nu putem face prin noi insine. 1 19 23 Totusi, cand am realizat acest gand, mi-am adus aminte ca in Biblie este scris sa nu predam vointa noastra decat numai lui Dumnezeu si lui Isus Hristos, fapt pentru care am refuzat sa imi predau vointa cuiva si nu am dat curs respectivei sugestii. Imediat, a disparut orice alta senzatie neobisnuita si nu s-a mai intamplat nimic. 1 19 24 Acest lucru s-a repetat de mai multe ori, in mai multe ocazii, pana intr-o zi, cand dupa ce am refuzat sa imi predau vointa, am realizat o alta sugestie care spunea ca daca refuz, atunci vointa imi va fi luata cu forta si imediat ma simtit o putere deosebita care incerca sa ia in stapanire mintea mea. 1 19 25 M-am speriat si am incercat sa scap de respectiva sugestie, dar imi dadeam seama ca era ca si cum m-as fi luptat cu o putere ce ma depasea cu totul. Am inceput sa ma rog lui Hristos sa ma scape, dar se parea ca nu se schimba nimic. 1 19 26 Starea de tensiune a continuat de-a lungul zilelor ce au urmat, este adevarat insa ca nu tot timpul, fiindca nu as fi rezistat la un asemenea lucru. Mai sunt si alte lucruri care s-au mai intamplat in acea perioada, dar intrucat simpla amintire imi provoaca dezgust fata de ceea ce a fost, nu le voi aminti. Cert este ca traiam cu senzatia ca sunt pe punctul de a-mi pierde sufletul, de a deveni ca unul dintre demonizatii descrisi in Evanghelii, si ca viata mea practic s-a sfarsit, ca de atunci inainte nici mintea nici trupul nu urmau sa imi mai apartina. 1 19 27 M-am rugat, am tinut posturi, dar nimic nu putea sa ma scape, si mi-am dat seama ca era doar o chestiune de timp pana voi ceda cu totul. De regula se crede ca prin astfel de exercitii spirituale omul poate alunga puterile raului, insa doar Duhul Sfant poate realiza acest lucruri, iar El nu se afla sub controlul nostru; dimpotriva, noi trebuie sa fim sub controlul Sau. 1 19 28 Aceste lucruri s-au derulat pe parcursul a doua luni si nu cred ca putea sa mai dureze mult pana sa cedez, daca nu ar fi intervenit ceva intre timp. Eram la Petrosani, catre sfarsitul lunii august, cand pe la mijlocul zilei m-a cuprins iarasi lupta sufleteasca pe care o duceam de mai bine de o luna si jumatate. 1 19 29 Pe cand incercam sa scap de aceasta stare in care ma gaseam, am avut o sugestie care parea sa vina din alta directie decat cea care imi facea probleme. Astfel, m-am decis sa nu ma opun si sa o urmez. Ideea a fost de a iesi din casa si sa ma duc acolo pe unde urma sa ma conduca respectiva sugestie. 1 19 30 Obosit de atata framantare sufleteasca, am decis sa merg asa ca am iesit din casa si am inceput sa merg pe strada principala. Dupa ce am trecut de un pod, sugestia a fost sa o iau la dreapta pe o strada pe care nu mai mersesem vreodata pana atunci. Am mers pe respectiva strada, de fapt o alee prost asfaltata, de-a lungul unui parau si ma tot intrebam incotro mergeam. 1 19 31 Nu ma uitam decat in sus si inainte, pe masura ce mergeam, si ma rugam lui Hristos sa ma ierte si sa ma scape, cand la un anumit moment sugestia a fost deosebit de clara, iar ideea a fost sa imi intorc capul sa privesc la dreapta la cladirea care era in acel loc si in acel moment am avut clar un gand care spunea ,,Daca vrei sa scapi, atunci de acum inainte sa mergi in locul acesta". Cand m-am uitat, uimit de respectiva idee, am vazut o cladire ce semana oarecum cu o biserica si care avea o placa de marmura pe care era scris numele bisericii pe care o mentionase maestrul yoghin. 1 19 32 Atunci am exclamat involuntar ,,Cum pot sa merg la o biserica pe care nu o cunosc? Cum sa merg la acesti oameni pe care nu ii stiu?". Adevarul este ca gandul de a merge la o biserica necunoscuta ma facea sa dau inapoi cu groaza. Dar, sugestia imediata a fost prompta ,,Daca nu mergi aici nu vei mai scapa vreodata ci vei fi pierdut pentru totdeauna". 1 19 33 În acel moment am inteles ca nu se putea negocia nimic si punand in balanta ceea ce ma astepta daca nu eram scapat de acele duhuri rele, am zis, ,,Bine, fie si asa. O sa fiu de rusine inaintea tuturor, daca asa trebuie sa fie" si am acceptat. Din acel moment lucrurile au inceput sa schimbe, dar nu dintr-o data. Astfel, atunci cand veneau sugestiile negative incepeam sa ma rog si dupa o scurta lupta eram lasat in pace. 1 19 34 Întors de la Petrosani, am cerut cumnatei mele, care mergea de vreo cateva luni la o biserica din Bucuresti apartinand acelei confesiuni crestine, sa imi dea materiale ce detaliau credinta lor. În mod deosebit am studiat mai multe carti ce contineau explicarea biblica a profetiilor ce privesc sfarsitul acestei lumi, aflate in legatura cu invataturile de baza cu privire la mantuirea prin credinta in jertfa lui Isus Hristos. Am inteles ca in relatia dintre profetia biblica si adevarul legat de mantuire exista o forta extraordinara pe care nimic si nimeni nu o poate infrange. 1 19 35 Pe masura ce studiam aveam impresia ca o persoana plina de autoritate luase o matura si incepuse sa faca curatenie in paienjenisul de confuzie, erezie si ratacire care era in mintea mea, iar starile rele s-au redus in intensitate pana cand au disparut. Astfel ca in septembrie, cand doream sa merg la o sala, unde se practicau invataturile yoga, aveam sa merg la o alta sala, mai bine zis aveam sa intru pentru prima data intr-o biserica din Bucuresti apartinand acelei biserici, si sa asist pentru prima data la un serviciu religios in acea confesiune. 1 19 36 Un an mai tarziu, in ciuda faptului ca eram inca student, am decis sa ma botez in cadrul respectivei biserici si sa urmez sfatul Celui care mi-a vorbit direct si prin vis in ocazii diferite. Si cand am inteles ce inseamna ,,timpul sfarsitului" Într-adevar, in spatele invataturilor crestine autentice, bazate direct pe Sfintele Scripturi, se afla Cineva a carei putere este suficient de mare pentru a elibera pe deplin chiar pe cel mai slab dintre oameni cazut in mana vrajmasului. 1 19 37 Mai mult, pe masura ce studiam Biblia, am realizat ca in mod inconstient ceea ce am cautat erau tocmai invataturile fundamentale ale Sfintelor Scripturi, ce sunt o comoara de adevar si care daca ar fi cunoscute, ar scapa pe multi dintre cei care stau pe marginea abisului invataturilor ce nu au legatura cu Dumnezeu, sau se agata de lucruri incapabile de ai ajuta pe cararea vietii. 1 19 38 Concluzie 1 19 39 Visul cu care am inceput, continea in el traiectoria spirituala pe care aveam sa merg, in sensul ca ma avertiza, identificand acea persoana care era pe punctul, prin intermediul invataturilor propagate, sa imi faca un rau nespus de mare. Dar finalul nu urma sa fie acesta si tocmai de aceea, randurile pe care le-am scris sub inspiratie atunci au devenit moto al credintei mele crestine: 1 19 40 Desi voi nu Ma mai recunoasteti, totusi EU SUNT. 1 19 41 Întoarceti-va la Dumnezeu! Timpul sfarsitului a sosit! 1 19 42 În loc de incheiere 1 19 43 În decursul relatarii am omis in mod deliberat numele bisericii la care s-a facut referinta in aceasta experienta, pentru a se da un caracter de generalitate cu privire la modul in care Dumnezeu ne calauzeste. În fond, de membru intr-o anumita confesiune este o problema de chemare personala, conform indemnurilor primite de la Duhul Sfant si nu datorita manipularilor propagandistice derulate de vreo anumita organizatie religioasa 1 19 44 Pe de alta parte, am un profund respect pentru maestrul yoghin mentionat, al carui nume din ratiuni similare celor de mai sus l-a omis, cum dealtfel am un respect deosebit pentru orice om care are un crez, fie el si necrestin. El este o persoana sincera in credinta sa, cu capacitati intelectuale deosebite, asa cum sunt multi din cei ce practica yoga, o disciplina interesanta ce cultiva arta stapanirii de sine. 1 19 45 Din aceste considerente as dori sa fiu bine inteles ca aceasta experienta are un caracter strict personal, fiindca pur si simplu in cazul meu, Dumnezeu a ales sa fiu crestin. 1 19 46 Soli Deo Gloria 1 19 47 Verbum Dei Manet In Aeternum 1 19 48 Octavian Lupu 1 19 49 Bucuresti 2009 1 19 50 Daca doriti sa ne scrieti o puteti face la adresele de e-mail: 1 19 51 connex2008@gmail.com sau octavian_lupu@yahoo.com 2 1 1 Contents 2 1 2 1 -> Contents 2 1 3 2 -> I. Remedii biblice pentru ingrijorare 2 1 4 3 -> II. Remedii biblice pentru descurajare 2 1 5 4 -> III. Dezvoltarea credintei in Dumnezeu 2 1 6 5 -> IV. Exercitiul laudei lui Dumnezeu in orice vreme 2 1 7 6 -> V. Despre optimism si incredere in fata imprejurarilor vietii 2 1 8 7 -> VI. Dezvoltarea respectului si imaginii de sine prin Cuvantul lui Dumnezeu 2 1 9 8 -> VII. A privi la lucrurile bune pe care ni le-a pregatit Dumnezeu 2 1 10 9 -> VIII. A veghea asupra respectarii principiilor crestine in viata de zi cu zi 2 2 1 I. Remedii biblice pentru ingrijorare 2 2 2 Moto: "Vindecarea spirituala inseamna zdrobirea "capului sarpelui" din noi si eliberarea din robia pacatului" 2 2 3 Motivatia unui jurnal de studiu 2 2 4 Scopul unui jurnal este de a-ti oferi un prilej de reflectie cu privire la tine si la lumea in mijlocul careia traiesti. De aceea un jurnal reprezinta prin chiar natura sa o forma de exprimare libera, nesupusa constrangerilor unei prezentari in fata unui auditoriu. 2 2 5 Astfel, jurnalul poate sa iti ofere ocazia de a te descarca de tine insuti, de a te apropia mai mult de sine si de ceea ce doresti in fond de la viata. Este un lucru personal, la care accesul celorlalti este permis doar in limita in care tu decizi aceasta. 2 2 6 De ce insa un jurnal de studiu? Cum se impaca ideea de jurnal, care prin natura lui este liber in ce priveste structura si forma de expresie, cu cea a unui studiu, care presupune rigurozitate, metoda si urmarirea unui scop bine determinat? Nu se distruge astfel nevoia de intimitate, proprie unui jurnal? 2 2 7 Ei bine, iata cum am gandit ca stau, sau ar trebui sa stea, lucrurile. Jurnalul, chiar asa nestructurat cum se prezinta, este totusi o forma de studiu personal asupra noastra insine si asupra realitatii cu care avem de-a face. Astfel, ca notiunea de studiu exista in chiar natura ideii de jurnal, fiind un element central. În plus, un jurnal spiritual, fiindca la acesta ma refer, nu poate fi altceva decat o forma de studiere a conditiei spirituale in care te gasesti sau catre care doresti sa avansezi, o contemplare a unui lucru cu care te identifici si catre care vrei sa mergi. 2 2 8 "Jurnalul de studiu", pe care veti avea ocazia sa il rasfoiti in continuare, nu este ceva sistematic, in sensul unui angrenaj cu intrari si iesiri ingineresc imbinate, ci mai degraba este o forma libera de cugetare asupra versetelor din Sfanta Scriptura, o modalitate de punere in evidenta a ideilor din textul sfant din perspectiva unei persoane care citeste direct Cuvantul si se intreba la fiecare pas: Ce inseamna, ce vrea sa spuna? 2 2 9 Avansand treapta cu treapta si verset cu verset, veti putea urmari traseul unei gandiri care se articuleaza pe ceea ce este scris, cautand sa discearna intentia ultima a Autorului. 2 2 10 Totusi, cum ramane cu rugaciunea? Poate exista un jurnal de studiu care sa includa si rugaciunea? 2 2 11 Eu zic ca da. Daca un jurnal ce este numai de studiu ramane prin natura lui doar la nivelul de monolog asupra unei teme, o meditatie personala sau ceva in genul acesta, un jurnal de studiu ce include rugaciunea va surprinde ritmul relatiei dintre cele doua persoane: cel care se roaga si Cel caruia ii sunt adresate cuvintele in cauza. 2 2 12 Cu reverenta si cu teama sfanta, rugaciunea este o forma de exprimare ce poate fi surprinsa in jurnalul de studiu si redata ulterior pentru a inspira si pe altii. 2 2 13 Revin asupra caracterului personal al unui jurnal, fiindca in mod deosebit dorinta noastra este de a reda o metoda de apropiere de Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi atat in studiu, cat si in rugaciune. 2 2 14 Si daca nu este respectata pana la capat ideea de jurnal, care de regula ramane tainic, ascuns privirii celorlalti, este ca totusi laolalta dumneavoastra si cu noi alcatuim o parte a familiei numita "umanitate", avand drept Tata acelasi Dumnezeu. 2 2 15 Va doresc sa va bucurati de paginile acestui "Jurnal de studiu", iar orice idee, observatie sau sugestie va rugam sa le adresati accesand pagina http://conexiuni.intercer.org . 2 2 16 Domnul sa fie cu dumneavoastra in cercetarea paginilor sfinte. 2 2 17 1. "Eu sunt cu tine" 2 2 18 Isaia 41:10 "Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare." 2 2 19 Ce inseamna "sa te uiti cu ingrijorare"? Cum putem intelege mecanismul de formare a ingrijorarilor? 2 2 20 Îngrijorarile apar din cauza modului deformat in care privim realitatea incercand sa rezolvam doar prin puterea noastra problemele cu care ne confruntam. Nu este nimic mai periculos pentru mintea noastra, decat sa incercam sa rezolvam lucrurile si situatiile incurcate bazandu-ne numai pe noi insine. De aici rezulta o perspectiva ingrijoratoare asupra vietii pe care o ducem si asupra a ceea ce va fi cu noi. A privi cu ingrijorare inseamna sa pierzi perspectiva pozitiva la care ne indeamna Cuvantul lui Dumnezeu si sa uiti de faptul ca Dumnezeu se ingrijeste de tine, in mijlocul tuturor situatiilor pe care le-ai putea intalni in viata. 2 2 21 Cat de periculoase sunt ingrijorarile in indeplinirea datoriilor vietii? 2 2 22 Îngrijorarile submineaza in mod hotarat si sigur orice efort de a face fata cu succes datoriilor vietii, aducand un sentiment de nesiguranta, care conduce in cele din urma la disperare si abandon de sine. Prin cumulare, ele devin asemenea unor munti de netrecut, dincolo de care nu mai poti zari nimic, impiedicandu-te sa mai poti inainta pe cararea vietii. 2 2 23 Ce inseamna sa te temi? Din ce poate proveni teama? 2 2 24 Teama este un simtamant ce ne copleseste, aducandu-ne perspectiva unui viitor incert, pe care nu putem sa il depasim. Atunci cand te temi, ramai practic intr-o stare de nesiguranta din care nu stii cum sa mai iesi, impiedicandu-te sa mai vezi solutia pentru a iesi din impas. Ea provine intotdeauna din pierderea increderii asupra faptului ca vei mai putea sa faci fata problemelor vietii si atrage dupa o sine o demobilizare generala, manifestata in multiple forme. 2 2 25 Cum putem infrange simtamintele de ingrijorare si de teama? Ce pasi putem face in acest sens? 2 2 26 Solutia biblica la problemele generate de ingrijorare si de teama se traduce in constientizarea prezentei lui Dumnezeu alaturi de tine, de sprijinul care este gata a-ti fi oferit de catre Creatorul universului, de aceasta convingere ferma in faptul ca El este alaturi de tine, care se numeste de fapt "credinta". De fapt, atunci cand manifestam credinta, orice fel de ingrijorare sau de teama nu au cum sa se mai manifeste, fiindca un simtamant superior pune stapanire pe mintea noastra, capabil sa dea la o parte orice urma de intuneric. În mod concret, trebuie sa nu mai privim spre "sursa de intuneric", ci sa ne indreptam privirile spre Dumnezeu, spre fagaduintele Sale. Dupa aceea, este necesar sa ni le insusim, sa credem ca au fost scrise pentru intarirea noastra la vreme nevoie. Iar dupa aceea, trebuie sa actionam ca si cum acele lucruri promise prind contur chiar sub ochii nostri, iar fagaduintele divine incep deja sa se implineasca. 2 2 27 Cum se intelege asigurarea oferita de Dumnezeu prin cuvintele "Eu sunt cu tine"? Cum poate contracara teama? 2 2 28 În mod obiectiv, Dumnezeu totdeauna este langa noi, insa problema este ca noi nu suntem constienti de acest lucru, incat pierdem din vedere acest mare adevar. De aici incep o multime de probleme, care conduc in cele din urma pe om intr-un labirint de situatii si probleme din care nu mai poate iesi. Atunci insa cand constientizam faptul ca Dumnezeu este alaturi de noi, se produce o iluminare interioara, o aprindere a sperantei si increderii, care va alunga imediat orice fel de temere. Biblic vorbind, singurul antidot pentru teama sta in constientizarea prezentei divine impreuna cu tine. Teama a aparut atunci cand oamenii au ales sa se separe de Dumnezeu, dar atunci cand ne intoarcem la El, teama nu mai are loc sa se mai produca. 2 2 29 La ce se refera "Eu te intaresc" si "Eu iti vin in ajutor"? Cum pot ele contracara ingrijorarea? 2 2 30 Dar nu este suficient sa constientizam faptul ca Dumnezeu este alaturi de noi, daca nu avem convingerea ca El va interveni pentru noi. Într-o astfel de situatie, ar fi ca si cum Dumnezeu este prezent doar pentru a lua nota de suferinta noastra, ceea ce nu reprezinta o imagine completa a planului sau de interventie in favoarea noastra. De aceea, trebuie sa mergem mai departe sa constientizam faptul ca El ne intareste, ne da putere pentru a face fata situatiilor cu care ne confruntam si de asemenea, El ne vine in ajutor in multe chipuri. De fapt, ori de cate ori am iesit dintr-o incurcatura, Dumnezeu a fost de fata si a intervenit in favoarea noastra direct sau indirect. Cand avem o astfel de convingere, atunci ingrijorarea nu mai are cum sa se manifeste. În realitate, ingrijorarea a aparut de indata ce omul a ales sa nu mai depinda de Dumnezeu si a incercat sa isi rezolve singur problemele pe care le-a adus asupra sa. Dar atunci cand convingerea interventiei divine devine dominanta vietii noastre, ingrijorarea nu mai poate sa actioneze. 2 2 31 Ce inseamna "Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare"? La ce se refera aceasta biruinta si cum putem sa o avem neincetat? 2 2 32 Dumnezeu ne ofera posibilitatea de a invinge la fiecare pas pe care il facem in viata, singura conditie fiind aceea de a-L recunoaste in toate caile noastre, de a cauta sa traim in prezenta Sa. Aceasta biruinta se rasfrange asupra tuturor aspectelor vietii noastre, conducandu-ne in mod progresiv la invingerea tuturor dificultatilor si slabiciunilor pe care le avem, intre care am mentionat: simtamantul de teama si cel de ingrijorare. Împreuna cu Dumnezeu, totul devine simplu, iar experienta biruintei se transforma intr-un lucru cat se poate de normal si de natural. 2 2 33 Rugaciune: pentru eliberarea de ingrijorare si teama prin constientizarea prezentei lui Dumnezeu impreuna cu noi si a interventiei Sale eliberatoare. 2 2 34 2. Sa aduci cererea ta inaintea lui Dumnezeu 2 2 35 Filipeni 4:6 "Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri." 2 2 36 Este posibil sa nu te ingrijorezi indiferent de imprejurare? Putem atinge un astfel de standard? 2 2 37 A te ingrijora sau nu depinde intr-o foarte mare masura de modul in care te-ai educat pentru a reactiona la diferitele evenimente sau circumstante cu care te-ai putea confrunta, astfel ca pentru multe persoane este valabila starea de ingrijorare indiferent de imprejurare. Cu toate acestea, trebuie sa ne schimbam perspectiva vietii, astfel incat sa ajungem sa nu ne mai ingrijoram indiferent de imprejurare. Acesta este un standard inalt, dar el poate fi atins atunci cand devenim constienti de interventia divina asupra vietilor noastre. 2 2 38 Pe de alta parte, in ce sens ingrijorarea ne afecteaza viata si cand ea devina nociva? 2 2 39 Îngrijorarea este nociva indiferent de situatie, fiindca ne blocheaza reactiile de adaptare, ajungandu-se cu rapiditate la agitatie si confuzie. Trebuie bine inteles, ca prin invingerea sentimentului de ingrijorare nu inteleg o atitudine pasiva de ignorare a problemelor cu care ne confruntam, ci in primul rand fac referire la acel sentiment nefolositor, care pune atat de usor stapanire de noi, determinandu-ne sa ne adancim in mijlocul situatiilor dificile, in loc de a trece la o abordare rationala a problemelor care vin asupra noastra. În concluzie, ingrijorarea ne afecteaza profund calitatea vietii si este intotdeauna nociva prin implicatiile ei. 2 2 40 Ce inseamna "sa aduci cererile tale la cunostinta lui Dumnezeu"? Nu cunoaste Dumnezeu problemele cu care ne confruntam? 2 2 41 Cu siguranta ca Dumnezeu cunoaste toate problemele cu care ne confruntam si din acest punct de vedere nu este necesar sa I le prezentam pentru ca astfel sa aiba stiinta de ele. Însa asa cum am mai amintit, principala noastra dificultate consta in neputinta de a mai percepe prezenta divina si interventia salvatoare ce ne sta mereu la dispozitie. Prin urmare, rugaciunea nu reprezinta o aducere la cunostinta lui Dumnezeu a problemelor noastre, ci mai degraba o modalitate de a constientiza nevoia de interventia Creatorului nostru, fiind deopotriva un mijloc de a discerne prezenta Sa impreuna cu noi. 2 2 42 Totusi, daca Domnul cunoaste problemele noastre, de ce trebuie sa ne mai rugam? 2 2 43 Nu trebuie insa ignorat si un alt aspect important si anume ca rugaciunea reprezinta si o forma de adresare catre Dumnezeu, un dialog cu Creatorul nostru, fapt care nu trebuie in vreun fel ignorat. Cand ne rugam, de fapt noi vorbim cu Dumnezeu despre problemele noastre. Cand suntem in necaz sau in suferinta, avem nevoie de cineva caruia sa ii impartasim dificultatile noastre, durerile pe care le simtim si sa gasim o minima intelegere. Cat de adesea insa, nu avem cui sa ne adresam cu toate aceste lucruri si cat de dificil este sa ne facem intelesi si sa fim acceptati, intariti. Daca insa in loc sa cautam persoane disponibile sa ne asculte, ne-am adresa direct catre Dumnezeu, fiind constienti de faptul ca El este alaturi de noi si intervine in favoarea noastra, atunci ne-am da seama ca exista Cineva care ne intelege pe deplin, Caruia putem sa ne adresam cu orice fel de problema, avand convingerea ferma ca vom primi ajutor si sprijin indiferent de vreme. 2 2 44 Ce este rugaciunea si ce inseamna "o cerere"? Nu este acelasi lucru? Sau exista o diferenta intre "a te ruga" si doar "a cere"? 2 2 45 Rugaciunea cuprinde cereri dar nu se rezuma numai la atat. Desi radacina cuvantului deriva din verbul "a ruga", adica "a cere", totusi intelesul biblic este mult mai extins, cuprinzand orice adresare inaintea lui Dumnezeu sub forma cererii, multumirii, laudei, meditatiei, sau pur si simplu a confesiunii, adica a acelei destainuiri sufletesti inaintea Creatorului nostru. De aceea, a te ruga doar pentru a cere, desi reprezinta un lucru bun, nu este insa suficient, si este bine sa cautam sa avansam in adaugarea de noi valente acestei practici, care ne va aduce multiple binecuvantari. 2 2 46 Cum putem adauga "multumiri" la cererile noastre? Exista pericolul de a uita sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce El face pentru noi? 2 2 47 Totdeauna exista pericolul de a uita sa dovedim recunostinta pentru ceea ce ni se ofera clipa de clipa si ceas de ceas de catre Dumnezeu, incepand de la lucrurile aparent mici, trecand dupa aceea la cele care ni se par a fi mari. Tendintele egoiste ale naturii noastre ne determina sa fim foarte "pragmatici" in relatiile noastre, inclusiv atunci cand este vorba de Creatorul nostru. De aceea, nu este simplu sa largim spectrul rugaciunii prin includerea recunostintei si a multumirii, dar nu inseamna ca nu trebuie sa ne deprindem sa facem acest lucru. Un exemplu bun in acest sens este exprimat in cartea Psalmilor, care poate deveni un model pentru noi in a multumi lui Dumnezeu si a-L lauda pentru ceea ce este El si pentru tot ceea ce intreprinde in favoarea noastra. 2 2 48 Oare chiar pentru "orice lucru" trebuie sa ne rugam? La ce se refera acest "orice lucru"? Cum sa ne alegem subiectele pentru rugaciune? 2 2 49 Subiectele de rugaciune trebuie alese cu grija, pentru a cuprinde in mod sintetic paleta de situatii si probleme cu care ne confruntam sau le-am putea avea pe cararea vietii. În acest sens, cred ca nu ar fi lipsit de importanta sa ne dezvoltam mai multe modele personalizate de rugaciune si chiar de multe ori un "plan de rugaciune" ar fi util. Pe de alta parte, nu ne vom putea ruga, la modul practic ma refer, pentru "toate lucrurile", si de aceea va fi necesar sa identificam acele elemente fundamentale din care decurg de regula problemele noastre, in genul: lipsei de stapanire de sine, a egoismului, a slabiciunii, sau a altora in felul acesta. 2 2 50 Asadar, este bine sa avem un "plan de rugaciune", sau cel putin "o lista de subiecte"? 2 2 51 Daca nu vom avea o lista de subiecte, sau chiar un plan de rugaciune, atunci rugaciunile vor deveni repetitive, lipsite de continut, greu de rostit si obositoare pentru noi insine in primul rand. Daca dorim sa avem o prospetime a rugaciunii, o bucurie care sa ne insoteasca mereu atunci cand ne adresam Creatorului nostru, atunci vom cauta sa avem subiecte diferite exprimate in mod felurit, asa cum procedam dealtfel cand vorbim cu prietenii nostri, situatie in care nu ne permitem de regula sa repetam iarasi si iarasi aceleasi lucruri sub aceeasi forma. Dialogul presupune diversitate in exprimare si in continut, fapt pentru care si rugaciunea, ca forma de dialog cu Dumnezeu, trebuie sa fie vie, plina de substanta, placuta atat noua, cat si Celui care ne asculta indiferent de vreme. 2 2 52 Cum putem sa intocmim o astfel de lista, tinand cont de ingrijorarile pe care le avem? 2 2 53 Un prim pas ar fi cel de a intocmi o lista a principalelor ingrijorari cu care ne confruntam, oferind o referinta sintetica, intr-o propozitie sa spun asa, a acestora, sub forma unui fel de "inventar" al lor. Chiar si simpla enumerare a ingrijorarilor, va constitui un act de detasare de puterea distrugatoare a acestora, fiindca ne va permite pentru prima data sa le numim, si poate chiar sa le privim, intr-un fel din afara situatiei in care ne gasim. Lista nu trebuie sa fie inchisa, ci ea va fi actualizata cu diferitele ingrijorari care apar si deopotriva din lista se va sterge ceea ce a fost rezolvat. La modul practic, aceasta lista este bine sa ramana la indemana noastra, fara a fi neaparat vazuta si interpretata de altcineva. Sa nu uitam ca numai Dumnezeu ne poate intelege pe deplin, in schimb semenii nostri vor avea totdeauna ceva de obiectat sau de completat, de multe ori fara sa fie cazul. 2 2 54 O data intocmita aceasta lista, ce ar trebui sa facem mai departe? 2 2 55 Cel mai simplu lucru este ca dupa ce am intocmit o astfel de lista, sa incepem sa o prezentam in mod sincer si direct inaintea lui Dumnezeu, adaugand in rugaciune, acele elemente de detaliu, care descriu problema pe care am denumit-o in respectiva lista, fara a ne grabi, rugandu-ne pentru cel mult cateva subiecte o data, cu scopul de a exprima inaintea Creatorului nostru cat mai complet situatiile enuntate. Un astfel de exercitiu ne va ajuta sa constientizam puternic prezenta Creatorului nostru, avand convingerea ca El va interveni in favoarea noastra asa cum stie El ca este mai bine. Un lucru insa se va intampla cu siguranta in urma unei astfel de rugaciuni, si anume ca predand Lui ingrijorarile noastre, ne vom descarca de o povara interioara care in cele din urma ne-ar fi sfaramat sub greutatea ei. 2 2 56 În concluzie, poate rugaciunea sa fie un mijloc de contracarare a ingrijorarii si pentru depasirea oricarui fel de temere? 2 2 57 Mai mult ca sigur ca rugaciunea trebuie sa devina principalul instrument de contracarare a ingrijorarilor ce vin asupra noastra, o metoda eficienta de a-i preda lui Dumnezeu toata povara ce ne apasa si de a ne descarca de truda, slabiciunea, neputinta si nelinistea in fata problemelor vietii. Nu inseamna ca rugaciunea va ramane singura in invingerea ingrijorarilor, fiindca este necesar sa ne definim si anumite "planuri concrete de actiune", insa acesta va reprezenta primul pas in a invinge handicapurile interioare pe care le-am mostenit intr-un mod nefericit sau le-am cultivat de-a lungul vietii. Schimbarea este posibila si depinde doar de noi sa ne deschidem sufletul inaintea Creatorului intregului Univers, a Dumnezeului nostru "milos si plin de indurare". 2 2 58 Rugaciune: pentru a ne adresa de fiecare data lui Dumnezeu cu privire la toate problemele noastre si sa nu mai cedam tentatiei de a ne ingrijora fara rost. 2 2 59 3. Gandeste-te ca Dumnezeu se ingrijeste de tine 2 2 60 Matei 6: 25-26 "25 De aceea va spun: Nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca, sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea? 26 Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera, si nici nu strang nimic in granare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele?" 2 2 61 Poti sa nu te ingrijorezi de problemele cu care te confrunti, mai ales cand diferite amenintari vin impotriva ta? 2 2 62 În mod normal este greu sa nu te ingrijorezi in fata problemelor ce vin asupra ta, fara a-ti da timp sa intelegi ce se intampla de fapt. Cu toate acestea, ingrijorarea nu aduce nici un fel de solutie sau de ajutor indiferent de lucrurile cu care te confrunti, ci ea doar amplifica ceea ce nu poti sa faci, fara a-ti oferi o imagine asupra a ceea ce poti realiza sau intreprinde. De aceea, aveam de-a face cu un sentiment cu totul nefolositor, care ne impiedica sa actionam rational, fapt ce conduce la amplificarea problemei si nu la rezolvarea ei. 2 2 63 Cum putem sa avem liniste cand viata noastra pare a fi amenintata de felurite lipsuri? Oare trebuie sa nu facem nimic si sa asteptam? 2 2 64 Orice asteptare isi are rostul ei, dar atunci cand suntem confruntati cu diferite lipsuri, si ma refer la acele lucruri care sunt cu adevarat esentiale pentru a trai in conditii decente, trebuie sa actionam, fiindca altfel nimic nu se va schimba. Problema nu este de a sta pasiv si de a astepta rezolvarea de la sine a problemelor cu care ne confruntam, ci de a actiona in mod rational, insa fara a ne lasa coplesiti de greutatea lucrurilor care vin sau ar putea sa vina peste noi. Daca vom privi la dimensiunile, uneori abisale, ale situatiilor pe care le intalnim in viata, ne vom pierde in scurt timp curajul, initiativa si mintea limpede pentru a putea actiona in vederea iesirii din respectiva conjunctura defavorabila. Asadar, putem sa avem liniste indiferent de timp sau loc, in masura in care vom constientiza ca alaturi de noi este Cineva care poate sa ne ajute si va interveni in a ne oferi mijloace si intelepciune pentru a putea iesi biruitori, indiferent de situatie. 2 2 65 Cum se imbina actiunea si asteptarea in experienta zilnica a unui crestin? 2 2 66 Daca viata ar fi doar actiune, atunci in scurt timp ne-am prabusi, fiindca avem nevoie de improspatarea energiilor ce ne sustin existenta. Pe de alta parte, daca viata ar fi doar asteptare, atunci totul ar fi o lancezeala si o complacere in inactiune, ceea ce nu ar crea o mare diferenta fata de moarte, in care totul devine inert. Pentru un crestin actiunea si asteptarea se imbina armonios, avand la dispozitie ajutorul lui Dumnezeu, prin care fie se deschid anumite cai, fie se inchid altele, de fiecare data insa crestinul avand o calauzire infailibila asupra drumului pe care trebuie sa il urmeze prin prezenta Duhului Sfant. Nu vreau sa spun ca un crestin nu va avea momente de surpriza sau de nedumerire, insa asigurarea este ca niciodata nu va fi lasat singur de catre Dumnezeu, in masura in care va exercita credinta si va cere sfatul Celui Prea Înalt. 2 2 67 Este necesar sa ne preocupam sa avem cu ce ne imbraca sau cu ce ne hrani? Cand o astfel de preocupare devine o problema? 2 2 68 Trebuie sa ne preocupam pentru asigurarea vietii, incluzand satisfacerea nevoilor de baza in celei de hrana sau de imbracaminte. Nu se va deschide o fereastra din cer pentru cineva care doar sta si asteapta sa se intample ceva. Un crestin este o persoana activa, care actioneaza sub inspiratia cuvintelor lui Dumnezeu, asa cum sunt ele descoperite in Sfanta Scriptura si in conformitate cu intelepciunea primita de la Duhul Sfant. Însa transformarea acestei preocupari juste intr-o sursa de neliniste, sau alteori chiar intr-o obsesie, care nu iti mai da pace, reprezinta un dezechilibru, care nu ar trebui sa ne caracterizeze, in masura in care ne incredem in Dumnezeu. De fapt, noi existam fiindca Dumnezeu a vrut astfel, iar viata noastra se va incheia prin ingaduinta Sa. Prin urmare, cat timp este hotarata existenta noastra pe pamant, ne vor fi puse la dispozitie mijloace pentru a face fata nevoilor de baza ale vietii. 2 2 69 În ce sens "viata este mai mult decat hrana"? Nu avem nevoie de hrana pentru a intretine viata? 2 2 70 Pentru multe persoane hrana devine un scop al vietii, sau reluand un proverb, multi oameni "traiesc pentru a manca" si nu "mananca pentru a trai". Trecand dincolo de preocuparea anumitor persoane de a se hrani in mod excesiv, trebuie sa intelegem ca viata pe pamant ne este asigurata de catre Dumnezeu, iar sustinerea ei, fie de exemplu prin hranire, face parte din planul providentei Sale de a veni in ajutorul nostru. Astfel, viata este scopul, iar hrana este doar un mijloc pentru atingerea lui. Însa atunci cand inversam lucrurile, si transformam mijlocul, cum ar fi hranirea, in scop, se produce o bulversare, care ne conduce la un stil de viata aflat in opozitie cu vointa lui Dumnezeu. Atunci, in loc sa ne mai raportam la valorile fundamentale ale vietii, vom cauta doar metode de a ne satisface poftele, in genul hranirii excesive, consumarii de lucruri daunatoare, sau a altora in genul acesta. 2 2 71 Cum se intelege ca "trupul este mai mult decat imbracamintea"? Nu avem nevoie de imbracaminte pentru a ne proteja trupul? 2 2 72 Cu siguranta ca avem nevoie de imbracaminte pentru acoperirea trupului, dar mergand pe o logica similara celei ce facea referinta la "viata este mai mult decat hrana", scopul articolelor de imbracaminte consta in a sustine buna functionare a trupului si nu reciproc. Cat de des, din ratiuni de moda sau de preferinte, trupul este sacrificat in favoarea satisfacerii unor cerinte vestimentare absurde, irationale, ce nu au nici un fel de legatura cu sanatatea sau cu buna functionare a organismului. Ori de cate ori vom confunda lucrurile si vom inversa ceea ce este mijloc pentru a deveni scop, vom ajunge intr-o situatie de confuzie, in care vom pierde perspectiva vietii, sensul si valorile ei, iar ingrijorarile generate de false nevoi, ne vor coplesi facandu-ne sa ratam tinta desavarsirii morale si intrarii in Împaratia cerurilor. 2 2 73 Cand astfel de preocupari, legitime dealtfel, devin probleme care ne distrug linistea interioara? 2 2 74 Preocuparile in exces pentru lucruri care sunt legitime, in genul hranirii sau asigurarii articolelor de imbracaminte, reprezinta calea cea mai sigura de subminare a puterilor mintii, reusindu-se in mod remarcabil cultivarea unui simtamant de nesiguranta si o concentrare unilaterala pe ceea ce este mijloc, pierzandu-se din vedere ceea ce este scop. Astfel, se ajunge la un stil de viata materialist, orientat pe consum, nociv atat pentru cei care il promoveaza, cat si pentru cei din jur. Cauzele pierderii interesului pentru problemele cu adevarat spirituale, ce privesc legatura cu Dumnezeu prin intermediul Scripturii si a Duhului Sfant, precum si prin comuniunea de credinta cu semenii, se pot gasi cu usurinta in schimbarea preocuparii vietii de la ceea ce este scop la ceea ce este mijloc, lucru ce atrage dupa sine incapacitatea de a mai percepe realitatea prezentei lui Dumnezeu impreuna cu tine si interventia Sa in favoarea Ta. Cu siguranta, ca o astfel de viata va fi caracterizata de o neliniste continua, iar satisfactia niciodata nu va fi de durata. 2 2 75 Ce putem face pentru a remedia lucrurile? Cum putem avea o justa perspectiva asupra vietii? 2 2 76 Cuvintele Mantuitorului spuse cu ocazia "predicii de pe muntele fericirilor", reprezinta chei de intelegere ce ne vor conduce la remedierea stilului de viata materialist, strain de Dumnezeu, si ne vor aduce acea bucurie launtrica pe care nimic din lume nu ne-o va putea oferi, decat numai relatia cu Creatorul nostru. Remedierea presupune ajustarea perspectivei vietii, intelegand ca preocuparea excesiva pentru ceea ce este mijloc, fie hrana, imbracaminte sau altele in felul acesta, se constituie ca o primejdie din care trebuie sa iesim, contempland lucrarea providentei divine in favoarea noastra. Un prim ajutor in acest sens ne este oferit de intelegerea implinirii providentei privind la realitatea din jurul nostru, precum si in mediul natural. 2 2 77 Ce putem invata de la pasarile cerului? Oare trebuie sa nu facem nimic si doar sa asteptam? Care este invatatura? 2 2 78 Cu adevarat asistam la o minune greu de inteles, cum toate aceste multimi de pasari si animale salbatice pot supravietui, fara a se ingriji nimeni in mod expres de ele. Dincolo de legile naturale, ce pot fi observate de catre cercetatori, exista totusi un element ce depaseste intelegerea, dar care vine la nivelul cunostintei noastre. În marele circuit al evenimentelor vietii nu exista intamplare, iar faptul ca toate aceste animale pot sa traiasca, inseamna ca exista Cineva care s-a ingrijit de acest lucru, nimeni altul decat Creatorul universului. Doar legile oarbe ale naturii nu ar fi suficiente pentru ca fiecare astfel de fiinta sa isi gaseasca hrana potrivita, ci in scurt timp, toate animalele ar ajunge in situatia de criza cu care ne confruntam noi, de a duce lipsa, in ciuda celor mai puternice preocupari. Astfel, natura ne marturiseste despre existenta Celui care armonizeaza toate lucrurile si da hrana potrivita la timpul potrivit creaturilor pe care El le-a adus la existenta. Animalele cauta hrana pentru a trai, dar exista Cineva care le indruma catre locul unde o pot gasi si se ingrijeste ca ea sa existe. 2 2 79 De ce nu putem sa realizam nimic, daca Dumnezeu nu ne pune inainte ocaziile de care avem nevoie? 2 2 80 Chiar si cele mai asidue cautari nu pot sa ne conduca la rezultat daca nu avem inaintea noastra ocazii prielnice. Regula de baza sta in faptul ca noi trebuie sa actionam, dar ocaziile ne sunt oferite de catre Dumnezeu, in masura in care Îl recunoastem in caile noastre si avem dorinta de a ne lasa calauziti de El. Daca ne vom supune autoritatii Sale, daca vom privi lucrurile in adevarata lor perspectiva, atunci avem asigurarea ca Domnul se va ingriji sa facem fata oricarei situatii ce ar putea aparea in viata noastra, iar ingrijorarea nu va mai putea sa prinda chip in mintea noastra pentru a ne distruge bucuria de a trai. 2 2 81 Rugaciune: pentru a constientiza faptul ca Dumnezeu se ocupa de toate problemele noastre, iar efortul nostru se va uni cu puterea divina in a primi rezolvare indiferent de situatie. 2 2 82 4. Nu te ingrijora de ziua de maine 2 2 83 Matei 6: 34 Nu va ingrijorati dar de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei. (Biblia Cornilescu) 2 2 84 Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.( Biblia Ortodoxa) 2 2 85 Deci nu va ingrijorati pentru ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ea insasi. Ajunge zilei rautatea ei. (Biblia Catolica) 2 2 86 De ce este necesar sa citim uneori mai multe traduceri ale aceluiasi verset? 2 2 87 Bogatia de continut a Sfintelor Scripturi, asa cum au fost ele redate in ebraica si greaca, este cu totul deosebita, fapt pentru care uneori este necesar sa comparam mai multe traduceri cu scopul de a discerne valoarea extraordinara a textului sacru si a invataturii ce ne este transmisa. Si in cazul de fata, avand inaintea noastra trei traduceri diferite asupra aceluiasi verset, putem sa vedem mai bine ideea transmisa de cuvintele Mantuitorului cu referinta la viitor, adica la ziua de maine. Astfel, avem de-a face cu un joc de cuvinte, lucru des intalnit in cuprinsul Evangheliilor, intre termenii "ingrijorare" si "ingrijire" in sensul de a-ti face griji sau de a te preocupa. 2 2 88 Ce putem sa spunem cu privire la intelesul acestui verset, asa cum citim din cele trei traduceri? 2 2 89 Ideea clar exprimata, si regasita in alte traduceri din alte limbi, este ca nu putem sa ne ingrijim de ziua de maine cat timp ne aflam in ziua de astazi, lucru dealtfel evident fiindca viata se deruleaza totdeauna la timpul prezent, iar pe de alta parte nu are sens sa ne ingrijoram de ceea ce va fi, fiindca acest lucru nu va face altceva decat sa proiecteze o conotatie negativa asupra zilei de maine, fapt ce ne va distruge cu totul bucuria vietii. Totdeauna ingrijorarea face referinta la problemele pe care nu le putem rezolva, fie fiindca nu avem respectiva capacitate, fie ca ele sunt undeva in viitor, un timp asupra caruia nu avem acces. Proiectand grija problemelor posibile sau probabile asupra zilei de maine, nu facem altceva decat sa accentuam "necazul" sau "rautatea" a ceea ce am trait in cursul zilei de azi, lucru ce ne va adanci in confuzie si neliniste. 2 2 90 Avand in vedere aceste lucruri, poti sa nu te ingrijorezi cu privire la ce va fi in viitor? Poti sa stai linistit, ca un spectator vizionand propria ta viata? 2 2 91 Ar fi nu numai neproductiv, dar chiar impotriva naturii, in sensul bun al cuvantului, ca noi sa ne inchipuim asemenea unor spectatori ai vietii pe care o traim. O astfel de abordare pasiva asupra vietii ne-ar conduce in scurt timp la o stare de lancezeala si de neputinta din care nimic nu ne-ar mai putea scoate. Pe de alta parte, excesiva implicare in "jocul vietii", iar aici ma refer la cultivarea dincolo de ceea ce este rational a preocuparilor ce nu trec de nivelul material, reprezinta o grava eroare, ce conduce la pierderea perspectivei vietii si a valorilor spirituale fundamentale, ce se regasesc prin relatia cu Dumnezeu. Prin urmare, nu trebuie sa fim spectatori ai propriei vieti, ci actori care se implica in mod rational, fara a pierde niciodata legatura cu "regizorul" si cu "scenaristul" vietii, asa cum trebuie sa se intample in orice productie de calitate, adica fara a neglija ceea ce ne spune Dumnezeu, Creatorul nostru. 2 2 92 Cand preocuparea pentru viitor devine nociva? Care ar fi o limita acceptabila pentru o astfel de preocupare? 2 2 93 Preocuparea pentru viitor devine nociva de indata ce permitem ca ea sa devina excesiva si sa ne ocupe cu totul mintea, lasand la o parte ceea ce sta scris in Scriptura ca "Dumnezeu va purta de grija". La modul concret, ori de cate ori ne lasam manati de impuls si de imaginatie in a ne aventura sa planificam pentru viitor, fara a constientiza prezenta divina si interventia Sa in favoarea noastra la momentul potrivit, vom cadea in capcana ingrijorarii, fiindca nimeni nu ne poate garanta ca lucrurile vor decurge conform cu ceea ce noi am gandit. A nu lasa loc lui Dumnezeu in viata noastra reprezinta radacina tuturor problemelor legate de ingrijorare si de neliniste cu privire la viitor. În acelasi timp, ignorarea scopului pentru care existam pe pamant, aduce automat cu sine o gandire egocentrista, ce se va manifesta prin preocupari excesive si de multe ori absurde, ce ne vor arunca in haos si confuzie. Limita acceptabila este asigurata prin intretinerea unei vieti spirituale echilibrate, intretesute cu preocuparile ce privesc viata de acum. Cheia de bolta a unei astfel de abordari este, prin urmare, armonia dintre cele doua sfere de existenta in care evoluam: materiala si spirituala. 2 2 94 Cum se va ingriji ziua de maine de nevoile ei? Este un principiu care lucreaza de la sine? 2 2 95 "Nimic nu lucreaza de la sine in univers" - ar fi un principiu cu aplicatie generala, si prin urmare, nevoile zilei de maine nu se vor asigura de la sine. Pe de alta parte, nici cel mai mare efort nu va putea sa solutioneze multimea de necunoscute ce ne pandesc in viitor, fapt pentru care preocuparea noastra nu poate depasi, la modul practic, granitele prezentului, sau intr-un limbaj metaforic, ale "zilei de astazi", ale clipei de fata. De aceea, trebuie sa depindem, spiritual si material, de lucruri ce trec dincolo de puterea noastra de a le influenta in vreun fel, dar care conduc in mod direct la bunastarea sau ruina noastra in viata de zi cu zi. Faptul ca totul ar fi supus hazardului, aduce cu sine un sentiment de neliniste care nu se poate stinge in adancurile constiintei noastre, un simtamant de framantare, care uneori coboara in abisul disperarii, sau al agoniei. Nimeni nu ne poate garanta ziua de maine si ceea ce ne va aduce ea. Atunci, ce este de facut? Raspunsul este relativ simplu, trebuie sa ne incredem in "Cineva, care va purta de grija", adica in Dumnezeu, Singurul care are stapanire asupra timpului, fie el trecut, prezent sau viitor. 2 2 96 La ce se refera asigurarea ca Dumnezeu va purta de grija pentru toate problemele noastre? Înseamna sa nu mai facem nimic? 2 2 97 Dumnezeu va purta de grija pentru tot ceea ce noi nu putem purta de grija. Dar cu siguranta ca este adevarata si afirmatia reciproca, si anume ca "Dumnezeu nu va purta de grija pentru ceea ce noi putem, si trebuie, sa purtam de grija". Prin urmare, cheia adevaratului succes in viata consta in a coopera cu Dumnezeu in purtarea de grija asupra nevilor vietii. Acest lucru inseamna ca atunci cand noi am facut tot ce era omeneste posibil pentru reusita, iar efortul nostru a fost realizat sub inspiratia calauzirii divine, avem asigurarea ca partea care ne depaseste va fi implinita prin puterea lui Dumnezeu. Astfel, noi am folosit ocaziile prezente pentru a ne intretine in mod decent viata, iar Dumnezeu va lucra ca astfel de ocazii sa se ofere si in cursul zilei de maine. În modul acesta, armonia este deplina, fiindca are la baza principiul relatiei de cooperare dintre om si Dumnezeu. Dincolo de a avea o perspectiva pasiva asupra vietii, crestinismul presupune colaborarea cu Creatorul nostru, cu scopul atingerii potentialului maxim a ceea ce putem deveni pe acest pamant. 2 2 98 Cum se imbina actiunea omului si puterea divina in furnizarea lucrurilor necesare pentru intretinerea vietii? 2 2 99 Perspectiva corecta consta in a accepta ceea sta scris in Sfintele Scripturi, si anume ca Dumnezeu este Creatorul intregului univers, ca El este proprietarul de drept asupra a tot ceea ce exista, incluzandu-ne pe noi insine si tot ceea ce avem pe acest pamant. În continuarea aceleiasi idei, Biblia ne vorbeste despre om ca fiind un administrator al Creatorului universului, imputernicit sa actioneze si sa modeleze ceea ce a fost adus la existenta pe pamant. Astfel, plecand de la realitatea ca Dumnezeu este proprietarul de drept, iar noi suntem doar niste administratori a ceea ce El a realizat, intelegem ca ori de cate ori actionam, trebuie sa ne asiguram ca respectam intentia Creatorului. Daca vom face acest lucru de fiecare data, vom ajunge sa actionam in armonie cu Dumnezeu, avand garantia ca toate nevoile noastre vor fi satisfacute la momentul potrivit. 2 2 100 Ce se intampla cand pierdem perceptia prezentei divine? 2 2 101 Atunci cand pierdem din vedere prezenta divina impreuna cu noi si interventia lui Dumnezeu in favoarea noastra, se produce o intunecare a mintii, iar notiunile fundamentale asupra scopului pentru care existam in aceasta lume se sterg din constiinta. Rezultatul imediat se materializeaza intr-un stil de viata contrar intentiei Creatorului, plin de probleme si de neprevazut, intr-un mod care ne conduce la ingrijorare, disperare si chiar la groaza in fata lucrurilor ce vor veni peste noi si peste pamant. Nimic nu este mai ingrozitor decat o viata traita fara a avea perceptia prezentei divine cu tine si actionand in favoarea ta. 2 2 102 Ce se intampla cand nu facem nimic si asteptam ca lucrurile sa se rezolve de la sine? Cum pot fi evitate extremele? 2 2 103 Daca vom sta intr-o asteptare pasiva, in curand vom constata ca nu mai suntem in stare de nimic, iar viata va trece pe langa noi. Pe de alta parte, daca vom actiona in mod excesiv, fara a ne oferi repaus, in vederea refacerii fortelor si consultarii intentiei divine, atunci vom fi in scurt timp epuizati si chiar viata noastra se va sfarsi in mod prematur. De aceea, trebuie sa imbinam in mod armonios asteptarea si actiunea, oferind ragaz mintii sa intre in legatura cu Dumnezeu pentru a dobandi putere si viziune, dupa care sa ne conectam la realitatile vietii pentru a transpune in practica intentia Creatorului. 2 2 104 De ce este necesar sa punem o limita ingrijorarilor si sa nu aducem in prezent posibilele necazuri din viitor? 2 2 105 Daca nu vom pune o limita ingrijorarilor, ele vor navali peste noi distrugandu-ne pentru inceput bucuria vietii, iar ulterior lichidandu-ne fizic. Cu siguranta ca este grea o viata in care lipseste Dumnezeu, legatura cu Creatorul nostru. Viitorul apartine numai celor care respecta intentia divina si au perceptia prezentei divine impreuna cu noi, actionand in favoarea noastra. 2 2 106 Este acest lucru un act de credinta in Dumnezeu, lasand viitorul in seama Sa? 2 2 107 Credinta in Dumnezeu inseamna prin excelenta sa lasi toate lucrurile, incluzand viitorul, in seama Sa, iar astfel ingrijorarea va disparea cu desavarsire din vietile noastre. 2 2 108 Rugaciune: pentru a nu lasa ingrijorarile cu privire la viitor sa ne cuprinda si pentru a privi mereu la puterea divina care ne-a sustinut si in ziua de astazi pentru a trai. 2 3 1 II. Remedii biblice pentru descurajare 2 3 2 1. Acceptare si intarire 2 3 3 Psalm 51:15-17: “15 Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta. 16 Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot. 17 Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita." 2 3 4 Putem spune ca lui Dumnezeu Îi place sa avem un "duh zdrobit" atunci cand venim inaintea Sa? Cum se intelege aceasta afirmatie? 2 3 5 De modul in care vom intelege expresia "duh zdrobit" depinde invatatura pe care o vom primi citind aceste versete. În acceptiunea obisnuita, prin "duh zdrobit" se face referinta la o anumita atitudine ce trebuie sa o avem atunci cand dorim sa intram in legatura cu Dumnezeu, care se caracterizeaza prin umilinta, adica smerenie, si reverenta, adica recunoasterea nedesavarsirii noastre in raport cu sfintenia lui Dumnezeu. Ca un prim pas in abordarea unei inchinari autentice, "duhul zdrobit" devine o cheie in realizarea legaturii cu Creatorul nostru. 2 3 6 Totusi, de ce David, autorul acestui psalm, foloseste aceasta expresie de "duh zdrobit", pe care o amplifica ulterior prin cuvintele "inima zdrobita si mahnita"? În ce situatie se afla el cand a alcatuit acest psalm? 2 3 7 În cazul lui David, putem spune ca el se afla intr-o situatie cu totul nefericita, in urma comiterii unui pacat teribil prin adulter cu Batseba si crearea circumstantelor favorabile pentru uciderea lui Urie Hititul, sotul acesteia. Asadar, pentru el "duhul zdrobit" si "inima zdrobita si mahnita" descoperea o stare de neputinta si de descurajare in fata unei situatii ce nu putea fi scuzata in vreun fel. David practic nu mai vedea o solutie normala la ceea ce se intampla si restaurarea relatiei cu Dumnezeu depindea doar de bunavointa Celui Prea Înalt. 2 3 8 În ce sens situatia lui David se regaseste in experienta noastra zilnica, atunci cand trecem prin perioade de descurajare si de intristare? 2 3 9 Cu siguranta, ca nu trebuie sa comitem adulter sau sa participam la comiterea unei crime, pentru a ajunge sa ne simtim descurajati si intristati pana acolo incat sa nu mai vedem nici o iesire in raport cu Dumnezeu si cu constiinta noastra. Dar de fapt, orice incalcare a poruncilor divine, a standardului moral bine exprimat prin Decalog, adica Cele zece porunci, conduce la trezirea sentimentului de vinovatie, care conduce imediat la descurajare si intristare, cu scopul de a ne ajuta sa constientizam situatia in care ne aflam. 2 3 10 Se poate spune ca simtamintele de descurajare si de neputinta isi au ca punct de plecare incalcarea poruncilor lui Dumnezeu, care aduc dupa ele constiinta vinovatiei? 2 3 11 Trebuie bine inteles ca descurajarea este doar manifestarea exterioara a unei cauze mult mai profunde, iar asa cum am observat in cazul lui David, constiinta vinovatiei, in urma incalcarii poruncilor divine, a fost cauza "zdrobirii" sufletesti la care face referinta. Practic, David nu mai vedea decat o condamnare de care nu putea sa scape, iar solutia jertfelor ceremoniale nu avea cum sa rezolve situatia in care se gasea. Prin extensie, putem spune ca orice simtamant de descurajare este legat de constiinta vinovatiei si de incalcarea codului moral. 2 3 12 Însa de ce elementele ceremoniale, in genul jertfelor si a arderilor de tot, adica a formelor de religie, nu puteau sa Îi aduca vindecare? De ce spune David ca lui Dumnezeu "nu Îi plac arderile de tot"? 2 3 13 Niciodata indeplinirea unui ritual religios nu va putea sa indeparteze constiinta vinovatiei, care se afla undeva in adancul sufletului nostru, iar acest lucru este clar exprimat de catre David. Avem nevoie de o curatire interioara, pe care numai Dumnezeu o poate realiza prin acordarea iertarii Sale. Formele de religie nu pot decat sa contureze anumite adevaruri spirituale, dar ele nu vor putea lua locul elementului spiritual, care tine de relatia noastra personala cu Dumnezeu si de tot ceea ce Domnul realizeaza in favoarea noastra. Sa nu comitem greseala fariseilor, care orbiti de forma nu mai distingeau continutul inchinarii. Astfel, intelegem ca lui Dumnezeu "nu Îi plac arderile de tot", cand prin intermediul lor dorim sa obtinem eliberare si nu prin relatia pe care trebuie sa o avem in permanenta cu El pentru a primi iertarea Sa. 2 3 14 Dar ce se poate spune despre oamenii care sunt apasati de descurajare, fara ca acest lucru sa se datoreze lor? Ne gandim la persoane care au suferit diferite forme de abuz sau se afla in circumstante defavorabile? 2 3 15 Pentru o astfel de situatie exista versete biblice mult mai explicite, dar pe de alta parte situatia lui David nu se aplica doar celor care comit astfel de lucruri rele, ce sunt evidente chiar si din punct de vedere penal. De fapt situatia lui David se extinde asupra tuturor oamenilor, fiindca in mod esential, orice om este vinovat inaintea lui Dumnezeu si prin urmare are nevoie de iertarea Sa. În cazul persoanelor care sufera in urma abuzului comis asupra lor, putem aplica expresia "Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita", adica Dumnezeu nu va fi nepasator cu privire la orice persoana care se afla in dificultate si cauta ajutorul Sau. Aici avem de-a face de fapt cu un principiu general ce se aplica oricarui om, indiferent de situatie. 2 3 16 Ce invatatura practica ar putea avea astfel de persoane, urmand invatatura oferita de aceste cuvinte scrise de David? 2 3 17 Orice forma de abuz comis asupra unei persoane, reprezinta o incalcarea a codului moral exprimat de catre Dumnezeu. De aceea, fara o pocainta temeinica, nici un om care abuzeaza de semenul sau, nu va putea sa scape de condamnarea divina, ce se va vedea in final la judecata. Pe de alta parte, cei care sunt victime a unor forme de abuz, trebuie sa inteleaga ca Dumnezeu intelege situatia in care se gasesc si va oferi suport pentru restabilirea unor astfel de persoane. Însa cel mai greu pentru cel care sufera un abuz, este de a-si redobandi respectul de sine si sa treaca peste resentimente, lucruri pe care le vom aborda intr-o ocazie viitoare. 2 3 18 Revenind la textul biblic, de ce David cere sa "i se deschida buzele", astfel ca "gura sa sa vesteasca lauda" lui Dumnezeu? La ce se refera aceasta lauda si cum se leaga de starea de descurajare in care se gasea? 2 3 19 Pentru noi poate parea relativ simpla situatia descrisa de David, fara a discerne un motiv de descurajare, dar sa nu uitam ca de indata ce se comite o fapta rea, Cel rau vine asupra noastra si incearca prin dovezi evidente sa ne induca o stare de neputinta si de descurajare, astfel ca noi sa nu mai venim inaintea lui Dumnezeu. El ne sopteste ca suntem prea pacatosi, ca problema noastra este prea mare, si mai ales ca lui Dumnezeu nu Îi pasa de noi. Nu cunoastem cu totii aceste sugestii ce vin deseori asupra noastra, generand dificultati aparent de netrecut? Ei bine, David se afla in mijlocul unor astfel de framantari, ce il aduceau in pragul disperarii, insa el a continuat sa se prinda de fagaduintele iertarii divine. Dar deodata el nu s-a mai vazut in stare sa mai exprime lauda lui Dumnezeu, ci doar sa vorbeasca despre situatia sa nefericita si lipsita de speranta, cel putin din perspectiva omeneasca. David dorea ca relatia sa cu Dumnezeu sa fie restabilita, sa primeasca intarire si certitudinea acceptarii inaintea lui Dumnezeu. 2 3 20 Se poate spune ca lauda lui Dumnezeu se constituie ca exprimarea cea mai potrivita atunci cand primim iertarea divina prin certitudinea acceptarii inaintea Sa? 2 3 21 Cand vedem adancimea circumstantelor ce ne separa de Dumnezeu si adancul vinovatiei in care ne aflam, atunci cu siguranta ca nu putem spune decat sa suntem pierduti, iar descurajarea ne invaluie. Însa daca ne ridicam cugetul catre ceruri, vom distinge prin intermediul Cuvantului divin iertarea ce ne este oferita, deopotriva prin acceptare si intarire, astfel incat sa iesim dintr-o astfel de situatie. De indata ce ajungem la o astfel de convingere, lauda incepe sa se exprime in mod natural, spontan din suflet. Cum sa nu lauzi pe Dumnezeu pentru bunatatea Sa de a ne scoate din mlastina neputintei si agoniei lipsite de speranta? 2 3 22 Dar ce se intampla, daca atunci cand realizam iubirea lui Dumnezeu in favoarea noastra, totusi nu ajungem sa-L laudam pe Creatorul nostru si sa ne exprimam recunostinta? 2 3 23 Prin lauda nu inteleg doar exprimarea de cuvinte, care sunt dealtfel necesare, ci ma refer in primul rand la o atitudine de recunostinta care ar trebui sa caracterizeze viata oricarui om care are perceptia harului ce ne-a fost acordat prin iertarea vinovatiei. Problema este ca oamenii nu sunt de regula constienti cat sunt de vinovati inaintea lui Dumnezeu si de aceea religia lor este superficiala, axata doar pe forme, iar exprimarea laudei se realizeaza doar la nivel exterior. Sa ai viziunea iubirii lui Dumnezeu, asa cum este clar prezentata in Sfintele Scripturi si in viata de zi cu zi, si totusi sa nu cultivi o atitudine de lauda la adresa Creatorului, nu va avea drept rezultat decat o lucrare de suprafata, ce nu va conduce la rezolvarea situatiei in care te afli la un moment dat. 2 3 24 Asadar, care este o metoda sigura de a depasi simtamintele de descurajare ce vin asupra noastra atat de des? 2 3 25 Solutia conturata de catre David pentru orice "inima zdrobita si mahnita" consta in a veni inaintea lui Dumnezeu, avand convingerea ca El ne primeste, ca ne accepta asa cum suntem, ca ne intelege, ne imbarbateaza si intervine in favoarea noastra, acordandu-ne harul Sau, iertarea Sa. Ca urmare a unei astfel de experiente spirituale, ajungem sa cultivam o atitudine de lauda a lui Dumnezeu, pentru ceea ce El este si deopotriva pentru ceea ce El a facut pentru noi. Putem spune ca niciodata un om care nutreste mereu o atitudine de lauda, nu va putea fi doborat de mahnire sau descurajare, fiindca puterea divina va fi impreuna cu el neincetat, oferindu-i calauzire ori de cate ori Cel Rau va incerca sa il doboare in vreun fel. Doar astfel se poate dobandi biruinta! 2 3 26 Rugaciune: pentru a invinge orice fel de descurajare si de neputinta prin constientizarea iertarii divine si prin cultivarea unei atitudini de lauda continua a lui Dumnezeu. 2 3 27 2. Încurajare si inviorare 2 3 28 Isaia 53:15 "Caci asa vorbeste Cel Preainalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant. Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite, si sa imbarbatez inimile zdrobite." 2 3 29 Ce inseamna ca Dumnezeu locuieste in locuri inalte si in sfintenie? Cum putem intelege astfel de notiuni? 2 3 30 Nu este simplu sa intelegi realitatile vesnice daca nu primesti un ajutor special prin intermediul Duhului Sfant. Multi oameni au incercat de-a lungul timpului sa se gandeasca la ceea ce exista in ceruri, iar altii la modul in care se manifesta Dumnezeu. Cu toate acestea, in afara unor lucrari cu un caracter literar si eventual fantastic, nu s-a putut da un raspuns clar cu privire la realitatile ceresti la care face referinta Sfanta Scriptura. De aceea, trebuie sa abordam astfel de notiuni dintr-o perspectiva spirituala, bazata pe studiul Cuvantului lui Dumnezeu. Astfel, locuirea in locuri inalte si in sfintenie se refera in primul rand la desavarsirea Creatorului in ce priveste puterea pe care o detine si caracterul Sau moral de exceptie. 2 3 31 Asadar, "locurile inalte" din acest verset se refera la un standard moral de exceptie, desavarsit? 2 3 32 Fara a ignora aspectele ce tin de puterea infinita, totusi, ceea ce caracterizeaza in mod deosebit pe Dumnezeu este tocmai aspectul moral, ce intrece orice imaginatie, mergand pana la nivelul absolut. Dumnezeu este desavarsit in ce priveste inzestrarea morala, iar standardul Sau este mai presus decat tot ceea ce exista sau ar putea exista. De aceea, El este modelul nostru pentru intreaga eternitate, fapt pentru care atitudinea noastra trebuie sa fie atat de reverenta, de respect si adorare, dar si aceea a unui ucenic, sau a unui fiu, doritor sa invete cat mai mult de la maestrul, sau parintele sau. Locurile inalte ale existentei lui Dumnezeu nu se refera, asadar, doar la pozitionarea scaunului Sau de domnie, undeva in ceruri, ci in primul rand la inaltimea morala a Creatorului universului, la care suntem chemati sa privim si sa fim transformati dupa chipul Sau. 2 3 33 Daca asa stau lucrurile, de ce oamenii tind sa-L ignore pe Dumnezeu in vietile lor si sa investeasca timp si energie in cunoasterea altor lucruri, poate utile, dar care nu suporta comparatie cu trairea unei relatii vii cu Creatorul nostru? 2 3 34 Necunoasterea de Dumnezeu si ignoranta evidenta asupra cerintelor Sale decurg in mod logic dintr-o atitudine gresita, care ne conduce la investirea energiei si a timpului in lucruri mult inferioare, care nu pot oferi o satisfactie durabila. Noi am fost creati pentru a fi intr-o stransa legatura cu Dumnezeu, si de aceea nu vom fi cu adevarat fericiti daca Îl vom ignora in vietile noastre. Tendinta de a uita partea spirituala isi are izvorul din faptul ca omul a cazut sub o influenta malefica, rea, care il trage spre groapa abisului si condamnarii. Daca ne vom lasa in voia acesteia, in cele din urma vom ajunge sa fim pierduti, chiar daca viata noastra ar fi putut fi o continua ascensiune catre "locurile inalte" despre care vorbeste acest verset. 2 3 35 Dar daca Dumnezeu se manifesta prin sfintenie si in locuri inalte, cum ramane cu noi, care ne aflam atat de departe de El? Ce inseamna ca "El este alaturi de omul zdrobit si smerit"? 2 3 36 Este paradoxal, dar atunci cand atitudinea noastra se caracterizeaza prin inaltare de sine, Dumnezeu nu va putea sa ni se descopere si sa ne aduca vindecare. Înviorarea este doar pentru cei care isi simt "saracia spirituala", in timp ce persoanele care cred "ca nu duc lipsa de nimic" nu au cum sa aiba perceptia corecta asupra sfinteniei lui Dumnezeu si a ofertei Sale de a veni alaturi de noi. Atitudinea pe care o manifestam in viata de zi cu zi ne va conduce fie la intalnirea cu Dumnezeu, fie la abisul caderii din care nu mai exista posibilitatea de intoarcere. De aceea, trebuie sa luam aminte asupra valorilor pe care le promovam in vietile noastre, cat timp existenta noastra continua sa fie ingaduita pe acest pamant. 2 3 37 Sa intelegem ca lui Dumnezeu Îi face placere sa se coboare la nivelul nostru si sa vina alaturi de cei care in mod deosebit trec prin necazuri, suferinte si descurajari de tot felul? 2 3 38 Scoala vietii pe care o traim pe pamant include lectii importante ce se invata trecand prin necazuri, suferinte si descurajari de tot felul, care ne conduc in cele din urma la acea zdrobire interioara ce face cu putinta intalnirea cu un Creator infinit in ce priveste bunatatea, sfintenia, compasiunea si puterea. Atunci cand trecem prin astfel de situatii critice, cand se pare ca nu mai exista nici un fel de solutie pentru noi, daca ne vom aduce aminte de faptul ca Dumnezeu coboara alaturi de cei ce sunt incercati, asa cum afirma acest verset, atunci vom intra intr-o experienta de inaltare spirituala extraordinara, care ne va aduce o bucurie deosebita, chiar in mijlocul incercarii. 2 3 39 Pare tulburatoare aceasta afirmatie, dar este posibil sa avem "bucurie in mijlocul incercarilor", sa avem "inaltare spirituala" atunci cand suntem asaltati de intuneric si descurajare? 2 3 40 Putem aveam bucurie in mijlocul unei vieti lipsita de griji, si acest lucru este bun, dar deopotriva putem sa experimentam fericirea chiar si in mijlocul incercarilor, sa atingem acel standard de care vorbea apostolul Pavel in epistolele sale, dar cu conditia de a veni in contact cu Dumnezeu. Nu este vorba de un efort special de a ne inalta noi la Dumnezeu, ci de a trai realitatea faptului ca El vine in intampinarea noastra chiar in mijlocul incercarii sau a descurajarii ce are tendinta sa ne cuprinda sufletul pentru a ne arunca in abisul distrugerii finale. Daca in astfel de momente ne-am prinde de fagaduintele divine, atunci ceea ce este intuneric s-ar lumina de slava prezentei Celui desavarsit in sfintenie. Desi locuieste in locuri inalte, Creatorului nostru Îi place sa vina si sa locuiasca impreuna cu toti cei care sunt cuprinsi de descurajare, slabiciune, teama sau de ingrijorari de tot felul. 2 3 41 Nu este totusi paradoxal, ca Dumnezeu sa locuiasca in ceruri, dar pe de alta parte sa vina alaturi de noi? Cum se poate realiza acest lucru? 2 3 42 Cand Domnul Isus se pregatea sa se inalte la ceruri, El ne-a spus ca nu ne va lasa singuri, fiindca Cineva asemenea Lui avea sa vina alaturi de cei credinciosi si sa ramana pana la sfarsitul veacurilor. Bineinteles, era vorba despre venirea Duhului Sfant, care realizeaza acest lucru extraordinar, astfel ca desi Hristos este inaltat in "locurile inalte din ceruri", El continua sa fie prezent in "locurile de jos ale pamantului". Iar un prim aspect care da marturie asupra acestei realitati este acela al inviorarii celor ce exercita credinta in Dumnezeu si in fagaduintele Sale. 2 3 43 Asadar, ce remedii practice ne sunt oferite de catre Sfintele Scripturi cu privire la invingerea descurajarilor si dezamagirilor ce ne asalteaza la fiecare pas? 2 3 44 Studiind acest verset, intelegem ca Dumnezeu este prezent cu fiecare om care experimenteaza descurajari sau dezamagiri de tot felul, care il aduc la nivelul experientei "zdrobirii", adica aproape de cel al distrugerii. De aceea, cand trecem prin diferite experiente nefericite, unele aflate la limita a ceea ce putem sa suportam, sa ne aducem aminte ca Dumnezeu a promis ca va veni alaturi de noi in mijlocul incercarii si ne va aduce inviorare, astfel incat sa fim biruitori. În consecinta, ceea ce aparent era spre distrugerea noastra va deveni ocazia unei experiente spirituale extraordinare, ce ne va pregati pentru inaltarea noastra la ceruri, la a doua venire a lui Hristos. 2 3 45 Prin urmare, exista posibilitatea de a fi inaltati din punct de vedere spiritual, atunci cand avem de-a face cu incercari de tot felul? 2 3 46 Atunci cand suntem incercati, se deschid in principiu doua posibilitati ce ne vor conduce in directii opuse. Pe de o parte, putem cadea in abisul disperarii, fapt care ne va adanci in problema cu care ne confruntam, sau putem sa experimentam intalnirea cu Dumnezeu in mijlocul incercarii, fapt care ne va inalta spiritual, ca proiectie a inaltarii finale la a doua venire a lui Hristos. Practic, doua realitati se vor proiecta cu putere ca urmare a incercarii: cea a nimicirii finale si cea a inaltarii de la sfarsitul istoriei. Culorile primei realitati vor fi sumbre, intunecate, iar ale celei de-a doua vor fi stralucitoare, luminoase. Ceea ce va face diferenta va fi credinta noastra in Dumnezeu si in Cuvantul Sau, care ne spune ca El va veni alaturi de noi. 2 3 47 Dar uneori incercarile vin din cauza unor alegeri gresite pe care le-am facut. Mai putem avea speranta in astfel de situatii? 2 3 48 Uneori putem fi zdrobiti din cauza altor persoane, care au adus necazuri asupra noastra, dar alteori alegerile noastre ne-au condus in situatii teribile, din care nu mai exista scapare. Cu toate ca putem ajunge la experienta "zdrobirii" venind din diferite directii, totusi fagaduinta este valabila si pentru cei care au facut alegeri gresite, ce au avut urmari nefericite. Asemenea fiului risipitor, care a fost primit de catre tatal sau, Dumnezeu nu respinge pe nici un om care cauta ajutorul Sau, chiar daca situatia defavorabila in care se afla i se datoreaza. Raspunsul este clar: Dumnezeu va veni alaturi de orice om care este "smerit si zdrobit" prin felurite incercari, astfel ca nu trebuie sa hranim nici un fel de descurajare ce se va proiecta asupra vietii noastre. 2 3 49 Ce anume va declansa acest proces de vindecare spirituala pentru cei asaltati de descurajare? 2 3 50 Declansarea procesului de vindecare presupune schimbarea atitudinii interioare, care daca este de inaltare de sine trebuie sa se preschimbe in modestie sau smerenie. În acelasi timp, trebuie sa manifestam credinta ca Dumnezeu Îsi tine cuvantul si va veni alaturi de noi atunci cand unim "smerenia" cu "zdrobirea sufleteasca". În acest mod, vom dobandi o experienta de inaltare interioara extraordinara, care va conduce la primirea puterii de a face fata cu succes incercarii. Astfel, descurajarea se va desprinde de noi, fiindca ea nu poate locui in sufletul unui om, care traieste experienta intalnirii cu Dumnezeu, prin credinta in ceea ce El a promis. Iar ceea ce cuvintele nu pot descrie, se va intampla cu o astfel de persoana, in sensul ca inviorarea divina o va ridica deasupra dificultatilor, problemelor sau necazurilor din aceasta lume, pentru a primi puterea de a face fata si de a se pregati pentru marea inaltare de la sfarsitul istoriei acestui pamant. 2 3 51 Rugaciune: pentru primirea inviorarii lui Dumnezeu indiferent de vreme, atat in momentele de prosperitate, cat si in clipele de incercare. Si fie ca acest dar spiritual al inviorarii sa inlature orice umbra de descurajare, ce ar incerca sa ne impresoare. 2 3 52 3. Compasiune si mantuire 2 3 53 Psalm 34:17-19 "17 Cand striga cei fara prihana, Domnul aude, si-i scapa din toate necazurile lor. 18 Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit. 19 De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana, dar Domnul il scapa totdeauna din ea." 2 3 54 În ce sens "Domnul este aproape de cei cu inima infranta"? Este necesar sa trecem prin momente dificile pentru a putea fi aproape de Dumnezeu? 2 3 55 Cu siguranta ca nu este necesar sa trecem prin momente dificile pentru a fi aproape de Dumnezeu, dar de cele mai multe ori in clipele de prosperitate avem tendinta de a uita de Creatorul nostru. De aceea, singura sansa de a mai intra in relatie cu Dumnezeu mai ramane aceea de a trece prin momente de tensiune si de nesiguranta, care intr-o forma sau alta ne silesc sa ne apropiem de Salvatorul nostru. În acest sens, expresia "Domnul este aproape de cei cu inima infranta" prinde contur, iar noi ajungem in final sa intram in relatie cu Creatorul nostru. 2 3 56 Sa intelegem ca una dintre principalele cauze pentru care putem trece prin incercari rezulta din faptul ca noi nu avem in mod normal dorinta de a intra in legatura cu Dumnezeu? 2 3 57 Daca nu ar exista aceasta tendinta "naturala", ca sa ii spun astfel, de a-L ignora pe Dumnezeu, atunci chipul acestei lumi ar fi cu totul altul. O multime de probleme ce ne asalteaza din toate partile, si la care nu gasim rezolvare, nici macar nu ar mai exista. Faptul ca omul nu tine seama de Creatorul Sau, de Cel care ne este Dumnezeu si Tata ceresc, conduce la adancirea in neputinta si ignoranta, cu rezultate nefaste pentru toti. Daca aceasta lume s-ar intoarce la Creatorul ei, atunci am putea sa ne bucuram de binecuvantari la care nici nu ne putem gandi in clipa de fata, ce intrec si cea mai avansata imaginatie. De aceea, multe dintre incercarile noastre sunt datorate ignorarii lui Dumnezeu si deopotriva neglijarii cerintelor Sale sfinte. 2 3 58 Putem spune ca descurajarea ce ne impresoara in multe ocazii, conducandu-ne la conditia de "duh zdrobit", ar putea fi depasita daca am restabili relatia cu Dumnezeu? 2 3 59 Conceptul biblic al vindecarii spirituale se refera prin excelenta la restabilirea relatiei cu Dumnezeu, ca prima etapa in redobandirea demnitatii si puterii cu care am fost inzestrati la inceputuri de catre Creatorul nostru. Orice forma de descurajare pe care o experimentam in decursul vietii, deriva din incercarea nefireasca si cu totul irationala de a-L ignora pe Dumnezeu, de a nu tine seama de El si de ceea ce ni se comunica prin intermediul Sfintelor Scripturi. Daca insa am avea o relatie vie cu Dumnezeu, deschisa, sincera si plina de bucurie, atunci nici un fel de lucru nu ne-ar mai putea arunca in mlastina gandurilor negre si a descurajarii. Practic, am experimenta o vindecare pornind de la izvoarele vietii, o curatire deplina a motivatiilor ascunse ale inimii, cu rezultate vizibile asupra intregii existente din aceasta lume. 2 3 60 Dar in versetele pe care le-am citit sta scris ca Domnul aude atunci "cand striga cel fara de prihana". Putem intelege ca daca nu suntem "fara de prihana", Dumnezeu nu ne va raspunde? 2 3 61 Conditia de baza pentru a primi raspuns de la Dumnezeu este exprimata prin cuvintele Mantuitorului "cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide", precum si "cautati si veti gasi". Fundamental este ca noi sa cautam, sa cerem si sa batem, adica sa venim inaintea Creatorului nostru si sa-L rugam sa intervina in vietile noastre, sa ne vindece si sa ne scape din imprejurarile dificile in care ne gasim. Pe de alta parte prin expresia "cel fara de prihana" se contureaza o anumita conditie la care trebuie sa ajungem pentru a putea experimenta eliberarea "din toate necazurile". 2 3 62 Înseamna ca noi putem experimenta doar o eliberare partiala, atunci cand nu ajungem in conditia de a fi "fara prihana"? 2 3 63 Îndurarea lui Dumnezeu merge mai departe decat putem sa ne imaginam, astfel ca El asculta si pe cei care in mod clar traiesc in neascultare, insa atunci cand trec prin momente dificile incep sa strige catre Creatorul universului. Asa au stat lucrurile si in vechime, cand Dumnezeu elibera pe poporul Sau cand striga catre El, desi aceasta intoarcere era doar de moment si de multe ori nu din toata inima. Ratiunea unei astfel de interventii se datora faptului ca lui Dumnezeu Îi era mila de durerile si necazurile pe care singuri si le provocau. De aceea, El intervine si ofera salvare chiar si celor care ignora in totalitate cerintele Sale, acest lucru fiind bine exprimat prin cuvintele "Domnul face ca ploaia din ceruri sa vina deopotriva si peste cei buni si peste cei rai". 2 3 64 Pe de alta parte, exista posibilitatea de experimenta o eliberare deplina, atingerea unei conditii in care Dumnezeu ne va salva "din toate necazurile"? 2 3 65 Sincer vorbind, necazul cel mai mare este ca intr-o zi viata se va sfarsi, iar dupa aceea vom ajunge la o judecata la care vom fi condamnati si executati. Ce poate fi mai rau decat aceasta? Oricat de mari ar fi necazurile, nimic nu se compara cu aceasta situatie teribila care ii asteapta pe toti cei care nu vor ajunge la conditia de a fi "fara prihana". Eliberarea partiala de dificultati si probleme, de care avem parte de-a lungul acestei vieti in baza providentei divine, nu este suficienta in a ne scapa de nenorocirea ce ne asteapta la capatul unei vieti straine de Dumnezeu. Însa posibilitatea de a experimenta o eliberare deplina sta inaintea noastra in baza lucrarii de mantuire realizata in si prin Isus Hristos. 2 3 66 Cum putem ajunge sa fim "fara prihana", astfel incat sa experimentam o eliberare totala de condamnarea ce va fi pronuntata asupra tuturor celor care L-au ignorat pe Dumnezeu in decursul vietilor lor? 2 3 67 Conditia de a fi "fara prihana" nu reprezinta un ideal la care nu se poate ajunge, o realitate imposibil de atins, fiindca daca asa stau lucrurile, atunci Cuvantul lui Dumnezeu ar fi eronat in cerintele sale. Vestea cea buna sta in faptul ca prin intermediul jertfei lui Isus Hristos, intreaga condamnare a celor pacatosi a fost executata, astfel ca pentru orice om care are credinta in Fiul lui Dumnezeu se deschide posibilitatea de a trai o noua viata, prin intermediul Duhului Sfant. Noi putem fi "fara prihana" prin faptul ca greselile ne sunt iertate prin intermediul acestei jertfe, iar ca urmare a acesteia, prin credinta, intram intr-o relatie vie cu Dumnezeul nostru. Astfel ca aceasta conditie de a fi fara prihana ne este atribuita, chiar daca nu am contribuit in vreun fel la realizarea acesteia. 2 3 68 Totusi, sunt multe persoane care spun ca au credinta in Dumnezeu si in ceea ce a facut Isus Hristos pentru noi, insa vietile lor nu marturisesc despre o transformare profunda a experientei zilnice. Cum se poate intelege acest lucru? 2 3 69 Doar simpla credinta in Dumnezeu si in jertfa lui Hristos nu este suficienta in a ne oferi mantuirea, daca acest lucru nu ne va conduce la schimbarea vietii in baza unei relatii vii cu Creatorul nostru. "O cetate aflata pe un munte nu poate fi ascunsa", tot astfel o credinta autentica va aduce un rod vizibil, lucru ce nu va putea fi pus la indoiala. Viata unui om care are credinta in Dumnezeu va da marturie cu privire la faptul ca un principiu superior este adaugat, rezultatele fiind vizibile in cel mai deplin sens al cuvantului. Pe de alta parte, o credinta ce se rezuma doar la primirea unui crez sau doar la o acceptare la nivelul mintii, nu va putea conduce la primirea plinatatii binecuvantarii lui Dumnezeu, caracterizata printr-o deplina ascultare de poruncile divine. 2 3 70 Putem spune ca nu exista o vindecare spirituala autentica, care sa nu se exprime prin respectarea poruncilor divine? 2 3 71 Doar o credinta cu vorba, dar care nu se traduce prin ascultarea de vointa lui Dumnezeu, prin respectarea poruncilor Sale, nu ne va fi de mare folos, fiindca nu ne va conduce la o vindecare spirituala deplina. Noi trebuie sa dorim sa experimentam plinatatea primirii binecuvantarilor divine, care ne vor conduce la un standard spiritual si moral cu totul de exceptie. Nu trebuie sa ne multumim doar cu interventia providentiala a lui Dumnezeu, in timp ce vietile noastre raman straine de legatura cu Creatorul nostru. În acelasi timp, o legatura superficiala, sau doar la vreme de nevoie, in timp va conduce doar la o religie lipsita de o valoare spirituala autentica, sfarsind in fariseism si necredinta. 2 3 72 În consecinta, ce trebuie sa facem pentru a avea parte de compasiunea si mantuirea lui Dumnezeu indiferent de vreme? 2 3 73 Raspunsul furnizat de versetele pe care le-am citit este relativ simplu exprimat prin faptul ca trebuie sa primim conditia de a fi "fara de prihana", in baza jertfei si lucrarii lui Isus Hristos. Acest lucru ne va conduce la o relatie vie cu Dumnezeu si la primirea plinatatii binecuvantarilor Sale. Rezultatul imediat va fi eliberarea din toate problemele in care ne-am putea afla, dintre care cea mai mare este cea a condamnarii la judecata finala. Acest lucru nu este arbitrar, fiindca niciodata nu poate fi experimentata compasiunea si eliberarea in afara unei relatii vii cu Creatorul nostru. 2 3 74 Prin urmare, ce invatatura practica putem avea pentru a invinge descurajarile cu care suntem asaltati in multe chipuri? 2 3 75 Învingerea descurajarii presupune primirea conditiei de "fara prihana" din partea lui Dumnezeu si eliberarea de condamnarea care sta asupra noastra, din cauza pacatului. De indata ce este rezolvata aceasta problema existentiala, toate celelalte lucruri isi vor gasi solutia, fiindca mila, indurarea, compasiunea si prezenta divina se vor manifesta asupra vietilor noastre, din cauza ca am ajuns sa fim intr-o relatie deschisa, directa si salvatoare cu Dumnezeu. Cand spun acest lucru, nu ma refer doar la exprimari religioase, in genul studiului, rugaciunii si frecventarea serviciilor de inchinare, ci in primul rand inteleg ca in interiorul sufletului s-a realizat o schimbare fundamentala, incat tot ceea ce este in noi striga cu dor si iubire dupa Creatorul nostru, asteptand cu nerabdare ziua in care vom fi inaltati la ceruri, la a doua venire a lui Hristos. Astfel, asteptarea revenirii Sale va deveni un factor activ in determinarea noastra pentru a merge pana la capat pe drumul mantuirii. Iar descurajarea nu isi va mai gasi loc in inima pentru a ne mai distruge bucuria vietii. 2 3 76 Rugaciune: pentru primirea conditiei de "fara prihana" in baza jertfei si lucrarii Domnului Isus Hristos si deopotriva pentru experimentarea eliberarii depline de sub condamnare, precum si din orice lucru ce ne apasa sufletul, distrugand bucuria vietii. 2 3 77 4. Vesti bune, vindecare, eliberare si mangaiere 2 3 78 Isaia 61:1-3 "1 Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi izbavirea; 2 sa vestesc un an de indurare al Domnului, si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru; sa mangai pe toti cei intristati; 3 sa dau celor intristati din Sion, sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh mahnit, ca sa fie numiti terebinti ai neprihanirii, un sad al Domnului, ca sa slujeasca spre slava Lui." 2 3 79 De ce este amintita vindecarea celor cu inima zdrobita intre lucrarile pe care avea sa le realizeze Fiul lui Dumnezeu? 2 3 80 Nimic nu este mai nociv in a ne impiedica sa venim la Dumnezeu decat simtamantul descurajarii, al neputintei de a mai putea sa crezi ca Scriptura afirma lucruri adevarate in ceea ce te priveste. "Inima zdrobita" poate insemna deopotriva si reactia de deznadejde in fata unei realitati potrivnice pe care nu o poti controla, dar care se ridica impotriva ta la fiecare pas. Tocmai de aceea, lucrarea de refacere presupune in primul rand depasirea acestui obstacol interior, ce ne cauzeaza atat de multe probleme. 2 3 81 În acest sens, ce remedii ne sunt oferite pentru a depasi starile de descurajare si de neputinta? 2 3 82 Daca vom citi cu atentie aceste versete, vom observa o similitudine intre mai multe categorii de persoane amintite ca obiect al lucrarii Mantuitorului. Astfel distingem pe "cei nenorociti", pe "cei cu inima zdrobita", pe robi si nu in ultimul rand pe "cei intristati". Prin urmare, putem spune ca avem o redare din mai multe perspective a celor care sunt apasati de realitatile vitrege ale lumii in care traim, de cei care nu mai au perspectiva rezolvarii situatiilor in care se gasesc. Astfel, putem spune ca exista o corespondenta clara intre aceste categorii si deopotriva o legatura evidenta intre remediile ce le sunt oferite in genul "vestilor bune", vindecarii, eliberarii si mangaierii. 2 3 83 Cum pot "vestile bune" sa fie un remediu pentru persoanele care trec prin situatii dificile de descurajare si neputinta? 2 3 84 Expresia "vesti bune" se refera la continutul unui anumit mesaj pozitiv, destinat incurajarii si redarii atitudinii de speranta in faptul ca Dumnezeu intervine pentru a ne oferi vindecare si rezolvarea situatiilor defavorabile in care ne putem afla vreodata. Daca vom privi la secventa remediilor oferite in cadrul lucrarii de mantuire, primul pas este cel de a aduce din nou speranta in inimile oamenilor. Trebuie bine inteles ca nu vom putea avea parte de vindecare, daca nu ne vom schimba atitudinea in sensul manifestarii credintei in Cuvantul lui Dumnezeu si in lucrarea Sa de mantuire. Tocmai de aceea, in cursul vietii Sale de pe acest pamant Domnul Hristos a investit mult efort in a prezenta mesajul pozitiv al mantuirii, avand drept scop cultivarea credintei in Dumnezeu si in planul de restaurare a oamenilor acestei lumi. 2 3 85 Putem spune ca un prim factor in depasirea simtamintelor de descurajare consta in exercitarea credintei in legatura cu fagaduintele divine? 2 3 86 În acest punct, avem de-a face cu un remediu ce ne sta la indemana, ori de cate ori suntem confruntati cu situatii ce ne imping spre deznadejde si descurajare, si anume ca putem sa identificam fagaduintele divine din cadrul Sfintelor Scripturi, aflate in legatura cu planul de mantuire, pe care le vom putea invoca prin rugaciune de la Dumnezeu pentru remedierea situatiilor dificile cu care ne confruntam. Prin exercitarea credintei asupra implinirii acestor fagaduinte in dreptul nostru, vom face primul pas in depasirea situatiilor negative ce vin asupra noastra. 2 3 87 Dar cineva ar putea spune, ca desi a identificat astfel de fagaduinte, si desi s-a rugat pentru implinirea lor, totusi nu s-a intamplat nimic. Care ar fi cauza unei astfel de situatii? 2 3 88 Daca vom cerceta cu atentie versetele pe care le studiem in clipa de fata, vom vedea ca scopul principal al lucrarii lui Hristos consta, pentru timpul de fata, in a ne oferi vindecarea spirituala de care avem nevoie pentru a intra in imparatia cerurilor. De aceea, trebuie bine inteles, ca invocarea fagaduintelor divine are drept principal obiectiv cel al experimentarii unei astfel de vindecari. Chiar si iudeii din acele timpuri, care asteptau o rezolvare concreta a situatiei de robie in care se aflau, au fost dezamagiti de vindecarea spirituala ce le era oferita de Hristos. Prin urmare, s-ar putea ca realitatea ostila sa nu fie modificata, dar cu siguranta ceva se va schimba in interiorul nostru, astfel incat sa facem fata cu succes incercarilor cu care avem de-a face. 2 3 89 Întelegem asadar, ca vindecarea spirituala se refera nu neaparat la situatiile defavorabile in care ne putem afla, ci mai degraba la capacitatea noastra de a face fata cu succes, avand drept perspectiva intrarea in Împaratia cerurilor? 2 3 90 Poate parea descurajator pentru multe persoane faptul ca in timpul de fata accentul este pus pe vindecarea spirituala, desi realitatea din jurul nostru marturiseste despre o puternica lucrare a providentei si in ce priveste vindecarea fizica. Cu toate acestea, sa ne gandim ca daca vom avea parte de aceasta vindecare, atunci intrarea in Împaratia cerurilor este sigura, asa cum a fost promis de catre Dumnezeu. Prin urmare, de multe ori, prin exercitarea credintei in fagaduintele divine, vom primi putere pentru a face fata cu succes problemelor pe care le avem si sa experimentam o intarire interioara formidabila. 2 3 91 Am discutat despre rolul "vestilor bune", adica al fagaduintelor divine, care prin intermediul exercitarii credintei ne conduc la vindecare spirituala. Ce se poate spune despre celelalte remedii amintite in aceste versete? 2 3 92 Urmatorul remediu se refera la eliberarea din robie, ceea ce pentru o persoana aflata in dificultate si asaltata de descurajare poate insemna o situatie in care se afla la dispozitia unor circumstante potrivnice, asupra carora nu are nici un fel de control. Elementul definitoriu al starii de rob consta in neputinta de a influenta lucrurile, o ramanere la dispozitia imprejurarilor nefavorabile sau a unor persoane rauvoitoare. Conditia de robie este evidenta daca privim la scara istoriei tot ce s-a intamplat de la caderea in pacat a lui Adam si a Evei. Eliberarea din robia Celui Rau, si aici includem orice forma de rau pe care am putea sa o intalnim in viata, presupune actiunea unui factor supranatural, eliberator, ce realizeaza acest lucru. 2 3 93 Ce "eliberari" putem experimenta prin actiunea Duhului Sfant, ca urmare a exercitarii credintei in fagaduintele divine? 2 3 94 Prin intermediul Duhului Sfant, stapanul interiorului nostru si a intregii vieti, devine Dumnezeu, iar vechii stapani sunt aruncati afara unul dupa altul. Astfel de stapani se pot referi la atitudini negative, simtaminte rele, obiceiuri vatamatoare, ganduri necurate, fapte de rusine, sau altele in felul acesta, ce ne tineau robi in practicarea pacatului, adica la dispozitia Celui Rau. Daca vom privi doar la simtamantul de descurajare, prin puterea sa nefasta acesta paralizeaza si cele mai bune eforturi in dobandirea unei vieti curate si pline de bucurie. Nu exista fericire cand te afli sub stapanirea unor astfel de demoni, care isi gasesc placerea in a-ti face viata un calvar si a te impinge iarasi si iarasi in lucruri rele. 2 3 95 Se poate spune ca simtamintele de descurajare se afla in legatura si cu o anumita imagine de sine degradata prin practici rele, injositoare? 2 3 96 Practicile rele, adica viciile, alimenteaza cele mai teribile simtaminte de descurajare si de neputinta, degradand in cel mai inalt grad imaginea de sine si respectul de sine pe care ar trebui sa le avem, prin faptul ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu. De aceea, eliberarea oferita de catre Hristos, presupune in primul rand restaurarea demnitatii personale, redarea echilibrului interior si a stapanirii de sine, lucruri cu mult mai de valoare decat orice bun material pe care l-am putea avea. Izvoarele necredintei, deznadejdii si descurajarii se afla tocmai in acele lucruri ce ne intineaza sufletul si viata, iar eliberarea de acestea se constituie ca un remediu sigur in vindecare. 2 3 97 Iar in final, ce alt remediu mai este amintit in planul actiunilor de restabilire a persoanelor fara nadejde din aceasta lume? 2 3 98 Desi apare amintita la final, mangaierea se constituie ca un dar divin, care asemenea balsamului frumos mirositor, improspateaza viata noastra si aduce alinare durerilor pe care le resimtim in aceasta lume. Conceptul vindecarii spirituale poate parea defectuos, daca il privim dintr-o perspectiva strict terestra, fara a vedea intrarea in Împaratia cerurilor, fiindca desi restabilit interior, Dumnezeu ingaduie trecerea prin dificultati felurite sau chiar ramanerea in situatii dureroase. Cineva ar putea sa experimenteze vindecarea spirituala, dar problema sa directa sa nu fie remediata, ba chiar lucrurile sa evolueze spre mai rau. Ei bine, aici intervine mangaierea pe care ne-o ofera Dumnezeu, o convingere interioara care se sprijina pe implinirea fagaduintelor divine prin inaltarea la ceruri, cand Hristos va reveni. 2 3 99 Nu exista totusi si aspecte prezente ale mangaierii pe care ne-o ofera Dumnezeu prin intermediul Cuvantului Sau? 2 3 100 Cu siguranta ca exista multe implicatii prezente cu privire la mangaierea pe care Dumnezeu o ofera celor ce experimenteaza vindecarea spirituala. Ma gandesc, de exemplu, la atitudinea apostolilor si a primilor crestini in fata impotrivirilor si necazurilor pe care le-au avut de intampinat. Cu cat calm Petru isi astepta executia chiar a doua zi, cu cata bucurie Pavel accepta sa fie batjocorit si biciuit, cu cata liniste Ioan privea la desfasurarea evenimentelor viitoare, prizonier fiind pe o insula pustie, sau cu cata blandete Domnul Hristos isi ierta vrajmasii si oferea mantuire unui pacatos tintuit pe cruce! Toate acestea, precum si multe alte marturii, vorbesc despre oameni care au experimentat vindecarea spirituala, pana acolo incat au ajuns sa nu mai fie dominati de lucrurile rele ale vietii, iar in schimb au putut sa priveasca plini de speranta catre Împaratia viitoare. Exemplul lor este spre invatatura noastra in biruinta asupra oricarui fel de incercare. 2 3 101 Rugaciune pentru primirea vindecarii spirituale depline, prin intermediul exercitarii credintei in fagaduintele lui Dumnezeu, precum si pentru dobandirea eliberarii de pacat si primirea mangaierii prezentei Duhului Sfant in vietile noastre. 2 3 102 5. Vindecare si restaurare 2 3 103 Psalm 147:1-3 "1 Laudati pe Domnul! Caci este frumos sa laudam pe Dumnezeul nostru, caci este placut, si se cuvine sa-L laudam. 2 Domnul zideste iarasi Ierusalimul, strange pe surghiunitii lui Israel; 3 tamaduieste pe cei cu inima zdrobita, si le leaga ranile." 2 3 104 De ce suntem indemnati sa Îl laudam pe Dumnezeu? Putem spune ca lauda reprezinta un mijloc eficient de lupta impotriva simtamintelor negative, incluzand descurajarea? 2 3 105 Sunt sigur ca una dintre deprinderile cele mai putin cultivate de catre multi oameni religiosi, este cea a laudei. Cand spun acest lucru, nu ma refer la insiruirea de cuvinte printre care se repeta expresii ce contin cuvinte de lauda, ci la o redare inteligenta, cu sens si din toata inima a cuvintelor de apreciere, reverenta si iubire fata de Creatorul nostru. Daca atunci cand vin asupra noastra sentimentele de descurajare sau de teama, asemenea unor nori amenintatori, ne vom inalta gandurile catre Dumnezeu, exprimandu-ne aprecierea, lauda, multumirea si iubirea, atunci o putere divina se va manifesta in interiorul nostru, care ne va da capacitatea de a face fata circumstantelor defavorabile. 2 3 106 În cazul de fata, care sunt ratiunile pentru care suntem indemnati sa Îl laudam pe Dumnezeu? 2 3 107 Daca vom citi cu atentie aceste versete, vom identifica urmatoarele lucruri pe care Dumnezeu le va realiza si pentru care putem sa Îl laudam chiar de acum si anume: rezidirea Ierusalimului, adica restabilirea acestei lumi, strangerea celor credinciosi, precum si vindecarea celor cu "inima zdrobita", partea interioara, si tamaduirea ranilor, partea exterioara a fiintei noastre. În acest sens, ne sunt furnizate elemente obiective pentru a ne increde in Dumnezeu si in interventia Sa plina de putere in favoarea celor credinciosi. 2 3 108 Totusi, ce legatura au aceste lucruri cu ceea ce experimentam in viata prezenta sau cu simtamintele negative ce vin asupra noastra? 2 3 109 La prima vedere, s-ar parea ca vorbim despre un viitor ce depaseste orice imaginatie, avand insa o mica legatura cu prezentul. Astfel, se face referinta la ceea ce va intreprinde Dumnezeu in planul actiunilor profetizate cu privire la restabilirea Împaratiei cerurilor, cand toti cei sfinti, din toate veacurile, vor fi stransi laolalta, iar vindecarea, atat spirituala, cat si fizica, va fi deplina. Însa daca vom intelege modul in care aceasta perspectiva este de natura a ne influenta in mod pozitiv viata, atunci vom dobandi o experienta prezenta, capabila sa ne ajute in contracararea simtamintelor negative de orice fel. 2 3 110 Cu alte cuvinte, avand in vedere perspectiva plina de lumina oferita prin Cuvantul lui Dumnezeu, am putea sa experimentam biruinta asupra simtamintelor negative si a atitudinilor de descurajare? 2 3 111 Daca am lasa ca imaginatia noastra sa se prinda cu putere de perspectiva glorioasa a venirii Împaratiei cerurilor, a timpului in care ne vom intalni cu toti cei dragi, de care am fost despartiti in decursul acestei vieti, si cand vom primi o vindecare fizica deplina, prin inaltare la ceruri, atunci toate dificultatile prezente si-ar pierde din puterea pe care o au in a ne rapi bucuria vietii prezente, ca anticamera a vietii viitoare. Si mergand mai departe, daca ne-am crea obiceiul de a medita la aceste lucruri si de a le exprima in cuvinte, in rugaciune, fata de noi insine in scris, dar si fata de ceilalti, daca vorbirea noastra ar da pe fata nadejdea pe care o purtam in suflet, ca urmare a credintei in fagaduintele lui Dumnezeu, atunci am putea trece prin orice imprejurare, am putea "calca peste naparci si peste pui de serpi", adica peste lucrurile nefavorabile, fara a mai fi afectati de acestea. 2 3 112 Cu alte cuvinte, daca vom fi captivati de viitorul care ne asteapta, daca vom avea credinta in Hristos, atunci viata de acum ar capata o alta perspectiva? 2 3 113 Într-una dintre epistolele sale, apostolul Pavel spunea ca "suferintele noastre de o clipa, lucreaza mai presus decat orice o greutate vesnica de slava", in conditiile in care vom privi la realitatile vesnice, descrise prin Cuvantul lui Dumnezeu. Daca aceste lucruri ar ocupa orizontul imaginatiei noastre, atunci nici un fel de descurajare nu ar mai avea putere sa ne atraga in abisul deznadejdii, iar viata ar fi deveni frumoasa, plina de sens, si mai ales de biruinte la fiecare pas. 2 3 114 Cum se intelege faptul ca Domnul zideste Ierusalimul, strange pe poporul Sau, iar dupa aceea aduce tamaduire celor cu inima zdrobita? Din ce decurge aceasta ordine? 2 3 115 Indiferent cat de mari ar fi binecuvantarile pe care le primim in decursul acestei vieti, nimic nu se compara cu mangaierea pe care o vom avea atunci cand vom fi in Împaratia cerurilor. Abia atunci vom experimenta implinirea deplina a binecuvantarilor divine, iar pacea pe care o vom avea nu va mai fi contracarata de imprejurari defavorabile, carora sa le facem fata. Vindecarea va fi deplina, atat in ce priveste partea spirituala, cat si cea fizica, deopotriva cu restabilirea mediului natural in mijlocul caruia traim. 2 3 116 Putem spune ca vindecarea deplina a conditiei noastre ne asteapta in viitor, atunci cand Domnul Hristos va restabili toate lucrurile asa cum erau ele la inceput? 2 3 117 Vindecarea spirituala la care avem acces in prezent nu reprezinta altceva decat o pregustare a vindecarii depline ce ne va fi oferita prin restabilirea conditiei umane, in armonie cu Dumnezeu, asa cum era la inceput. Abia atunci putem sa spunem ca vom fi scapati de toate consecintele nefaste ale neascultarii, care ne-au afectat atat de amar de-a lungul acestei vieti. Privind cu speranta catre viitor, noi putem de acum sa ne bucuram de ceea ce va fi, deoarece intelegem ca oricat de mari ar fi problemele din prezent, ele sunt trecatoare, iar finalul va fi glorios, in Împaratia cerurilor. 2 3 118 Totusi, de ce ne este atat de greu sa apreciem lucrurile viitoare, astfel incat sa nu ne mai lasam afectati de realitatile prezente? 2 3 119 Existenta noastra se deruleaza mereu la timpul prezent, viitorul fiind ascuns privirii noastre. Pe de alta parte, raul ce se propaga in jurul nostru este atat de puternic, incat ne influenteaza perceptia, astfel ca ne este deosebit de greu sa credem ca va exista un viitor atat de minunat, asa cum ne spune Sfanta Scriptura. De aceea, oamenii sunt de obicei indiferenti la fagaduintele divine, iar credinta in cel mai bun caz lancezeste, de cele mai multe ori lipsind cu desavarsire. Însa daca am reusi sa alocam putin timp in fiecare zi pentru a contempla viitorul pe care il descrie Biblia, atunci viata noastra ar dobandi alte culori, iar tonusul nostru interior s-ar imbunatati simtitor. 2 3 120 Putem spune ca un rol principal al profetiei biblice este cel de a ne mentine vie credinta cu privire la lucrurile viitoare pe care ni le-a pregatit Dumnezeu? 2 3 121 Cu siguranta ca profetia biblica are drept scop sa ne directioneze gandurile catre clipele minunate ale intrarii in Împaratia cerurilor. Daca vom acorda atentie acestor profetii ce ne vorbesc despre a doua venire a lui Hristos si despre ce va urma dupa aceea, atunci multe dintre handicapurile interioare cu care ne confruntam vor disparea, fiindca pur si simplu am uita de ele in fata luminii ce se descopera cand privim fagaduintele divine. Mintea noastra va fi inviorata si vom vedea slava lui Dumnezeu ce se revarsa prin intermediul Fiului Sau, Isus Hristos. 2 3 122 Se poate spune ca exercitarea credintei in fagaduintele lui Dumnezeu reprezinta unul dintre cele mai puternice mijloace in contracararea influentelor negative ce vin asupra noastra? 2 3 123 Daca am avea o exercitare constanta a credintei in fagaduintele divine, atunci influentele negative din jur s-ar opri asemenea valurilor marii cand ajung la mal. Atunci multe dintre problemele pe care le avem cu cei din jur, precum si cu noi insine, ar disparea pur si simplu, fiindca si-ar pierde terenul de manifestare, care in mod obligatoriu are nevoie de necredinta. Trebuie bine inteles, ca prin exercitarea credintei, o putere supranaturala incepe sa se manifeste in noi. Nu vreau sa spun ca vom face lucruri extraordinare, in sensul unor fapte grandioase, desi acest lucru este posibil, dar mai presus de toate vom fi capabili sa ne ridicam din adancurile neputintei, nelinistii si descurajarii, pentru a putea privi maretia lui Dumnezeu si destinul nostru vesnic. 2 3 124 Toate aceste lucruri suna foarte frumos, dar pentru multe persoane ele au devenit parte a unui "limbaj de lemn", ce nu mai exprima un continut care sa atraga atentia. Care sunt cauzele unei astfel de situatii? 2 3 125 Chiar si cele mai frumoase lucruri descrise prin Cuvantul lui Dumnezeu devin banale si lipsite de sens atunci cand nu exista o experimentare directa, practica si interioara a ceea ce este fagaduit. Daca aceste cuvinte, atunci cand sunt prezentate, nu sunt patrunse de realitatea prezentei divine, daca interiorul nostru ramane inert atunci cand vine in contact cu ceea ce sta scris, atunci nu se va produce o transformare cu nici o persoana din jurul nostru. Biblia are limbajul ei, ce se cere descifrat, si pe masura ce patrundem sensurile si semnificatiile ei adanci, atunci continutul se imbogateste. Ceea ce pentru multi pare a fi un text banal, pentru un om care cauta ca dupa o comoara ascunsa, acesta apare purtand o multime de invataturi pline de valoare. 2 3 126 Se poate afirma ca Biblia capata sensul ei autentic doar in masura in care noi o deschidem pentru a dobandi cunoastere si lumina? 2 3 127 Sensurile adanci ale Bibliei se deschid inaintea oricarui om care doreste sa cunoasca planul de mantuire si este dispus sa mearga pe cararea deschisa de catre Domnul Hristos. Însa daca dorinta noastra este superficiala, atunci si experienta noastra va fi deficitara, fiindca va lipsi acel element al puterii divine, care trebuie in mod obligatoriu sa se adauge atunci cand cercetam paginile sfinte. Limbajul este lipsit de viata, atunci cand nu suntem perseverenti in cautarea noastra, insa pentru cei care doresc cu toata inima sa ajunga sa Îl cunoasca pe Dumnezeu, Biblia va ajunge o carte vie, al carei limbaj va aduce mereu pace, bucurie si echilibru launtric. 2 3 128 Putem spune ca remediul deplin al descurajarii este constituit de cunoasterea lui Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi? 2 3 129 Cu siguranta ca asa stau lucrurile si depinde doar de noi sa experimenta aceasta. 2 3 130 Rugaciune pentru dobandirea perspectivei lucrurilor viitoare ce ne asteapta, pentru exercitarea credintei in fagaduintele divine, si deopotriva pentru preschimbarea interioara realizata ca urmare a primirii Duhului Sfant. 2 4 1 III. Dezvoltarea credintei in Dumnezeu 2 4 2 1. A avea credinta in Dumnezeu 2 4 3 Marcu 11: 22-24 "22 Isus a luat cuvantul, si le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu! 23 Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: Ridica-te si arunca-te in mare, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut. 24 De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea." 2 4 4 Putem spune ca avem de-a face cu un principiu universal in sensul in care "orice vom cere, daca vom crede, vom si primi"? 2 4 5 Într-un anumit sens avem de-a face cu un principiu universal, fiindca este necesar sa credem ca vom primi lucrul pentru care ne rugam. Ar fi de fapt o contradictie de termeni sa ne rugam fara a avea convingerea ca vom primi lucrul pentru care am facut cererea respectiva. De aceea, se poate spune ca un lucru esential pentru a avea raspuns la rugaciune este sa crezi ca Dumnezeu iti va raspunde si ca va implini lucrul pentru care te-ai plecat inaintea Sa, avand convingerea ca vei primi raspunsul conform cu ceea ce ai crezut. 2 4 6 Se poate spune ca de multe ori nu primim raspuns la rugaciune din cauza slabei noastre credinte? 2 4 7 Cu siguranta ca aceasta era problema avuta in vedere de catre Mantuitorul nostru. Prea adesea ne dam batuti imediat, atunci cand vedem ca Dumnezeu pare ca intarzie sa ne raspunda pentru ce ne-am rugat. Si nu in ultimul rand, de multe ori ceea ce ii cerem nu se bazeaza pe o convingere ferma ca vom fi ascultati, atitudinea noastra fiind gresita, in sensul in care exprimam prin vorbire anumite lucruri, dar in adancul sufletului nostru nu suntem convinsi asupra faptului ca ni se va raspunde. 2 4 8 Dar nu se intampla deseori, ca lucruri pentru care ne-am rugat sa nu se implineasca? O astfel de experienta nu face parte de multe ori din viata noastra, si anume ca multe din rugaciuni raman aparent fara raspuns? 2 4 9 Sunt sigur ca multe persoane au experimentat situatii in care raspunsul la rugaciune a intarziat, sau nu a mai aparut deloc. Dar ori de cate ori suntem confruntati cu asa ceva, ar trebui sa ne intrebam in primul rand, daca am fost convinsi ca Dumnezeu ne va raspunde. Iar daca astfel au stat lucrurile, atunci trebuie sa examinam in ce masura am insistat pentru a primi un raspuns, fiindca de cele mai multe ori perseverenta noastra in rugaciune lipseste sau se manifesta doar ca o reluare la nivel verbal a cererilor noastre. 2 4 10 Cu alte cuvinte, este necesar sa dovedim o atitudine de incredere deplina in Dumnezeu, in faptul ca El ne va raspunde, atunci cand ne rugam? 2 4 11 Nu as putea spune ca este simplu sa dovedim o astfel de incredere deplina. De regula, noi vorbim destul de mult despre necesitatea unei astfel de credinte, dar in realitate ne este teribil de dificil sa o punem in practica. Oare nu am observat atat de des, ca atunci cand incercam sa ne rugam cu sinceritate si credinta, ceva din interiorul nostru, iar de multe ori si din afara noastra, se pune in miscare pentru a ne bloca exprimarea dorintelor inaintea lui Dumnezeu. Nu ati constatat cum deodata cuvintele incep sa ne lipseasca, sau devin fara continut, iar lucrul pentru care am fi dorit sa ne cerem pare sa mai fie clar exprimat? 2 4 12 Putem spune ca unii dintre muntii care trebuie sa fie "aruncati in mare" sunt si cei legati de obstacolele pe care le intampinam atunci cand vrem sa ne rugam cu adevarat lui Dumnezeu? 2 4 13 Muntii despre care se vorbeste in versetul citat, se refera deopotriva la obstacolele interioare, precum si la cele exterioare, ce pot sta in calea avansarii noastre pe calea care duce catre Împaratia cerurilor. Aruncarea lor in mare nu este ceva optional, o manifestare a unei credinte de exceptie, ci reprezinta o necesitate de prim ordin. Practic, noi nu putem merge mai departe, daca acesti munti nu se dau la o parte. Ori ei raman inaintea noastra, iar noi vom fi nevoiti sa ne oprim, ori sunt dati la o parte dinaintea noastra, iar noi vom putea merge in continuare pe calea ce duce in Împaratia lui Dumnezeu. 2 4 14 Dar la modul concret, care ar putea fi unul dintre acesti "munti", ce ne bareaza calea, mai ales atunci cand dorim sa ne rugam lui Dumnezeu? 2 4 15 Obstacolele pot diferi in natura si manifestare, dar cu siguranta un impediment major pentru a putea sa te rogi lui Dumnezeu este manifestat prin lipsa credintei, mai precis a acelei credinte depline, ce se sprijina ferm pe ceea ce a fagaduit Creatorul nostru. Nu ma refer la acea credinta care afirma verbal adevarul cuvintelor lui Dumnezeu, ci la acea incredere ferma ce se sprijina cu o convingere puternica pe afirmatiile facute de Creatorul nostru, in legatura cu iertarea si mantuirea noastra prin Isus Hristos. 2 4 16 Ce alte obstacole ne stau in calea adresarii cererilor noastre inaintea lui Dumnezeu? Ce alti munti trebuie sa fie aruncati in mare? 2 4 17 Aruncarea in mare este similara actiunii potopului distrugator, care a scufundat o lume ce se ridica impotriva lui Dumnezeu. Într-un mod similar, orice obstacol trebuie sa fie cu desavarsire dat la o parte, fara a mai lasa vreo urma din el. Asa cum am amintit, un alt impediment in ce priveste rugaciunea este cauzat de lipsa de concentrare asupra a ceea ce a spus Dumnezeu si deopotriva asupra ceea ce noi dorim ca El sa implineasca pentru noi. Din aceasta cauza, rugaciunile devin doar exprimari de suprafata, doar cuvinte lipsite de continut, sau vorbe, si nimic mai mult, totul fiind doar un exercitiu exterior ce nu are nici o legatura cu ceea ce se afla in inima noastra. 2 4 18 În afara de lipsa de concentrare, ce alti munti ne stau in cale, atunci cand ne rugam? 2 4 19 Nu in ultimul rand, lipsa ordinii in viata noastra, obiceiurile vatamatoare pentru minte sau trup, hranirea excesiva sau dimpotriva, deficitara, lipsa odihnei, vizionarea de programe ce incita la ganduri necurate, sau pur si simplu la excitarea nesanatoasa a mintii, precum si orice pacat comis, se constituie ca munti ce trebuie sa fie aruncati in "mare", adica distrusi cu desavarsire. Sunt sigur ca lista poate continua si cu alte elemente ce tin de viata noastra personala. 2 4 20 Dar in ce priveste obstacolele exterioare ce stau in cale inaltarii rugaciunilor noastre si experimentarea unei credinte depline, care ar fi cateva dintre acestea? 2 4 21 În sfera realitatii din afara noastra, prieteniile sau asocierea nesanatoasa cu persoane nespirituale sau lipsite de credinta, afecteaza prin puterea influentei interpersonale credinta pe care o avem si implicit dorinta noastra de a ne ruga cu putere inaintea lui Dumnezeu. Un program de lucru incarcat, implicarea in prea multe activitati, lipsa unei vieti personale cu Dumnezeu, a acelui timp in care "in camara ta" stai singur cu Dumnezeu si exprimi dorintele tale, sunt de asemenea mari obstacole pentru credinta noastra. Si nu in ultimul rand, lipsa unor relatii deschise in familie, discutiile aprinse intre membrii familiei, orice forma de manie sau de rautate exercitate de noi sau asupra noastra, isi pun amprenta, constituindu-se ca obstacole in dezvoltarea credintei noastre. 2 4 22 Daca examinam prima enumerare, asupra obstacolelor interioare ce stau in calea dezvoltarii credintei noastre si a vietii de rugaciune, am putea sa ne descurajam. Ce putem sa facem pentru a le invinge? 2 4 23 Raspunsul general consta in "aruncarea acestor munti in mare", adica distrugerea lor cu desavarsire, avand la baza exercitarea credintei in Dumnezeu. Întelesul este spiritual si se poate concretiza, in functie de situatie, prin ordonarea vietii, eliminarea progresiva a obiceiurilor vatamatoare, hranirea conform cu nevoile reale ale trupului si mintii, eliminarea vizionarii de programe ce au un continut vatamator, precum si altele in genul acesta. Practic, trebuie schimbat intreg stilul nostru de viata, realizand o profunda schimbare a obiceiurilor noastre. 2 4 24 Dar in ce priveste lucrurile exterioare ce ne impiedica pe calea credintei, ce putem sa facem pentru a le depasi? 2 4 25 În ce priveste cealalta lista, este necesar sa ne alegem cu intelepciune prietenii si legaturile de orice fel cu semenii nostri, incercand sa ne asociem cu persoane ce ne vor ajuta sa avansam pe drumul credintei. De asemenea, este necesar sa nu ne supraincarcam cu prea multe activitati, astfel incat sa nu ne mai ramana nici energie, nici timp pentru a mai putea vorbi lui Dumnezeu. Cat de adesea, nu mai avem timp pentru rugaciune sau ceea ce oferim nu reprezinta altceva decat o rostire cu gura a unor fraze tip, in timp ce mintea noastra ramane prea plina cu gandurile zilei, iar alteori doarme pur si simplu! Nu in ultimul rand, trebuie sa ne luptam sa avem timpul nostru cu Dumnezeu, perioade de solitudine in care sa ne rugam Tatalui nostru ceresc. 2 4 26 În privinta relatiilor de familie necorespunzatoare, ce ar trebui sa facem, pentru a nu ne pierde credinta in Dumnezeu? 2 4 27 Cea mai dificila, dar in acelasi timp lucrarea ce se afla cel mai aproape de noi, consta in reformarea relatiilor de familie, in sensul in care vorbirea de rau, mania, violenta de orice fel, si altele in felul acesta, trebuie sa fie eliminate in baza unui acord comun intre membrii respectivei familii. Trebuie bine inteles, ca o familie cu adevarat crestina reprezinta un puternic sprijin in dezvoltarea credintei si a relatiei cu Dumnezeu. Pe de alta parte, o viata de familie deficitara, se constituie ca un munte urias, mai inalt decat varful Everest, pe calea ce duce la ceruri. 2 4 28 Ce sfat se poate da celor care nu au binecuvantarea de a avea o astfel de familie, din diferite motive? 2 4 29 În acest caz, trebuie sa facem din partea noastra tot ce se poate pentru a fi pace, iar atunci cand lucrurile nu mai depind de noi, sa ne incredintam lui Dumnezeu, avand convingerea ca El ne va da putere sa depasim respectiva situatie. Cu siguranta ca vom avea obstacole exterioare la fiecare pas, si deopotriva inauntrul nostru se vor ridica multe bariere. Pe primele vom putea mai mult sau mai putin sa le dam la o parte din calea noastra, dar pe celelalte, adica pe cele interioare, este pur si simplu datoria noastra sa scapam cu totul de ele. Iar ceea ce a fost handicapul nostru in aceasta viata va deveni oportunitatea noastra de dezvoltare, prin intermediul unei credinte depline ce se prinde ferm de bratul divin, fapt care ne va conduce dincolo de tot ceea ne-am fi putut imagina vreodata. 2 4 30 Rugaciune pentru a invinge orice fel de obstacol interior sau exterior ce sta in calea noastra in a ne ruga lui Dumnezeu si in a avea o credinta deplina; deopotriva, rugaciune pentru ca "muntii sa fie aruncati in mare", iar noi sa mergem mai departe catre Împaratia cerurilor. 2 4 31 2. Credinta ca Dumnezeu ne-a pregatit calea 2 4 32 Ioan 14:1-3 "1 Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu, si aveti credinta in Mine. 2 În casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. 3 Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi." 2 4 33 Ce asigurare ne-a oferit Domnul Isus Hristos cu privire la ceea ce El va face in ceruri pentru noi? 2 4 34 Înaltarea lui Isus Hristos dupa inviere are drept principal obiectiv pregatirea locurilor in Împaratia cerurilor pentru toti cei care vor primi mantuirea Sa. Din acest punct de vedere, pregatirea locurilor din ceruri reprezinta cea mai de seama activitate ce se desfasoara in clipa de fata inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Cei credinciosi sunt atat de importanti in ochii Celui Prea Înalt, incat intregul univers priveste modul in care Domnul Isus Hristos realizeaza cadrul pentru primirea acestora in slava cea vesnica. 2 4 35 Daca exista o activitate atat de intensa in ceruri pentru pregatirea locurilor cu scopul de a-i primi pe cei credinciosi, ce ar putea fi un corespondent similar aici, pe pamant? 2 4 36 Corespondentul terestru al pregatirii din ceruri se afla in pregatirea pe care o facem aici pe pamant in vederea marii intalniri cu Mantuitorul nostru. Într-adevar, este posibil sa nu observam efervescenta acestei pregatiri, asa cum ea se manifesta in ceruri, dar acest lucru nu se datoreaza faptului ca nu exista o lucrare de instruire a sfintilor pentru primirea in Împaratia cerurilor. Chiar daca privirea noastra nu vede, in fiecare inima omeneasca se da o mare lupta intre puterile binelui si ale raului, avand drept rezultat pregatirea, sau dimpotriva, pierderea locului ceresc avut in vedere de catre Dumnezeu. 2 4 37 Se poate spune ca Dumnezeu ne pregateste calea actionand deopotriva in ceruri, inaintea scaunului Sau de domnie, si pe pamant, in adancul sufletului nostru si in tot ce se intampla in lumea noastra? 2 4 38 Pregatirea pe care o desfasoara Domnul Isus Hristos imbratiseaza deopotriva realitatile ceresti si cele din aceasta lume. Astfel, pe de o parte El mijloceste pentru noi inaintea Tatalui ceresc primind putere pe care sa ne-o transmita prin ingerii cei sfinti, iar pe de alta parte, prin intermediul Duhului Sfant, El actioneaza direct asupra inimii noastre in vederea preschimbarii. În acelasi timp, El conduce evenimentele acestei lumi catre momentul marii intalniri dintre noi si Creatorul nostru. 2 4 39 Dar ce legatura au toate aceste lucruri cu credinta pe care trebuie sa o dovedim pas cu pas de-a lungul vietii? Cum ne ajuta cunostinta acestor lucruri? 2 4 40 Daca ar fi vorba doar de o informare cu privire la ceea ce se intampla in ceruri, sau ceea ce face Hristos, nu am putea spune ca ne-ar privi prea mult. Este clar ca orice informatie, daca nu are un impact asupra interiorului nostru, nu are mare valoare. Pe de alta parte, constiinta faptului ca se desfasoara o pregatire pentru noi in ceruri, trebuie sa ne determine sa cooperam cu Duhul Sfant in vederea pregatirii pe care trebuie sa o facem si noi, la randul nostru, pe pamant. 2 4 41 Se poate spune ca unul dintre scopurile pentru care Domnul Hristos ne-a spus ca ne pregateste un loc este si cel de a ne motiva sa fim deschisi calauzirii Duhului Sfant? 2 4 42 Cu siguranta ca nu putem sta pasivi, fara sa facem nimic, atunci cand stim ca tot cerul este implicat activ in primirea noastra in Împaratia cerurilor. Este absurd sa credem ca trebuie sa ramanem pasivi, sau cu ale noastre, in timp ce Hristos si toti ingerii cei sfinti sunt implicati cu totul in lucrarea de pregatire pentru Împaratia lui Dumnezeu. De aceea, oricine devine constient de realitatea cuvintelor spuse de Mantuitorul nostru cu aceasta ocazie, va conlucra in vederea atingerii obiectivului inaltarii si intrarii in lumea cea vesnica a lui Dumnezeu. 2 4 43 La modul practic, cum ne ajuta aceste cuvinte sa ne dezvoltam credinta pe care o avem in Dumnezeu? 2 4 44 Primul lucru la care se face referinta este cel de a nu ni se "tulbura inima". Cu siguranta, ca daca nu vom avea o imagine clara asupra naturii lucrarii din ceruri, simtamintele noastre se vor tulbura, fiind afectate de ignoranta, care nu poate naste decat speculatie si indoiala. De fapt, starea noastra naturala este de a fi indiferenti si inconstienti cu privire la implicatiile ce decurg din faptul ca Isus Hristos mijloceste pentru noi inaintea lui Dumnezeu, in ceruri. La modul practic, aceste cuvinte ne ajuta in primul rand sa ne trezim din letargia ce caracterizeaza spiritul acestei lumi, pentru a incepe sa ne pregatim sa-L intalnim pe Dumnezeul nostru. 2 4 45 Putem spune ca dorinta de a ne pregati in vederea intalnirii cu Dumnezeu, reprezinta un mijloc eficient de intarire a credintei pe care o avem? 2 4 46 Nu vom putea avea niciodata o credinta activa, eficienta, daca nu vom avea o dorinta vie de a ne pregati pentru a-L putea intalni pe Dumnezeu si a fi inaltati la ceruri. O credinta care nu distinge acest aspect va sfarsi in cele din urma sa se plafoneze la nivelul unei asa-zise mantuiri in care Hristos face totul, iar noi ne vedem de treburile noastre. Adevarata credinta se impleteste cu fiecare aspect al vietii noastre, conturandu-ne marele obiectiv al existentei noastre terestre: intrarea in Împaratia cea vesnica. 2 4 47 Si totusi, aceste cuvinte sunt deseori repetate in cadrul diferitelor servicii divine, si cu toate acestea se pare ca putini sunt atinsi de intelesul lor adanc, ce ne motiveaza sa ne pregatim pentru intalnirea cu Dumnezeu. Care ar fi cauza acestui lucru? 2 4 48 Cuvintele Scripturii sunt pline de viata, oferind suport si calauzire pentru oricine doreste sa cunoasca vointa lui Dumnezeu si sa se pregateasca pentru Împaratia cea vesnica. Pe de alta parte, daca religia se rezuma doar la forme de inchinare, sau doar la informarea cu privire la anumite adevaruri, daca ea nu se continua dincolo de intrunirile crestine in viata fiecaruia dintre noi, atunci ea se constituie doar ca o forma de auto-amagire. Cauza unei astfel de situatii se regaseste in faptul ca oamenii s-au obisnuit sa fie doar niste ascultatori pasivi, doar niste spectatori la o piesa de teatru sau la furnizarea de informatii relativ interesante. 2 4 49 Dar ce se poate face pentru a depasi statutul de ascultator pasiv, de spectator a ceea ce face Isus Hristos pentru noi? 2 4 50 Raspunsul sta in activarea credintei in Dumnezeu si in dezvoltarea ei folosind cuvintele Sfintelor Scripturi. Revenind la versetele anterioare, constiinta pregatirii ce se face in ceruri va conduce la o dorinta profunda de a ne pregati la randul nostru, de a conlucra cu Isus Hristos si ingerii ce sfinti. O astfel de dorinta ne va conduce la o lucrare temeinica de reforma a vietii, a tuturor obiceiurilor noastre, pentru a veni in armonie cu ceea ce realizeaza Hristos in momentul de fata. Locurile din ceruri nu pot fi ocupate decat de cei care s-au pregatit pentru marea intalnire, marea nunta, a "Mielului si a celor rascumparati", asa cum este scris in Evanghelii si in Apocalips. 2 4 51 În ce va consta pregatirea pe care trebuie sa o realizam in decursul vietii, pentru a putea intra in Împaratia cerurilor? 2 4 52 Pregatirea va imbraca diferite forme in functie de specificul vietii fiecaruia dintre noi. Mergand pe linia dezvoltarii credintei in Dumnezeu, pot spune ca pregatirea va face referinta la intarirea capacitatii noastre de a ne increde in Dumnezeu in mijlocul circumstantelor concrete ale vietii. Confruntati cu felurite probleme si dificultati, credinta noastra in loc sa scada se va intari, fiindca stim ca in ceruri tot interesul fiintelor ceresti se concentreaza pe situatia noastra si pe calauzirea in vederea pregatirii intrarii in lumea cea vesnica. Avand o astfel de cunostinta, vom cauta cai si mijloace de a depasi tot ceea ce ne sta in cale, pentru a putea "alerga", cum spunea apostolul Pavel, in cursa cea buna a mantuirii, si pentru a invinge la fiecare pas. 2 4 53 Putem spune ca pregatirea pentru lumea cereasca ne va conduce la o viziune pozitiva asupra vietii, optimista in sensul bun al cuvantului? 2 4 54 Un crestin care se pregateste pentru ceruri nu poate sa fie negativist, aruncand umbre de intuneric in jurul sau, afectand prin raceala simtamintelor pe cei din jur, devenind o piatra de poticnire pentru cei mai slabi in credinta sau aflati la inceputul drumului lor crestin. Dimpotriva, va fi o persoana plina de putere, incredere si optimism, fiindca viata lui Hristos se manifesta in el, fiindca primeste energii spirituale de natura divina, fiindca invinge la fiecare pas, sau daca totusi cade, se ridica si luptandu-se invinge in cele din urma. Asadar, un crestin autentic reprezinta o putere deosebita spre bine si pentru calauzirea celorlalti in pregatirea lor in vederea inaltarii la ceruri. 2 4 55 Totusi, exista atat de multi crestini ce au o fata intunecata, trista, in timp ce altii sunt indiferenti, fara a fi impresionati de mesajul lui Hristos. Care ar fi cauza unor astfel de atitudini? 2 4 56 Credinta noastra in Dumnezeu are nevoie de hranire din cuvintele Scripturii, sau altfel spus, ea se activeaza atunci cand asupra noastra se revarsa lumina din Cuvant. Tot astfel, daca neglijam aceasta expunere la Cuvantul vietii, viata noastra religioasa va marturisi cu privire la calitatea deficitara a credintei pe care o pretindem ca o avem. În mod normal, atunci cand citim cuvinte in genul celor amintite mai devreme, ar trebui ca interiorul nostru sa vibreze la auzirea si primirea puterii divine ce se manifesta o data cu parcurgerea acestor texte sfinte. Însa daca la auzirea lor nu suntem in nici un fel miscati, fie din cauza obisnuintei, fie din cauza ca nu suntem antrenati sa privim in adancimea sensului descoperit, atunci se produce o progresiva intunecare a interiorului nostru. 2 4 57 Putem spune ca o astfel de intunecare provocata de ignorarea sensului cuvintelor sfinte, se ajunge in cele din urma la micsorarea, sau chiar la disparitia, credintei noastre in Dumnezeu? 2 4 58 Daca nu urmam drumul care duce catre Împaratia cerurilor, atunci automat vom urma calea care ne va purta spre adancimile caderii din care nu mai exista intoarcere. Un crestin intunecat reprezinta un argument puternic in favoarea indoielii si necredintei, de zece ori mai eficient decat un ateu care isi da silinta sa distruga increderea in Dumnezeu. De aceea, trebuie sa aprindem candela bucuriei, sperantei, optimismului si a altora in genul acestora, avand drept untdelemn Cuvantul lui Dumnezeu, fapt ce ne va conduce la pregatirea activa in vederea inaltarii in lumea cea vesnica. 2 4 59 Cum se poate aprinde aceasta candela a sperantei, ce ne va intari credinta? 2 4 60 Acest lucru se poate realiza numai prin aducerea in armonie cu vointa divina a fiecarui gand, a fiecarui cuvant si a fiecarei fapte, pana la sfintirea deplina a vietii noastre in tot ce avem cunostinta la un moment dat. De fapt, vorbim nu despre un ideal, ci despre un lucru posibil, fiindca Hristos nu numai ca a murit pentru noi, dar ne si pregateste un loc in ceruri, pentru a fi alaturi de El pentru totdeauna. A fi sfant in ceruri, presupune pentru inceput sa fii sfant aici pe pamant, iar prin Hristos, imposibilul devine posibil. 2 4 61 Rugaciune pentru intarirea credintei pe care o avem in Dumnezeu, pentru pregatirea in vederea inaltarii la ceruri, pentru alungarea intunericului din interiorul nostru si deopotriva pentru a conlucra cu Hristos prin intarirea credintei noastre in lucrarea de pregatire a intrarii in lumea cea vesnica. 2 4 62 3. Pazit printr-o credinta ce se dezvolta in incercare 2 4 63 1 Petru 1:5-9: "5 Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! 6 În ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari, 7 pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este incercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos, 8 pe care voi Îl iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El, fara sa-L vedeti, si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita, 9 pentru ca veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre." 2 4 64 Se poate spune ca incercarile prin care trecem in decursul vietii, pot deveni o oportunitate in dezvoltarea credintei in Dumnezeu? 2 4 65 Apostolul Petru ilustreaza principiul dezvoltarii credintei prin intermediul incercarilor, oferind imaginea minereului aurifer ce este purificat, curatit, folosind topirea in foc. Ceea ce provoaca distrugerea materialului steril, conduce doar la topirea aurului si la cresterea valorii sale prin eliminarea oricaror impuritati. Astfel, intelegem ca problemele pe care le intalnim in viata, pot deveni oportunitati ingaduite de catre Dumnezeu, pentru dezvoltarea credintei noastre si implicit a caracterului nostru. 2 4 66 Cu toate acestea, exista multe persoane care atunci cand trec prin diferite dificultati ajung sa isi piarda credinta in Dumnezeu, sau sa se raceasca din punct de vedere spiritual. Cum se explica acest lucru? 2 4 67 Fiecare om are propria scara de valori la care adera in experienta sa, fapt pentru care reactia la diferitele provocari ale vietii va diferi de la caz la caz. Credinta in Dumnezeu nu face referinta in genere la lucruri accesibile simturilor noastre, astfel ca potrivit cu apostolul Petru, "Îl iubim pe Hristos fara sa Îl fi vazut, credem in el, fara sa Îl vedem si ne bucuram cu o bucurie negraita si stralucita, fiindca la sfarsitul credintei noastre vom dobandi mantuirea sufletelor". Cu alte cuvinte, credinta apartine unui plan de existenta ce depaseste orizontul limitat al realitatii inconjuratoare si de aceea, in mod normal ar trebui ca incercarile vietii sa nu aiba un impact direct asupra perceptiei realitatilor spirituale. 2 4 68 Si totusi, multi oameni isi pierd increderea in Dumnezeu in timp de incercare. Ce s-ar putea face pentru a preveni sau depasi o astfel de situatie? 2 4 69 As putea da un raspuns posibil folosind urmatoarea ilustratie. Atunci cand am fost intr-o calatorie cu avionul, deseori am constatat ca exista turbulente serioase imediat dupa decolare sau la altitudini relativ joase. Dar pe masura ce avionul castiga inaltime, observam cum acestea incep sa se micsoreze, pentru ca la plafonul de zbor sa inceteze aproape cu totul. Explicatia este relativ simpla, in sensul in care miscarile maselor de aer sunt mai puternice in apropierea solului, dar descresc pe masura cresterii altitudinii. Tot astfel, pentru a preveni sau depasi problemele legate de mentinerea credintei, este necesar sa avansam spiritual, sa ne dezvoltam perceptia realitatilor ceresti. 2 4 70 Daca asa stau lucrurile, ce se poate intreprinde pentru a putea sa ne dezvoltam perceptia realitatilor spirituale? 2 4 71 Elementul cheie in versetele mentionate se constituie din expresia "voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta". Cu alte cuvinte, exista o putere supranaturala ce actioneaza prin intermediul credintei pe care o avem in Dumnezeu, cu privire la mantuirea prin Isus Hristos. Mai concret, noi trebuie sa cultivam acele deprinderi ce ne vor ajuta sa devenim tot mai constienti de actiunea puterii lui Dumnezeu si sa eliminam acele lucruri care ne impiedica sa ajungem la aceasta perceptie asupra realitatilor spirituale in care suntem implicati. De aceea, este necesara o profunda reforma a stilului nostru de viata si a tot ceea ce facem zi de zi, si chiar ceas de ceas. 2 4 72 Ce actiuni concrete se pot intreprinde pentru a pune in aplicare acest principiul al cresterii perceptiei lucrurilor spirituale, cu impact direct asupra dezvoltarii credintei? 2 4 73 Reluand ideile amintite de catre apostolul Petru, trebuie sa ne concentram atentia asupra "mantuirii gata sa fie descoperita in vremurile de apoi", fapt ce reclama studiul Sfintelor Scripturi. Este imposibil sa dobandim o perceptie corecta si cu impact direct asupra vietilor noastre in ce priveste intrarea in Împaratia cerurilor, daca nu vom studia zilnic Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta este primul pas pe care trebuie sa-l realizam pentru dezvoltarea credintei noastre. 2 4 74 Ce altceva ar mai trebui facut pentru a ne dezvolta credinta in Dumnezeu? 2 4 75 Dupa aceea, este necesar sa facem o transpunere a invataturilor biblice la vietile noastre, fapt ce va conduce la definirea unor obiective pe care dorim sa le atingem in vederea cresterii noastre spirituale. La modul concret, pot da un exemplu putem fi confruntati cu anumite probleme de sanatate, venite neasteptat asupra noastra, si care pot sa ne provoace indoiala cu privire la grija lui Dumnezeu fata de noi. Însa, in loc sa dam glas necredintei si sentimentelor de amaraciune sau de tristete, ar trebui sa cautam in Scriptura acele cuvinte care sa ne ajute sa cladim o viziune pozitiva, avand la baza perspectiva interventiei lui Dumnezeu in favoarea noastra si intrarii in Împaratia cerurilor. 2 4 76 Pare foarte simplu de zis, insa atunci cand trebuie sa transpunem in practica o astfel de metoda, ne vedem confruntati cu o multime de obstacole. Ce se poate face pentru a le depasi? 2 4 77 Obstacolele interioare sunt mai periculoase decat cele exterioare. Si cel mai adesea, obstacolele exterioare induc o proiectie interioara ce ramane chiar si dupa ce au trecut circumstantele defavorabile sau le-am depasit cumva. Aici se afla puterea nefasta a influentelor exterioare ce submineaza valorile interioare pe care le avem, incluzandu-le si pe cele spirituale, cu referinta directa asupra credintei. În mod practic, obstacolele imediate ce vor veni asupra noastra vor putea consta in lipsa timpului disponibil, in manifestarea unei dispozitii depresive sau de amaraciune, sau altele de genul acesta. De asemenea, putem fi impiedicati de cei din jurul nostru, care fie ne plang de mila, fie nu manifesta nici un fel de compasiune atunci cand trecem prin incercari. Si bineinteles ca aceasta lista poate sa continue, pentru ca in final sa ajungem sa nutrim sentimentul ca Dumnezeu ne-a abandonat, ca Biblia nu este adevarata, ca toate aceste lucruri sunt doar povesti, iar viata viitoare este doar o amagire. 2 4 78 Putem spune ca exista un progres al simtamintelor pe care le experimentam atunci cand suntem incercati? 2 4 79 Cu siguranta, ca exista un progres al trairilor fie in jos, daca ne lasam "luati de val", fie in sus, daca vom exercita credinta in Dumnezeu, avand la baza ceea ce sta scris si aplicand la vietile noastre ceea ce studiem. Pentru a depasi astfel de sentimente si de obstacole, este necesar in primul rand sa facem o alegere ferma sa continuam sa ramanem alaturi de Dumnezeu, sa deschidem Biblia, chiar daca nu simtim o astfel de nevoie, sa o studiem, chiar daca ni se pare un lucru inutil, si sa aplicam, chiar daca pare a fi o pierdere de timp. Asa cum am mai mentionat, planul spiritual nu poate fi inteles pe baza simturilor, dar el este accesibil credintei si acelei ratiuni ce se articuleaza pe Cuvantul lui Dumnezeu. 2 4 80 Ce ne facem insa daca situatia cu care ne confruntam nu se rezolvam, mai precis daca in ciuda credintei noastre, nimic nu se schimba, cel putin in aparenta? 2 4 81 Voi cita din nou cuvintele apostolului Petru, care zicea "ca vom dobandi, ca sfarsit al credintei noastre, mantuirea sufletelor". Cu alte cuvinte, rezultatul se va vedea doar la "sfarsitul credintei noastre", care stim bine ca se va realiza atunci cand Domnul Hristos va reveni pentru a ne lua in Împaratia cerurilor. Astfel, intelegem ca mentinerea credintei in Dumnezeu trebuie sa se realizeze pana la acel moment, indiferent de circumstantele prin care trebuie sa trecem in decursul vietii. Abia la final se va vedea rezultatul palpabil, insa pana atunci vom putea experimenta "o bucurie negraita si stralucita", in asteptarea implinirii fagaduintelor divine. 2 4 82 Cu toate acestea, nu exista si niste beneficii imediate atunci cand ne mentinem credinta in Dumnezeu, indiferent de imprejurare? 2 4 83 Reluand ideea "bucuriei negraite si stralucite", pot spune ca mentinerea credintei ne va aduce o liniste interioara si o capacitate de a ne ridica deasupra imprejurarilor prin care trecem, care ea insasi se constituie ca un beneficiu imediat. Mai mult chiar, perceptia prezentei divine impreuna cu noi, intervenind in favoarea noastra, va aduce o convingere ferma asupra adevarului cuvintelor lui Dumnezeu. Practic, vom percepe faptul ca puterea lui Dumnezeu este la lucru pentru a ne sustine si a ne dezvolta fiinta launtrica, in a ne ridica deasupra turbulentelor ce se produc inerent in vecinatatea pamantului. 2 4 84 Putem spune ca apostolul Petru ne-a impartasit aceste sfaturi, avand la baza chiar experienta vietii sale? 2 4 85 Mai mult ca sigur ca apostolul Petru ne-a scris avand in vedere ceea ce el insusi traia. Sa ne gandim la ce privatiuni a fost expus de-a lungul vietii, la ce batjocuri sau persecutii, si cate suferinte a trebuit sa indure culminand cu propria sa crucificare. Asadar, nimeni sa nu creada ca el a dat sfaturi "din carti", ci gustand experienta amara a incercarilor de tot felul, a putut sa ne ofere un exemplu despre ce inseamna sa iti mentii credinta vie indiferent de imprejurare. Exemplul sau poate sa ne ajute si sa ne motiveze sa procedam intr-un mod similar. 2 4 86 De fapt ce inseamna sa fii "pazit prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta", daca ne raportam la experienta apostolului Petru? 2 4 87 A fi pazit prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta, inseamna sa te raportezi la ceea ce ne-a promis Domnul Isus Hristos, ca va fi mereu alaturi de noi, prin prezenta Duhului Sfant si a sfintilor ingeri, ca vom fi biruitori indiferent de incercarile prin care vom trece, iar in final ca vom fi primiti in Împaratia cerurilor la a doua sa venire. Aceasta convingere nu trebuie sa scada cu trecerea timpului, ci dimpotriva ea trebuie sa creasca tot mai mult, pe masura ce viata noastra se deruleaza. Astfel, credinta apostolului Petru, in loc sa scada datorita impotrivirilor carora trebuia sa le faca fata, ea se dezvolta tot mai mult, pentru ca in final sa culmineze cu biruinta in chiar martirajul sau, liber consimtit. 2 4 88 Putem spune ca expresia suprema a dezvoltarii credintei apostolului Petru s-a regasit in aceasta jertfire de sine care l-a final s-a concretizat prin sacrificiu de sine, privind cu bucurie intrarea in Împaratia cerurilor, la a doua venire a lui Hristos? 2 4 89 Cu siguranta, ca experienta dezvoltarii credintei a mers pana la cea din ultima limita atunci cand principiul jertfirii de sine, care l-a caracterizat in mod constant pe apostolul Petru, a devenit sacrificiu de sine. Vedem astfel, ca exercitiul dezvoltarii credintei ne va conduce in final la depasirea planului suferintelor din aceasta lume, si ne va conduce sa ne ridicam la inaltimi care intrec si cea mai iscusita imaginatie. În ce-l priveste pe apostolul Petru, "aurul credintei a fost curatit in focul incercarilor", pentru ca in final sa devina cu totul pur, de mare valoare, gata pentru inaltare in Împaratia cerurilor. 2 4 90 Rugaciune pentru dezvoltarea credintei indiferent de imprejurarile prin care trebuie sa trecem, pentru insusirea exemplului oferit de catre apostolul Petru, precum si pentru dobandirea unei perceptii corecte asupra destinului nostru vesnic in Isus Hristos. 2 4 91 4. Credinta care invinge ispita si atractia spre rau 2 4 92 1 Petru 5:6-9 "6 Smeriti-va dar sub mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El sa va inalte. 7 Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi ingrijeste de voi. 8 Fiti treji, si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita. 9 Împotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi." 2 4 93 Ce inseamna sa ne impotrivim tendintelor rele stand "tari in credinta"? La ce se refera acest sfat dat de catre apostolul Petru? 2 4 94 Daca in genere ne-am obisnuit sa privim credinta ca fiind doar o reactie pozitiva la un mediu ostil si imperfect, de data aceasta vedem cu ea devine un mijloc activ de contracarare si respingere a tot ce este rau. Împotrivirea in fata influentelor negative imbraca de multe ori forma unei lupte "corp la corp", similara din multe puncte de vedere conflictelor pe care le-a avut de infruntat Domnul Isus Hristos de-a lungul vietii pe acest pamant. Practic, noi trebuie nu doar sa stam pasivi avand credinta, ci deseori este necesar sa contraatacam tendintele spre rau, avand credinta in Dumnezeu si in interventia Sa eliberatoare. 2 4 95 Se poate spune ca apostolul Petru, precum si toti ceilalti ucenici ai Domnului, nu s-au rezumat la o credinta pasiva, ci au actionat plini de incredere in fagaduintele divine? 2 4 96 Daca apostolii ar fi stat doar sa astepte vremuri mai favorabile, avand credinta ca ele vor veni, atunci crestinismul ar fi disparut inainte sa se fi stiut de el. Dimpotriva, prin primirea darurilor spirituale acordate de catre Duhul Sfant, ei au inaintat infruntand adversitatile si impotrivirea, fiind convinsi ca Dumnezeu le va da biruinta. Ei au inteles ca se aflau angajati cu totul intr-un razboi spiritual, in care initiativa, curajul, speranta si increderea sunt lucruri de cea mai inalta valoare. 2 4 97 Prin urmare, trebuie sa intelegem ca un crestin se afla angajat intr-o lupta spirituala ce se da atat in exteriorul, cat si in interiorul sau? 2 4 98 Crestinismul nu se rezuma doar la o metoda de dezvoltare personala, avand la baza principii pozitive si o gandire axata pe interventia lui Dumnezeu. Realitatea este ca prin intermediul religiei crestine, Dumnezeu a deschis un front mondial impotriva imparatiei Celui Rau, un atac frontal atat in planul exterior, al evenimentelor istorice, cat si interior, in inimile oamenilor. De aceea, niciodata nu a fost mai intens conflictul intre bine si rau, ca in vremurile ce au urmat raspandirii credintei in Isus Hristos, ca Mantuitor al intregii lumi. 2 4 99 Asadar, orice crestin va fi supus in mod special atacurilor Celui Rau, fapt ce se va desfasura in felurite chipuri? 2 4 100 De indata ce o persoana se decide sa Îl urmeze pe Isus Hristos, conflictul incepe cu adevarat in viata sa. Si pana atunci influentele rele s-au manifestat asupra sa, dar din acel moment confruntarile vor deveni tot mai dure. Deopotriva, puterea lui Dumnezeu se va manifesta intr-un mod mult mai clar pentru a sustine pe cel ce se lupta cu agentii raului, cu circumstante defavorabile, slabiciuni de tot felul sau impotriviri neasteptate. Un crestin este de fapt un luptator, iar el trebuie sa manuiasca cu maiestrie armele spirituale, in genul credintei in Dumnezeu, rugaciunii sau studiului biblic. 2 4 101 Acest lucru pare surprinzator, dar studiul Sfintelor Scripturi si rugaciunea, reprezinta metode de lupta impotriva Celui Rau? 2 4 102 Daca vom citi din Evanghelii, vom vedea ca atunci cand Domnul Isus Hristos a fost ispitit in pustie, raspunsul Sau a facut o directa referinta la ceea ce "sta scris", adica la Biblie. De asemenea, fiind ispitit in diferite ocazii, inclusiv in gradina Ghetsemani, El S-a rugat cu putere pentru a dobandi tarie cu scopul de a invinge pe Cel Rau. Prin urmare, cunoasterea Sfintelor Scripturi si utilizarea acesteia la vreme de nevoie, cand suntem incercati, precum si practica rugaciunii staruitoare, in cazul ca avem o confruntare directa cu puterile raului, sunt mijloace care avand la baza credinta in Dumnezeu vor realiza alungarea vrajmasului. 2 4 103 Nu in ultimul rand, Domnul Hristos spunea ca anumiti demoni pot fi alungati doar cu "rugaciune si post". La ce se refera acest lucru? 2 4 104 Exercitiul rugaciunii necesita o conditie spirituala si fizica de exceptie, fapt ce implica reformarea in totalitate a stilului nostru de viata. Nu vom putea practica niciodata o rugaciune staruitoare, eficienta in lupta cu raul, daca nu suntem intr-o conditie favorabila prin abtinerea de la tot ce este nociv si prin echilibru in orice lucru bun. Lasarea in voia unui apetit alimentar excesiv, de multe ori reprezinta cauza pentru care nu avem putere sa ne rugam cu adevarat si sa insistam, pana cand Dumnezeu isi manifesta prezenta Sa, alungand intunericul aruncat asupra noastra de catre fortele raului. 2 4 105 Prin urmare, un crestin se afla intr-o continua pregatire pentru a invinge confruntarile ce nu vor intarzia sa apara de-a lungul vietii? 2 4 106 Pe de o parte exista mari confruntari, ce ne asteapta in momentele critice ale vietilor noastre, pentru care trebuie sa ne pregatim din timp. Pe de alta parte, exista confruntari zilnice, de mai mica intensitate, care au drept scop sa ne pregateasca sa trecem cu bine atunci cand vor veni marile controverse. Asadar, niciodata un crestin nu sta intr-o stare de amortire, ci el se pregateste luptand si invingand problemele zilnice pe care le are de infruntat. El nu poate sa scape de acest lucru, dar satisfactia biruintei prin Isus Hristos este extraordinara. 2 4 107 Dar ce se intampla atunci cand luptand totusi nu ajungem sa fim biruitori? Sau alteori cand suntem pur si simplu infranti in cursul anumitor controverse? 2 4 108 În Biblie sta scris despre"cel neprihanit", ca "de sapte ori cade, si se ridica, dar cei rai se prabusesc in nenorocire." (Proverbe 24:16).Se poate intampla, mai ales la inceput, sau din cauza lipsei de antrenament si de veghere, sa fim infranti in multe conflicte cu influentele rele. De exemplu, obiceiuri vatamatoare vor fi greu de depasit, sau raspunsul nostru in momentul cand suntem provocati va fi departe de modelul divin, precum si altele in felul acesta. Cu toate acestea, nu trebuie sa ne dam batuti. Apostolul Ioan spunea ca daca totusi cadem in pacat, avem la Tatal "un mijlocitor, pe Isus Hristos". Cu atat mai mult este adevarat acest lucru, pentru un crestin care se lupta cu influentele rele! 2 4 109 Si totusi, multi crestini au la fiecare pas experienta unei aparente infrangeri in fata influentelor negative, mai ales cand au parte de o batjocorire continua a credintei lor, fara ca ei sa poata intreprinde ceva concret pentru a le contracara. Ce pot face aceste persoane? 2 4 110 Biruinta influentelor negative nu se inseamna intotdeauna eliminarea surselor ce le produc. Cineva s-ar putea afla o viata intreaga in compania unor persoane care ii batjocoresc credinta, acestea fiind uneori rude, in genul parintilor, copiilor, sotului sau sotiei, iar alteori vecini de care nu se poate scapa. În astfel de situatii, intelepciunea, tactul si mai ales rabdarea sunt de o nepretuita valoare, fiindca in cele din urma biruinta este de natura spirituala. 2 4 111 În ce sens biruinta pe care ne-o ofera Domnul Isus Hristos este in primul rand de natura spirituala? 2 4 112 Biruinta oferita de Isus Hristos se refera in primul rand la invingerea raului printr-un comportament si un sistem de reactie diferit, raspunzand raului cu bine, sau alteori prin tacere, dar niciodata prin utilizarea unor metode similare celor folosite de fortele intunericului. Astfel, daca privim la viata Domnului Isus Hristos, vom vedea ca nenumarate au fost ocaziile in care a fost provocat sa raspunda cu violenta sau cu aceeasi moneda, dar de fiecare data El s-a supus pe deplin lui Dumnezeu si a ramas de partea adevarului. 2 4 113 Dar nu cumva acest lucru creeaza imaginea faptului ca un crestin va deveni mai devreme sau mai tarziu victima influentelor negative, fiindca el trebuie sa evite in permanenta utilizarea armelor adversarilor sai? 2 4 114 Este cu totul fals sa credem ca un crestin va deveni victima influentelor negative, fiindca el are la dispozitie mijloace mult mai puternice. De exemplu, atunci cand se spun lucruri rele despre noi, cel mai puternic argument sta tocmai in expunerea faptelor in adevarata lor lumina, dovedind lipsa de temei in ceea ce suntem acuzati. Sau daca avem de-a face cu provocari in genul certurilor sau schimbului de cuvinte rautacioase, un crestin va putea prin rabdare, intelepciune si un raspuns bland sa stopeze un astfel de comportament, sau alteori va demonstra inaintea tuturor ca dovedeste o reactie ce presupune un caracter si o forta interioara de exceptie, fapt ce se va impune de la sine inaintea celorlalti. 2 4 115 Prin urmare, se poate spune ca un crestin este o persoana puternica, capabila sa faca fata cu succes controverselor cu fortele raului? 2 4 116 Un crestin autentic va fi o persoana deosebit de puternica, avand o tarie interioara si o capacitate de a face fata cu succes oricarei situatii prin care ar fi chemat sa treaca, fiindca in el lucreaza o putere supranaturala ce vine de la Isus Hristos. Prin intermediul relatiei vii cu Dumnezeu pe care o are, despre care marturiseste deopotriva propria constiinta si propriile fapte, un crestin va fi capabil nu numai sa reziste in fata raului, dar si sa fie o sursa de influenta pozitiva in mijlocul realitatilor in care este chemat sa traiasca. 2 4 117 Se poate spune ca un crestin va fi nu numai o fortareata de rezistenta impotriva raului, dar si un combatant activ in avansarea Împaratiei lui Dumnezeu in aceasta lume? 2 4 118 Cu siguranta ca un crestin autentic va fi o puternica reprezentare a Maestrului divin, astfel ca prin exercitarea unei credinte puternice va reusi sa smulga si sa influenteze in mod pozitiv multe persoane, care se afla prinse in capcanele Celui Rau. Un crestin este de fapt un combatant, un luptator in marea armata a lui Dumnezeu care se lupta si invinge la fiecare pas pe agentii Celui Rau. Bineinteles ca lupta este in primul rand spirituala, dar rezultate concrete se pot vedea, daca vom sti sa privim prin ochii credintei. 2 4 119 Asadar, vindecarea spirituala oferita prin credinta in Isus Hristos, are drept scop pe langa mantuirea personala si inzestrarea cu armele de lupta impotriva puterilor raului? 2 4 120 Un crestin nu este o persoana ce se bucura in mod egoist de vindecare spirituala, care are drept rod final vindecarea fizica si primirea in Împaratiei cerurilor. Acesta este doar un aspect al mantuirii. În acelasi timp, un crestin ce traieste experienta vindecarii spirituale interioare, devine un luptator de succes cu fortele raului, fiind un agent activ in extinderea Împaratiei lui Dumnezeu chiar in mijlocul acestei lumi. De aceea, el nu se va limita doar sa primeasca in mod pasiv har si sustinere de la Dumnezeu, ci deopotriva se va angaja activ acolo unde se gaseste pentru a face ca Împaratia cerurilor sa inainteze. Aici de fapt intalnim adevaratul scop al bisericii, ce reuneste pe toti crestinii autentici, care nu numai cred, dar si lupta invingand prin Isus Hristos in conflictul ce se desfasoara intre bine si rau pe pamant. Prin urmare, un crestin va fi o persoana a carei credinta se va dezvolta cu fiecare etapa a experientei prin care trece in aceasta viata. 2 4 121 Rugaciune pentru a invinge la fiecare pas in controversa cu puterile raului, pentru a face fata cu succes oricarei imprejurari prin care vom fi chemati sa trecem si pentru a aduce la Dumnezeu cati mai multi oameni din aceasta lume, facand sa inainteze Împaratia cerurilor. 2 5 1 IV. Exercitiul laudei lui Dumnezeu in orice vreme 2 5 2 1. Dumnezeu este izbavirea noastra 2 5 3 Isaia 12: 2-6 "2 Iata, Dumnezeu este izbavirea mea, voi fi plin de incredere, si nu ma voi teme de nimic; caci Domnul Dumnezeu este taria mea si pricina laudelor mele, si El m-a mantuit. 3 Veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii, 4 si veti zice in ziua aceea: Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui, vestiti lucrarile Lui printre popoare, pomeniti marimea Numelui Lui! 5 Cantati Domnului, caci a facut lucruri stralucite: sa fie cunoscute in tot pamantul! 6 Striga de bucurie si veselie, locuitoare a Sionului, caci mare este in mijlocul tau Sfantul lui Israel." 2 5 4 Ce inseamna de fapt sa laudam pe Dumnezeu? În acelasi timp, cat de important este sa-L laudam pe Dumnezeu? 2 5 5 Lauda lui Dumnezeu ar trebui sa devina una dintre preocuparile principale ale vietii noastre, fiindca acest lucru ne deschide perspectiva contemplarii realitatilor spirituale. As putea spune, ca lauda la adresa lui Dumnezeu este asemenea hranirii cu un aliment de buna calitate, ce ne va da putere sa traim la inaltimea demnitatii pe care o avem, de copii ai Celui Prea Înalt. În acelasi timp, a-L lauda pe Dumnezeu presupune mai mult decat exercitiul articularii de cuvinte care sa exprime recunostinta noastra, fiindca ceea ce conteaza in primul rand este atitudinea pe care o avem fata de Creatorul nostru. 2 5 6 Se poate spune, ca daca oamenii ar fi dispusi sa-L laude pe Dumnezeu, atunci multe dintre problemele cu care se confrunta s-ar rezolva? 2 5 7 În primul rand, problemele de natura interioara, in genul tristetii, depresiei sau descurajarii, ca sa nu mai vorbim de ingrijorare, s-ar micsora simtitor daca ne-am deprinde sa avem o atitudine de lauda la adresa lui Dumnezeu. O mare parte a intunericului ce ne inconjoara sufletul si mintea este datorata tocmai acestei insingurari a omului fata de Creator. De aceea, atunci cand ne intoarcem privirile catre El si ne exprimam recunostinta, multumirea, adoratia si lauda, fiinta noastra launtrica se umple de lumina. Astfel, intunericul inceteaza sa mai aiba o putere dominanta asupra noastra. 2 5 8 Daca asa stau lucrurile, de ce totusi oamenii au tendinta sa-L ignore pe Dumnezeu, sa nu-I acorde nici un fel de atentie? Nu in ultimul rand, de ce ne este atat de greu sa-L laudam pe Dumnezeu? 2 5 9 Tendinta de a-L uita pe Dumnezeu se manifesta in mod constant in vietile noastre, fiindca un principiu rau actioneaza atat din afara, cat mai ales din interiorul nostru. O astfel de influenta cauta sa ne indeparteze de Creatorul nostru, pentru ca astfel sa intram intr-un intuneric spiritual, din care sa nu mai iesim vreodata. De aceea ne este atat de greu sa-L laudam pe Dumnezeu. În plus, o alta cauza este si lipsa de exercitiu, de planificare a activitatilor noastre zilnice pentru a pune deoparte un timp in care sa ne rugam si sa-L laudam pe Dumnezeu. Daca L-am lauda pe Dumnezeu in fiecare zi, mai ales dimineata, precum si seara, atunci viata noastra ar fi improspatata de o energie spirituala cu totul deosebita. 2 5 10 Dar cum putem sa-L laudam pe Dumnezeu? Ce cuvinte sa folosim si mai ales, ce model sa urmam? 2 5 11 Un bun exercitiu pentru oricine doreste sa deprinda obiceiul de a-L lauda pe Dumnezeu, este cel de a citi cu atentie cartea Psalmilor. În acest tezaur spiritual de exceptie sunt oferite modele si expresii ce se vor dovedi utile in a ne ajuta sa-L laudam pe Dumnezeu la randul nostru. De fapt, ideea nu este de a copia pur si simplu psalmii respectivi, ci principiul consta ca in propriile noastre cuvinte sa-L laudam pe Creatorul nostru. 2 5 12 Revenind la cuvintele spuse de catre profetul Isaia, se poate spune ca exista o legatura dintre invingerea temerilor pe care le putem avea, si exercitiul laudei la adresa lui Dumnezeu? 2 5 13 Ori de cate ori vom lauda pe Dumnezeu, temerile de orice fel se vor micsora substantial si chiar vor disparea. Acest lucru se explica prin faptul ca laudandu-L pe Dumnezeu incepem sa distingem Cine este El de fapt, cat de mare este puterea Sa si mai ales, cat de dispus este El sa vina alaturi de fiecare dintre noi. Prin lauda, constientizam cel mai bine Cine este Dumnezeu, atributele Sale vesnice si intentia Sa mantuitoare in ceea ce ne priveste. Prin exercitiul laudei, aceste lucruri se intiparesc cu putere, iar astfel credinta noastra este hranita cu acele elemente de care are nevoie pentru a se putea manifesta in cursul experientelor prin care vom trece. 2 5 14 Se poate spune ca doar simpla rugaciune, fara a fi insotita de lauda lui Dumnezeu, nu isi va atinge scopul de a ne apropia intr-un sens special de Creatorul nostru? 2 5 15 Doar enumerarea cererilor pe care le avem, acesta fiind intelesul de regula atribuit rugaciunii, nu va fi suficienta pentru a ne apropia cu adevarat pe Dumnezeu. De fapt, prin repetarea problemelor cu care ne confruntam, de multe ori ajungem sa ne scufundam si mai mult in disperarea asteptarii acelor consecinte de care ne este teama. Însa atunci cand cererile noastre sunt intretesute cu momente de lauda la adresa Creatorului, tonusul nostru interior se intareste, iar credinta noastra prinde contur chiar in mijlocul realitatilor cu care ne confruntam. Abia atunci ajungem la convingerea interioara ca Dumnezeu va raspunde cererilor noastre si ne va rezolva problemele pe care I le-am spus. 2 5 16 Daca este asa de important sa cultivam deprinderea de a-L lauda pe Dumnezeu, ce pasi s-ar putea face in acest sens? 2 5 17 În primul rand este necesar sa alocam un timp special in care sa-L laudam pe Dumnezeu, iar in acest sens recomand cateva minute dimineata si in mod similar seara. Daca privim in natura, vom vedea ca dimineata, imediat ce se trezesc, pasarile incep sa cante in mod cu totul deosebit, exprimandu-si bucuria ca se pot bucura de o noua zi. Cat de frumos ar fi ca dimineata, dupa ce ne-am trezit din somn, si inainte de a ne avanta in valtoarea zilei, sa avem cateva clipe in care sa-L laudam pe Dumnezeu si sa Îi multumim ca avem parte de bucuria vietii intr-o noua zi! De asemenea, seara, inainte de a ne duce la culcare, am putea sa ne exprimam aprecierea si lauda fata de Dumnezeu pentru tot ce am realizat in decursul zilei. 2 5 18 Cei mai multi crestini au astfel de momente alocate pentru rugaciune dimineata si seara. În ce sens adaugarea unui timp pentru lauda ar fi utila pentru a cultiva relatia cu Dumnezeu? 2 5 19 Cu siguranta, ca multi crestini au astfel de momente de rugaciune, dar de regula ele sunt caracterizate de repetitia unui sir mai lung sau mai scurt de cereri, care prin natura lor nu fac altceva decat sa ne aminteasca problemele noastre, dintre care multe nu vor intarzia sa apara. Astfel de rugaciuni, cel mai adesea nu vor avea un efect benefic, sau alteori vor fi numai un exercitiu superstitios, daca nu vom adauga multumirea, si mai ales lauda. Înainte de a-I cere ceva lui Dumnezeu, ar trebui sa contemplam Persoana Sa si ne exprimam lauda noastra, care de fapt va spune care este in realitate conceptia noastra despre Dumnezeu. 2 5 20 Cum este afectata conceptia noastra despre Dumnezeu, atunci cand Îl laudam, contempland Persoana Sa si marturia oferita prin Sfintele Scripturi? 2 5 21 Daca vom relua cuvintele de lauda ale profetului Isaia, atunci vom nota expresii in genul "Domnul Dumnezeu este taria mea si pricina laudelor mele", "vestiti lucrarile Lui printre popoare, pomeniti marimea Numelui Lui" si "mare este in mijlocul tau Sfantul lui Israel". Prin urmare, constiinta puterii lui Dumnezeu, a intelepciunii Sale, a sfinteniei Sale, erau de natura sa-i ofere o incredere deplina lui Isaia, pentru ca astfel sa spuna "Dumnezeu este izbavirea mea, voi fi plin de incredere, si nu ma voi teme de nimic". Relatia este in genul cauza-efect, mai precis, atunci cand devenim constienti despre Cine este Dumnezeu, care este puterea Sa si ce intentie are in ceea ce ne priveste, ne va fi mult mai usor sa avem credinta asupra interventiei Sale asupra vietilor noastre. 2 5 22 Se poate spune ca prin intermediul laudei, conceptia noastra despre Dumnezeu se va dezvolta tot mai mult? 2 5 23 Nu stiu exact daca in ceruri va mai trebui sa ne rugam, asa cum facem pe pamant, mai ales cand ma gandesc la confruntarea cu o realitate ostila, ce necesita asistarea unei puteri de exceptie pentru a-i face fata. Dar cu siguranta, toate fiintele din lumea cereasca au o placere deosebita in a-L lauda pe Dumnezeu si in a-si imbogati tot mai mult conceptia pe care o au despre Creatorul intregului univers. Asadar, daca acest lucru este valabil in ceruri, cu atat mai mult este important aici, pe pamant, unde suntem asaltati de atat de multe influente ce au drept scop sa-L uitam pe Dumnezeu. 2 5 24 Putem afirma ca prin exercitiul laudei, de fapt aplicam principiul de a ne aduce aminte de Dumnezeu si de tot ceea ce El ne porunceste? 2 5 25 Exercitiul laudei ne va conduce sa ne aducem aminte de atotputernicia Dumnezeului nostru, de faptul ca El este izbavirea noastra, si nu in ultimul rand, vom fi condusi sa ne aducem aminte de tot ceea ce El ne-a poruncit, de toata vointa Sa unita cu puterea de a o implini prin Isus Hristos. Cand laudam pe Tatal ceresc, ajungem in scurt timp sa-I dam slava si Fiului Sau, pentru iubirea Sa cea mare, pentru jertfirea de Sine pe care a dovedit-o fata de noi prin moartea Sa pe cruce si prin tot ceea ce El face pentru noi. Prin lauda, conceptia noastra despre Dumnezeu se imbogateste si se dezvolta tot mai mult, pana cand intelegem ca El este cu totul in stare si doritor sa ne ajute in problemele noastre zilnice. Astfel, cererile noastre vor fi rostite intr-o atitudine de credinta, ce se sprijina ferm pe ceea ce Dumnezeu este cu adevarat. 2 5 26 Asadar, lauda lui Dumnezeu reprezinta cea mai buna pregatire pentru aducerea cererilor noastre inaintea Sa? 2 5 27 Daca primele noastre cuvinte fata de Dumnezeu, si ar fi bine sa fie si primele noastre cuvinte rostite in decursul unei zile, ar fi de lauda la adresa Sa, atunci cererile noastre ar fi insotite de acel "parfum frumos mirositor", ar fi ca si cum "tamaia aromata ce se aducea la Templul de la Ierusalim" ar fi adusa pe altarul rugaciunilor noastre. Experienta ar fi invioratoare, fiindca in loc sa ne mai amintim cat de slabi suntem prin noi insine, am vedea cat de puternic este Domnul stapanind asupra intregului Univers si deopotriva asupra vietilor noastre. Astfel, o lumina cereasca ar patrunde in inima noastra si am putea sa privim cu speranta si incredere catre viitor. 2 5 28 Se poate spune ca astfel, vom avea o pregustare a realitatilor ceresti ce ne asteapta la capatul unei vieti de credinta in Dumnezeu? 2 5 29 Cu siguranta, ca am experimenta o bucurie launtrica pe care nimic si nimeni nu va putea sa ne-o rapeasca, pana in ziua in care ne vom intalni "fata catre fata" cu Dumnezeul nostru la a doua venire a lui Hristos. 2 5 30 Rugaciune pentru a deprinde exercitiul laudei lui Dumnezeu in orice vreme si pentru a manifesta o atitudine de deplina incredere in Creatorul nostru, experimentand bucuria mantuirii in fiecare clipa a vietii noastre. 2 5 31 2. Sa-L laudam pe Dumnezeu in orice vreme 2 5 32 Psalm 34:1-6 "1 Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea. 2 Sa mi se laude sufletul in Domnul! Sa asculte cei nenorociti si sa se bucure. 3 Înaltati pe Domnul, impreuna cu mine. Sa laudam cu totii Numele Lui! 4 Eu am cautat pe Domnul, si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele. 5 Cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine. 6 Cand striga un nenorocit, Domnul aude, si-l scapa din toate necazurile lui." 2 5 33 Este posibil sa-L laudam pe Dumnezeu in orice vreme? Putem sa dovedim in mod constant o atitudine de recunostinta fata de Creatorul nostru? 2 5 34 Îndemnul psalmistului este clar exprimat, cizeland ideea ca intr-adevar, este posibil sa-L laudam pe Dumnezeu in mod constant, sau in orice vreme. Cred ca nu este vorba doar de un ideal catre care trebuie sa tindem, ci deopotriva avem de-a face cu o atitudine ce se poate insusi, daca vom urmari in mod constant acest lucru. De fapt, credinta pe care o avem in Dumnezeu ar trebui sa ne conduca in mod constant la o atitudine de recunostinta si lauda la adresa Creatorului nostru. 2 5 35 Cu toate acestea, se poate constata cu usurinta ca nu este nici simplu, nici usor, sa dovedim o atitudine constanta de lauda. Sunt atatea lucruri ce ne distrag atentia de la lucrurile spirituale, si atunci, ce este de facut? 2 5 36 Daca vom urmari cu atentie cuvintele din acest psalm, vom vedea ca atitudinea de lauda apare cu usurinta atunci cand observam interventiile lui Dumnezeu in viata noastra. Psalmistul zicea ca "am cautat pe Domnul, si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele". Prin urmare, un motiv bine intemeiat de recunostinta se constituie din faptul ca Dumnezeu asculta cererile noastre si ne raspunde intr-un mod care ne aduce bucurie si binecuvantare. În astfel de situatii este relativ simplu si normal ca noi sa-L laudam si sa-I multumim lui Dumnezeu. 2 5 37 Cum ramane insa cu situatiile in care rugaciunile noastre raman aparent fara raspuns, cand din ratiuni pe care nu le putem intelege, avem impresia ca Dumnezeu tace, ca nu tine cont de ceea ce i-am cerut? 2 5 38 Aici intervine fraza de inceput din acest psalm ca "voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea". Expresia "orice vreme" acopera si astfel de situatii, in care aparent nu avem raspuns la rugaciunile noastre. Ideea centrala este ca trebuie sa dovedim o atitudine de lauda indiferent de circumstantele prin care trecem, chiar daca evenimentele decurg intr-o directie diferita de cea dorita de noi. Sunt sigur ca nu este simplu intotdeauna sa facem astfel, dar sfatul oferit ramane valabil. 2 5 39 Însa pare o contradictie sa manifestam o atitudine de lauda, cand se pare ca nu avem o ratiune clara in acest sens. Ce se poate spune despre o astfel de situatie? 2 5 40 De la inceput ma declar impotriva ideii, oarecum ascetice, de a ne forta sa practicam un lucru, fata de care avem repulsie, sau nu ne simtim indemnati, doar pentru a implini un ritual sau a practica un obicei. Cand trecem prin situatii dificile, sunt sigur ca este aproape imposibil sa mai avem putere interioara pentru a ne mai gandi la lucruri pozitive, sau a mai lauda din toata inima pe Dumnezeu. Pe de alta parte, ramanerea intr-o stare de tristete si de abandon, nu ne va fi de mare folos. În final, orientarea mintii noastre se datoreaza in mare masura modului in care privim lucrurile ce ni se intampla in viata. 2 5 41 În ce fel orientarea corespunzatoare a mintii noastre, poate sa ne conduca la manifestarea unei atitudini de lauda fata de Dumnezeu? 2 5 42 În acest sens, as face trimitere la experienta multor crestini, care de-a lungul veacurilor au fost supusi la felurite incercari, si cu toate acestea au laudat pe Dumnezeu si au experimentat faptul ca atunci "cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie". Daca acest lucru a fost posibil cu multe persoane, din perioade istorice diferite, inseamna ca este posibil. Asa cum am spus, totul depinde de orientarea mintii, de lucrurile pe care le lasam sa ne influenteze dispozitia interioara. În acest sens, este foarte important sa ne "hranim" simturile, sau mai bine zis perceptia, cu acele elemente care ne vor intari interior. 2 5 43 La modul concret, cum putem sa ne "hranim" simturile, perceptia, si nu in ultimul rand gandurile, cu lucruri care sa ne intareasca spiritual? 2 5 44 Daca vom avea curiozitatea sa privim in jurul nostru, sau sa analizam evenimentele prin care trecem in decursul unei singure zi, vom constata o multime de lucruri care fie ne-au adus bucurie, fie ne-au cauzat durere. Daca in continuare, vom insista sa retraim ceea ce ne-a lovit, atunci senzatiile de disconfort se vor amplifica, provocandu-ne o durere ce va persista mai mult decat ne-am putea imagina. O jignire pe care am primit-o, un cuvant aspru ce ne-a fost spus, sau altele in genul acesta, vor fi evocate in mod amplificat, pana cand vom fi cuprinsi de resentimente, iar mintea nu se va mai putea concentra asupra lucrurilor pozitive, in genul studiului biblic sau rugaciunii. 2 5 45 Prin urmare, in masura in care vom insista asupra lucrurilor rele de care am luat cunostinta, gandurile rezultate vor amplifica problemele si astfel, nu vom mai putea vedea ceea ce este bun in viata noastra. De aceea, ce putem face pentru a cultiva ceea ce este bun, cu scopul de a ne intari interior si a ajunge sa-L laudam pe Dumnezeu? 2 5 46 Asa cum am mentionat, totul depinde de dreapta orientare a atentiei noastre, astfel ca daca vom sti sa vedem si lucrurile bune de care am avut parte de-a lungul zilei, vom ajunge sa discernem dincolo de ele interventia providentiala a lui Dumnezeu. Poate am fost nedreptatiti in cursul zilei, dar cu siguranta am primit putere pentru a merge mai departe. Poate am fost jigniti adanc, dar in mod sigur suntem de mare pret inaintea lui Dumnezeu, conform cu ceea ce spune Scriptura. Poate am suferit o pierdere importanta, dar totusi inca mai avem putere de a ne ridica si de a lupta pentru a compensa ceea ce ni s-a intamplat. Faptul ca avem in fiecare zi o noua sansa de a trai, se constituie ca un dar nepretuit la care ar fi bine sa luam aminte, atunci cand ne evaluam viata. 2 5 47 Totusi, suntem supusi la o avalansa de influente negative, ce tind sa amplifice ceea ce este rau. Cum putem sa le contracaram? 2 5 48 Psalmistul zicea: "Înaltati pe Domnul, impreuna cu mine", adica el ne ofera un model pe care ni-l recomanda sa il urmam. În acest sens, un mijloc eficient de contracarare a influentelor negative sta in a prelua modele valabile, oferite de oameni care au trecut prin imprejurari similare cu ale noastre, dar care au reusit sa invinga tendintele spre rau. Puterea exemplului personal este extraordinara. Daca ai sansa sa cunosti un om al credintei, care asemenea psalmistului a ajuns sa-L laude pe Dumnezeu in orice vreme, atunci ocazia este extraordinara pentru a cultiva o atitudine similara. 2 5 49 Ce ne facem daca nu avem astfel de exemple in jurul nostru, daca persoanele cu care ne intalnim nu ne ajuta sa depasim problemele pe care le avem? 2 5 50 În cazul in care nu avem sansa sa intalnim un om al credintei in carne si oase, exista totusi marturia pe care o dau lucrarile scrise de astfel de oameni, sau scrise despre ei. În acest sens, este util sa citim despre experientele celor care au trecut prin felurite incercari si imprejurari defavorabile, si cu toate acestea, credinta lor a ramas ferma si au ajuns astfel sa-L laude pe Dumnezeu in orice vreme. Din scrierile lor, sau din ceea ce s-a spus despre ei, vom cauta sa vedem care a fost secretul vietii lor, ce anume i-a ajutat sa se comporte altfel decat "toata lumea", si in acest mod vom avea sansa de a prelua exemplul lor. 2 5 51 Dar in cazul in care nu avem cunostinta de astfel de oameni, sau nu avem la dispozitie lucrari scrise care sa ne ajute, ce vom putea face pentru a ajunge sa-L laudam pe Dumnezeu si sa depasim atitudinile negative? 2 5 52 Daca nu avem ocazia sa cunoastem oameni ai credintei, sau sa avem informatii scrise despre acestia, mai ramane totusi o cale, care de fapt ne sta la indemana in orice ocazie, si anume citirea Sfintelor Scripturi. De fapt, Biblia cuprinde scrieri alcatuite de oameni ai credintei sau despre astfel de oameni. Cine sunt patriarhii, profetii sau personalitatile expuse in cuprinsul ei? Mai concret, ce fel de oameni au fost Moise, Iosua, Daniel, Isaia, Pavel si Ioan? Bineinteles ca lista poate continua. Ce fel de oameni au fost ei? Cu siguranta, ca oameni ai credintei. Prin urmare, exemplul lor poate deveni modelul nostru, si astfel putem sa intelegem ca exista o cale alternativa fata de cea a lumii din jurul nostru. 2 5 53 Sunt multe persoane care au citit din Biblie despre cei anterior mentionati. Cu toate acestea, nu au simtit ca modelul lor se poate aplica pur si simplu situatiei lor, fiindca au trait in perioade istorice diferite. Ce s-ar putea spune in acest sens, in legatura cu subiectul laudei lui Dumnezeu in orice vreme? 2 5 54 Chiar daca oamenii mentionati in cuprinsul Scripturii au trait in epoci diferite de ale noastre, confruntarea cu puterile raului a fost similara, as putea spune identica, fiindca fortele aflate in confruntare nu s-au schimbat. Marea lupta dintre bine si rau, intre Dumnezeu si Satana este in esenta aceeasi, doar cadrul fiind modificat de la o perioada la alta. Poate nu vom ajunge sa fim aruncati in inchisoare pe nedrept ca Iosif, dar cu siguranta ca vom trece, daca nu cumva am si trecut, prin situatii in care din cauza ca am fost hotarati sa nu abandonam principiile adevarului si ale dreptatii, am ajuns sa suportam consecinte defavorabile, fiind marginalizati, dati la o parte, sau chiar concediati. 2 5 55 Se poate spune, ca experienta interioara a lui Iosif a fost in mare masura similara cu a noastra, atunci cand suntem supusi unui tratament nedrept? 2 5 56 Chiar daca Iosif a trait intr-o alta cultura si in alta perioada istorica, sufletul sau, adica alcatuirea interioara a fiintei sale, a fost in totul ca a noastra. De fapt, Biblia este de actualitate tocmai fiindca natura umana, si aici ma refer la partea ce tine de interiorul nostru, nu s-a schimbat in mod esential de-a lungul istoriei. Practic, exista aceleasi tipologii, ce se repeta de-a lungul trecerii timpului, iar simtamintele de bucurie sau tristete, de incredere sau dezamagire, implinire sau abandon, au ramas in esenta aceleasi. Tocmai de aceea, modelele propuse de catre Sfanta Scriptura au aspecte ce pot fi preluate de la o epoca la alta, fapt ce ii confera o valoare nepretuita. 2 5 57 Prin urmare, cum putem sa asimilam modelul psalmistului care a ajuns "sa-L laude pe Dumnezeu in orice vreme"? 2 5 58 Pur si simplu, prin a intelege ca atunci "cand striga un nenorocit, Domnul aude, si-l scapa din toate necazurile lui". O astfel de persoana a fost si psalmistul, dar in cele din urma a scapat din toate necazurile sale, atunci cand s-a adresat lui Dumnezeu. Ori, cel mai mare necaz pe care il putem avea, este cel de a trece prin viata, fara sa avem bucuria de a trai, de a vedea doar ce este rau, fara a observa "crinii de pe camp si pasarile cerului", fara a intelege ca mereu alaturi de noi a stat Cineva, care a vegheat sa ne putem bucura iarasi si iarasi de "o noua zi", ca pregustare vremelnica a nemuririi viitoare. Este pacat sa treci prin viata doar pentru a constata cat de mare este raul, si sa nu vezi ca binele a fost mereu prezent cu tine prin prezenta invioratoare a lui Dumnezeu si prin interventiile Sale providentiale in favoarea ta! 2 5 59 Rugaciune pentru a depasi simtamintele negative si pentru a invinge influentele demoralizatoare ce vin asupra noastra, cu scopul de a ne rapi bucuria vietii si perceptia prezentei lui Dumnezeu impreuna cu noi, intervenind constant in favoarea noastra. 2 5 60 3. Dumnezeu este vrednic de lauda 2 5 61 Psalm 145:1-6: "1 Te voi inalta, Dumnezeule, Împaratul meu, si voi binecuvanta Numele tau in veci de veci. 2 În fiecare zi Te voi binecuvanta, si voi lauda Numele Tau in veci de veci. 3 Mare este Domnul si foarte vrednic de lauda, si marimea Lui este nepatrunsa. 4 Fiecare neam de om sa laude lucrarile Tale, si sa vesteasca ispravile Tale cele mari! 5 Voi spune stralucirea slavita a maretiei Tale, si voi canta minunile Tale. 6 Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea infricosata, si eu voi povesti marimea Ta." 2 5 62 Psalmistul spunea ca va lauda Numele lui Dumnezeu "in veci de veci". Chiar este posibil sa-L laudam pe Dumnezeu neincetat? 2 5 63 Daca este vorba despre o lauda exprimata prin cuvinte, cu siguranta ca nu vom putea sa vorbim tot timpul cu privire la ceea ce a facut Dumnezeu in favoarea noastra. Dar pe de alta parte, putem sa dovedim o atitudine constanta de lauda si recunostinta fata de Dumnezeu. De aceea, cred ca subiectul central al psalmilor consta in principal in dezvoltarea unei atitudini de permanenta lauda la adresa lui Dumnezeu, fapt ce presupune o anumita orientare a atentiei noastre catre lucrurile spirituale si deopotriva catre Creatorul nostru. O astfel de atitudine ne va insoti de-a lungul vesniciilor, dupa ce vom intra in Împaratia cerurilor. 2 5 64 Prin urmare, se poate spune ca atitudinea de permanenta lauda si recunostinta fata de Dumnezeu, se constituie ca un element important de pregatire pentru viata viitoare? 2 5 65 Asa cum se poate observa cu relativa usurinta din cartea Apocalipsei, precum si din alte parti ale Bibliei, fiintele ceresti isi inalta neincetat laudele si aprecierea fata de Dumnezeu, si fata de ceea ce El realizeaza in favoarea intregului univers. Prin urmare, pentru a ne putea alatura lor, este necesar sa dobandim aceasta atitudine, ce ne va ajuta sa ne integram intr-o lume, in care o activitate principala consta in contemplarea lucrarilor Creatorului cerurilor si al pamantului. Prin cultivarea unei atitudini de lauda si apreciere, vom fi adusi mai aproape de momentul integrarii noastre in lumea cea vesnica. 2 5 66 Care ar putea fi sursele noastre de inspiratie, atunci cand dorim sa-L laudam pe Dumnezeu? 2 5 67 Daca vom examina cu atentie versetele citate, vom observa ca prima sursa de inspiratie privind lauda lui Dumnezeu este constituita de "marimea Lui nepatrunsa", de faptul ca nimic nu poate sa cuprinda pe Creatorul intregului univers. De fapt, cand ne gandim la Dumnezeu, avem in primul rand perceptia nemarginirii Sale, a faptului ca El este mai presus decat toate lucrurile. În mod fundamental, infinitatea Sa exprima intr-un mod esential maretia naturii divine, ce intrece orice imaginatie. Cand privim la lucrurile grandioase din Univers, in genul cuprinsului cerului, dimensiunile impresionante ale corpurilor ceresti, ale galaxiilor si constelatiilor de tot felul, avem de fapt perceptia doar a unor lucruri nesemnificative in raport cu infinitatea lui Dumnezeu. 2 5 68 Daca asa stau lucrurile, putem spune ca nici un astronom, sau om de stiinta autentic, nu ar putea ramane ateu atunci cand studiaza bolta cerului si ceea ce ea ne descopera? 2 5 69 Chiar si ateii cei mai invederati sunt coplesiti de ceea ce se descopera la scara universului vizibil, de dimensiunile inimaginabile ce separa corpurile ceresti si sistemele solare. Este foarte greu, as spune ca aproape imposibil, sa crezi ca toate aceste lucruri au aparut la intamplare, ca la origine se afla doar o mare explozie, care a condus peste miliarde de ani la formarea tuturor sistemelor ceresti. Sunt sigur ca orice om vazand aceste lucruri, involuntar, ar ajunge sa fie impresionat si sa se gandeasca daca nu cumva exista un Creator al tuturor acestor planete, stele, sisteme sau a altora in felul acesta. 2 5 70 Sa urmarim acum, ce alte ratiuni mai avea psalmistul pentru a aduce laude lui Dumnezeu? Ce alte surse de inspiratie mai avea el in vedere? 2 5 71 În continuare, psalmistul face referinta la "faptele Sale cele mari", adica la acele lucrari extraordinare de care psalmistul a luat cunostinta. În acest sens, putem mentiona, pe langa aducerea la existenta a cerurilor si a pamantului, si alte lucrari deosebite, in genul intocmirii planului de mantuire, de alegere a lui Avraam, de eliberare a poporului ales din Egipt si altele in felul acesta. Astfel, studiind Sfintele Scripturi observam o multime de lucruri deosebite pe care Dumnezeu le-a realizat de-a lungul veacurilor, cu implicatii directe asupra ceea ce noi traim astazi. 2 5 72 În legatura cu faptele deosebite realizate de catre Dumnezeu in istoria poporului ales, in ce masura acestea aveau o influenta directa asupra psalmistului? 2 5 73 Ar fi suficient sa ne gandim, ca intrarea poporului evreu in Canaan a fost posibila numai prin interventia divina, care a deschis intr-un mod supranatural calea de inaintare, distrugand armatele vrajmasilor. Mai departe, poporul ales nu a fost alungat din Palestina, tocmai pentru ca Dumnezeu a fost indurator si a acordat har, cu speranta intoarcerii de la caile rele. Practic, psalmistul putea sa-L laude pe Dumnezeu la Templul Sau de la Ierusalim, tocmai fiindca Dumnezeu Îsi tinuse fagaduinta ca va elibera pe poporul Sau din Egipt si va avea indurare fata de greselile acestuia. 2 5 74 Se poate spune, ca practic si noi avem motive de a-L lauda pe Dumnezeu, pentru lucrarile Sale cele mari? 2 5 75 Sa ne gandim ca daca Dumnezeu nu ar fi adus la existenta lumea noastra, noi nu am fi putut exista. Mai departe, daca El nu ar fi fost ingaduitor fata de umanitate, atunci judecata nimicitoare ar fi venit de mult. În continuare, daca El nu ar fi trimis pe Fiul Sau ca jertfa pentru pacatele noastre, nu ar mai fi avut sens continuare istoriei pe planeta Pamant si nici nu am fi avut speranta pentru viitor. În consecinta, avem multe motive de a-L lauda pe Dumnezeu, pentru cat de mare este bunatatea Sa, indurarea Sa, mila Sa si harul ce ne-a fost acordat, intr-un mod cu totul nemeritat. 2 5 76 Daca asa stau lucrurile, care sunt marturiile lui Dumnezeu ce ne inconjoara tot timpul si la care ar fi bine sa luam aminte? 2 5 77 Fie ca este vorba de cei care nu cred in Dumnezeu, fie ca ne referim la cei care marturisesc o credinta in El, se poate spune ca nimeni nu ramane fara o marturie cu privire la faptele cele mari ale Creatorului intregului univers. Natura intreaga ne vorbeste in mod lamurit, as putea spune ca isi inalta glasul, chiar striga, aceasta marturie cu privire la Cel care a adus-o la existenta. Simturile noastre sunt intr-un permanent contact cu toate acestea, iar atunci cand privim maretia boltii ceresti de deasupra noastra, cand privim campurile intinse pline de viata si de tot felul de plante mari sau mici, cand vedem inaltimea muntilor si multe altele in felul acesta, avem de fapt dovada vie ca Dumnezeu exista, ca Îi pasa de noi, ca ne-a acordat viata pentru a-L cunoaste cu adevarat. 2 5 78 Care sunt acele lucruri ce ne-ar ajuta sa ne alaturam psalmistului si fiintelor ceresti in a aduce lauda lui Dumnezeu? 2 5 79 În primul rand, exista o ignorare a mesajului naturii, precum si o nestiinta asupra marturiei Scripturii. În consecinta, este necesar sa ne reeducam perceptia, pentru a acorda atentie lucrurilor din natura, care ne vor vorbi despre Dumnezeu. Mai departe, studiul biblic trebuie sa devina zilnic, adica este necesar sa punem timp deoparte in fiecare zi pentru a citi si studia din Biblie. Prin urmare, va trebui sa ne definim prioritatile vietii astfel incat sa putem "citi" atat cartea naturii, cat si cea a Scripturii. Printr-o justa educare a atentiei si o planificare inteleapta a activitatilor zilnice, putem sa avem ocazia de a privi prin aceste "ferestre" catre Creatorul nostru si astfel sa dobandim ratiuni evidente in a-L lauda pe Dumnezeu. 2 5 80 Ce alte ratiuni mai avea psalmistul in a-L lauda pe Dumnezeu? La ce anume mai face el referinta? 2 5 81 Mai departe, el mentioneaza "stralucirea slavita a maretiei Tale", adica face referinta la atributele maretiei lui Dumnezeu, notand in mod deosebit "stralucirea plina de slava", adica lumina extraordinara ce este asociata manifestarii prezentei divine. În multe ocazii in cuprinsul Scripturii, observam ca descoperirea lui Dumnezeu se realizeaza in mijlocul unei lumini de care nu te poti apropia. Acest detaliu nu este intamplator, fiindca lumina semnifica acel lucru ce face posibil sa putem vedea lucrurile din jurul nostru. Sa ne imaginam ce ar insemna daca ar disparea orice sursa de lumina, ce am mai putea distinge in mijlocul realitatii in care traim? Într-un mod similar, lumina care vine din prezenta lui Dumnezeu, ne ofera atat fizic, cat mai ales spiritual, posibilitatea de a cunoaste tainele intregului univers. 2 5 82 În ce mod intram in contact cu aceasta lumina a stralucirii prezentei divine? Cum putem sa experimentam ceea ce spune psalmistul? 2 5 83 Experienta suprema va fi atunci cand vom fi infatisati inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, dupa ce vom fi inaltati la ceruri. Dar si pana atunci, lumina prezentei divine se manifesta ori de cate ori deschidem paginile Sfintelor Scripturi si de fiecare data cand ne plecam in adorare si rugaciune inaintea Sa, cu scopul de a-I multumi si a ne exprima recunostinta pentru tot ceea ce a facut in favoarea noastra. În astfel de imprejurari, intr-un sens special, cuvintele Scripturii prind viata, si avem ocazia sa distingem ceva din lumina prezentei Sale. 2 5 84 Psalmistul mai vorbeste si despre "minunile Tale", adica ale lui Dumnezeu. La ce face el referinta prin aceste cuvinte? 2 5 85 Am putea spune ca este o repetare a temei "faptelor mari" ale lui Dumnezeu, dar exista totusi o nuanta, asupra careia as vrea sa ma opresc. Cand privim de la distanta un anumit peisaj, distingem partile mai mari ale elementelor ce il compun. Însa pe masura ce ne apropiem, incepem sa vedem tot mai multe detalii. De exemplu, de la departare putem vedea o padure ce ne infatiseaza un colorit preponderent verde inchis. Însa daca ne apropiem, vom distinge tonurile de verde, sau alteori chiar de ruginiu, daca s-a apropiat toamna, observam copacii si o multime de alte detalii. Într-un mod similar, atunci cand ne apropiem, prin contemplarea naturii sau a Scripturii, de Dumnezeu, incepem sa distingem amanuntele, nuantele. 2 5 86 În ce sens, ideea de "minuni" ne ofera un detaliu asupra "faptelor mari ale lui Dumnezeu"? Cum ne ajuta sa privim in profunzimea surselor de inspiratie ce ne vor conduce sa Îl laudam pe Dumnezeu? 2 5 87 De la departare vom distinge, poate, ca Dumnezeu a creat aceasta lume, iar printr-o simpla citire vom invata ceva despre modul in care El a lucrat in istoria poporului sfant. Dar daca vom acorda atentie acestor lucruri, si vom distinge detaliile creatiei, precum si ale rascumpararii, studiind, nu doar citind, acordand atentie amanuntelor semnificative, si nu doar privind grabiti, atunci vom fi fascinati de descoperirea faptului ca totul se bazeaza pe o interventie inexplicabila, minunata. Ce este de fapt o minune? O minune este ceva ce intrece capacitatea noastra de intelegere, ceva ce nu poate fi explicat pana la capat, o taina in fata careia ramanem muti de admiratie. Ei bine, asa este slava lui Dumnezeu: inexplicabila, o taina in fata careia ne plecam, dar in acelasi timp o sursa de inspiratie nesfarsita in a aduce lauda lui Dumnezeu. 2 5 88 În final, ce anume ne spune psalmistul despre ce inseamna sa-L lauzi pe Dumnezeu? 2 5 89 El vorbeste despre faptul ca "voi povesti marimea Ta", adica isi va aduce marturia sa de credinta cu privire la tot ceea ce a descoperit privind pur si simplu catre Dumnezeu. 2 5 90 Rugaciune pentru dezvoltarea capacitatii noastre de a distinge marturia lui Dumnezeu prin intermediul lucrurilor create de El si a Scripturii, fapt care sa ne conduca la lauda si recunostinta fata de Cel caruia Îi datoram existenta noastra. 2 5 91 4. "Vrednic este Mielul care a fost injunghiat" 2 5 92 Apocalipsa 5:11-14 "11 M-am uitat, si imprejurul scaunului de domnie, in jurul fapturilor vii si in jurul batranilor am auzit glasul multor ingeri. Numarul lor era de zece mii de ori zece mii si mii de mii. 12 Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost injunghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda! 13 Si pe toate fapturile, care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: A Celui ce sta pe scaunul de domnie, si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor! 14 Si cele patru fapturi vii ziceau: Amin! Si cei douazeci si patru de batrani s-au aruncat la pamant, si s-au inchinat Celui ce este viu in vecii vecilor!" 2 5 93 Cui Îi sunt adresate in mod deosebit aceste cuvinte de lauda? Ce invatatura putem avea din exemplul care ne este oferit de catre fiintele ceresti? 2 5 94 În mod deosebit, cuvintele de lauda sunt adresate pentru inceput "Mielului", adica Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de catre ingerii ceresti. Ulterior, ca raspuns, toate fiintele din univers se unesc in lauda la adresa "Celui ce sta pe scaunul de domnie si a Mielului", conturand o imagine impresionanta. Ma gandesc ce impact au corurile ce numara mii de participanti sau uralele pe care le rostesc multimi de zeci de mii de oameni. Însa in cazul de fata este vorba de miliarde de fiinte ce locuiesc in intregul univers, laudand la unison pe Dumnezeu Tatal si pe Fiul Sau! 2 5 95 Care este ratiunea suprema pentru care Domnul Isus Hristos este adorat si laudat de catre ingerii ceresti? 2 5 96 Elementul cheie consta in faptul ca "a fost injunghiat", adica se face referinta la jertfa pe care a adus-o in favoarea umanitatii, care a deschis posibilitatea ca oamenii nascuti pe planeta Pamant sa poata fi inaltati in Împaratia cerurilor. A fost un lucru de neimaginat, ca Acela care era Conducatorul intregului univers, sa lase deoparte demnitatea Sa divina si sa ia chipul omului cazut, pentru ca ulterior sa se jertfeasca pentru a dobandi dreptul rascumpararii. Uimirea de la inceput a ingerilor, a fost urmata de intelegerea iubirii lui Dumnezeu, care a condus la sacrificiu de sine in favoarea celui vinovat. În continuare, ne putem gandi durerea pe care au trait-o fiintele ceresti vazand chinurile de nesuportat la care a fost supus Fiul lui Dumnezeu, batjocura, nedreptatirea, iar in final condamnarea la o moarte teribila. 2 5 97 Se poate spune, ca vizionarea vietii lui Isus Hristos a condus la o intensificare a sentimentelor de iubire fata de Dumnezeu, din partea intregului univers? 2 5 98 Sa ne gandim ca in Biblie se vorbeste despre o revolta a ingerilor impotriva lui Dumnezeu, acest lucru conducand la aparitia pacatului, sau a nelegiuirii. Era necesar ca fiintele ceresti sa aiba o demonstratie clara a iubirii lui Dumnezeu, pentru a intelege ca guvernarea Sa nu a fost niciodata caracterizata de egoism sau de principii meschine. Cel Atotputernic nu are nevoie si nici nu solicita adorarea fiintele create, acest lucru trebuind sa fie liber consimtit si bazat pe iubire. Prin vizionarea vietii lui Isus Hristos, ingerii din ceruri au inteles ca Fiul lui Dumnezeu este vrednic sa primeasca stapanirea intregului univers. 2 5 99 La ce anume se refera aceasta "vrednicie", pe care fiintele din ceruri o recunosc Fiului lui Dumnezeu, din enumerarea facuta in aceste versete? 2 5 100 Avem sapte elemente in respectiva enumerare, adica mai precis: "puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda". Caracterul de exceptie dovedit de catre Fiul lui Dumnezeu, I-a adus recunoasterea unanima asupra faptului ca poate primi intreaga autoritate de Conducator al intregului univers, fapt pentru care prima enumerata este "puterea". Cat de mult si-a dorit Lucifer aceasta putere si cum ar fi dat totul pentru ea! Ne putem gandi cu usurinta la cati oameni au dorit sa detina puterea absoluta ce se cuvine doar lui Dumnezeu, fiindca numai El o poate exercita intr-un mod cu totul drept. Cu toate acestea, istoria universului a demonstrat ca numai Fiul lui Dumnezeu poate primi o astfel de autoritate, fiindca doar El are un caracter desavarsit. 2 5 101 Ce alte elemente sunt enumerate in legatura cu "vrednicia" lui Isus Hristos? Ce ne invata aceste lucruri? 2 5 102 Urmeaza in secventa logica, "bogatia", adica dreptul de proprietate asupra intregului univers. Nu pot sa nu ma gandesc la cat de mult a dorit Satana si oamenii ce l-au urmat, sa isi insuseasca in mod egoist si lacom resursele planetei Pamant. Cata suferinta a rezultat, ce lupta si cate nedreptati! Din dorinta acumularii egoiste de mijloace si resurse, marea majoritate a lumii a avut de indurat suferinte teribile, iar orientarea gresita catre rau, prin crearea de tot felul de masini distrugatoare, a raspandit moartea pe pamant. Acest lucru poate parea straniu pentru o generatie dedata consumului si ignorarii mediului inconjurator, dar Biblia spune clar ca numai Dumnezeu este proprietarul de drept al planetei, iar noi suntem doar administratori vremelnici, avand in fata timpul cand vom depune bilantul activitatii noastre din aceasta lume. 2 5 103 Despre ce se vorbeste mai departe cu privire la lucrurile ce Îi sunt recunoscute ca apartinand de drept lui Isus Hristos? 2 5 104 Citim despre "intelepciune", de fapt despre adevarata intelepciune, ce se manifesta prin acea stiinta de armoniza toate lucrurile. Numai Isus Hristos este capabil sa aduca armonie in univers, sa conduca la consens pe toate fiintele create si sa aduca rezolvare pentru orice problema ar putea aparea. Doar El a identificat solutia pentru rezolvarea problemei pacatului, si doar El a rezolvat-o impreuna cu Tatal ceresc. În continuare, se vorbeste despre "tarie", adica acea capacitate de realizare a oricarui lucru, indiferent de natura acestuia. Autoritatea omeneasca are putere prin faptul ca sunt multi care contribuie la indeplinire ei, dar autoritatea divina nu are nevoie de suportul altor persoane, ci ea insasi are puterea de a se implini, lucru ce s-a vazut in crearea lumii noastre. O astfel de tarie I-a fost recunoscuta lui Hristos, prin realizarea celui mai extraordinar lucru: mantuirea omului. 2 5 105 Iar "cinstea, slava si lauda", la ce se refera de fapt? Cum le putem intelege si ce invatatura putem avea? 2 5 106 Într-o alta traducere se spune "onoarea, gloria si binecuvantarea" (King James Version), si intelegem astfel ca toate fiintele din ceruri recunosc demnitatea ce I-a fost conferita lui Isus Hristos alaturi de Tatal Sau. De asemenea, ele marturisesc faptul ca a fost dreapta inaltarea Sa la aceasta conditie, dupa ce mai inainte abandonase tot ce avea pentru a putea deveni jertfa pentru pacat. Si nu in ultimul rand, intreaga lauda sau binecuvantare, I se cuvine pentru tot ceea ce a realizat. Învatatura practica pe care o putem desprinde sta in a aprecia, la randul nostru, ceea ce a facut Domnul Isus Hristos pentru noi si sa ne alaturam chiar de acum corului de ingeri ceresti ce se inchina Fiului lui Dumnezeu, recunoscandu-I meritele unice si vrednicia de exceptie. 2 5 107 Ce se poate spune despre raspunsul pe care il dau toate fiintele din ceruri si de pe pamant la cuvintele exprimate de corurile ingeresti? 2 5 108 Raspunsul tuturor fiintelor din ceruri si de pe pamant consta intr-o lauda adusa "Celui ce sta pe scaunul de domnie, si Mielului", adica deopotriva lui Dumnezeu Tatal si Fiului Sau preaiubit. Asistam de fapt la o amplificare, asemenea unui ecou, a cuvintelor rostite de catre ingeri, imbogatind si extinzand continutul a ceea ce a fost anterior exprimat. Aceasta revarsare a cuvintelor de lauda ne arata ca de fapt, nu vom putea niciodata epuiza ratiunile pentru care putem sa ne manifestam recunostinta fata de Dumnezeu, iar mijloacele de a face acest lucru nu vor fi niciodata suficiente. Acest raspuns este mai concis, dar valentele sale se extind la scara universala, cand se spune despre "lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor". Prin aceste cuvinte, toate fiintele din univers isi exprima dorinta ca Dumnezeu sa domneasca peste intreaga creatie, mentionand in mod specific pe Tatal ceresc si pe Domnul Isus Hristos. 2 5 109 De ce a fost necesara aceasta precizare despre Tatal din ceruri si Fiul Sau, Isus Hristos? Oare nu era clar de la inceput ca Dumnezeu reprezinta autoritatea suprema in univers? 2 5 110 Lucrurile ar fi fost clare daca nu ar fi intervenit aparitia pacatului, care la inceput a afectat o mare parte din ingeri, dupa care s-a extins pe pamant. Neascultarea de Dumnezeu, inseamna de fapt razvratire impotriva Sa, un efort bine directionat de a nu-L mai recunoaste ca fiind Creatorul si Stapanul de drept asupra a tot ce exista. De aceea, era necesara o confirmare deplina atat din partea ingerilor, cei care au cazut initial in pacat, cat si din partea fiintelor de pe pamant, care au urmat pe aceasta cale rea. Prin cuvinte de lauda, ambele categorii isi exprima acum credinta pe care o au in faptul ca numai Dumnezeu, adica Tatal si Fiul, este vrednic sa conduca intregul univers. 2 5 111 Cum se leaga toate aceste lucruri de viata pe care o traim aici, pe pamant? În ce sens suntem si noi implicati in aceasta drama cosmica? 2 5 112 Implicarea noastra deriva din faptul ca suntem urmasii celor care desi au avut parte de binecuvantarea lui Dumnezeu, totusi au ales sa se uneasca cu ingerii cazuti, si aici ma refer la Adam, Eva, precum si la toti oamenii care de-a lungul secolelor au contribuit la aceasta decadere. Problema este ca ne aflam pe o cale a distrugerii, si daca nu vor fi luate masuri hotarate pentru schimbarea directiei vietii, nu vom putea evita sfarsitul teribil ce va veni asupra tuturor celor razvratiti, incepand cu ingerii necredinciosi. Trecerea de la pacat la neprihanire trebuie sa fie cel mai urgent lucru pe care il avem de facut, iar cultivarea laudei fata de Dumnezeu se constituie ca un mijloc eficient in a ne conduce sub autoritatea Sa. 2 5 113 Obisnuinta a facut, ca de-a lungul timpului, oamenii sa se laude unii pe altii, sau sa laude pe anumiti conducatori. În ce sens lauda lui Dumnezeu este diferita? 2 5 114 Daca diferitii mari conducatori ai lumii au cules, sau au impus, aducerea de laude, in cazul lui Dumnezeu, El nu cere si nici nu solicita in vreun fel un astfel de lucru. Nu inseamna ca Dumnezeu nu asteapta, sau nu se bucura cand aducem laude Numelui Sau, dar in nici un caz nu ne forteaza. Pana la urma, atunci cand laudam pe cineva, fara a fi un lucru izvorat din inima, de fapt mintim in modul cel mai clar si ne prefacem, ori asa ceva nu este acceptabil inaintea lui Dumnezeu. Lauda trebuie sa izvorasca dintr-un cuget curat si ea se bazeaza pe recunoasterea a ceea ce a facut Dumnezeu in istoria lumii, precum si in vietile noastre. 2 5 115 Cum putem cultiva deprinderea aducerii de laude la adresa lui Dumnezeu? Ce putem face in acest sens? 2 5 116 Cel mai simplu lucru care ne sta la indemana este cel de a ne imbogati continutul rugaciunilor, adaugand la inceput si la sfarsit mai multe cuvinte de lauda, in genul celor pe care le-am studiat. La inceput prin copiere, ulterior prin imbogatire, vom ajunge sa exprimam prin cuvinte si prin ganduri, lauda lui Dumnezeu si a Domnului Isus Hristos. Vom constata in scurt timp ca dispozitia interioara va fi schimbata, fiindca in loc sa ne mai concentram pe noi insine, sau pe problemele noastre, ne vom ridica atentia mintii catre Dumnezeu, catre curtile ceresti. În plus, paleta de expresii pe care le utilizam in rugaciune va incepe sa se imbogateasca. Pot spune din experienta, ca prin intermediul acestui exercitiu vom ajunge sa ne imbogatim viataspirituala intr-un mod substantial si vom putea cultiva o atitudine de permanenta lauda la adresa lui Dumnezeu. 2 5 117 În final, ce putem face pentru a-I aduce laude in mod constant lui Dumnezeu? 2 5 118 În primul rand, trebuie sa ne propunem acest lucru, dupa aceea sa definim un timp si un loc in care sa-L laudam pe Dumnezeu, iar in continuare, zilnic, sa perseveram, avand la baza ceea ce studiem din Scriptura si ceea ce experimentam in viata noastra. 2 5 119 Rugaciune pentru a cultiva deprinderea de a-L lauda pe Dumnezeu, precum si pentru a studia Biblia si propria viata, astfel incat sa gasim tot mai multe ratiuni de a ne exprima recunostinta fata de tot ceea ce-I datoram Creatorului nostru. 2 5 120 În loc de incheiere 2 5 121 Sa privim acum imaginea de final a planetei Pamant asa cum citim din Apocalips 22:1-5 "Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. În mijlocul pietei cetatii, si pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod, si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fata Lui, si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor.". 2 5 122 În consecinta, vindecarea va fi deplina; armonia si desavarsirea de la inceput vor fi restaurate intr-un plan superior. Astfel, orice urma a raului va disparea de pe pamant, iar Edenul va fi restaurat pe pamant ca un Nou Ierusalim in care Domnul va locui impreuna cu cei rascumparati. 2 5 123 Cei care au parte de vindecarea spirituala deplina, ca urmare a primei veniri a lui Hristos, vor avea acces la vindecarea fizica deplina ce se va realiza la a doua Sa venire. 2 5 124 Cei care vor avea parte de vindecarea fizica deplina, la a doua venire a lui Hristos, vor avea acces la vindecarea mediului planetei Pamant, la a treia Sa venire. 2 5 125 Cei care vor avea acces in mediul refacut al planetei Pamant, la a treia venire a lui Hristos, se vor bucura vesnic de prezenta lui Dumnezeu in Noul Ierusalim. 2 5 126 Ce ar putea fi mai pretios decat o astfel de vindecare oferita de catre Dumnezeu? Nu merita pentru aceasta sa inlaturi orice lucru ce te-ar impiedica sa ai parte de vindecarea deplina prin planul Sau? 2 5 127 Soli Deo Gloria 2 5 128 Verbum Dei Manet In Aeternum 2 6 1 V. Despre optimism si incredere in fata imprejurarilor vietii 2 6 2 A pasi prin credinta 2 6 3 Moto: "Fa primul pas prin credinta. Nu este necesar sa vezi in intregime calea pe care mergi. Doar fa de fiecare data doar un singur pas prin credinta." - Martin Luther King, Jr. 2 6 4 Am ajuns la a doua lucrare dedicata "pasirii" prin credinta si pot spune ca scopul initial a fost depasit cu mult dincolo de ceea ce m-as fi putut astepta. Initial ma gandisem sa alcatuiesc doar un "Jurnal de studiu", dar nu dupa mult timp am inteles ca este nevoie de ceva mai mult decat doar de un jurnal, care sa consemneze viata pe care o traim. În fond, viata fiecaruia dintre noi se deruleaza mereu la timpul prezent si fie ca ne place sau nu, in fiecare zi trebuie sa pasim pe un drum care ne este intr-o mare masura necunoscut. 2 6 5 Dar cine ne poate ajuta pe acest drum al cunoasterii? Cine ne poate oferi indrumari valoroase pentru viata pe care o traim? De unde sa aflam ce anume ne va aduce ziua de astazi? Toate aceste intrebari si multe altele in genul acesta ne asalteaza zilnic solicitandu-ne un raspuns. Nimeni nu este scutit de acest efort. Nimeni nu este crutat de lupta vietii si de provocarile pe care un mediu cel mai adesea ostil le lanseaza asupra noastra. 2 6 6 Cine poate spune ca viata este simpla? Nimeni. Si cu toate acestea, trebuie sa pasim in fiecare zi pe acest drum necunoscut, care o data parcurs devine o parte din noi, iar in acest sens invatarea deprinderilor de baza pentru a pasi prin credinta devine o necesitate de prim ordin. 2 6 7 Prezenta lucrare se adreseaza tocmai acestei nevoi de invatare a mersului prin credinta si continuand ceea ce am inceput in primul material, am adaugat alte patru categorii de deprinderi fundamentale in genul: optimismului si increderii, respectului si imaginii de sine, asteptarii lucrurilor bune ce ne vor fi oferite, precum si vegherii crestine. Unele dintre aceste subiecte s-ar putea sa ne fie familiare, altele nu, insa oricum parcurgerea acestor randuri va aduce pace, binecuvantare si cunoastere. 2 6 8 Daca ar fi un lucru asupra caruia as insista cel mai mult, atunci acesta ar fi legat de nevoia noastra primordiala de a cunoaste universul in mijlocul caruia traim, insa in adevarata sa lumina si semnificatie. În acest sens, pasirea prin credinta se constituie ca un act de cunoastere si de autocunoastere, fiindca pe masura ce cunoastem realitatea in mijlocul careia traim, ajungem sa ne cunoastem mai bine si pe noi insine. 2 6 9 Iar reciproca este de asemenea valabila. În masura in care ajungem sa ne cunoastem tot mai mult, vom reusi sa intelegem progresiv tainele acestui mare Univers. Destinul uman este deosebit, fantastic as putea spune, fiind mereu axat pe cunoastere si autocunoastere. Iar pe acest drum, Sfintele Scripturi ne sunt o calauza sigura, care fara a se substitui realitatii, ne ajuta sa progresam, atunci cand le cercetam in adevarata lor lumina. 2 6 10 De aceea, va doresc sa va bucurati de paginile acestei noi editii din "Pasi prin credinta", iar orice idee, observatie sau sugestie va rugam sa le adresati accesand pagina "Conexiuni Crestine Contemporane" la adresa www.conexiunicrestine.ro . 2 6 11 Domnul sa fie cu dumneavoastra in cercetarea paginilor sfinte. 2 6 12 1. O atitudine pozitiva creeaza punti de comunicare 2 6 13 "Un zambet este asemenea unei bijuterii ce se poarta in suflet. El este poarta de intrare catre personalitatea fiecaruia dintre noi. Daca ar fi sa zambim macar cateva minute din timpul unei zile, atunci atitudinea noastra ar fi alta. Un zambet se transmite cu usurinta mai departe si aproape ca este cu neputinta sa nu se raspunda tot zambind." (adaptare din "Cum sa utilizezi puterea unui zambet") 2 6 14 Ce se poate spune despre puterea pe care o are o atitudine deschisa, surazatoare, in relatiile pe care le avem cu ceilalti? 2 6 15 Nimic nu este mai distructiv pentru relatiile dintre oameni, decat o atmosfera cenusie, marcata de fete incruntate, de priviri aspre aruncate de unii asupra altora. Pe de alta parte, o atitudine deschisa, afisarea unei fete zambitoare si ingaduitoare, au forta de a ne motiva, fie ca este vorba de viata de familie, fie de locul de munca sau chiar de religie. Un om posac si vesnic trist, reprezinta o povara pentru sine, precum si pentru toti cei din jurul sau. De asemenea, o persoana care vesnic se plange, va ajunge sa strice cu siguranta relatiile din mijlocul comunitatii in care traieste. De aceea, putem spune, ca exista o forta motivationala extraordinara, atunci cand reusim sa zambim si sa transmitem o buna dispozitie celorlalti. 2 6 16 Exista vreo legatura intre capacitatea noastra de a zambi celorlalti, precum si situatiilor pe care le intalnim in viata, si religia pe care o practicam? 2 6 17 Mai mult ca sigur ca vom reflecta in afara noastra ceea ce exista in interior, iar in acest sens, religia pe care o practicam se va vedea prin comportamentul pe care il adoptam in diferite situatii. Prin urmare, o fata trista, apasata, plina de grija, va reflecta o atitudine infranta, lipsita de speranta, chiar si de credinta, care poate fi rezultatul lipsei de intelegere a puterii harului lui Isus Hristos. Nu inseamna ca nu vom avea momente mai dificile, dar arborarea in permanenta a unor atitudini ce induc, atat in noi, cat si in ceilalti, sentimente negative, nu este de natura sa aduca bucuria si pacea lui Hristos. Religia autentica va fi marturisita de atitudinea de optimism, incredere, si de ce nu, bucurie, pe care o manifestam, deopotriva fata de noi insine si fata de ceilalti. 2 6 18 Sa citim acum din Psalmul 30:11 - 12: "Si mi-ai prefacut tanguirile in veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, si m-ai incins cu bucurie, pentru ca inima mea sa-Ti cante, si sa nu stea muta. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lauda!" 2 6 19 Ce putem spune despre modul in care psalmistul intelegea religia inchinarii la Dumnezeu? La ce anume face el referinta? 2 6 20 Cu usurinta distingem faptul ca psalmistul isi exprima bucuria de a se inchina lui Dumnezeu si de a-si exprima recunostinta fata de transformarea interioara prin care a trecut. În mod deosebit, el vorbeste despre "prefacerea tanguirii in veselie", adica trecerea de la tristete la bucurie, fapt care il determina sa cante plin de fericire inaintea lui Dumnezeu. În acest sens, trebuie sa intelegem ca atunci cand vom vedea bogatia harului ce ne-a fost acordat prin Isus Hristos, nu vom mai putea sa afisam tristete, indiferent de ocazie. Bucuria va lua locul oricarui simtamant de apasare sau de depresie, si mai mult decat orice altceva, vom avea un izvor interior, capabil sa se exprime in cuvinte de lauda inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Astfel, vom ajunge sa aducem odihna, pace si seninatate celor din jurul nostru, intr-o lume marcata de tristete, neputinta si nerealizare. 2 6 21 Cu toate acestea, exista multe persoane care trec prin suferinte fizice sau sufletesti, fapt pentru care simtamintele de apasare au devenit o permanenta in viata lor. Cum pot ele sa ajunga la religia bucuriei inchinarii la Dumnezeu? 2 6 22 Cu siguranta ca exista multe persoane care au avut pierderi insemnate in decursul vietii, sau care sunt afectate de felurite boli si suferinte. În acest sens, pare dificil sa mai vorbim despre bucurie si implinire, cat timp cauzele intristarii inca exista. Cu toate acestea, sa ne gandim ca religia lui Hristos ne cheama sa ne ridicam deasupra imprejurarilor in mijlocul carora traim. Nu trebuie sa ne lasam coplesiti de ceea ce ni se intampla, fiindca mai presus decat toate lucrurile se afla Dumnezeu. El nu va ingadui sa trecem prin diferite experiente, fara a fi alaturi de noi si fara a interveni in favoarea noastra, oferindu-ne putere si calauzire. Pentru orice om aflat in suferinta exista fagaduinta "dezlegarii de sacul de jale, si incingerea cu bucurie", ce se va manifesta printr-o putere interioara ce se va manifesta in noi, atunci cand ne incredem in Dumnezeu, ce ne va ridica deasupra imprejurarilor. 2 6 23 Însa cineva ar putea obiecta ca acest lucru nu este decat un joc al imaginatiei, o autosugestie, care nu are suport in realitate. Ce s-ar putea spune in acest sens? 2 6 24 Puterea imaginatiei, precum si a autosugestiei, este deosebit de mare si nu trebuie sa fie niciodata ignorata. Prin intermediul sugestiilor ce ne sunt prezentate de cei din jur sau prin mijloacele mass-media, comportamentul ne este influentat intr-o directie sau alta. Însa in cazul de fata vorbim de o putere mai mare decat cea a simplei sugestii. În acest sens, facem referinta pur si simplu la puterea credintei in Dumnezeu, capabila sa ne modeleze interior si sa ne transforme dupa chipul lui Hristos. Puterea credintei in Dumnezeu este extraordinara, oferindu-ne posibilitatea de a ne ridica deasupra limitarilor interioare pe care le avem sau a evenimentelor exterioare ce vin asupra noastra. 2 6 25 Prin urmare, se poate spune ca atunci cand exercitam credinta noastra in Dumnezeu, interiorul nostru va fi transformat, pentru a putea exprima trairi pozitive si pline de optimism? 2 6 26 Dovada cea mai puternica a puterii religiei lui Hristos se vede pe fata destinsa, optimista as putea spune, a celui care poarta numele de crestin sau ucenic al Domnului. Cel mai simplu test in a vedea calitatea religiei pe care o avem este in a sta in fata oglinzii si in a distinge trasaturile fetei noastre, in sensul in care ea exprima bucurie si lumina, sau tristete si intuneric. Asa cum privim in Sfintele Scripturi, care sunt oglinda caracterului lui Dumnezeu, avand un efect transformator asupra celui ce se aproprie cu credinta, intr-un mod similar, uitandu-ne la propria noastra imagine, vom distinge daca s-a intamplat ceva sau nu in sufletul nostru. 2 6 27 Exista insa multe persoane care se privesc in oglinda, cu scopul de a-si ajusta imaginea si pentru a produce un anumit impact asupra celorlalti. Oare este suficient doar sa ne uitam cum aratam pentru a intelege conditia in care ne gasim? 2 6 28 Într-adevar, exista multe persoane care stau ore in sir in fata oglinzii, pentru a-si ajusta imaginea exterioara. Nu este cazul sa insist asupra acestui aspect. Dar in acest caz, efortul este de a masca ceea ce este in interior, sau de a afisa ceea ce nu exista in suflet. Dar atunci cand machiajul este inlaturat, cand masca este data la o parte, sunt sigur ca adevarata fata iese la iveala. Si cum este aceasta? Încercanata? Trista? Plina de suferinta? Scarbita de sine, sau de duplicitarismul de care trebuie sa dea dovada? Indiferenta sau ceva in genul acesta? Ei bine, oglinda va reflecta ce este in noi, atunci cand vom sti sa o privim direct in fata, fara a incerca sa ne ascundem in spatele unor masti. Ori adevaratul crestinism se arata indiferent de imprejurare, printr-o fata senina, plina de bucurie launtrica, avand o lumina interioara ce se vede din privire, din expresia fetei si din intreaga atitudine. 2 6 29 În mod sigur, ca este greu sa stai fata in fata cu propria ta persoana, simtind gustul amar al propriilor nerealizari sau suferinte, vazand cum anii trec si aproape nimic nu se vede din ceea ce ai facut de-a lungul vietii. Cum ar mai putea sa existe o religie a bucuriei in astfel de situatii? 2 6 30 În primul rand, insist pe faptul ca nu obisnuiesc sa "vorbesc din carti", sa fac referinta la lucruri prin care nu am trecut sau nu le-am trait. În acest sens, a sta fata in fata cu tine insuti reprezinta cel mai greu lucru dupa cel de a sta singur inaintea lui Dumnezeu. Atunci cand ramanem singuri, interiorul nostru incepe sa se manifeste nestingherit, scotand la suprafata toate tensiunile ce se afla in sufletul nostru. Din aceasta cauza, sunt multe persoane care nu suporta sa ramana singure cu propriile ganduri, iar altele nu pot sa faca fata unei astfel de experiente. Bineinteles, acest lucru depinde si de temperament, precum si de alti factori, pe care nu ii voi aminti acum. Însa, in orice caz, este dificil sa stai in fata amintirilor care navalesc cu putere din memorie, a impresiilor de tot felul, precum si senzatia uneori difuza, alteori foarte precisa, ca ai pierdut ocazii importante de-a lungul vietii si nu ai reusit sa-ti realizezi visele sau proiectele pe care ti le-ai propus. Cu toate acestea, religia lui Hristos ne poate ajuta sa ne intelegem pe noi insine, sa ne acceptam asa cum suntem si sa ne autodepasim. 2 6 31 Se poate spune ca adevarata religie ne va aduce impacare atat fata de sine, precum si fata Dumnezeu? 2 6 32 Religia oferita de Isus Hristos ne va conduce la armonie cu Dumnezeu, iar prin aceasta vom fi condusi la armonie si cu noi insine. Toate aceste lucruri ce ne apasa constiinta isi pierd puterea de a ne mai rapi bucuria vietii, atunci cand intram in relatie cu Dumnezeu si cand primim viziunea lucrurilor extraordinare care ne asteapta in viitor. Poate am avut un trecut de care ne este rusine, sau care ne complexeaza datorita lucrurilor traite. Dar din perspectiva mantuirii si a prezentei divine in inima noastra, toate acestea palesc. Astfel, incepem sa intelegem ca ele tin de domeniul unui trecut ce a fost ingropat din momentul in care am ales sa mergem impreuna cu Dumnezeu. Înaintea noastra se afla un viitor plin de slava, iar in prezent se manifesta in suflet puterea lui Dumnezeu. De ce sa mai privesc inapoi? Forta crestinismului sta in capacitatea de privi mereu inainte, indiferent de imprejurare, de a avea viziunea timpului in care vom fi inaltati la ceruri, inaintea lui Dumnezeu. 2 6 33 Se poate spune, ca sursa bucuriei launtrice pentru un crestin rezulta din proiectia viitorului plin de slava in Împaratia cerurilor? 2 6 34 Atunci cand prindem razele sperantei ce se desfasoara de la tronul lui Dumnezeu prin fagaduintele sfinte, interiorul nostru se umple de lumina. Nimic din trecut sau prezent nu ne mai poate atinge. Chiar daca suntem singuri, chiar daca ne privim in oglinda in orice ocazie a zilei, chiar daca in trecut sunt o multime de lucruri ce ne apasa, toate acestea, precum si multe altele, sunt pur si simplu date la o parte, spalate de suvoiul de lumina ce vine in inima noastra. Ce conteaza faptul ca a trebuit sa trecem prin tot felul de suferinte si incercari, al caror sens nu il vom distinge in viata aceasta? Cu adevarat important este faptul ca am pasit intr-o alta dimensiune, iar viitorul se afla la picioarele noastre, prin faptul ca vom intra in Împaratia cerurilor, ca rod al credintei noastre in Isus Hristos. 2 6 35 Si atunci, ce punti de comunicare se vor deschide fata de Dumnezeu si fata de semeni? 2 6 36 Privind la Isus Hristos mijlocind pentru noi, vom intelege ca avem un viitor formidabil inaintea noastra, in comparatie cu care suferintele noastre sunt doar "de o clipa", cum spunea apostolul Pavel. Avand aceasta perspectiva, sufletul se va despovara de orice tensiune, fata se va destinde si va manifesta bucuria; zambetul va lua locul suspinului, iar ceilalti vor intelege ca "am fost cu Isus Hristos" din expresia chipului fetei noastre. În ce priveste relatia cu Dumnezeu, rugaciunea va deveni un imn de lauda si nu un pomelnic de cereri fara speranta si fara sfarsit, iar credinta noastra se va prinde cu putere pana la o identificare deplina cu Persoana Mantuitorului nostru. Sa nu dorim din tot sufletul dupa o astfel de experienta? Sa nu tanjim sa fim inaltati printr-o religie a bucuriei si sperantei in Isus Hristos? Atunci, zambetul nostru va marturisi despre faptul ca suntem biruitori fata de lume si fata de noi insine. 2 6 37 Rugaciune pentru a deprinde exercitiul bucuriei inchinarii la Dumnezeu, avand inaintea noastra imaginea Domnului Isus Hristos si a harului oferit prin intermediul Sau, precum si pentru primirea puterii de a zambi cu simpatie semenilor nostri, incurajandu-i pe cararea vietii. 2 6 38 2. Pacea, seninatatea si bucuria aduse de catre Domnul Hristos 2 6 39 "Se spune adesea despre Domnul Hristos ca a plans dar ca niciodata n-a fost vazut zambind. Într-adevar, Mantuitorul nostru a fost un Om al durerilor si obisnuit cu suferinta, pentru ca Si-a deschis inima pentru toate durerile oamenilor. Dar desi viata Sa a fost o viata de lepadare de sine si umbrita de dureri si griji, spiritul Sau n-a fost insa niciodata zdrobit. Fata Sa nu purta expresia durerii si nemultumirii, ci era totdeauna expresia pacii si seninatatii. Inima Sa era un izvor de viata si oriunde mergea, ducea cu Sine odihna si pacea, bucuria si fericirea." (Ellen White, Calea catre Hristos 13:20) 2 6 40 Cum se poate intelege faptul ca Domnul Hristos exprima pacea si seninatatea, fiind capabil sa ofere bucurie si fericire, desi era "un om al durerilor si obisnuit cu suferinta"? 2 6 41 În viata Domnului Hristos se manifesta puterea datatoare de viata a Creatorului universului, insa in acelasi timp atitudinea Sa fundamentala era cea de a aduce pace si bucurie in sufletele oamenilor. De aceea, adevarata religie crestina va respecta spiritul Marelui Maestru, oferind oamenilor acele lucruri esentiale, dar care lipsesc in lumea noastra: pace, bucurie si fericire. Cu adevarat, Domnul Hristos a experimentat durerea, dar scopul final al acestei experiente era cel de a ne oferi viata si implinire. De aceea, ar fi fost cu totul contrar intentiei Sale, de a impartasi tristete si suferinta oamenilor acestei lumi, experienta Sa interioara fiind ascunsa in mare masura vederii celor din jur. 2 6 42 Putem spune ca Domnul Hristos a suferit in ascuns, nelasand sa se vada incercarile teribile prin care trecea? 2 6 43 Într-o mare masura noi nu vom putea intelege niciodata pe deplin intensitatea si natura suferintelor pe care El le-a indurat pentru noi. Într-un anumit sens acest lucru este similar durerii pe care o simte o viitoare mama, atunci cand i-a venit timpul sa nasca. Acele ceasuri sunt teribile, uneori chiar cumplite, dar imaginea fiintei ce se va naste pe pamant, aduce o bucurie si un sentiment al implinirii care ajuta la depasirea acestei etape dificile. Tot astfel, Domnul Hristos a suferit cu scopul de a ne oferi viata, de a ne naste din Sine in dimensiunea infinita a Împaratiei cerurilor. Cu alte cuvinte, privind la rezultatul final, cand o multime nesfarsita de fiinte omenesti vor fi luate la ceruri, Domnul Hristos a fost capabil sa mentina o atitudine pozitiva, optimista, in ciuda dificultatilor ce stateau inaintea Sa. 2 6 44 Sa citim acum din Psalmul 63:4-8 "4 Te voi binecuvanta dar toata viata mea, si in Numele Tau imi voi ridica mainile. 5 Mi se satura sufletul ca de niste bucate grase si miezoase, si gura mea Te lauda cu strigate de bucurie pe buze, 6 cand mi-aduc aminte de Tine in asternutul meu, si cand ma gandesc la Tine in timpul priveghiurilor noptii. 7 Caci Tu esti ajutorul meu, si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. 8 Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta ma intareste." Cum se poate intelege atitudinea psalmistului de fi plin de bucurie, atunci cand se gandea la Dumnezeu? În ce fel este reflectata atitudinea Domnului Hristos, despre care am discutat mai devreme? 2 6 45 Atitudinea psalmistului reflecta intelegerea mantuirii care ne este oferita, fapt pentru care el isi exprima recunostinta si bucuria. Acest lucru nu este intamplator, fiindca atunci cand devenim constienti de natura mantuirii oferite prin credinta in Dumnezeu, ajungem sa apreciem darul extraordinar in posesia caruia am intrat. Mai mult decat orice alt lucru, cunostinta mantuirii ne va conduce la o atitudine pozitiva, optimista, fiindca intelegem ca oricat de mari ar fi incercarile acestei vieti, la final vom intra in Împaratia cea vesnica. Într-un mod similar experientei Domnului Hristos, suferintele din aceasta viata nu fac altceva decat sa anunte slava si nemurirea din cea viitoare. De aceea, daca vom prelua atitudinea Domnului Isus Hristos, atunci vom putea si noi sa exprimam cuvinte similare cu cele din acest psalm. 2 6 46 Cu toate acestea, sunt multe persoane care au o dispozitie continua spre nefericire, sau nu vad motive pentru a se bucura de aceasta viata. Cum ar putea prelua modelul Domnului Hristos? 2 6 47 Modelul pe care ni l-a oferit Domnul Hristos nu reprezinta o utopie, un ideal nerealizabil catre care eventual tindem, dar fara a ajunge vreodata la el. Dimpotriva, avem de-a face cu o situatie reala, in care trecand prin dificultatile vietii de zi cu zi, totusi devenim capabili sa reactionam cu seninatate si optimism la provocarile sau imprejurarile neobisnuite prin care trecem. Pentru acele persoane ce se confrunta cu dispozitii negative, le recomand sa copieze pur si simplu modelul biblic anterior amintit, si sa vada rezultatele pozitive, care mai mult ca sigur nu vor intarzia sa apara. Trebuie bine inteles, ca fara o orientare hotarata a vointei in directia cea buna, nimic nu se va schimba. De multe ori suntem depresivi, fiindca in mod constient sau nu, alegem sa nutrim o astfel de atitudine. 2 6 48 Pe de alta parte, exista persoane ce au suferit pierderi insemnate, si ma refer la disparitia unor persoane apropiate, sau alteori pagube financiare deosebite. Cum ar putea aceste persoane sa preia modelul Domnului Hristos? 2 6 49 Sa ne gandim ca suferintele Domnului Hristos au intrecut cu mult tot ce ne-am putea imagina, fiind din punctul acesta de vedere mai mult decat ceea ce trebuie noi sa induram de-a lungul vietii. În cazul in care exista pierderi insemnate de natura sufleteasca, este necesar sa ne indreptam privirea catre Domnul Hristos si sa intelegem ca exista un viitor in care vom fi compensati pentru toate durerile si suferintele indurate in aceasta lume. Dincolo de orizontul vietii prezente, exista Împaratia cea vesnica, in care ne vom reintalni cu multe persoane pe care le-am indragit in cursul acestui timp, marcat de o trecere rapida a tuturor lucrurilor. De asemnea, este esential sa ajungem la convingerea ca Dumnezeu ne intelege si ne ofera mangaiere sufleteasca. 2 6 50 Dar cum putem primi intarire si sfat, daca nu putem sa-L vedem in mod fizic pe Dumnezeu? Ce inseamna sa privesti la El, sau mai precis, la Domnul Hristos? 2 6 51 Daca vom deschide Sfintele Scripturi, atunci inaintea privirii mintii noastre se vor deschide perspective nebanuite asupra Domnului Hristos, deopotriva cu imaginea Tatalui din ceruri. Citind din aceasta nepretuita carte, in mintea noastra va prinde contur Împaratia lui Dumnezeu si acel viitor ce ne este pregatit in ceruri. Chiar daca aceste lucruri se petrec doar in cugetul nostru, totusi ele ne vor influenta modul de a fi, fiindca vom deveni constienti de faptul ca exista acest viitor, ca nu este o amagire sau o minciuna. Lumea pe care ne-o pregateste Dumnezeu este la fel de reala ca lumea in mijlocul careia traim in clipa de fata. De aceea, atunci cand intelegem aceste lucruri, perdeaua de intuneric, precum si orice alt gen de umbra, se va da la o parte. 2 6 52 Însa daca suntem confruntati cu suferinte fizice, sau dureri ce nu ne dau pace, cum vom putea sa reflectam atitudinea Domnului Hristos? 2 6 53 Cu siguranta, ca un mare impediment in reflectarea chipului lui Hristos decurge dintr-o conditie suferinda a naturii noastre fizice, ce nu ne da pace, chiar si atunci cand am incerca sa ignoram acest lucru. Pe de alta parte, sa ne gandim, ca in masura in care ne vom concentra atentia la ceea ce ne provoaca durere, suferinta nu va trece. Cu atat mai mult, avem nevoie de ceva care sa ne abata atentia, un lucru deosebit care sa ne ocupe orizontul mintii. Daca in astfel de clipe, ne vom umple cugetarea cu ceea ce ne este oferit prin Sfintele Scripturi, cu imaginea blanda, calma, dar si plina de putere a Mantuitorului, intelegand ca El este alaturi de noi si ne ofera puterea Sa pentru a trece prin incercare, durerile nu neaparat vor trece, dar se va gasi o cale de a le suporta. Nu inseamna ca trebuie ignorate sfaturile medicale, ci ma refer doar la schimbarea atitudinii fata de intamplarile vietii. 2 6 54 Daca asa stau lucrurile, de ce totusi se aplica prea putin in jurul nostru copierea modelului oferit de catre Domnul Isus Hristos si recomandat in versetele pe care le-am citit, de a ne bucura in religia credintei in Dumnezeu? 2 6 55 Sunt doua lucruri care pot compromite si cel mai bun sfat: intelegerea gresita si o punere in practica necorespunzatoare. În ce priveste intelegerea gresita a modelului divin, voi face referinta la atitudinea habotnica, ingusta, chiar superstitioasa a religiei crestine, care conduce la un formalism absurd, lipsit de cea mai elementara logica. În acest sens, noi trebuie sa avem o religie care se axeaza pe cunoasterea de Dumnezeu si nu pe ignoranta. Sfanta Scriptura ne ofera ocazia extraordinara de a-L cunoaste pe Dumnezeu, asa cum este El, iar studiul ei reprezinta adevarata pavaza in calea vicisitudinilor vietii. Pe de alta parte, chiar si cea mai aleasa cunoastere paleste, daca nu este aplicata la realitatile zilnice. Daca exemplul celor care ar trebui sa fie marturisitori ai credintei este deficitar, daca experienta personala are lipsuri, atunci sa nu blamam Cuvantul ce ne-a fost dat, ci sa ne corectam propria viata. 2 6 56 Ce s-ar putea face concret pentru a putea practica in viata noastra, exemplul religiei bucuriei, pe care ni l-a lasat Domnul Hristos? 2 6 57 Asa cum am amintit, este necesar sa studiem Sfanta Scriptura, sa o studiem in mod inteligent, pentru a intelege si vizualiza modelul religiei biblice, ce se manifesta prin bucurie launtrica si seninatate in tot ce facem. Odata ce acest model incepe sa fie inteles, va fi necesar ca pas cu pas sa-l punem in practica, experimentand puterea Evangheliei lui Hristos. De exemplu, am studiat despre atitudinea pozitiva, optimista a Mantuitorului nostru, indiferent de imprejurare. Ei bine, daca am inteles acest lucru, haide-ti sa il aplicam imediat, schitand eventual un mic plan de actiune, sau macar cizeland cateva principii, sau reguli, pe care dorim sa le urmam de acum inainte. Astfel, propunandu-ne obiective mai mici la inceput, dar crescandu-le treptat, vom ajunge sa crestem deopotriva in cunostinta si experienta. 2 6 58 Ce se intampla insa, daca rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor? Astazi am reusit sa exprim o atitudine pozitiva, dar maine s-ar putea sa cad. Ce este de facut? 2 6 59 Din momentul in care ne-am stabilit niste tinte, in genul reflectarii seninatatii si pacii interioare a Domnului Hristos, va trebui sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne ofere putere in acest sens, iar deopotriva va trebui sa veghem si sa perseveram. Mai precis, ori de cate ori cadem, va fi necesar sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Chiar si un copil, cade de multe ori pana invata sa mearga, dar totusi el persevereaza pana obtine rezultatul intentionat. Daca in mod nu neaparat constientizat, ajungem sa umblam pe picioarele noastre, in lucrurile fizice, cu atat mai mult acest principiu se aplica atunci cand dorim din tot sufletul realizarea lui, in cele spirituale. Prin intermediul Duhului Sfant, ne-au fost oferite suficiente resurse pentru a compensa deficientele naturii noastre interioare, precum si ale lumii in care traim. 2 6 60 Dar daca totusi, cadem de mai multe ori decat reusim, ce putem sa facem? Unde este problema si cum putem sa o depasim? 2 6 61 Daca vom cadea de mai multe ori decat reusim, in trairea unei religii a bucuriei, inseamna ca trebuie facute schimbari fundamentale in viata noastra. Astfel, este posibil sa fie necesar sa renuntam la anumite obiceiuri daunatoare. De asemenea, ordonarea vietii va trebui sa fie o prioritate, astfel incat sa alocam timp suficient pentru studiu biblic si rugaciune. Nu in ultimul rand, va fi necesar sa dezvoltam obiceiuri noi, de redefinire a comportamentului si a modalitatilor de reactie la diferitele imprejurari. Si de asemenea, va trebui sa ne schimbam anumite atitudini fundamentale, pentru a ajunge sa incorporam in viata noastra principiile vietii Domnului Hristos. Nu pot spune ca va fi vreodata usor sa copiem modelul divin, mai ales in acele aspecte ce vin intr-o directa contradictie cu tendintele pe care le are fiecare dintre noi, dar prin exercitiu, perseverenta si credinta, orice lucru devine posibil, fiindca mai presus decat orice alt argument avem adevarul ca "atat de mult a iubit Dumnezeu lumea", adica pe fiecare dintre noi, "incat a dat pe Fiul Sau, pentru ca oricine crede, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica". Sa nu fim fericiti fiindca avem un astfel de dar, un asemenea viitor? 2 6 62 Rugaciune pentru a trece la o religie a bucuriei, urmand exemplul oferit de catre Domnul Isus Hristos, de a lasa in urma noastra orice fel de tristete sau amaraciune ce ne afecteaza sufletul, si deopotriva pentru a privi mereu la Hristos, indiferent de imprejurare. 2 6 63 3. Sa distingem exprimarea plina de dragoste a lui Dumnezeu 2 6 64 "Deasupra pamantului nou-creat, asa cum fusese conceput, frumos si nepatat, sub zambetul lui Dumnezeu, "stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie si ... toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie." Iov 38,7. Tot asa, inimile omenesti, in rezonanta cu cerul, au raspuns la bunatatea lui Dumnezeu cu cantari de lauda. Multe din evenimentele istoriei omenesti au fost legate de astfel de cantari." (Ellen White, Educatie 4:205) 2 6 65 Ce se intampla atunci cand incepem sa distingem bunatatea lui Dumnezeu, asa cum se manifesta ea fata de noi in viata de zi cu zi? 2 6 66 Atunci cand vom incepe sa vedem cum lucreaza Dumnezeu fata de noi, oferindu-ne clipa de clipa posibilitatea de a ne bucura de darul vietii, nu vom putea altceva decat sa ne exprimam recunostinta si bucuria. Cum am putea sa ramanem tacuti sau indiferenti, cand observam ca primim o multime de binecuvantari, fara a putea invoca vreun merit in acest sens? Toate aceste lucruri ne sunt oferite pur si simplu din dragoste, ca expresie a bunatatii care Îl caracterizeaza pe Creatorul nostru. De aceea, nu vom putea ramane nepasatori, atunci cand constientizam exprimarea plina de dragoste a Dumnezeului nostru. 2 6 67 Daca asa stau lucrurile, de ce ne este atat de greu sa distingem iubirea lui Dumnezeu, si astfel sa ne putem impartasi de bucuria Celui ce a dat totul pentru noi? 2 6 68 Exista o regula generala, ce se aplica atat in domeniul fizic, cat si cel spiritual, si anume ca nu vom putea percepe un lucru, daca nu ii vom acorda atentie. În zadar soarele va straluci deasupra noastra, cu raze duioase printre norii ce se raspandesc dupa o ploaie, avand culori de curcubeu, daca noi nu vom acorda atentie acestui peisaj. Degeaba vom trece cu masina pe o sosea ce strabate peisaje montane iesite din comun, daca nu ne vom opri sa ascultam si sa privim frumusetea padurilor si codrilor ce se intind pe creste de munte sau in vai adanci. Toate acestea ne vor ramane ascunse, fiindca pur si simplu nu le-am dat atentie. Fara indoiala ele existau, dar acest lucru nu a fost suficient, fiindca cei pentru care erau destinate nu le-au luat in seama. Prin urmare, se poate spune ca problema nu sta in faptul ca nu ar exista marturii si dovezi cu privire la iubirea lui Dumnezeu, ci ea consta in lipsa timpului si atentiei din partea noastra. 2 6 69 Cum putem sa ne dezvoltam capacitatea de a putea vedea pe Dumnezeu prin intermediul binecuvantarilor ce ne sunt oferite? 2 6 70 Una dintre principalele atribute ale rugaciunii consta in cresterea capacitatii noastre de a distinge lucrarea lui Dumnezeu in viata noastra. De aceea, pentru a putea observa binecuvantarile ce ne sunt acordate in fiecare zi, exista doua mari momente: dimineata si seara, in care putem sa ne propunem, respectiv sa analizam, experienta noastra spirituala. În acest sens, ar fi util ca in fiecare dimineata sa ne propunem sa identificam modul in care Dumnezeu va interveni pentru noi in ziua respectiva, iar seara sa rememoram experientele in care acest lucru s-a produs. Vom constata in scurt timp, ca au existat nenumarate ocazii in care am fost ajutati in chip nevazut, evenimente ce ar fi trecut neobservate, daca noi nu ne-am fi propus sa le vedem, sa le acordam atentie. 2 6 71 Se poate spune ca un astfel de exercitiu ne va imbogati spiritual? Ca vom fi condusi pe o treapta superioara, in ce priveste comuniunea noastra cu Dumnezeu? 2 6 72 Mai mult ca sigur ca astfel, vom putea strange o multime de dovezi, de ratiuni concrete, ce vor veni sa ne intareasca in credinta pe care o avem in Dumnezeu. Atunci, rugaciunea nu va mai avea un continut abstract, sau alteori repetitiv, fiindca vom avea elemente practice pentru care sa-I multumim lui Dumnezeu, sau relativ la care sa ne adresam cererile noastre. Pot spune, ca am trece la o inchinare ancorata in realitate, acest lucru fiind de fapt cea mai mare nevoie a noastra in a avansa pe calea care duce catre Împaratia cerurilor. 2 6 73 Sa citim acum din Psalmul 100: 1-5 "1 Strigati de bucurie catre Domnul, toti locuitorii pamantului! 2 Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Lui. 3 Sa stiti ca Domnul este Dumnezeu! El ne-a facut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui si turma pasunii Lui. 4 Intrati cu laude pe portile Lui, intrati cu cantari in curtile Lui! Laudati-L si binecuvantati-I Numele. 5 Caci Domnul este bun; bunatatea Lui tine in veci, si credinciosia Lui din neam in neam." Ce fel de ratiuni concrete avea psalmistul, atunci cand invita pe semenii sai sa se inchine cu bucurie inaintea lui Dumnezeu? 2 6 74 În primul rand psalmistul ofera prima ratiune concreta, amintind faptul ca "Dumnezeu ne-a creat" si "ai Lui suntem". Ideea exprimata nu consta in amintirea unor lucruri ce ne-ar indatora in vreun fel lui Dumnezeu. Sensul nu este cel de a ne aminti de un stapan, pe care noi avem tendinta sa il ignoram. Mai degraba, apartenenta la care face referinta are conotatia bucuriei ce rezulta din faptul ca noi, oamenii acestui pamant, facem obiectul supremei iubiri a lui Dumnezeu. El nu este un stapan aspru, un faraon nemilos, care pretinde inchinare, iar in cazul in care refuzi esti condamnat la moarte. Nici pe departe un astfel de gand. Psalmistul distinge iubirea Creatorului in lucrarea Sa de a ne aduce la existenta, fapt pentru care toata fiinta sa se umple de recunostinta si bucurie. 2 6 75 Cu toate acestea, exista multe persoane care au impresia ca Dumnezeu este un stapan aspru, care asteapta in mod expres inchinarea noastra, fara a ne oferi ceva in schimb. Cum se poate intelege o astfel de atitudine? 2 6 76 Experienta fiecaruia dintre noi este diferita de la persoana la persoana, si niciodata nu vom putea face o regula din ceea ce a inteles cineva de-a lungul vietii. Pe de alta parte, exista principii generale, ce se vor regasi in experientele individuale autentice, indiferent de timp, loc sau cultura. În acest sens, este deosebit de nociva conceptia unui Dumnezeu aspru, inflexibil, care tot cere de la noi lucruri neplacute, fara a ne oferi ceva in schimb, sau care sa ne intareasca. Cum am mai spus, El nu este un faraon sau un imparat nemilos. Tocmai de aceea, sau mai bine zis, pentru a corecta astfel de viziuni gresite, Domnul Hristos ni L-a descoperit pe Dumnezeu mai degraba ca un parinte, decat ca un conducator ce pretinde ascultare. 2 6 77 Daca asa stau lucrurile, atunci ce se poate spune despre persoanele care Îl percep pe Dumnezeu ca pe un parinte tolerant, care ne ingaduie orice fel de comportament, si ne lasa in pace indiferent de ceea ce facem in viata? 2 6 78 În acest caz, avem de-a face cu o alta extrema primejdioasa pentru trairea unei religii biblice si autentice, in sensul in care avem de fapt imaginea unui parinte iresponsabil, care-si lasa copii sa creasca cum vor. Daca in viata de zi cu zi am considera absurd un astfel de comportament, si anume ca un parinte sa nu isi educe copii in spiritul insusirii valorilor morale si al respectului fata de semeni, atunci cum am putea crede ca Dumnezeu poate proceda in felul acesta? Autoritatea Sa parinteasca nu este mai putin ferma, atunci cand este vorba de educarea noastra in vederea intrarii in Împaratia cea vesnica. De fapt, atunci cand distingem lucrarea lui Dumnezeu in viata noastra, vom fi tot mai mult motivati sa dam ascultare vointei Sale, care ne vorbeste sub felurite forme, in principal prin intermediul Sfintelor Scripturi. 2 6 79 Cum se conecteaza perceptia iubirii lui Dumnezeu de exprimarea vointei Sale, in ceea ce ne priveste, ca persoane alese pentru a intra in Împaratia cea vesnica? 2 6 80 Atunci cand distingem manifestarea iubirii lui Dumnezeu in viata noastra, vom incepe sa ne umplem de bucurie, optimism, incredere si recunostinta. Nu trebuie uitat ca atitudinea de credinta izvoraste tocmai din perceptia dragostei si bunatatii Creatorului nostru ceresc. Astfel, daca "ochiul este lumina, tot trupul va fi umplut de aceasta lumina". De indata ce bucuria intra in suflet, aruncand afara orice urma de intuneric si orice pata de intinare, cauzate de pacat, incepe un proces de curatire interioara, ce se concretizeaza printr-o dorinta vie, ce revine asemenea unui ecou in suflet, de a implini toata vointa lui Dumnezeu. 2 6 81 Se implinesc astfel cuvintele Mantuitorului, ca "daca ma iubiti, veti pazi poruncile mele"? Se ajunge astfel la respectarea vointei divine, atat in litera, cat mai ales in spirit, din principiu? 2 6 82 Întotdeauna respectarea vointei divine va fi o problema pentru noi, cat timp suntem pe acest pamant, stapanit in mare masura de principii rele. Dar pe de alta parte, cel mai mare obstacol in cunoasterea si implinirea vointei divine se afla in interiorul nostru, mai precis in setul de valori la care aderam si in dorintele ce isi manifesta puterea in sufletul nostru. Pana cand nu se realizeaza o curatare interioara a intentiilor noastre, nu va fi posibila o ascultare reala si din toata inima. Însa acest lucru nu se poate rezolva printr-o simpla, sau complexa, exercitare a vointei. Iubirea nu poate fi impusa si nu poate fi fortata. Ea este un principiu ce presupune exercitarea unei depline libertati de alegere, dar si o cunoastere profunda a celui fata de care ea se manifesta. 2 6 83 Asadar, cum putem ajunge sa ne bucuram in exercitiul inchinarii noastre, astfel incat ea sa fie expresia iubirii pe care o avem fata de Dumnezeu? 2 6 84 Fariseii din toate timpurile au cautat sa impuna un anumit gen de inchinare, bazata fie pe simtaminte fanatice in legatura cu Dumnezeu, fie pe reguli si forme ce trebuie respectate. Ambele abordari de fapt violeaza libertatea ce ne-a fost oferita de catre Creatorul nostru si forteaza pe oameni sa indrageasca pe cineva pe care nu il cunosc, decat cel mult ca un stapan aspru si greu de multumit. Nu este de mirare ca lumea a imbratisat in cele din urma ateismul, decat o astfel de religie. Pe de alta parte, daca ajungem sa distingem iubirea lui Dumnezeu, la fel de natural ca atunci cand privim un peisaj, bucurandu-ne de frumusetea lucrurilor pe care le vedem, atunci interiorul nostru va fi coplesit de bunatatea Creatorului nostru, iar simtamintele de opozitie se vor topi din suflet, asa cum gheata nu poate rezista temperaturii ridicate din timpul primaverii. Rezistenta noastra interioara fata de Dumnezeu nu poate fi data la o parte altfel decat prin constientizarea gingasiei iubirii Creatorului nostru ceresc, mai sensibila decat imaginea celei mai alese flori de pe pamant. 2 6 85 Se poate spune, ca o religie a bucuriei nu poate exista in absenta imaginii bunatatii lui Dumnezeu, a exprimarii sensibile a iubirii Sale? 2 6 86 Puterea religiei lui Hristos consta in faptul ca ea avea capacitatea sa faca sa vibreze interiorul oamenilor, la auzire cuvintelor ce descriau in imaginile cele mai plastice si mai sensibile bunatatea lui Dumnezeu. Obisnuinta auzirii a scazut mult din forta de impact a metaforelor folosite de catre Isus Hristos, dar pentru cei din acea vreme, a intelege ca Dumnezeu este nu doar un pastor, ci acel pastor care se catara pe crestele ascutite ale muntilor, pentru a nu se pierde o singura oaie pierduta, era ceva cu totul nou, deosebit, trezind cele mai calde simtaminte ale inimii. Cu adevarat, fariseii vorbeau despre Dumnezeu ca fiind Pastorul poporului Sau, dar conotatia era aspra, autoritara, lipsita de suflet si de cea mai elementara sensibilitate, pe care o au pana si cei considerati pagani. În opozitie, Domnul Hristos oferea imaginea Pastorului care isi da viata pentru oi, care cauta sa ne castige inimile, care ne face sa rezonam launtric, sa ne infioram in fata unei astfel de iubiri fara de egal. 2 6 87 Asadar, cum vom putea sa ajungem sa ne bucuram atunci cand ne inchinam lui Dumnezeu si ascultam de vointa Sa, implinind ceea ce ne-a poruncit? 2 6 88 Cand in interiorul sufletului nostru patrund razele iubirii divine, ce se descopera pentru fiecare dintre noi in fiecare zi, atunci inima noastra va incepe sa cante de bucurie, iar expresia fetei va da marturie ca ne-am intalnit cu Dumnezeu, ca El ne-a vorbit in mod personal, chiar prin experienta vietii. Atunci, aceasta lumina se va revarsa in toate aspectele vietii noastre, fiindca orice fapta sau gand al intunericului, va fi data la o parte, lasand loc exprimarii iubirii de Dumnezeu, si deopotriva de semen, adica tocmai respectarea poruncilor Sale. 2 6 89 Rugaciune pentru a putea vedea interventiile lui Dumnezeu asupra vietilor noastre, in a distinge lucrurile extraordinare pe care El le face in favoarea noastra, precum si pentru a lasa ca lumina cereasca sa umple inima noastra printr-o inchinare a bucuriei si increderii. 2 6 90 4. Un gest care incurajeaza pe cei in suferinta 2 6 91 "Cei care duc din greu lupta acestei vieti pot fi intariti si incurajati prin mici atentii ce nu cer decat un mic efort plin de iubire. Pentru ei, atingerea mainii de ajutor, intinsa de un prieten adevarat, este mai de pret decat aurul sau argintul. Vorbele bune sunt la fel de bine primite ca si zambetul ingerilor." (Ellen White, Divina vindecare, pagina 158) 2 6 92 Se poate spune ca un gest, aparent marunt, poate avea o semnificatie deosebita pentru o persoana aflata in dificultate? 2 6 93 Cand ne gandim la ajutorarea semenilor, deseori facem referinta la o lucrare mare pe care trebuie sa o facem sau la furnizarea de valori materiale consistente, pe care de cele mai multe ori nici noi nu le avem. Însa acest lucru este departe de realitate, fiindca de fapt prin gesturi, atitudini sau cuvinte noi putem sa venim in ajutorul celor aflati in diferite dificultati, mult mai eficient si mai direct decat ne-am putea imagina. Cauza principala a necazurilor cu care ne confruntam in general, rezida din faptul ca ne pierdem foarte usor speranta si credinta, ca ajungem sa ne lasam purtati de val si chiar sa abandonam lupta vietii. De aici pleaca majoritatea problemelor cu care avem de-a face. De aceea, o incurajare spusa la momentul potrivit, adica atunci cand risti sa aluneci cu totul la vale, va valora mai mult decat toate ajutoarele materiale pe care le-am putea oferi. 2 6 94 De fapt, de ce avem nevoie pentru a fi sensibili la starea sufleteasca a celor din jurul nostru, astfel incat sa stim cand sa venim in ajutor? 2 6 95 Lucrul cel mai extraordinar pe care il poate realiza religia crestina autentica, consta in cresterea capacitatii noastre de a distinge detaliile vietii din jurul nostru, prin intelegerea modului in care Dumnezeu lucreaza in cursul evenimentelor prin care trecem. În acest sens, sensibilitatea noastra la ceea ce se intampla in jur este amplificata suficient pentru a putea percepe ceea ce se intampla cu semenii nostri si prin ajutorul spiritual pe care il primim, sa putem veni in ajutorul lor. Cred ca dificultatea cea mai mare consta in faptul ca de regula, ne rezumam la o religie ce se limiteaza la forme, ritualuri si ceva invatatura, fara a pune accent pe partea practica, ce presupune dezvoltarea facultatilor noastre spirituale si morale. 2 6 96 Se poate spune ca dezvoltarea acestor aptitudini, presupune un efort sustinut din partea noastra? Mai precis, doar simpla invatare a unor principii nu ne va fi de mare folos? 2 6 97 Religia crestina este in esenta ei practica, chemandu-ne sa transpunem in realitatea zilnica principiile spirituale pe care le deprindem prin studiul personal al Sfintelor Scripturi. Bineinteles, acest lucru presupune un efort sustinut, o vointa bine determinata si o perseverenta ce depaseste in permanenta simpla dorinta. Însa motivatia pentru a face acest efort decurge in principal din modul in care ne raportam, sau mai bine zis percepem, realitatile spirituale. Contemplarea lucrarii lui Dumnezeu in viata de zi cu zi nu reprezinta altceva decat o urmarire activa a interventiei supranaturale asupra experientelor prin care trecem, cu scopul de a ne sincroniza interior, prin ganduri si atitudini, precum si exterior, prin cuvinte si fapte, cu ceea ce intreprinde Creatorul nostru. 2 6 98 Sa citim acum din Isaia 12: 3-6 "3 Veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii, 4 si veti zice in ziua aceea: Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui, vestiti lucrarile Lui printre popoare, pomeniti marimea Numelui Lui! 5 Cantati Domnului, caci a facut lucruri stralucite: sa fie cunoscute in tot pamantul! 6 Striga de bucurie si veselie, locuitoare a Sionului, caci mare este in mijlocul tau Sfantul lui Israel." 2 6 99 Cum se poate intelege acest verset, din prisma ajutorului pe care il putem oferi semenilor nostri, pentru a ajunge la o religie a increderii, optimismului si bucuriei? 2 6 100 Cum am mai spus si in alte ocazii, cea mai nefericita reclama pe care o putem face crestinismului este aceea de a afisa o atitudine de nemultumire, tristete si apasare, in conditiile in care am luat contactul cu invatatura eliberatoare a lui Hristos. Ceva nu este in regula pentru cineva, care desi cunoaste adevarul mantuirii prin jertfa lui Isus Hristos, totusi ramane in dispozitia negativa cauzata de pacat. Acest lucru nu inseamna ca orice indispozitie trebuie sa fie eliminata din viata noastra. De fapt, in permanenta va trebui sa ne luptam cu influente care ne trag spre pamant, la propriu si la figurat. Dar atunci cand abandonam lupta, cand ne lasam tarati de stari negative, atunci mai mult ca sigur inseamna ca nu am inteles, sau am pierdut sensul, cuvintelor lasate de catre Dumnezeu prin intermediul Bibliei. De acea, primul pas consta in reluarea intr-o maniera corespunzatoare a invataturii Evangheliei lui Hristos, pentru a distinge mesajul autentic. 2 6 101 Care ar fi o cauza majora pentru care multe persoane, presupus crestine, nu ajung sa vada religia bucuriei pe care ne-a oferit-o Dumnezeu prin Isus Hristos? 2 6 102 În primul rand, daca persoana care prezinta cuvintele adevarului vesnic, nu este ea insasi patrunsa de spiritul lui Isus Hristos, atunci invatatura pe care o prezinta va fi deficitara, golita de puterea transformatoare, rezultand doar o informatie ce este transmisa celorlalti. Însa o informatie, fie ea si cea mai de seama, daca nu este conectata cu puterea de a fi transpusa in practica, este in mod cert inutila. Într-un mod similar, daca puterea lui Dumnezeu nu insoteste cuvintele adevarului, atunci acesta din urma ramane fara valoare practica. Prin urmare, o cauza majora pentru transmiterea unui crestinism lipsit de putere, as putea spune chiar nepractic, rezida din lipsa conexiunii spirituale a celor ce il prezinta. 2 6 103 Ce alta cauza ar mai putea conduce la alterarea continutului salvator al cuvintelor Mantuitorului? 2 6 104 O alta cauza majora este constituita din neintelegerea, iar alteori chiar alterarea, invataturilor biblice, care vor conduce la un alt mesaj decat cel furnizat de catre Dumnezeu. Cunoasterea doar la suprafata a invataturilor crestine se constituie ca un impediment serios in aprofundarea nuantelor profunde, dar esentiale, pentru transformarea vietii. De exemplu, in zadar se tot vorbeste despre necesitatea de a ne insusi anumite valori morale, daca de fapt noi nu L-am acceptat pe Domnul Hristos ca Mantuitor personal si nu facem din aceasta fundamentul intregii noastre vieti. În acelasi timp, alterarea prin adaugare sau omisiune, constituie de asemenea o cauza majora in impiedicarea noastra de a ajunge la religia bucuriei mantuirii prin Isus Hristos. 2 6 105 Prin urmare, ce s-ar putea face pentru a descoperi religia curata, plina de bucurie si incredere, pe care Domnul Hristos doreste sa ne-o ofere? 2 6 106 Mai intai, este necesar sa reluam fundamentele religiei crestine, pentru a intelege in mod corect ceea ce Dumnezeu doreste sa ne transmita. În acest sens, studiul biblic personal se constituie ca o prioritate, fapt ce implica citirea zilnica a Sfintelor Scripturi, cugetarea asupra cuvintelor acesteia si nu in ultimul rand studiul personal, asa cum am procedat si atunci cand fiind elevi trebuia sa studiem diferitele materii de curs. Mai departe, pentru a putea conecta invataturile biblice cu viata noastra, va fi necesar exercitiul rugaciunii, aplicat la ceea ce citim din Sfintele Scripturi. În unirea dintre cele doua se afla o forta extraordinara. 2 6 107 În afara de studiul biblic zilnic si rugaciune, ce anume ar mai trebui sa facem pentru a ajunge sa avem incredere deplina in Dumnezeu in viata de zi cu zi? 2 6 108 De indata ce elementele de invatatura si cele de motivatie sunt fixate, prin studiu, respectiv rugaciune, va trebui sa exersam punerea lor in practica. În aceste sens, un instrument util ar fi cel de a ne defini obiective specifice pe care sa le realizam, iar dupa aceea sa examinam cum au decurs lucrurile si ce se poate imbunatati. Aceasta etapa seamana foarte mult cu modul in care ne desfasuram activitatea profesionala, incercand sa fim cat mai eficienti posibil si sa deprindem cele mai bune practici in ceea ce avem de facut. 2 6 109 Ce exemple de obiective ar putea avea un crestin, pentru a putea aduce bucurie in viata celor din jurul sau? 2 6 110 În primul rand, un crestin trebuie sa se deprinda el insusi sa aiba o atitudine de bucurie, prin ceea ce primeste de la Dumnezeu, fiindca altfel el nu va avea ce oferi celorlalti. Asadar, un obiectiv permanent va fi cel de a dovedi o atitudine pozitiva continua si indiferent de vreme, fapt care il va conduce sa primeasca putere spirituala pe care sa o impartaseasca si celorlalti. Cred ca o aplicatie directa a principiului "dati si vi se va da", se refera la puterea de viata, incluzand bucuria de a trai, pe care o primim de la Dumnezeu in masura in care suntem dispusi sa o impartasim. Daca in lucrurile materiale suntem restrictionati de realitatea nedreapta din jurul nostru, in partea spirituala putem avea o abundenta care sa ne faca suficient de bogati pentru a o putea impartasi si cu semenii nostri. 2 6 111 Sa intelegem ca de fapt, partea spirituala este deosebit de importanta in a ne aduce bucurie si implinire in viata noastra zilnica? 2 6 112 Partea spirituala este mult mai importanta decat ne putem imagina. Orbiti fiind de stralucirea si impactul pe care il au lucrurile materiale asupra simturilor noastre, uitam ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu. Asadar, nimic nu ne va conferi o bucurie durabila, decat partea ce tine de manifestarea acestui "chip interior", adica partea spirituala. Prin folosirea cuvintelor "partea spirituala" nu m-am referit la un aspect mistic, ascuns, si nici la o anumita ideologie crestina, ci in primul rand la capacitatea de a percepe realitatea si de a actiona asupra ei avand constiinta ca Dumnezeu exista, ca este mereu alaturi de noi, ca intervine in favoarea noastra, si nu in ultimul rand, ca fiecare lucru ce ni se intampla in viata are legatura directa cu relatia pe care o avem sau nu cu Creatorul nostru. 2 6 113 Cu alte cuvinte, care este legatura dintre partea spirituala si religia practica pe care ar trebui sa o manifestam in viata de zi cu zi? 2 6 114 Atunci cand distingem faptul ca lumea nu se compune doar din lucruri materiale, ci ea comporta interventia activa a lui Dumnezeu, totul isi schimba culoarea, iar imposibilul devine posibil prin puterea Sa transformatoare. Cand incepem sa distingem chipul Sau in realitatea inconjuratoare, prin faptul ca vedem minunile pe care El le face in viata noastra, iar aici prin minune ma refer la orice lucru mare sau mic pe care Domnul il face pentru noi, atunci incepem sa ne sprijinim tot mai mult cu incredere si tarie pe fagaduintele Sale. De fapt, nu putem avea incredere in cineva pe care nu il cunoastem si nu stim ca exista cu adevarat. Dovezile pot sa fie abundente in jurul nostru, dar daca nu le dam atentie, atunci nimic nu se va schimba cu adevarat. Ei bine, abia atunci vom ajunge sa avem o religie autentica, ce nu poate fi decat una a bucuriei si sperantei. 2 6 115 În concluzie, cum putem veni in ajutorul celor ce nu au cunoscut bucuria inchinarii la Dumnezeu prin Isus Hristos? 2 6 116 Atunci cand viata noastra va incepe sa oglindeasca valorile spirituale autentice, ce se exprima prin intermediul unor atitudini de incredere, bucurie si optimism, atunci vom ajunge sa putem oferi ajutor celor aflati in felurite dificultati, inspirandu-le puterea de a duce lupta vietii mai departe, de a nu abandona si de a se prinde ferm de puterea lui Dumnezeu. Atunci, vom putea sa oferim sfat si incurajare, iar cuvintele noastre nu vor mai ramane doar niste vorbe goale, ce nu se sprijina pe nimic, ci vor avea puterea extraordinara de a transforma persoane invinse, coplesite de o realitate cruda, in oameni dispusi sa lupte, sa se ridice si sa invinga. Cred ca beneficiul cel mai mare pe care il are un crestin, se afla in capacitatea pe care o are de a nu se da batut, atunci cand este vorba de a duce pana la capat alergarea in cursa vietii. A aduce lumina in sufletele oamenilor, este cea mai nobila lucrare ce se poate realiza pe pamant. 2 6 117 Rugaciune pentru a intelege si experimenta puterea cuvintelor lui Dumnezeu, oferite prin intermediul Bibliei, si de a aduce bucurie, incredere si optimism celor aflati in dificultati, suferinte sau necaz. 2 6 118 5. Puterea de a inlatura norii intunericului si indoielii 2 6 119 "Dar cum putem sa zambim atunci cand suntem depasiti de multimea problemelor financiare, de sanatate sau de natura sufleteasca? Într-adevar este dificil, dar va ajuta la ceva faptul ca ne ingrijoram in mod continuu? Va ajuta o atitudine negativa sa inlature suferinta si sa dea la o parte problemele ce se adauga neincetat la cele deja existente? Raspunsul este evident ca nu. Fara nici un fel de indoiala, o atitudine pozitiva va duce la indepartarea intunericului pe care il percepem si va aduce lumina in vietile noastre" (adaptare din "Cum sa utilizezi puterea unui zambet") 2 6 120 Se poate spune ca viata noastra va fi schimbata, daca vom adopta o atitudine pozitiva, de incredere, optimism si speranta? 2 6 121 Amploarea problemelor pe care le simtim, decurge in mare masura din modul in care cultivam sau nu o atitudine pozitiva in viata noastra. Este adevarat, ca atitudinea in sine nu conduce automat la schimbarea situatiilor in care ne aflam. De exemplu, pot spune ca nu exista o putere magica intr-o atitudine de speranta. Dar cu siguranta ca atunci cand privim cu incredere spre viitor, vom fi capabili sa fructificam ocaziile ce vor veni, pentru a depasi problemele cu care ne confruntam. În permanenta, realitatea din jurul nostru se afla in schimbare, astfel incat situatii defavorabile sunt urmate de altele care ne-ar putea ajuta. Acest lucru este asemanator miscarii curentilor atmosferici, care intr-o zi aduc precipitatii bogate. În alta zi, acelasi fenomen natural va conduce la indepartarea norilor si va lasa lumina soarelui sa incalzeasca pamantul. Iar alteori vom constata, cum vantul se misca cu putere deasupra pamantului generand tornade si vijelii. Viata noastra este in totul asemanatoare, insa depinde foarte mult de noi sa nu ne lasam in voia evenimentelor. 2 6 122 Totusi, exista situatii aparent fara iesire, iar solutia pare sa nu se intrezareasca in vreun fel. Sunt persoane care au probleme de sanatate ce nu mai pot fi rezolvate, sau alteori exista pierderi ce nu mai pot fi recuperate. La ce bun sa ai o atitudine pozitiva in astfel de situatii? 2 6 123 Sunt de acord ca exista circumstante in care nu mai exista aparent o iesire, sau o solutie satisfacatoare. Iarasi, nu cred ca o atitudine pozitiva reprezinta un fel de medicament universal, aplicabil in orice situatie. Pe de alta parte, voi face referinta la o atitudine pozitiva bazata pe invatatura biblica, ce ne ofera suport pentru speranta, chiar si pentru probleme extreme, in sensul in care vindecarea spirituala daruita de catre Dumnezeu ne va pregati pentru solutia finala, prin intrarea in Împaratia cerurilor. Abia atunci toate nelamuririle noastre vor primi raspuns si toata suferinta pe care am indurat-o de-a lungul vietii va avea un sfarsit. Aceasta proiectare a viitorului inaltarii la ceruri, va aveau un efect benefic asupra noastra. 2 6 124 Sa citim acum din Isaia 35: 10 "Cei izbaviti de Domnul se vor intoarce, si vor merge spre Sion cu cantece de biruinta. O bucurie vesnica le va incununa capul, veselia si bucuria ii vor apuca, iar durerea si gemetele vor fugi!" 2 6 125 Ce imagine ne ofera acest verset biblic, si cum ne poate el ajuta in dobandirea unei atitudini pozitive, care sa inlature norii intunecati din viata noastra? 2 6 126 Se poate remarca cu usurinta temeiul bucuriei celor rascumparati, care consta in "intoarcerea in Sion", adica in Împaratia cerurilor. Faptul ca suntem pe acest drum, reprezinta cea mai mare fericire pe care o putem avea pe pamant. Nimic altceva nu se compara cu simtamintele de optimism, speranta si incredere ce se manifesta in sufletul unui adevarat crestin, care este constient ca se afla pe drumul care duce in Împaratia lui Dumnezeu. Avand o astfel de bucurie, primii crestini erau dispusi sa jertfeasca tot ce aveau pe pamant, chiar si propria viata, fiindca aveau siguranta primirii a ceva infinit mai bun la a doua venire a lui Hristos. 2 6 127 Nu pare totusi un fel de autosugestie, sau chiar fanatism, sa te gandesti la imparatia viitoare, in timp ce aici, pe pamant, poti trece prin circumstante potrivnice, dureroase, pline de suferinta? 2 6 128 Autosugestia are un efect puternic asupra mintii, dar nu poate fi mentinuta la nesfarsit, ea fiind asemenea unui drog, ce creeaza dependenta, dar care are nevoie de o cantitate tot mai mare, pana cand se ajunge la o supradoza mortala. Daca starea noastra interioara se bazeaza doar pe autosugestie, inseamna ca intr-o zi vom ajunge sa sucombam, cand resursele pentru o astfel de procedura se vor epuiza. Pe de alta parte, fanatismul poate conduce la lucruri iesite din comun in viata unui om, dar in final exagerarea trairilor interioare si negarea extrema a dorintelor sufletului vor conduce la o distrugere sigura. În fond, fanatismul poate conduce la martiraj, dar in afara acestui lucru el nu face altceva decat sa distruga tot ce este in jur. Gandul la imparatia viitoare poate fi o autosugestie, sau alteori un exercitiu fanatic, dar aceasta se datoreaza faptului ca nu se bazeaza pe intelegerea inteligenta, rationala si personala a Cuvantului lui Dumnezeu. 2 6 129 Prin urmare, care ar fi calea pentru intelegerea corecta a Cuvantului lui Dumnezeu, astfel incat sa ajungem la o religie a bucuriei si sperantei? 2 6 130 Calea, sau metoda, pentru a ajunge la intelegerea corecta a Cuvantului lui Dumnezeu consta in principal din studierea personala, rationala a ceea ce sta scris in Sfanta Scriptura. Pornind de la "simpla" citire si continuand cu evaluarea continutului a ceea ce citim, vom ajunge sa distingem invataturile de baza ale Scripturii. Fara a face o regula pornind de la un singur verset, ci tinand cont de context, precum si comparand parte cu parte, vom primi in cele din urma binecuvantarea descoperirii personale a vointei lui Dumnezeu. Acest gen de studiu se aseamana procedurilor de purificare si separare a unui metal pretios, din minereul extras din pamant sau adus de apele ce curg la suprafata. Însa in orice caz, efortul depus va fi rasplatit pe deplin si va aduce bucurie in viata celui care procedeaza astfel. 2 6 131 Suna foarte frumos aceste lucruri, dar de regula fie nu exista timp pentru o studiere aprofundata a Scripturii, fie nu avem dispozitie pentru asa ceva. Ce s-ar putea face in acest sens? 2 6 132 Pornesc de la urmatoarea premisa, si anume ca atunci cand dorim sa trecem de un examen, fie el de scoala sau la locul de munca, este necesar sa ne definim un timp pentru studiu si sa trecem peste indispozitiile pe care le avem, cu scopul de atinge respectivul obiectiv, care consta in trecerea cu succes. Daca in lucrurile acestei lumi stim sa dovedim planificare, dedicare si perseverenta, ma intreb pe buna dreptate, de ce nu putem sa procedam astfel si in ceea ce tine de destinul nostru vesnic? Ma adresez acum in mod special celor care poarta titlul de crestini. De ce este atat de greu sa dedicam o jumatate de ora pe zi pentru studierea personala a Sfintelor Scripturi? Unde este problema? Nu este cumva o contradictie intre ceea ce pretindem ca suntem si ceea ce facem? Ei bine, eu cred in mod sincer, ca este necesara inceperea unei reforme a vietii, incepand de la modul in care ne raportam la Cuvantul lui Dumnezeu, la Sfintele Scripturi. 2 6 133 Însa cineva ar putea spune, ca nu a invatat religia la scoala, si nu intelege astfel cum sa studieze Cuvantul lui Dumnezeu. Ce ar putea sa faca pentru a depasi aceasta situatie? 2 6 134 Cu siguranta, ca poate fi un avantaj faptul ca ai beneficiat de instruire religioasa la scoala sau la biserica, dar pe de alta parte, chiar cele mai de seama prezentari nu vor putea lua locul studiului biblic personal. Daca nu avem cunostinte de religie, atunci exista carti si manuale care ne pot ajuta. Daca nu stim mare lucru despre istoria biblica, atunci exista informatii abundente ce pot fi obtinute tot din carti sau de pe Internet. Nu in ultimul rand, pot exista si cursuri de instruire prin predare directa sau corespondenta. Toate aceste lucruri ne stau la dispozitie. Însa, mai presus decat orice altceva, daca nu vom lua Biblia, pentru a o citi si studia temeinic, incercand sa aplicam invataturile ei la propria noastra viata, atunci nimic nu se va schimba. Cai si metode exista, insa esentiala este cautarea noastra dupa adevar. 2 6 135 În ce sens un verset biblic, in genul celui pe care l-am citit, ne poate aduce bucurie si speranta in viata de zi cu zi? Cum ne pot ajuta astfel de cuvinte sa manifestam o atitudine pozitiva, bazata pe intelegerea inteligenta si rationala a Sfintelor Scripturi? 2 6 136 Pentru a raspunde la aceasta intrebare, voi face o comparatie cu o experienta din viata noastra de zi cu zi. Astfel, stim bine ca pentru a ne putea hrani, de regula este necesara prepararea prealabila a alimentelor, dupa care va trebui sa mestecam bine pentru a le putea inghiti si digera, contribuind astfel la sustinerea fizica a organismului. Într-un mod similar, orice Cuvant al lui Dumnezeu, trebuie sa fie bine "mestecat, inghitit si asimilat", mai precis este necesara intelegerea elementelor sale fundamentale, care ulterior sa fie adaptate procesului nostru de cunoastere. Versetul studiat, ar putea fi redat in cuvinte proprii, acest lucru depinzand de fiecare dintre noi, astfel: "Cei care vor beneficia de mantuirea oferita de catre Isus Hristos, se vor intoarce in Împaratia cerurilor, si vor merge inaltand cantari de biruinta. Ei vor avea o bucurie fara de sfarsit, iar fericirea pe care o vor trai va alunga cu desavarsire orice urma a suferintelor prin care au trecut". Se poate vedea cu usurinta, ca fara a schimba sensul, am amplificat continutul a ceea ce era scris. 2 6 137 Seamana acest lucru intr-un fel cu analizele si comentariile de text pe care le realizam la lectiile de limba si literatura, in scoala generala? 2 6 138 Mai mult ca sigur ca lucrurile sunt similare. De fapt, orice studiu biblic are la baza o examinare si o analiza de text, lucruri pe care le-am deprins intr-o forma sau alta din scoala generala. Intentia mea este ca preluand textele biblice, sa incercam sa le redam in propriile noastre cuvinte, asa cum le intelegem, de preferinta in scris, inserand si propriile noastre observatii. Acest exercitiu simplu ne va ajuta sa ne dezvoltam capacitatea de intelegere si analiza a Sfintelor Scripturi, procese fundamentale pentru orice gen de studiu biblic am incerca sa il adoptam. În plus, vom constata ca agerimea mintii noastre va creste. 2 6 139 Însa nu exista riscul sa ne indepartam de invatatura biblica, mai ales cand nu avem experienta suficienta, si astfel sa ajungem la concluzii sau interpretari ce pot fi departe de Cuvantul lui Dumnezeu? 2 6 140 Orice studiere sta sub semnul riscului de a gresi mai mult sau mai putin. Însa sa nu uitam ca numai "cine nu munceste nu greseste". Cred ca nu trebuie sa ne fie atat de frica sa gresim, incat sa renuntam cu totul de a mai studia, si sa depindem doar de ce spun "specialistii", care si ei, fiind tot oameni, pot gresi! Totdeauna, in procesul cunoasterii vor exista abateri, care ulterior vor fi corectate. Însa, pentru a nu gresi fundamental, este util sa avem si comentarii biblice, scrise de data aceasta de persoane care au studiat temeinic, si astfel sa ne putem corecta in ceea ce am inteles gresit. Dar chiar prin faptul ca ne vom corecta, efortul nostru va deveni si mai valoros, fiindca pe drumul cunoasterii atat ideile preconcepute, cat si inflexibilitatea de renunta la o pozitie eronata, cand acest lucru devine evident, se constituie ca fiind cele mai mari obstacole. 2 6 141 Revenind la redarea prin cuvinte proprii a ceea ce am citit, cum putem sa ajungem la un sfat personal valoros, pozitiv, care sa ne aduca speranta? 2 6 142 În continuare, ideea este relativ simpla, si consta in a aplica la propria noastra persoana ceea ce am studiat. Astfel, personalizand am putea spune: "În masura in care Îl voi urma pe Isus Hristos, atunci voi beneficia de intrarea in Împaratia cerurilor si de aceea voi merge inainte inaltand cantari de biruinta, fiindca o bucurie fara de sfarsit este pusa inaintea mea, iar fericirea pe care o voi primi va alunga cu desavarsire orice urma a suferintelor prin care am trecut". Avand acest gand cu privire la viitor, aceasta proiectie a ceea ce vom fi, cum am mai putea sa ne mai lasam coplesiti de realitatile prezente? Daca finalul va fi slava, bucuria si fericirea vesnica, de ce sa mai dau atentie unor detalii suparatoare sau sa ma las impresionat de norii negri pe care Satana ii arunca asupra mea? Voi crede Cuvantul lui Dumnezeu si voi lasa ca aceasta bucurie si incredere sa ma cuprinda chiar de acum! Acesta va fi de fapt raspunsul credintei inspirate de studierea Cuvantului lui Dumnezeu. 2 6 143 Rugaciune pentru a ne insusi deprinderea de a cultiva o atitudine pozitiva, optimista, plina de incredere, avand la baza adevarul exprimat prin Cuvantul lui Dumnezeu, si de a studia Biblia intr-un mod personal pentru a primi cu bucurie binecuvantarea vietii vesnice. 2 7 1 VI. Dezvoltarea respectului si imaginii de sine prin Cuvantul lui Dumnezeu 2 7 2 1. Imaginea de sine adevarata sau "creati sa purtam chipul lui Dumnezeu" 2 7 3 Sa incepem prin a citi din Geneza 1: 26 "Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant. 27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut." 2 7 4 Ce ne spune acest verset despre modul in care Dumnezeu ne-a creat, sau mai bine zis despre statutul pe care El ni l-a acordat chiar de la inceput? 2 7 5 Exista multe persoane ce se confrunta cu problema unei imagini de sine defavorabile, induse fie de ceilalti, fie de o experienta nefericita prin care au trecut. Pe de alta parte, exista oameni care au o parere exagerata de sine, crezandu-se deasupra celorlalti. Cu toate acestea, Sfanta Scriptura este deosebit de clara asupra acestui aspect, spunand ca toata umanitatea a fost creata dupa chipul lui Dumnezeu, avand aceeasi parinti, adusi la existenta prin puterea Creatorului intregului univers. Prin urmare, statutul care ne-a fost acordat de la inceputuri decurge din calitatea de a purta chipul lui Dumnezeu in interiorul nostru. 2 7 6 Daca acest chip a fost asezat in interiorul nostru, cum urma sa se reflecte in afara noastra, in vorbele, faptele si toate actiunile noastre? 2 7 7 Notiunea de chip al lui Dumnezeu a suscitat numeroase speculatii de-a lungul timpului, insa in orice caz trebuie sa intelegem ca acest lucru urma sa se reflecte intr-un mod nemijlocit in exteriorul nostru prin "stapanirea" inteleapta a lucrurilor peste care omul a fost pus sa le administreze. Fragmentul biblic ne vorbeste despre domnia asupra tuturor animalelor de pe acest pamant, conturand ideea reprezentarii Creatorului in lumea in care traim. Practic, intelegem ca Dumnezeu si-a ales rasa umana pentru a-L face cunoscut pe planeta Pamant, fapt care contureaza extraordinara demnitate ce ne-a fost acordata. 2 7 8 Ce legatura au toate acestea cu imaginea de sine pe care ar trebui sa o avem si cum s-ar reflecta constiinta acestui lucru asupra vietii pe care o traim? 2 7 9 As putea spune, ca una dintre cauzele fundamentale pentru care omul a ajuns sa decada tot mai mult, se gaseste in pierderea constiintei faptului ca prin creatie, umanitatea a primit chipul lui Dumnezeu, adica acea capacitate de a gestiona in mod intelept resursele planetei si sa aduca armonia din ceruri si pe pamant. Daca acest lucru nu ar fi fost uitat, s-au mai bine zis ascuns de-a lungul veacurilor, istoria umanitatii ar fi fost cu totul alta. Demnitatea pe care Dumnezeu ne-a acordat-o este extraordinara, lasand sa se inteleaga ca inzestrari deosebite ne-au fost puse la dispozitie, pentru a face planeta Pamant un loc deosebit, o imagine a realitatilor ceresti. 2 7 10 Cu toate acestea, vedem in jurul nostru atata durere si suferinta, iar multi oameni si-au pierdut respectul de sine, avand impresia ca suntem doar niste animale evoluate si nimic mai mult. Ce remedii ne ofera Sfanta Scriptura in acest sens? 2 7 11 Trebuie sa intelegem ca viata noastra va reflecta in mod nemijlocit conceptia pe care o avem despre lume si realitatea in mijlocul careia traim. Fara a ignora caderea ce s-a produs prin neascultare, totusi niciodata nu este scris faptul ca Dumnezeu ar fi retras de la noi calitatea faptului ca am fost creati dupa chipul Sau. Vreau sa subliniez, ca acest chip nu a disparut cu totul, si tocmai de aceea, exista sansa de a fi adusi inapoi, pentru a manifesta din nou demnitatea ce ne-a fost acordata. În acest sens, constiinta faptului ca am fost creati dupa chipul Creatorului intregului univers, se constituie ca un prim pas in redobandirea stapanirii ce ar fi trebuit sa fie a noastra de la inceput. Respectul de sine se castiga prin lupta impotriva neascultarii de Dumnezeu si deopotriva prin promovarea valorilor pozitive expuse prin Cuvantul lui Dumnezeu. Mai precis, nu poti sa ramai cu o imagine de sine defavorabila, daca te gandesti ca ai fost creat dupa chipul lui Dumnezeu. Aceasta realitate nu se restrange doar la primii oameni, ci este un statut ce a fost acordat intregii umanitati, o conditie existentiala pe care Creatorul universului ne-a daruit-o intr-un mod cu totul deosebit. 2 7 12 Din acest punct de vedere, lucrurile ar parea relativ simple, insa in viata de zi cu zi este atat de greu sa te gandesti ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu, iar in acelasi timp sa faci fata realitatilor defavorabile cu care te confrunti. Ce se poate spune in acest sens? 2 7 13 De la inceput subliniez faptul ca realitatea confruntarii de care fiecare dintre noi are parte, nu se constituie ca un argument in favoarea pierderii acestui chip, ci mai degraba este dovada ca acest chip al lui Dumnezeu a ramas impreuna cu noi. Mai precis, Creatorul nostru nu ne-a retras conditia ce ne-a acordat-o, si prin urmare, este lasata posibilitatea intoarcerii la scopul pentru care am fost creati. Lupta ce se da pentru fiecare dintre noi are drept scop, pe de o parte, tocmai mentinerea starii de nestiinta asupra planurilor lui Dumnezeu si a adevaratei noastre conditii, iar pe de alta parte, prin interventia lui Isus Hristos, se cauta ca fiecare dintre noi sa revina la starea in care trebuia sa fim de la inceput. Prin urmare, confruntarea prezenta este dovada vie a faptului ca inca nu s-a ajuns la final, iar fiecare dintre noi are sansa de a redeveni o imagine vie a lui Dumnezeu pe pamant. 2 7 14 Totusi, daca privim la ceea ce se intampla in lumea noastra, este foarte greu sa crezi ca umanitatea ar putea fi calauzita sa se intoarca la conditia de la inceput. Cum pot fi intelese aceste lucruri? 2 7 15 Întoarcerea intregii umanitati la conditia de la inceput nu reprezinta un lucru imposibil si tocmai de aceea mesajul Scripturii este adresat fara discriminare tuturor oamenilor de pe acest pamant. În acelasi timp, in masura in care starea de ignoranta asupra conditiei noastre continua, rezultatele nu vor putea fi decat nefaste. Practic, inaintea noastra se deschid doua cai, una catre Împaratia cerurilor, prin intoarcerea la conditia initiala, iar cealalta catre abisul distrugerii, prin persistarea respingerii ofertei divine de intoarcere. Apelul se adreseaza catre fiecare dintre noi, pentru a deveni constienti ca suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu si sa incepem sa actionam in consecinta, prin lucruri care sa dovedeasca faptul ca purtam in Numele Celui Preainalt. 2 7 16 În acest sens, ce remedii pot fi oferite celor ce se confrunta cu o imagine de sine defavorabila, mai precis acelor persoane la care respectul de sine a fost in mare masura afectat de realitatile lumii in care traim? 2 7 17 Cum am mai subliniat si in alte ocazii, totul depinde de dreapta orientare a mintii noastre, de atentia pe care o acordam diferitelor "glasuri", sau influente, ce vin asupra noastra. Pe de o parte, avem de-a face cu "glasul lumii", care de multe ori ne indeamna sa urcam pe treptele inaltarii de sine, iar alteori ne sopteste ca nu este nimic de capul nostru, ca suntem niste "nimeni", de care nimanui nu ii pasa. În ambele situatii, avem de-a face cu "glasul sarpelui", care incearca sa ne conduca spre distrugerea finala. Pe de alta parte, in alt registru si cu un totul alt continut, este "glasul Scripturii", al acestui martor infailibil al lui Dumnezeu, care ne vorbeste despre faptul ca am fost creati dupa chipul Creatorului universului, ca lupta nu este pierduta, ca oricand putem sa rascumparam greselile trecutului, prin intoarcerea noastra la Dumnezeu. Totul va depinde insa, doar de atentia pe care o vom acorda acestor "glasuri", ce ne insotesc neincetat. 2 7 18 Cu toate acestea, chiar daca incercam sa gandim pozitiv avand la baza cuvintele Sfintelor Scripturi, totusi sunt multe lucruri injositoare pe care le descoperim de multe ori ca le practicam. Ce este de facut? Nu sunt argumente in favoarea "glasului sarpelui"? 2 7 19 Cu siguranta ca orice lucru rau comis tinde sa ne injoseasca si sa aduca la tacere glasul Sfintelor Scripturi, devenind "probe practice" pentru ceea ce afirma Cel Rau. Dar pe de alta parte, sa nu uitam niciodata ca pentru noi a murit Domnul Isus Hristos ca jertfa de ispasire, astfel ca intreaga vinovatie a fost preluata de catre El. Prin urmare, "probele practice" nu mai au cum sa ni se aplice, cat timp avem credinta in Isus Hristos si realitatea a ceea ce El a facut pentru noi. Imaginea noastra de sine nu trebuie sa se degradeze in astfel de situatii, ci trebuie sa ne reamintim de evenimentul jertfei Sale in favoarea noastra. 2 7 20 Pe de alta parte, raman o serie intreaga de consecinte ce decurg din lucrurile rele pe care le-am facut. Iar in acelasi timp, constatam de multe ori ca nu putem depasi anumite practici ce ne degradeaza. Cum se poate scapa din "robia pacatului"? 2 7 21 Eliberarea din robia practicilor rele, care ne degradeaza imaginea si respectul, sau stima, de sine, presupune o actiune hotarata, care se realizeaza prin imbinarea efortului nostru bine directionat de a nu mai comite respectivele lucruri si credinta pe care o acordam cuvintelor lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura, care fac referinta la faptul ca o putere supranaturala ne este pusa la dispozitie in acest sens. Apostolul Pavel, atunci cand vorbea de confruntarea ce se da in interiorul nostru, punea in opozitie "firea pamanteasca", sau glasul Celui Rau ce actioneaza in noi, si Duhul Sfant, care de asemenea se manifesta in interiorul nostru. Cele doua glasuri, sau cele doua puteri, isi disputa fiecare farama din constiinta noastra incercand sa inscriptioneze in noi, sa ne programeze, intr-o directie sau alta. Însa alegerea ne apartine, iar daca de fiecare data vom sta de parte adevarului exprimat de catre Sfintele Scripturi, biruinta este sigura, iar ceea ce este rau va fi infrant. 2 7 22 Însa ce ne facem cu lucrurile bune pe care ar trebui sa le facem, si totusi constatam ca nu avem dispozitia sau puterea interioara in acest sens? Cum sa practicam ceea ce este bun, cand acest lucru sta impotriva inclinatiilor noastre? 2 7 23 O putere extraordinara, ce consta in revarsarea energiilor de natura divina in sufletul nostru, se afla in atractia pe care ne-o creeaza expunerea corecta, directa si sincera a mesajului Sfintelor Scripturi. Acest lucru ne conduce sa fim captivati de frumusetea, curatia si desavarsirea realitatilor spirituale prezente si viitoare. Atunci cand privim catre Domnul Isus Hristos, catre destinul nostru extraordinar, ceva se intampla in interiorul nostru. Nu putem sa avem o explicatie pana la capat asupra acestui lucru, dar cu siguranta impresia produsa asupra mintii noastre va fi de natura sa ne determine sa uram orice practica degradanta de care avem cunostinta, chiar daca acest lucru presupune o renuntare extrema. În ce priveste "lucrurile bune pe care nu le facem", as putea spune ca nu trebuie sa cadem in extreme, care sa conduca la distorsionarea mesajului divin. Niciodata Dumnezeu nu ne va cere un lucru irational, absurd, sau neadaptat puterilor noastre. 2 7 24 Putem sa spunem ca exista o falsa vinovatie, ce cauta sa ne determine sa ne pierdem speranta in cuvintele Sfintelor Scripturi? 2 7 25 Falsa vinovatie reprezinta un "cal troian", de multe ori mai eficient decat dovedirea unei reale vinovatii. Multe persoane au fost descurajate de faptul ca nu puteau sa realizeze lucruri care li se pareau ca erau cerute de catre Cuvantul lui Dumnezeu. Fara a da la o parte obligatia ascultarii depline si a eforturilor sustinute pe care trebuie sa le facem in aceasta directie, sa nu uitam insa ca mantuirea se obtine prin "atribuirea meritelor Domnului Isus Hristos". Asadar, pentru orice persoana ce se confrunta cu o imagine de sine defavorabila, rezultata in urma unei false sau reale vinovatii, mesajul Scripturii este de a ne ancora in siguranta acestei atribuiri, care pe de o parte ne scapa de orice fel de vinovatie, iar in acelasi timp ne deschide calea pentru a ajunge la o ascultare deplina, eliminand orice fel de acuzatii ce ne pot fi aduse. 2 7 26 Însa cineva ar putea sa stea comod si sa spuna, ca data fiind aceasta atribuire pentru cel care "crede", atunci el nu trebuie sa mai faca nimic. Ce se poate spune despre o astfel de credinta? 2 7 27 Aici este o chestiune in principal de "suflet", de "inima", ca sa ii spun astfel. Cand devii constient de faptul ca Domnul Hristos a murit pentru tine, cu scopul ca imaginea divina sa fie din nou activa in interiorul tau, cand vezi marea Sa iubire si mai ales intelegi ceva din grozavia suferintelor prin care a trecut, atunci este cu neputinta sa mai stai comod, intr-o stare pasiva. Atunci cand Domnul vorbea ucenicilor Sai, sau chiar in fata nenumaratelor multimi, "inimile vibrau cu putere", ca ecou la marea iubire a lui Dumnezeu ce a fost revarsata prin Fiul Sau. Cine este atins de mesajul Bibliei, va incepe si el sa "vibreze" in ritmul cosmic al armoniilor universale, ce vin de la Dumnezeu, prin cuvintele iubirii ce se jertfeste in favoarea noastra. O astfel de "vibratie" a sufletului, aceasta miscare pana la lacrimi a constiintei noastre, este de natura sa trezeasca din adormire "chipul divin din noi", pentru ca astfel sa primim oferta de a redeveni ceea ce trebuia sa fim de la inceput si anume "copii ai lui Dumnezeu". Aceasta convingere va alunga orice urma de intuneric din inima si crezand cuvintele Evangheliei vom ajunge sa ne ridicam la inaltimea demnitatii pentru care am fost adusi la existenta. 2 7 28 Rugaciune pentru a constientiza pe deplin faptul ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu si de a accepta oferta Evangheliei Domnului Isus Hristos, de redobandire a calitatii pe care ar fi trebuit sa o avem dintotdeauna. 2 7 29 2. Imaginea de sine falsa sau chipurile desarte ce ne aduc nefericirea 2 7 30 Sa citim urmatoarele versete: Romani 1: 20-23 "20 În adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; 21 fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. 22 S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; 23 si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare." 2 7 31 Ce se intampla atunci cand nu Îl mai recunoastem pe Dumnezeu, mai precis cand neglijam sa apreciem ceea ce El ne ofera neincetat? 2 7 32 As putea spune ca de indata ce "uitam" sau neglijam sa apreciem darurile pe care ni le acorda Dumnezeu, un proces de intunecare a mintii incepe sa se manifeste, asa cum bine preciza apostolul Pavel in acest fragment biblic. Cu adevarat, nimic nu este mai nociv in deteriorarea imaginii de sine si a simtamantului valorii personale, decat pierderea cunostintei ca Dumnezeu este Tatal nostru, iar noi suntem copiii Sai. Imediat ce acest lucru dispare din sfera gandirii noastre, ajungem sa ne pierdem adevarata noastra identitate, iar locul este luat de o imagine falsa, degradanta, care ne va conduce in final la distrugere. 2 7 33 Dar cum se leaga acest lucru de modul in care a aparut idolatria in istoria umanitatii, asa cum am citit din epistola catre Romani? 2 7 34 Idolatria o putem privi ca o consecinta a pierderii cunostintei de Dumnezeu si a degradarii imaginii de sine ce a urmat dupa ce oamenii au incetat sa Îl mai recunoasca pe Creatorul intregului univers. De fapt, idolatria reprezinta o exteriorizare a unei false identitati, a unei perceptii de sine deformate, care cauta sa se conecteze cu imagini degradante, injositoare. Deoarece idolatria exterioara a disparut din multe regiuni ale lumii, ne-am putea gandi cu mirare ca oamenii au fost in stare sa inventeze astfel de lucruri, in genul zeitatilor sangeroase din Orient sau al divinitatilor corupte din culturile europene, fara a mai pune la socoteala inchinarea la animale sau la alte elemente ale naturii, cum se intampla in Africa. Însa exista o explicatie simpla, daca intelegem ca de indata ce abandonam cunostinta de Dumnezeu, nu va mai fi nici o stavila in manifestarea raului si a razvratirii. 2 7 35 Însa noi traim intr-un mediu relativ civilizat, in care majoritatea oamenilor sunt mai degraba inclinati spre materialism, si chiar ateism, decat spre idolatrie. Exista si vreo alta forma de idolatrie? 2 7 36 Mai periculoasa decat idolatria exterioara este idolatria interioara, care rezulta din pierderea cunostintei de Dumnezeu si inlocuirea acesteia cu o conceptie falsa despre lume si viata, ce ne afecteaza in mod nemijlocit imaginea de sine si respectul pe care trebuie sa-l datoram atat noua, cat si semenilor nostri. Doctrina inaltarii de sine, inventata de catre Lucifer, reprezinta esenta idolatriei, indiferent de forma, atat exterioara, cat si interioara. Cand oamenii au abandonat zeitatile si mitologiile de orice fel, nu inseamna ca dupa aceea s-au intors la Dumnezeu, ci mai degraba idolatria s-a intarit si mai puternic in interior, prin conceptii ateiste, evolutioniste si materialiste. Sarpele si-a abandonat doar pielea, iar noua forma a devenit si mai periculoasa, fiindca nu mai este atat de evidenta ca in trecut. 2 7 37 Se poate spune ca lupta cu idolatria moderna, poate fi mai dificila decat cea dusa in timpurile lui Moise si de-a lungul istoriei poporului evreu? 2 7 38 Cand citim Vechiul Testament, intelegem ca prin religia inchinarii la Dumnezeul Cel Viu, asa cum a fost descoperita lui Moise, s-a deschis un front larg de lupta impotriva idolatriei evidente a acelui timp, vizibila atat in Egipt, cat si in Mesopotamia, adica Babilon. Daca vom studia mai departe din cartile profetice, vom vedea cat de greu a fost sa se reziste tentatiei si influentei exercitate de catre aceste culturi decadente aflate in jurul poporului evreu. Însa avantajul, daca pot sa ii spun astfel, al acelor timpuri statea in faptul ca distinctia dintre cel care se inchina lui Dumnezeu si cel ce urma pe idoli era mult mai evidenta, acesti idoli avand niste reprezentari vizibile si diferite practici religioase asociate. Însa in perioada moderna, acesti idoli exteriori au disparut, fiind inlocuiti de o falsa invatatura despre lume si viata, care este mult mai greu de combatut, ea avand si anumite temeiuri pretins "stiintifice". 2 7 39 În ce fel acest ateism pretins stiintific reprezinta un pericol mai mare decat idolatria din timpurile antichitatii? 2 7 40 Ateismul a existat dintotdeauna intr-un mod mai mult sau mai putin evident, insa in perioada moderna el a devenit "stiintific", arogandu-si dreptul de a interpreta si de a fi sustinut prin dovezi "obiective, masurabile si rationale". Fiind o conceptie despre lume si viata care vine intr-o directa contradictie cu invataturile biblice, nu pot decat sa concluzionez ca avem de-a face cu o forma de idolatrie interioara, bazata pe conceptii si imagini ce ne indeparteaza de Dumnezeu, alterand cunostinta despre Creatorul intregului univers. Rezultatele nu pot fi decat similare idolatriei antice, in senul in care imaginea de sine este degradata, iar relatiile exterioare sunt deformate, societatea devenind un loc in care cu greu poti sa mai supravietuiesti atat moral, cat si fizic. Ateismul stiintific reprezinta, prin urmare, forma perfectionata a idolatriei antice, o interiorizare a ceea ce a fost in principal exterior in trecut. 2 7 41 Dar ce legatura au toate aceste lucruri cu problemele pe care le avem in ce priveste imaginea de sine? 2 7 42 În masura in care conceptia noastra despre lume si viata este alterata, atunci problemele legate de imaginea de sine vor incepe sa apara. As putea spune ca o multime dintre dificultatile interioare cu care avem de-a face reprezinta rezultatul direct al unei conceptii false cu privire la realitatile din jurul nostru si nu in ultimul rand, al pierderii imaginii lui Dumnezeu, Creatorul nostru. Daca am avea o intelegere corecta asupra faptului ca Dumnezeu este alaturi de noi, ca ne acorda sprijin in toate dificultatile pe care le intampinam de-a lungul vietii, atunci multe dintre problemele noastre interioare si-ar gasi rezolvarea in scurt timp. 2 7 43 Însa totusi, daca privim la modul in care fariseii si liderii religiosi ai acelui timp l-au intampinat pe Domnul Hristos, ne putem intreba daca exercitiul religios este suficient pentru a ne intoarce la Dumnezeu. Ce se poate spune in acest sens? 2 7 44 Primejdiile nu dispar de indata ce ne-am decis sa alegem sa mergem pe calea credintei in Dumnezeul Cel Viu, Creatorul cerului si al pamantului. Daca ne gandim la fariseii si liderii acelui timp cand traia Domnul Hristos, vom intelege ca exista o forma de idolatrie care patrunde chiar in mijlocul religiei, formal corecte. Esenta inchinarii false, indiferent de forma, ramane doctrina inaltarii de sine, care se afla intr-o directa opozitie cu exercitiul cunoasterii de Dumnezeu. În mod similar, crestinismul de-a lungul veacurilor nu a avut impactul spiritual din primele secole, fiindca el a fost alterat de lupta pentru putere si de promovarea inaltarii de sine de catre cei care ar fi trebuit sa fie pastorii si invatatorii bisericii lui Isus Hristos. În concluzie, exercitiul religios nu este suficient pentru a ne intoarce la Dumnezeu, daca lipseste partea spirituala interioara, care sa inlocuiasca idolatria dinauntrul nostru. 2 7 45 Cum putem ajunge la o inchinare autentica, prin care sa fim curatati de orice forma de idolatrie exterioara sau interioara, ajungand astfel la o corecta reprezentare a lui Dumnezeu? 2 7 46 Religia promovata de catre Domnul Hristos se refera in primul rand la o inchinare in "Duh si adevar". Ce inseamna acest lucru? Mai intai vorbim despre "Duh", care se aplica deopotriva la lucrarii Duhului Sfant, dar si preschimbarii interioare, numite simbolic "nastere din nou", "renastere" sau "regenerare". De indata ce intram in contact cu invatatura autentica, trebuie sa inceapa un proces de transformare interioara, prin intermediul careia "omul cel vechi", "idolatru" as putea spune, este in mod treptat dat la o parte de la carma vietii noastre. Este un proces tainic, asemanator cresterii plantelor in natura, dar sigur si cu rezultate ce devin in mod progresiv vizibile in trairile si comportamentul nostru. Dupa aceea, vorbim despre "adevar", adica invatatura descoperita prin intermediul "Cuvantului adevarului", sau a Sfintelor Scripturi. 2 7 47 Totusi, toate religiile crestine promoveaza, sub o forma sau alta, invataturi desprinse din Sfanta Scriptura si prescriu reguli de conduita pentru cei credinciosi. Cu toate acestea, ateismul si fariseismul sunt prezente intr-o masura coplesitoare. Cum se explica aceste lucruri? 2 7 48 De-a lungul istoriei a existat o alunecare fie spre ritualism, fie spre pietism. Ritualismul reprezinta o abordare in care accentul este pus pe forma, pe ceremonii, pe cadrul religios de manifestare, pana acolo incat se pierde substratul spiritual autentic. Este ceea ce se intampla in timpul vietii Domnului Isus Hristos, cand liderii religiosi si oamenii credeau ca slujbele de la Templu sunt fundamentul mantuirii si nu Dumnezeu care ne ofera in mod direct totul in marea Sa bunatate. Pe de alta parte, pietismul, in varianta sa exagerata ajungand la misticism sau chiar la spiritism, conduce la o spiritualizare a existentei ce tinde sa ignore, sa transceada intr-un mod cu totul fantezist natura materiala, concreta a realitatii in mijlocul careia traim. Din nefericire, religia crestina a pendulat de-a lungul veacurilor intre aceste doua extreme, iar pericolul nu este nici pe departe depasit. De ce se intampla aceste lucruri? În mod esential, fiindca se ignora "simplitatea", as putea spune, a inchinarii directe, personale, in "Duh si adevar". 2 7 49 În ce fel imaginea de sine a unei persoane religioase este afectata in mod negativ, de accentele ritualiste sau pietiste din curentul crestin din care face parte? 2 7 50 Daca accentul este ritualist, atunci toata viata spirituala decurge mai mult sau mai putin din formele religioase, ce trebuie sa fie indeplinite, indiferent de dispozitia noastra interioara sau nu, si de multe ori chiar impotriva a ceea ce este rational. Sunt multe persoane ce sufera de complexe de vinovatie irationale, fiindca nu pot sa aduca la indeplinire toate ritualurile puse sau autoimpuse, si care ajung fie sa isi piarda credinta, fie sa devieze spre forme extreme de bigotism, ce nu recomanda in vreun fel invatatura crestina. Pe de alta parte, daca accentul este pietist, oamenii ajung sa priveasca spre experienta interioara, asteptand ca Dumnezeu sa le vorbeasca direct prin voci sau imagini, facand din simtire criteriul pentru experienta religioasa. Astfel de persoane ajung sa devina fie complexate, datorita lipsei unor astfel de simtaminte extreme, fie sa se erijeze asemenea unor "guru" sau maestrii spirituali in raport cu ceilalti, acest lucru fiind un ecou direct al inaltarii de sine. 2 7 51 Putem spune ca ritualismul si pietismul sunt de fapt tot o forma de manifestare a idolatriei interioare, anume destinate pentru cei ce resping ateismul larg raspandit in lume? 2 7 52 Capacitatea de disimulare a sarpelui este nesfarsita. Sa ne gandim la indrazneala pe care a avut-o de a ispiti chiar si pe Domnul Isus Hristos. În acest sens, de indata ce ne-am decis sa Îl urmam pe Isus Hristos, sa devenim inchinatori ai lui Dumnezeu, primejdia dinauntru nu dispare, forme inedite de idolatrie fiind zamislite special, chiar si pentru contextul crestin. Sarpele din noi, sau firea pamanteasca, este deosebit de inteligent si de abil pentru a se adapta diferitelor conditii, iar redobandirea adevaratei imagini de sine presupune o detectare a miscarilor acestuia si un efort hotarat de a face fata dorintelor nelegiuite, pe care in mod fals le percepem ca fiind ale noastre. 2 7 53 Cum putem fi eliberati de acesti idoli, ce cauta sa se manifeste tot timpul in noi si prin intermediul nostru? Cum putem sa nu mai raspundem dorintelor Celui Rau? 2 7 54 Eliberarea este posibila printr-o inchinare corecta, biblica, in "duh si adevar", fapt ce presupune o relatie personala, directa cu Dumnezeu prin studiu, rugaciune si exercitarea credintei in viata de zi cu zi. Cand citim paginile sfinte, atunci cunostinta de Dumnezeu se transfera, prinde chip, in mintea noastra, in interiorul nostru, aducand un potop de lumina vindecatoare. Mai departe, prin rugaciune, lauda si multumire, incepem sa ne dezmortim partea ascunsa a fiintei noastre, sa aducem lumina in acele incaperi ale constiintei, unde se afla gravat "chipul lui Dumnezeu", conform cu modul in care am fost creati de la inceput. Din acea clipa, o noua imagine prinde contur in mintea noastra si vedem ca de fapt nu suntem animale evoluate, nici descendentii vreunei zeitati, nici rodul hazardului evolutionist, ci suntem copiii lui Dumnezeu, persoane create sa intram intr-o legatura directa si personala cu Creatorul nostru. 2 7 55 Dar cum sa ne pazim de ceilalti idoli, de multe ori prezenti chiar si in practica religiei crestine? 2 7 56 De indata ce lumina prezentei divine patrunde in mintea noastra, iar constiinta apartenentei noastre prinde chip, vom dori sa fim eliberati de orice forma de idolatrie pentru a putea sa avem o legatura continua cu Dumnezeu. Astfel, vom dobandi intelepciune, putere si vigoare pentru a ne putea impotrivi oricarei forme de idolatrie, avand acea energie interioara pentru a nu ne mai lasa influentati de ritualism, misticism sau altele in felul acesta. Lumina vindecatoare a Cuvantului divin primit in suflet va aduce acea "imunitate" deplina in raport cu acesti "virusi" de natura spirituala, astfel ca vom putea merge mereu pe calea care duce la ceruri. 2 7 57 Rugaciune pentru a putea sa experimentam religia inchinarii in "duh si adevar", prin intermediul studiului Cuvantului biblic, al exercitiului rugaciunii unite cu lauda si multumirea, precum si prin exercitarea credintei care sa ne conduca la fapte spre slava lui Dumnezeu. 2 7 58 3. Restaurarea imaginii de sine sau a fi copil al lui Dumnezeu 2 7 59 Ioan 1: 9-13 "9 Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume. 10 El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. 12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; 13 nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu." 2 7 60 În ce sens credinta in Dumnezeu ne confera o noua identitate si cum afecteaza acest lucru imaginea de sine? 2 7 61 As putea spune ca prin intermediul credintei in Dumnezeu se realizeaza cea mai dramatica transformare a imaginii de sine si a perceptiei identitatii personale. Daca pana la momentul primirii credintei, imaginea sinelui pacatos ne coplesea cu influenta sa malefica, dupa ce ajungem sa ne incredem in Dumnezeu, imaginea lui Isus Hristos incepe sa prinda contur in noi. Aceasta proiectie a desavarsirii divine manifestate in trup omenesc are o putere extraordinara asupra preschimbarii interioare. Se poate spune, ca prin intermediul cunostintei aduse de Evanghelia lui Hristos, puterile interioare ale sufletului omenesc sunt descatusate, iar manifestarea pacatului incepe sa fie inabusita chiar de la radacina. 2 7 62 Cu toate acestea, exista multe persoane care au credinta in Dumnezeu si totusi se lupta cu o imagine de sine defavorabila, chiar negativa. Cum se poate explica acest lucru? 2 7 63 Fiecare om este unic la scara intregului univers, si de aceea modalitatea concreta de manifestare a evlaviei crestine, adica a trairii credintei, difera de la individ la individ. În cazul in care imaginea de sine cunoaste contorsionari evidente, in ciuda primirii credintei, ne putem intreba pe buna dreptate, unde este cauza, fiindca aparent avem de-a face cu o contradictie. Personal, consider ca prin constientizarea calitatii noastre de copii ai lui Dumnezeu, se realizeaza cea mai de seama transformare a imaginii de sine si o inaltare pozitiva a respectului de sine. Însa daca acest lucru intarzie, inseamna ca undeva, credinta pe care o avem nu este intru-totul biblica, adica exista un defect asupra perceptiei pe care o avem asupra lui Dumnezeu si a mantuirii oferite noua. 2 7 64 Cum este posibil ca o credinta pretins crestina sa nu fie "intru-totul biblica"? Se poate sa avem o credinta in Isus Hristos, care sa nu fie bine conectata cu afirmatiile Cuvantului lui Dumnezeu? 2 7 65 În absenta cunoasterii Scripturii, sau in lipsa unui studiu biblic personal, as zice chiar zilnic, este pur si simplu imposibil sa ne mentinem o credinta autentica, adevarata si curata de influentele rele ce se manifesta in jurul nostru si chiar din interiorul nostru. Asa cum lucrurile ce apartin realitatilor ce sunt in jur, au nevoie de o curatare aproape zilnica, tot astfel lucrurile spirituale au nevoie de o curatare continua. Astfel, credinta noastra trebuie sa fie zilnic intarita si purificata prin intermediul studiului Cuvantului lui Dumnezeu, precum si prin practicarea ei, pentru a o testa in diferite imprejurari. Însa, daca nu vom studia Cuvantul lui Dumnezeu, daca ne vom baza doar pe ceea ce ne ofera altii, sau daca pur si simplu ne vom lasa in seama imprejurarilor sau a experientei trecute, cu siguranta ca vom asista la alterarea continutului credintei noastre. Pe scurt, credinta trebuie sa fie innoita zilnic prin studiul Cuvantului, fiind o experienta asemanatoare culegerii manei ce era trimisa ca hrana pentru poporul Israel. 2 7 66 Dar in situatia in care totusi studiem Cuvantul lui Dumnezeu, iar imaginea de sine continua sa ne creeze probleme, ce putem face? 2 7 67 Studiul Sfintelor Scripturi nu este suficient, daca nu manifestam deschidere pentru transformarile pe care Dumnezeu doreste sa le realizeze in sufletul nostru. La modul concret, ma gandesc ca este posibil sa ne confruntam cu diferite complexe de inferioritate, ce nu au o baza reala, ci ele fiind datorate unor experiente nefericite din viata noastra. Faptul ca vom citi si intelege din Biblie ca prin credinta devenim copii ai lui Dumnezeu, va avea un efect reconfortant, mai ales cand pentru prima data realizam acest lucru. Dar dupa ce exercitiul religios, insotit obligatoriu de rugaciune pentru transformare interioara, s-a incheiat, constatam ca ne intoarcem intr-o realitate ostila si dureroasa. Parca tot ce credeam s-a topit deodata si astfel pe buna dreptate ne intrebam daca s-a schimbat ceva cu adevarat datorita credintei. 2 7 68 Tocmai o astfel de situatie este bine sa o clarificam, fiindca sunt multe persoane care au o experienta religioasa inaltatoare, insa fara un impact real asupra vietii zilnice. Cum poate fi depasita o astfel de problema? 2 7 69 În acest moment as dori sa subliniez faptul ca prin conceptul de credinta biblica se face referinta la ceea ce as putea denumi ca fiind "o credinta activa" sau "o credinta ce se manifesta prin actiune". Explicarea acestui concept consta in a intelege ca nu este suficient si nici nu trebuie sa confundam aspectul oarecum pasiv al credintei, care se manifesta prin faptul ca ajungem sa credem ceea ce afirma Cuvantul lui Dumnezeu si sa exprimam prin cuvinte, sau rugaciune, acordul si adeziunea noastra la Evanghelia lui Hristos. Prin aceste elemente doar am pregatit "marea lansare", ca sa ii spun astfel, a "credintei active", ce se va manifesta continuu in decursul vietii de zi cu zi, in mod constient, si ideal, chiar si in mod inconstient. La modul concret, dupa ce exercitiul hranirii credintei s-a incheiat, incepe manifestarea cu adevarat a credintei in mijlocul unei realitati ostile, adica a ceea ce am putea denumi ca fiind "campul de lupta" al evenimentelor de zi cu zi. 2 7 70 Cum se manifesta aceasta "credinta activa", care ar trebui sa faca parte din practica noastra obisnuita, chiar clipa de clipa? 2 7 71 Credinta activa incepe sa actioneze de indata ce incheiem actul de inchinare, intrand in conflict cu influentele demoralizatoare ce se manifesta asupra noastra. Vorbeam intr-o alta imprejurare despre cele doua "glasuri", sau tendinte, ce se manifesta concomitent asupra mintii noastre. Pe de o parte, influentele negative vor incepe sa ne spuna ca nimic nu s-a schimbat, ca suntem aceleasi persoane neajutorate, pline de defecte si de remuscari, ca Dumnezeu fie ca nu exista, fie ca nu Îi pasa de noi. Cunoasteti bine acest glas, nu-i asa? Dar in paralel, glasul "credintei active" incepe sa fie auzit, vorbind in sens contrar si combatand prima tendinta, spunandu-ne ca tot ce spune Biblia este adevarat, ca Dumnezeu exista, ca intervine in favoarea noastra, ca suntem copii ai lui Dumnezeu, alesi si pretiosi, precum si faptul cel mai important, ca la finalul acestei vieti vom merge in Împaratia lui Dumnezeu. 2 7 72 Se poate spune, ca actiunea acestei "credinte active", nu reprezinta altceva decat lucrarea Duhului Sfant, venind in inima noastra de indata ce manifestam deschidere si acceptare pentru Cuvantul lui Dumnezeu? 2 7 73 Cu siguranta, ca atunci cand se manifesta "credinta activa", avem de-a face cu glasul lui Dumnezeu vorbind constiintei noastre prin intermediul Duhului Sfant. Iar in continuare, credinta activa ne indeamna sa punem in practica ceea ce am invatat, in primul rand prin a ne opri atunci cand mergem pe o cale rea si de a inainta cand este vorba de a realiza ceea ce este bine si drept, indiferent de consecinte. Credinta activa va raspunde in mod intelept cand suntem provocati, chiar si pe neasteptate, iar in masura in care ea va deveni o parte continua a vietii noastre, vom constata ca putem realiza lucruri ce ni se pareau a fi imposibile la inceput. Însa cel mai important lucru este acela ca imaginea de sine se va imbunatati progresiv, pana cand glasul vrajmasului va fi adus la tacere. 2 7 74 Cum putem sa avem o credinta activa, care in permanenta sa ne aduca in contact cu "lumina cereasca" a adevarului divin, iar in acelasi timp sa evitam extrema caderii in spiritualizarea excesiva a lucrurilor, care poate conduce la misticism? 2 7 75 Credinta practica, activa, nu are nici un fel de legatura cu misticismul sau cu spiritualizarea excesiva a lucrurilor, ci as putea-o descrie ca fiind o incredere rationala in Dumnezeu si in ceea ce El ne-a fagaduit. De indata ce impulsurile inimii noastre devin distorsionate, conducandu-ne la realizarea de lucruri lipsite de ratiune, mergand impotriva bunului simt, inseamna ca nu avem de-a face cu o credinta autentica, ci cu o contrafacere. Trebuie bine inteles ca vrajmasul nostru are pentru fiecare lucru bun o contrafacere nimicitoare. În acest sens, o credinta irationala, lipsita de bun simt si de o logica sanatoasa, dar care se pretinde biblica, reprezinta o arma redutabila pentru inocularea necredintei celor ce intra in contact cu astfel de persoane. Indiferent de imprejurare, credinta autentica se va manifesta prin bun simt, echilibru, ratiune, bunavointa si un extraordinar simt a ceea ce este just, logic si demonstrabil. Prin intermediul credintei suntem transformati dupa chipul lui Dumnezeu, insa El este personificarea ratiunii, bunului simt, logicii si bunavointei, realizand armonizarea cu Sine a intregului univers. Acesta este modelul nostru, iar o credinta autentica va merge in aceeasi directie. 2 7 76 Însa in acest moment, s-ar putea sa devenim confuzi, fiindca pe de o parte glasul Celui Rau incepe sa se foloseasca de cunostinta Scripturii pe care am acumulat-o. Cum se poate intelege asa ceva? 2 7 77 Dar de ce sa ne miram ca se intampla asa ceva? Sa nu uitam ca in pustia ispitirii, Domnul Hristos a fost atacat prima data cu forta irationala a impresiilor imediate, dupa care a venit folosind cunoasterea Sfintelor Scripturi, invocand "ceea ce sta scris" pentru sustinerea afirmatiilor sale mincinoase. Într-o astfel de situatie, se poate vedea ca doar o cunoastere de suprafata, neconectata cu realitatea vietii zilnice, nu va fi suficienta pentru a aduce la tacere glasul batjocoritor al ispititorului. Dar de indata ce ajungem sa intelegem fundamentele credintei noastre, cand depasim simpla citire a Bibliei, cand gandurile noastre sunt fortificate in fiecare zi cu adevarul Cuvantului lui Dumnezeu, atunci se realizeaza o mare diferenta, fiindca atunci cand vine incercarea, vom gasi raspunsul ce va aduce la tacere sugestiile negative. Însa doar o cunoastere de suprafata, luata de la alte persoane, nu ne va fi de mare folos in focul experientelor zilnice. 2 7 78 În acest moment ar fi bine sa ne concentram putin asupra notiunii de "copil al lui Dumnezeu". Ce presupune acest lucru si cum ne afecteaza in mod pozitiv viata noastra? 2 7 79 Atunci cand devenim constienti de faptul ca suntem "copii ai lui Dumnezeu", intelegem ca toata aceasta realitate pacatoasa nu ne reprezinta, ci se refera de fapt la ceva adaugat, la un intrus care a patruns in viata noastra si care ne tine intr-o stare de robie. Iar imaginea de sine degradata pe care am avut-o de-a lungul vietii, de fapt nu ne-a reprezentat niciodata cu adevarat. Se poate spune ca prin intermediul credintei ajungem sa intelegem ca am fost creati pentru a aduce slava lui Dumnezeu si a intra astfel intr-o comuniune spirituala ce se va intinde de-a lungul vesniciei. Cand imaginea de "copil al lui Dumnezeu" incepe sa se manifeste in noi, avand inaintea cugetului nostru chipul lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, incepem sa percepem adevarata noastra valoare, unicitatea noastra si statutul deosebit de inalt ce ne-a fost acordat prin creatie si rascumparare. 2 7 80 Ce impact direct are cunostinta faptului ca avem calitatea de "copil al lui Dumnezeu" in fata tentatiei de a comite lucruri rele si imorale? 2 7 81 Sunt sigur ca prin constientizarea calitatii de "copil al lui Dumnezeu", am ajunge sa respectam poruncile divine prin abtinerea de la rau si faptuirea a ceea ce este bun si drept, avand la baza nu teama de pedeapsa si nici ideea ca vom primi o rasplata. În acest sens, cred ca ar trebui sa depasim mentalitatea fricii de pedeapsa, precum si cea de a "vana" recompense, atunci cand ne raportam la necesitatea respectarii vointei lui Dumnezeu. Mai degraba pot spune, ca atunci cand intelegem ca de fapt suntem "copii ai lui Dumnezeu", primul lucru reabilitat este cel al simtamantului demnitatii personale. Faptul ca nu suntem copii ai pacatului, ci fii si fiice ale Celui Vesnic, ne va conduce sa intelegem ca este sub demnitatea noastra sa ne lasam tarati in practici degradante, care ne dezonoreaza si ne intineaza in raport cu valorile vesnice care au fost puse in constiinta noastra. 2 7 82 Însa comiterea a ceea ce este interzis prin Cuvantul lui Dumnezeu, se poate constitui ca o tentatie irezistibila, ceva care te atrage, chiar daca stii ca nu este bine. Cum se rezolva acest lucru in lumina cunostintei ca esti copil al lui Dumnezeu? 2 7 83 Atractia irezistibila a pacatului cunoscut reprezinta o provocare deosebita pentru testarea credintei noastre. Ea se aseamana cu ispitirea in care Fiului lui Dumnezeu I-au fost oferite comorile acestei lumi, cu conditia inchinarii inaintea Celui Rau. Singurul raspuns care poate fi dat se bazeaza pe simtamantul demnitatii personale unit cu cel al apararii onoarei lui Dumnezeu. Cand devenim constienti de faptul ca suntem copii ai lui Dumnezeu, vom dori sa aparam cu toata fiinta noastra onoarea Tatalui nostru ceresc, a Numelui Sau, chiar cu pretul vietii noastre. Ce copil nu isi apara numele familiei sale? Cu atat mai mult este valabil acest lucru cand vorbim despre Numele Tatalui intregii familiei ceresti, la care apartinem si noi. În aceste conditii, atractia irezistibila a pacatului se transforma intr-o ura profunda impotriva a tot ceea ce este rau si a tot ceea ce este nelegiuit sau imoral. Aici este marea biruinta a credintei! 2 7 84 Rugaciune pentru a deveni tot mai constienti de statutul de copil al lui Dumnezeu ce ne-a fost acordat prin creatie si prin rascumparare, precum si pentru a ne inalta la demnitatea acestui statut si a deveni plini de zel in apararea onoarei lui Dumnezeu, Tatal nostru ceresc. 2 7 85 4. Imaginea a ceea ce vom fi sau a ajunge sa Îl vezi pe Dumnezeu 2 7 86 1 Ioan 3:1-2 "1 Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El. 2 Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat inca. Dar stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Îl vom vedea asa cum este." 2 7 87 Ce ni se spune in aceste versete despre ceea ce vom deveni, plecand de la realitatea afirmatiei ca suntem copii ai lui Dumnezeu, prin faptul ca avem credinta in Isus Hristos? 2 7 88 Transformarea cea mai de seama ne asteapta in viitor, atunci cand vom fi inaltati la ceruri, ca urmare a credintei pe care am avut-o in Isus Hristos de-a lungul intregii vieti. Examinand acest subiect, apostolul Ioan nu a putut preciza in ce anume va consta glorificarea celor credinciosi, insa a afirmat ca in mod sigur, atunci cand va veni Isus Hristos a doua oara, vom fi facuti asemenea Lui, pentru a-L putea vedea asa cum este El, fara nici un fel de proiectii sau simboluri ajutatoare. Din acest punct de vedere, sunt sigur ca ne asteapta lucruri extraordinare in viitor, si daca am putea intelege acest adevar, atunci dorinta noastra de a ajunge in ceruri ar fi deplina. 2 7 89 Chiar daca nu ne este clara conditia noastra viitoare, de ce ea reprezinta un lucru de dorit? Cum putem sa avem siguranta asupra faptului ca vom intra intr-o stare superioara existentei actuale? 2 7 90 De regula, scepticii au criticat de fiecare data fagaduintele Domnului Hristos cu privire la inaltarea la ceruri a celor credinciosi. Încercand sa genereze indoiala asupra unor realitati pe care nu le cunosc, multe persoane au emis o multime de ipoteze cu privire la subiectul glorificarii, care in final conduc la necredinta sau la asteptari ce nu au nici un fel de suport real. Siguranta noastra asupra intrarii intr-un plan superior al existentei, mai bine zis, intr-o lume cu totul diferita, infinit mai buna decat cea in care traim, rezida in primul rand din asigurarile date de catre Domnul Hristos asupra acestui subiect. Însa pentru a nu cauta prea mult in Biblie, as sublinia ca invierea si inaltarea Sa la ceruri, constituie supremul argument asupra faptului ca toti cei credinciosi vor urma pe aceeasi cale. 2 7 91 Daca asa stau lucrurile, de ce totusi in ziua de astazi acest subiect este foarte rar amintit, iar multe persoane, chiar daca marturisesc o credinta crestina, nu ii acorda prea multa atentie? 2 7 92 Pe de o parte intr-adevar, este dificil sa avem o viziune foarte clara asupra realitatilor viitoare, in sensul ca nu putem vedea acele lucruri, asemenea unor imagini tiparite intr-o carte sau difuzate prin canalele de televiziune. Dar pe de alta parte, avem Sfanta Scriptura, iar in consecinta o anumita imagine ne este oferita, cu scopul de a ajunge sa credem cu privire la realitatea lucrurilor promise. Pe langa dovada suprema a invierii si inaltarii lui Isus Hristos, as putea sa amintesc faptul ca intreaga Scriptura nu reprezinta altceva decat istoria drumului nostru catre Împaratia cerurilor. Chiar si subiectul cuceririi Canaanului de catre evrei, nu reprezinta altceva decat o trimitere la intrarea celor credinciosi in Împaratia cerurilor, precum si la mostenirea actualului pamant, dupa ce toti cei care au respins oferta de har si de indurare vor fi nimiciti, impreuna cu ingerii cei rai. 2 7 93 Cum este influentata imaginea de sine, stiind ca vom fi inaltati intr-o conditie superioara, asemanatoare cu cea in care a intrat Domnul Hristos dupa inviere? 2 7 94 Imaginea de sine este influentata de experienta noastra trecuta, care poate sa ne ajute sau nu in ce priveste problemele prin care trecem. De asemenea, evenimentele la care luam parte realizeaza o modificare activa a ceea ce suntem, inclusiv asupra modului in care ne privim pe noi insine. Însa nu in ultimul rand, imaginea a ceea ce vom deveni, sau a ceea ce dorim sa fim, are o influenta covarsitoare, cu privire la ce credem despre noi, precum si asupra comportamentului nostru. De exemplu, daca am convingerea ca in viitor, intr-un timp relativ scurt, voi avea de castigat o multime de lucruri materiale, sau o anumita pozitie sociala, desi poate in prezent merg pe o cale ce necesita sacrificii, atunci in loc sa imi mai plang de mila, cu siguranta ca ma voi mobiliza si ma voi incuraja, avand in vedere ceea ce va fi. Acest lucru este similar experientei celor care emigreaza in tarile dezvoltate ale lumii, unde vor trebui sa treaca prin situatii dificile inainte de a fi integrati pe deplin in noua societate, cand vor ajunge sa beneficieze pe deplin de privilegiile ce decurg din statutul de a fi cetatean al unui stat puternic al lumii. 2 7 95 De ce suntem dispusi sa induram greutatile, atunci cand stim ca undeva, in viitor, vom avea cu siguranta un castig? 2 7 96 Mai intai, realitatea in mijlocul careia traim este in general ostila, provocandu-ne o multime de probleme si de suferinte, fapt pentru care avem nevoie de o motivatie superioara, care sa ne aduca si un plus de sens in legatura cu evenimentele prin care trecem. Beneficiile materiale sunt primele vizate in primul rand fiindca suntem limitati in ce priveste posedarea lor, in ciuda nevoii pe care deseori o avem. De exemplu, sunt multi tineri ce isi doresc in mod legitim o casa, unde sa isi poata intemeia un nou camin. Însa conditiile impuse de societate sunt aspre, iar de multe ori nedrepte, astfel ca trebuie sa treci multe dificultati financiare pentru a ajunge sa dobandesti un drept, care in mare masura ti se cuvine. Dar cu toate acestea, daca stii ca tinta pe care ti-ai propus-o este rezonabila si tangibila, vei trece peste problemele pe care le intampini, stiind ca in cele din urma vei ajunge acolo unde ti-ai propus. 2 7 97 Ce s-ar intampla daca nu am avea inaintea noastra o tinta clara, ce poate fi atinsa? Cum am fi afectati in lipsa unui scop in viata? 2 7 98 Cand esti copil, tintele iti sunt de regula puse de catre parinti sau de catre cadrele didactice. Dupa cum bine stim, un copil abia asteapta sa mearga la scoala, dupa aceea la liceu, iar in final la facultate. Bineinteles, dupa aceea toti isi doresc un serviciu bun si un venit cat mai mare cu putinta, insotite de o casa, poate chiar o masina, precum si altele in felul acesta. Toate aceste scopuri in viata ne-au fost oferite de catre mediul in care traim, insa de regula nu reusim sa depasim aspectul material al lucrurilor. Cu siguranta, ca daca nu am avea aceste tinte, atunci am lancezi, sau chiar am astepta sa fim manati de cineva de la spate, intr-o directie sau alta. De aceea, pot spune ca exista o forta extraordinara in principiul de a ne stabil tinte pe care sa le atingem. 2 7 99 Însa cum putem sa ne punem tinte spirituale si cum afecteaza acest lucru ceea ce suntem si imaginea noastra cu privire la sine, precum si la realitatea inconjuratoare? 2 7 100 De indata ce incepem sa ne punem tinte de natura spirituala, lucrurile incep sa comporte noi dimensiuni, unele dintre ele chiar nebanuite. Pe de o parte, ajungem sa ne raportam la o entitate invizibila, dar care este permanent prezenta impreuna cu noi, adica la Dumnezeu. Acest lucru pare rodul imaginatiei, sau al autosugestiei, insa impactul asupra mintii noastre este enorm, fiindca deodata realizam ca sensul vietii noastre nu se poate reduce doar la supravietuirea, in conditii cat mai confortabile, pe acest pamant, ci el este legat de un destin ce se va implini intr-o cu totul alta lume. Ne-am nascut in mijlocul acestei realitati doar pentru a ne pregati in vederea unei existente superioare, in care partea spirituala se afla in prim plan. 2 7 101 De ce un om care crede in Dumnezeu, va ajunge sa se comporte in mod diferit, fata de cel care ignora prezenta divina? 2 7 102 Credinta in Dumnezeu are un efect modelator extraordinar, fiindca tinta finala a vietii este ridicata la un nivel deosebit de inalt. Asa cum ne-am propus, atunci cand eram copii, sa trecem cu bine prin examinarile scolare, un om ce se pregateste pentru intrarea in Împaratia cerurilor are drept principala preocupare trecerea cu bine a marelui examen al vietii, ce ne asteapta la finalul alergarii noastre pe acest pamant. Astfel, un crestin autentic va fi preocupat in principal de acele lucruri ce il vor ajuta sa avanseze spiritual si sa devina tot mai asemenea cu modelul oferit prin intermediul vietii Domnului Isus Hristos. Chiar daca acest lucru il va costa nenumarate lupte si suferinte, el le va rabda cu incredere, fiindca stie ca in final va ajunge sa paseasca peste pragul ce separa lumea noastra de cea din ceruri. 2 7 103 Cum se va privi pe sine o persoana care investeste in mod sustinut in lucrurile spirituale, dorind sa treaca cu bine marele test al vietii? 2 7 104 În acest sens, o persoana care urmeaza planul divin se afla intr-o continua si profunda transformare interioara, avansand pas cu pas catre idealul ce ne-a fost pus inainte. De aceea, imaginea de sine va fi cea a unui luptator, care nu se da batut, indiferent cat de mare este opozitia interioara sau exterioara. De asemenea, constient de statutul de copil al lui Dumnezeu, va ignora in mod sustinut soaptele pacatului, precum si inclinatiile spre inaltare de sine. Nu in ultimul rand, complexele de inferioritate vor fi depasite in mod progresiv, fiindca alaturi de noi se afla inspiratia divina, care ne incurajeaza si ne indeamna sa mergem mai departe, chiar impotriva a ceea ce simtim ca ne trage in jos, sau ni se opune. 2 7 105 De ce totusi exista probleme in genul imaginii defavorabile de sine, chiar si pentru cei care se incred in Dumnezeu? Cum se poate ajunge la echilibrul interior? 2 7 106 Atunci cand privim la Isus Hristos, cand vedem marele Sau exemplu, ajungem sa intelegem ca orice obstacol, interior sau exterior, poate fi depasit, ca nu exista o cadere prea mare, din care sa nu putem fi ridicati. Problemele pe care le au multi crestini cu privire la imaginea de sine, deriva si din faptul ca nu se raporteaza la viitor, la ceea ce vom deveni la capatul unei vieti in care am luptat in mod hotarat pentru Domnul nostru. Daca am avea imaginea a ceea ce vom fi, daca ne-am identifica cu cei care vor canta imnuri de slava Creatorului intregului univers, atunci nimic nu ar mai fi in stare sa ne doboare. Chiar si neputinta interioara ar fi data uitarii, uimiti de statutul pe care il vom avea. 2 7 107 Ce imagine se poate oferi cu privire la lucrurile viitoare, pe care ni le-a pregatit Dumnezeu? 2 7 108 As cita cuvintele apostolului Ioan ca "vom fi ca Isus Hristos, fiindca Îl vom vedea asa cum este". Acest lucru inseamna ca in cele din urma vom fi adusi la un nivel de existenta superior, astfel incat sa Îl putem vedea in mod direct, nemijlocit, pe Domnul nostru. Aceasta inseamna, ca in conditia noastra va fi realizata o modificare extraordinara, astfel incat deopotriva trupul si mintea noastra vor fi capabile sa priveasca in mod direct la Mantuitorul nostru glorificat. Stim bine ca atunci cand Domnul Hristos S-a "schimbat la fata", ucenicii nu au fost in stare sa priveasca acea imagine. Atat mintea, cat si trupul, se dadeau la o parte din calea luminii fara de pata ce stralucea din fiinta ce urma sa fie glorificata a Domnului nostru. Însa atunci cand vom fi in ceruri, vom putea privi cu bucurie la Rascumparatorul nostru, ceea ce inseamna ca trupul nostru va fi asemanator cu al Sau, adica nemuritor si plin de slava, iar mintea noastra va fi curata, fara de pata. 2 7 109 Ce impact au aceste lucruri asupra a ceea ce suntem in prezent si deopotriva a modului in care ne raportam la noi insine? 2 7 110 Daca un astfel de destin ne este pregatit, atunci inseamna ca toate incercarile si dificultatile din prezent nu merita prea multa atentie. Un singur lucru conteaza cu adevarat in viata aceasta si anume cat de mult am investit in pregatirea intrarii in acea lume mai buna. Masura acestei investitii va da valoare asupra a tot ceea ce suntem si tot ceea ce am realizat. În zadar cineva ar strange o multime de bunuri si de valori, sau ar ajunge in cea mai inalta pozitie. Daca nu a investit pentru cer, este cel mai de plans dintre oameni, iar valoare sa nu reprezinta mare lucru din perspectiva timpului ce va veni. Pe de alta parte, daca in aceasta lume nedreapta, cineva a trebuit sa indure greutati si privatiuni extreme, insa si-a mentinut credinta in Dumnezeu si s-a pregatit pentru ceea ce va fi, atunci aceasta persoana este de invidiat, fiindca la capatul acestei vieti va intra in Împaratia cerurilor. Un astfel de om va ajunge sa se bucure, chiar si in mijlocul zilelor cele mai intunecate, fiindca prezenta divina va fi impreuna cu el, oferindu-i suport si intarire, chiar si inaintea mortii. 2 7 111 De ce este paradoxala aceasta viziune, asa cum ne este oferita prin intermediul Sfintelor Scripturi? 2 7 112 Trebuie bine inteles, ca Biblia nu este o carte moralizatoare, un fel de colectie cu povesti, bune de a fi citite, dar greu a fi crezute. Dimpotriva, Sfanta Scriptura este oglinda viitorului, oferindu-ne imaginea asupra cine suntem, dar si a ceea ce putem sa devenim. Crezand ca sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind incredintati cu privire la destinul de exceptie ce ii asteapta in viitor, cei ce se incred in Isus Hristos vor avansa spre conceptii tot mai inalte in sensul bun al cuvantului, atat cu privire la Dumnezeu, cat si despre sine. Ei nu se vor considera ca fiind superiori celor din jur, insa nici inferiori, ci cu rabdare vor avansa treapta cu treapta urmand calea marelui Model. Ei vor investi intelept resursele de care dispun in cursul acestei vieti si vor fructifica orice ocazie pentru a investi in lucrurile spirituale, ce au o rasplata vesnica. Astfel de persoane vor dori ca ocazia vietii viitoare sa nu fie ratata de nici un om care traieste pe fata acestui pamant, fapt pentru care vor vorbi in mod lamurit despre nadejdea lor. Imaginea de sine va fi cea a unui luptator, ba chiar a unui biruitor prin har divin. 2 7 113 Rugaciune pentru a merge inainte cu nadejde si curaj, privind catre ceea ce vom fi, catre faptul ca vom putea sa Îl privim pe Domnul Isus Hristos asa cum este, precum si pentru puterea de a nu ne lasa niciodata invinsi in marea lupta a vietii. 2 8 1 VII. A privi la lucrurile bune pe care ni le-a pregatit Dumnezeu 2 8 2 1. Domnul ne va conduce intr-o tara minunata 2 8 3 Exod 3: 7-8 "7 Domnul a zis: Am vazut asuprirea poporului Meu, care este in Egipt, si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; caci ii cunosc durerile. 8 M-am pogorat ca sa-l izbavesc din mana Egiptenilor, si sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-o tara buna si intinsa, intr-o tara unde curge lapte si miere, si anume, in locurile, pe care le locuiesc Canaanitii, Hetitii, Amoritii, Ferezitii, Hevitii si Iebusitii." 2 8 4 Ce ar putea insemna pentru noi aceste cuvinte si in ce masura ele mai sunt de actualitate? Exista vreo legatura cu viata pe care o traim acum pe acest pamant? 2 8 5 Niciodata sa nu privim textele din Biblie ca referindu-se strict doar la istoria trecuta a poporului evreu sau a primelor comunitati crestine. De fapt, continutul Sfintelor Scripturi este mereu de actualitate si de aceea sarcina noastra este de a vedea in ce masura ele fac referinta la vietile noastre. În cazul de fata putem spune ca Egiptul semnifica in mare masura lumea in care traim, cu toate caracteristicile ei pe care atat de bine le stim. Egiptul este un loc al nedreptatii si asupririi, unde cei sfinti sunt persecutati si marginalizati, in care oamenii sunt exploatati fara mila, unde nu exista siguranta asupra zilei de maine si multe altele in felul acesta. Asadar, Egiptul reprezinta timpul de acum si ceea ce se intampla in lume. 2 8 6 Însa totusi, evreii nu au dus-o totdeauna rau in Egipt, ba chiar au avut momente de prosperitate. Cum s-a ajuns ca Egiptul sa devina un loc in care era greu sa traiesti? 2 8 7 Într-adevar, evreii au venit in Egipt tocmai din cauza standardului superior de civilizatie si pentru un nivel de trai mai ridicat decat in Canaan. În acest loc ei nu au mai suferit din cauza lipsei de alimente sau a lucrurilor necesare vietii de zi cu zi. Se poate spune ca au cunoscut o prosperitate neasteptata pentru un timp destul de indelungat. Însa atunci cand situatia politica s-a schimbat si cand conducatorii Egiptului au demarat proiecte ambitioase, avand nevoie de o forta de munca ieftina si numeroasa, lucrurile au cunoscut o dramatica evolutie, afectand nu numai bunastarea, ba chiar si libertatea de care se bucurau evreii in Egipt. Concluzia este una singura si anume ca in Egipt nu poti avea o prosperitate durabila cat timp esti evreu, adica faci parte din poporul lui Dumnezeu. 2 8 8 Cum se poate explica brusca schimbare de atitudine a conducatorilor Egiptului fata de evrei? De ce se trece de la toleranta si convietuire pasnica la o represiune brutala si fara mila? 2 8 9 Pe de o parte Biblia ne descopera faptul ca evreii au prosperat foarte bine in Egipt, iar numarul lor a devenit foarte mare. Din aceasta cauza ei au iesit in evidenta prin faptul ca oricand puteau pune in pericol ordinea din tara. Pe de alta parte in contextul proiectelor demarate de faraoni, de dezvoltare a diferitelor ansambluri spectaculoase, era nevoie de o forta de munca docila, numeroasa si care sa nu faca parte din poporul tarii, care cu siguranta ca s-ar fi rasculat daca ar fi fost supus la un astfel de tratament. Situatia este similara cu aceea din tarile bogate, in care o multime de munci considerate "josnice" sunt respinse de cetatenii respectivelor state, fapt pentru care trebuie sa fie adusa o forta de munca din strainatate, din tarile mai slab dezvoltate. Asadar, vorbim despre o practica aplicata in toate timpurile. 2 8 10 Prin urmare, ce se poate spune despre situatia in care ajunsesera evreii in urma exploatarii crunte la care au fost supusi in Egipt? Mai era Egiptul de dorit pentru a locui si lucra? 2 8 11 În mod clar, cat timp evreii ramaneau in conditia de imigranti, si se pare ca era destul de dificil sa devii egiptean, ei aveau sa fie folositi doar ca sclavi in slujba conducatorilor politici. Pe de alta parte, exista totusi o relativa siguranta alimentara si o aparare a locului unde ei stateau, fiind protejati de conflicte cu popoarele din jur. Ne putem gandi ca in aceasta perioada multi evrei au cautat sa treaca la conditia de egiptean, adoptand cat mai multe dintre obiceiurile acestora, cu scopul de a scapa de sub conditia de imigranti folositi doar la munci "josnice" si atat. De asemenea, trecerea la idolatrie s-a petrecut in mod deosebit in aceasta perioada, din dorinta de a scapa de sub acest jug nefericit pus asupra lor. 2 8 12 Pe de alta parte, ce s-a intamplat cu evreii care au ramas credinciosi chemarii facute lui Avraam, stramosul lor comun, care primise descoperiri speciale de la Dumnezeu? 2 8 13 În timp ce o parte a evreilor cautau sa se potriveasca societatii egiptene, asimiland obiceiurile si valorile respective, cu scopul de a scapa de represiunea la care erau supusi, alte persoane au inceput sa Îl cheme pe Dumnezeu, invocand fagaduintele facute cu privire la ei. De fapt, putem observa o divizare a societatii evreiesti intre cei care vedeau ca solutie asimilarea in randul egiptenilor si cei care intelegeau ca trebuie sa nu isi tradeze identitatea, cautand sa nadajduiasca in implinirea fagaduintelor divine. Asa se intampla de fiecare data cand se ajunge in fata unei dificultati, in sensul in care o parte dintre oameni adopta compromisul cu asupritorii, iar altii, de regula mai putini ca numar, inteleg ca nu trebuie sa se dea batuti si asteapta cu nadejde implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu. 2 8 14 Aplicand la conditia noastra, se pune intrebarea: Cat de sigura este lumea aceasta pentru un adevarat crestin? 2 8 15 Un raspuns simplu ar fi: La fel de sigura cum a fost tara Egiptului pentru evrei. Astfel, putem avea momente de prosperitate, cand acumulam o multime de bogatii materiale, dar vin perioade de incercare, cand fie ne alaturam celor ce nu respecta adevarul divin, fie mergem mai departe, avand insa de suferit pierderi materiale considerabile, ramanand insa cu o relatie puternica fata de Dumnezeu si experimentand o intarire semnificativa a propriei noastre identitati crestine. Lumea aceasta nu este sigura pentru un crestin autentic, atat in ce priveste prosperitatea materiala, cat de multe ori chiar si in ce priveste propria sa viata. Noi trebuie sa intelegem ca aceasta lume nu apartine adevaratilor crestini, ei avand promisiunea intrarii in Canaanul ceresc, acea tara pe care Domnul Hristos ne-a fagaduit-o. 2 8 16 Revenind la evrei, de ce Dumnezeu a promis sa ii duca in Palestina, din care plecasera in timpul lui Iacob, o tara in care locuiau o multime de popoare puternice si razboinice? Ce fel de tara fagaduita mai era si aceasta? 2 8 17 Natura tarii fagaduite poate sa ne puna in dificultate, daca ne gandim ca inainte de ajunge in acel loc in care curge "lapte si miere", trebuie sa intri in confruntare un niste dusmani puternici si numerosi. Astfel, credinta evreilor avea sa fie supusa unui test deosebit de sever, pe care multi nu aveau sa il treaca. Totusi, fagaduinta ramanea valabila, fiindca asa cum se poate citi mai departe din Sfintele Scripturi, Dumnezeu avea sa lupte pentru si impreuna cu poporul Sau. De fapt, prin intermediul acestor lupte, evreii aveau sa fie adusi in conditia de a aprecia darul pe care urmau sa il primeasca si deopotriva urmau sa se intareasca spiritual. Prin urmare, nu putem vorbi de o contradictie in termeni, ci doar de intelegerea faptului ca nu vom putea sa intram in tara fagaduita decat prin intermediul invingerii unui adversar puternic, fiind ajutati insa de puterea lui Dumnezeu. 2 8 18 În privinta aplicatiei ce se poate face in dreptul nostru, cum putem identifica tara promisa si cum putem ajunge sa privim la ea si sa o dorim? 2 8 19 Tara promisa celor ce se incred in Isus Hristos nu este mai putin reala decat Canaanul fagaduit in vechime evreilor si se refera in mod deosebit la intrarea in Împaratia cea vesnica, insa cu aplicatie directa asupra mostenirii acestui pamant. Din acest punct de vedere, Egiptul reprezinta lumea de acum, in care suntem supusi nedreptatilor de tot felul in masura in care avem credinta in Dumnezeu, iar Canaanul este noul pamant, acea lume nespus mai buna pe care Dumnezeu o va recrea pe aceasta planeta. Dar pentru a ajunge pe "Noul Pamant" este necesar sa ne luptam atat cu egiptenii, pentru a putea iesi din contextul cultural al acestei lumi, cat si cu canaanitii, adica acele realitati spirituale ce ni se opun pe calea care duce catre Împaratia lui Dumnezeu, iar aici ma gandesc in principal la ingerii cazuti, pacatul, precum si altele in felul acesta. Însa privind la fagaduintele divine, incepem sa distingem realitatea acestei lumi noi si sa o dorim din tot sufletul nostru. 2 8 20 Ce se poate spune despre lupta pe care o are de dus un crestin in aceasta lume? Ce se poate adauga despre adversarii care il impresoara? 2 8 21 În primul rand, un crestin va fi mereu inconjurat de realitati care vor incerca sa il determine sa renunte la drumul pe care trebuie sa mearga. Pe de o parte, Egiptul sta impotriva iesirii lui spirituale din aceasta lume, iar pe de alta parte canaanitii, adica ingerii cazuti, se lupta sa ii blocheze inaintarea. Astfel, el are de purtat un razboi cu forte care vin atat din spate, cat si din fata. Acest forte fie ne trag inapoi, fie incerca sa ne blocheze avansarea. Ca o ilustratie a acestui lucru, recomand citirea cartii "Calatoria crestinului", scrisa de John Bunyan, unde prin metafore si parabole pline de stil, suntem instruiti cu privire la aceasta lupta. Însa, vestea cea buna sta in faptul ca Dumnezeu vine alaturi de noi pentru a ne intari si incuraja pe aceasta cale, iar prin providenta Sa plina de indurare, El ne deschide oportunitati si ne ofera ocazii favorabile neasteptate, chiar in clipele de cea mai grea incercare. 2 8 22 De ce nu se poate intra in tara fagaduita fara lupta? De ce nu putem face doar o "plimbare lipsita de efort" pana in locul promis de catre Dumnezeu? 2 8 23 Pe de o parte, aceasta lupta este utila, fiindca numai astfel vom ajunge sa apreciem la justa valoare ceea ce ne este oferit. Pe de alta parte, lupta este inevitabila, fiindca un vrajmas trebuie izgonit din mostenirea Domnului, care de fapt reprezinta lumea care a fost pierduta prin neascultarea primilor nostri parinti. Din acest punct de vedere, este normal sa avem o parte in redobandirea lucrurilor pe care Dumnezeu le-a incredintat de la inceput umanitatii, fiindca ele ne apartin prin darul Sau fata de noi. Dusmanul care a infrant omenirea, trebuie sa fie infrant de catre aceasta, inainte de a fi nimicit cu desavarsire. Lumea in care traim a fost incredintata unei umanitati sfinte, desavarsite, dar ea a fost pierduta in confruntarea cu pacatul. De aceea, omenirea trebuie sa fie ajutata sa recastige ceea ce i-a fost sustras in urma unei controverse lipsite de mila. Trebuie sa ne luptam sa redobandim ceea ce ne-a fost dat de catre Dumnezeu, iar aici primim ajutor in toate lucrurile. 2 8 24 Ce a realizat Domnul Isus Hristos, in ce priveste redobandirea mostenirii pierdute prin neascultare de catre primii oameni? 2 8 25 Prin asumarea naturii umane, Fiul lui Dumnezeu a ales sa lupte in favoarea noastra in principal in noua Sa calitate de Fiu al omului, mai precis de Nou Adam. El a reusit sa redobandeasca dreptul omenirii asupra locuirii planetei Pamant, iar acum urmeaza ca acest lucru sa se materializeze prin intermediul intrarii bisericii Sale in noua conditie oferita de catre Dumnezeu prin harul Sau. Din acest punct de vedere, putem privi tara fagaduita ca fiind acest pamant restaurat, in care vor locui toti cei care au urmat planul divin, prin intermediul credintei in Isus Hristos. Însa intrarea in aceasta noua lume, presupune o lupta si din partea noastra, care se aseamana drumului parcurs de evrei din Egipt in Palestina. 2 8 26 Prin urmare, ce inseamna pentru noi sa privim la lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a pregatit? Cum va influenta acest lucru intreaga noastra viata? 2 8 27 A privi la ceea ce Dumnezeu ne-a pregatit presupune sa ne punem timp deoparte, pentru a contempla acea lume ce ne este oferita, folosind "telescopul" oferit de catre Sfintele Scripturi. Prin intermediul studierii Bibliei suntem condusi sa privim la acea lume spre care suntem calauziti prin providenta divina, atunci cand manifestam credinta in Isus Hristos. Noi suntem asemenea evreilor ce locuiau in Egipt pentru o vreme. Timpul sederii noastre in aceasta lume este limitat, iar intr-o zi va trebui sa parasim Egiptul. Însa il putem parasi din cauza ca a expirat timpul vietii noastre sau fiindca am ales sa mergem in Canaanul ceresc, adica tara fagaduita. Daca am parasit spiritual aceasta lume, inseamna ca ne vom intalni cu Domnul Hristos in acea realitate pe care ne-a promis-o. Faptul ca El a facut deja acest salt, inseamna ca si noi il putem face, acest lucru depinzand doar de alegerile noastre. 2 8 28 Ce impact practic are asupra vietii noastre constiinta faptului ca avem o tara sfanta inaintea noastra, unde suntem asteptati sa intram in curand? 2 8 29 Sunt sigur ca atunci cand ne vom ridica privirile pentru a putea distinge realitatea tarii sfinte, pregatite de catre Dumnezeu, atractia fata de lucrurile acestei lumi va scadea corespunzator. Vom intelege ca aici suntem "straini si calatori", fapt pentru care vom investi intreaga noastra viata in "comoara cereasca" despre care ni se vorbeste in Sfintele Scripturi. Practic, vom deveni oameni "noi", conceptia noastra despre lume si viata se va schimba dramatic, iar astfel vom ajunge sa traim in asteptarea implinirii lucrurilor fagaduite. Acest aspect este in principiu activ, fiindca ne vom razboi fara indurare cu canaanitii, adica acele circumstante si influente defavorabile, ce vor veni cu siguranta asupra noastra, din cauza credintei in Isus Hristos. Însa in orice caz, vom trai o viata cu sens si vom gusta biruinta pe care a avut-o Domnul Isus Hristos asupra pacatului si a mortii. Iar astfel, vom ajunge sa traim si sa fim luati in acea lume! 2 8 30 Rugaciune pentru a nu ne lasa descurajati de incercarile prin care trecem, de a privi la lucrurile bune pe care ni le-a pregatit Dumnezeu, de a ne increde in Isus Hristos si de a merge inainte, invingand la fiecare pas prin puterea Creatorului nostru. 2 8 31 2. Importanta marturiei personale privind lucrurile pregatite de catre Dumnezeu 2 8 32 Deuteronom 1:21-25 "21 Iata ca Domnul, Dumnezeul tau, iti pune tara inainte; suie-te, ia-o in stapanire, cum ti-a spus Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme, si nu te inspaimanta. 22 Voi v-ati apropiat cu totii de mine, si ati zis: Sa trimitem niste oameni inaintea noastra, ca sa iscodeasca tara, si sa ne aduca raspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui in ea si asupra cetatilor in care vom ajunge. 23 Parerea aceasta mi s-a parut buna; si am luat doisprezece oameni dintre voi, cate un om de fiecare semintie. 24 Ei au plecat, au trecut muntele, si au ajuns pana la valea Escol, si au vazut tara. 25 Au luat in maini din roadele tarii si ni le-au adus; ne-au facut o dare de seama, si au zis: Buna tara ne da Domnul, Dumnezeul nostru." 2 8 33 De ce este importanta marturia personala pe noi o oferim cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi? 2 8 34 Trebuie bine inteles faptul ca un crestin trebuie sa marturiseasca despre lucrurile in care el se increde ca urmare a credintei pe care o are in Domnul Isus Hristos. Asadar, se poate spune ca nu avem cum sa scapam de aceasta indatorire, fiindca daca nu vom da o marturie pozitiva, cu siguranta ca vom oferi o imagine negativa, care va avea un impact nefast asupra celorlalti. Însa daca vom marturisi intr-o maniera pozitiva, lucru ce implica in mod obligatoriu o experienta care sa o sustina, atunci vom ajunge sa ii conducem si pe altii la primirea credintei mantuitoare. Putem spune ca atunci cand avem o buna perspectiva asupra lucrurilor bune pe care ni le-a pregatit Dumnezeu, vom ajunge sa oferim tuturor celor cu care venim in contact un indemn puternic pentru a ne urma in drumul nostru catre "tara promisa", adica in Împaratia cerurilor. 2 8 35 Cum putem ajunge sa distingem mai bine detaliile cu privire la lumea pe care ne-a fagaduit-o Dumnezeu, in baza primirii credintei in Domnul Isus Hristos? 2 8 36 Este bine sa nu ne marginim la o credinta ce se rezuma doar la concepte abstracte cu privire la mantuirea care urmeaza a ne fi oferita. A privi catre lumea care ne-a fost fagaduita, presupune un efort de a studia si intelege acele detalii ce ne sunt furnizate in mod direct sau prin simboluri si alegorii in cuprinsul Sfintelor Scripturi. Examinand fragmentul biblic citat, intelegem ca un numar de douasprezece persoane au fost trimise sa exploreze tara promisa, iar acestia s-au intors aducand un raport pozitiv cu privire la realitatea lucrurilor fagaduite de catre Dumnezeu. Într-un mod similar, biserica crestina a fost inaltata pe marturia unita a celor doisprezece apostoli, care au vorbit intr-un singur glas despre realitatea lucrurilor pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi prin intermediul jertfei Domnului Isus Hristos, a invierii si inaltarii Sale. Cel mai important "detaliu" al noii imparatii se refera la nemurirea ce ne va fi oferita, avand drept model invierea lui Hristos. 2 8 37 De ce impactul acestei marturisiri s-a redus de-a lungul veacurilor, iar lumea din prezent pare a fi insensibila la acest "detaliu" fundamental? 2 8 38 Într-un mod similar aparatelor de televiziune, noi vom da atentie canalelor pe care le selectam pentru a fi vizionate. În acest sens ignorarea mesajului Evangheliei lui Isus Hristos, adica a informatiei cu privire la jertfa, invierea si inaltarea Fiului lui Dumnezeu, se datoreaza faptului ca pur si simplu acest "canal" nu mai este selectat. Nu vom putea fi niciodata impresionati de ceea ce nu cunoastem, de acele lucruri pe care le ignoram, insa pe de alta parte daca vom alege sa "vizionam", sau sa dam atentie mesajului oferit de catre apostoli prin intermediul Sfintelor Scripturi, vom ajunge sa distingem acele detalii ale lumii viitoare, ce ne vor conduce sa devenim marturisitori ai adevarului cuvintelor lui Dumnezeu. 2 8 39 În ce sens, invierea Domnului Isus Hristos se constituie ca un detaliu asupra vietii vesnice, care ne-a fost fagaduita de catre Dumnezeu? 2 8 40 Natura imparatiei vesnice care ne-a fost predicata de catre Domnul Isus Hristos si de catre apostoli nu este restrictionata doar la aspecte spirituale, desprinse de realitatea concreta in mijlocul careia traim. Dimpotriva, aceasta lume este tangibila, cu o multime de elemente materiale, care nu fac altceva decat sa ne intregeasca imaginea unei mantuiri ce recupereaza pe deplin tot ceea ce s-a pierdut prin neascultare. În privinta invierii Domnului Isus Hristos, putem spune ca se constituie ca o referinta fundamentala asupra conditiei nemuritoare pe care o vor avea toti cei care s-au increzut in Evanghelia pe care Domnul ne-a prezentat-o in cuprinsul Sfintelor Scripturi. 2 8 41 Ce alte detalii ne sunt oferite de catre Sfintele Scripturi, despre lucrurile pe care Domnul ni le-a promis cu privire la viata viitoare? 2 8 42 Alte "roade" ale lumii in care vom intra, avand la baza "calatoria" noastra prin intermediul Sfintelor Scripturi, se refera la aspectele ce tin de sfintirea vietii noastre si primirea Duhului Sfant, incluzand darurile spirituale ce ne sunt oferite prin credinta in Isus Hristos. Toate acestea se constituie, preluand cuvintele apostolului Pavel, ca o "arvuna" a mantuirii, adica o dovada palpabila a ceea ce ne va fi incredintat pe deplin la a doua venire a lui Hristos. Faptul ca putem beneficia de transformarea vietii, se constituie ca o dovada convingatoare cu privire la realitatea lumii pe care ne-a pregatit-o Dumnezeu. În acest sens, prin comportamentul nostru schimbat conform cu chipul lui Hristos, vom oferi celorlalti cele mai alese "roade" ale lumii viitoare, in care totul va fi caracterizat de neprihanire si sfintenie. 2 8 43 De ce nasterea din nou a celor credinciosi este esentiala ca marturie asupra lucrurilor bune pe care ni le-a pregatit Dumnezeu? 2 8 44 Nasterea din nou a celor credinciosi dovedeste faptul ca acestia se afla intr-un proces de transformare ce va avea drept final intrarea lor in lumea pregatita de catre Dumnezeu. Atunci cand imaginea lui Isus Hristos incepe sa se vada pe fetele noastre, in viata noastra si in tot ceea ce suntem, de fapt aducem cele mai de seama "roade" ale lumii ce va veni. Astfel, cei din jurul nostru au ocazia de a intelege ceva din realitatea a ceea ce promis Dumnezeu, avand la baza transformarea incredibila ce s-a produs cu noi, ca urmare a credintei in Isus Hristos. Conform invataturii crestine, o astfel de transformare are drept principal scop intrarea in Împaratia cerurilor, sau dupa cum spunea apostolul Pavel: "Hristos in voi, adica nadejdea slavei". Iar conditia celui ce traieste aceasta experienta este de a fi o "epistola vie", cu privire la realitatea lumii ceresti. 2 8 45 Ce alte roade, culese din lumea viitoare, mai pot fi oferite celor credinciosi prin cunoasterea lui Dumnezeu adusa de catre Sfintele Scripturi? 2 8 46 Comuniunea celor credinciosi, sau existenta bisericii lui Isus Hristos, care are credinta in Fiul lui Dumnezeu si respecta ceea ce El ne-a poruncit, este ea insasi o proiectie a societatii sfinte din lumea viitoare. În acest sens, daca avem sansa sa apartinem unei comunitati de credinta in care este inaltata invatatura Mantuitorului nostru, iar oamenii sunt sfintiti prin adevarul pe care il predica, atunci putem spune ca avem cea mai de seama dovada asupra vietii viitoare. De ce acest lucru? Fiindca pur si simplu nu este posibil sa existe o astfel de comuniune fara interventia speciala a Duhului Sfant, care ne pregateste pentru intrarea in lumea cereasca. Astfel, pe baza marturiei apostolice, a vietii noastre transformate si a existentei comuniunii celor sfinti, toate acestea avand ca fundament cunoasterea lui Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi, lumea din jurul nostru poate gusta cateva "roade" ale lumii viitoare. 2 8 47 De ce se poate spune ca aceste lucruri apartin lumii viitoare si nu celei prezente? În ce mod biserica lui Hristos anunta venirea Împaratiei cerurilor? 2 8 48 Aceste prime "roade" apartin unei lumi caracterizate de principii dramatic diferite in raport cu cea prezenta. Astfel, invierea Domnului Hristos este o marturie a nemuririi din acea realitate vesnica. Viata transformata a celor credinciosi, adica "nasterea din nou", ne vorbeste despre o alta societate, in care binele, adevarul si neprihanirea vor fi regula, nu exceptia, iar conduita fiintelor din acea lume va fi motivata de un inalt ideal moral pe care ele le traiesc, nu doar le predica. Iar comuniunea celor credinciosi ne anunta o lume in care oamenii vor trai in armonie unii cu altii, avand la baza iubirea de Dumnezeu si afectiunea pentru semeni. Aceste principii sunt in mare masura contrare celor practicate in lumea noastra, in care lupta pentru puterea, nedreptatirea semenului, minciuna si falsitatea sunt regula vietii de zi cu zi. Conceptul de biserica a lui Hristos inglobeaza intr-un concept unitar toate aceste roade pe care Dumnezeu le ofera drept priveliste intregii lumi si intregului cer. 2 8 49 Pe de alta parte, ce se intampla daca oamenii care pretind ca au credinta in Dumnezeu, nu ajung sa ofere drept priveliste astfel de roade? 2 8 50 În cazul in care astfel de roade nu exista, sau sunt ascunse din cauza "roadelor rele ale firii pamantesti", atunci putem spune ca marturia asupra vietii viitoare fie nu va exista, fie va fi grav distorsionata. Într-o astfel de situatie se aflau iudeii contemporani cu Domnul Isus Hristos, care au fost asemanati cu "un smochin neroditor", din cauza lipsei rodului sfinteniei in viata personala si la nivel de biserica. Nu este de dorit o astfel situatie, dar aici se ajunge ori de cate ori ajungem sa nu ne interesam de progresul spiritual si faptic in materie de traire a credintei, a celor ce marturisesc faptul ca sunt urmasi ai lui Hristos. Ei de fapt ajung sa devina niste martori falsi, care vor da ocazie ca lumea din jur sa isi justifice faptele rele sau necredinta. Trebuie sa evitam o astfel de conditie sau daca am ajuns aici, trebuie sa iesim neintarziat. 2 8 51 Ce putem face daca am ajuns sa nu aducem roadele credintei si sfintirii vietii, conform cu standardul biblic? Suntem oare pierduti si nu se mai poate face nimic? 2 8 52 Vestea cea buna oferita de catre Sfintele Scripturi este ca putem sa ne intoarcem daca am gresit, cu conditia sa devenim constienti de acest lucru si sa evitam repetarea lui. Niciodata nu trebuie sa ne fie rusine sa recunoastem cand am mers intr-o directie gresita si nici nu trebuie sa intarziem cand ne dam seama de acest lucru. Problema este ca natura noastra cazuta ne determina sa ne auto-justificam in lucruri pentru care nu avem ratiuni in acest sens, iar abordarea rationala este abandonata pentru una emotionala. Cale de intoarcere exista, iar Sfintele Scripturi vorbesc despre pocainta, sau intoarcere la ceea ce este bun si drept, un lucru ce ne sta la indemana, daca dorim aceasta. De indata insa ce facem pasi de intoarcere la adevarul cuvintelor Bibliei, atunci roadele nu vor intarzia sa apara, dupa cum sta scrisa marturia Domnului Isus Hristos: "daca ramaneti in Mine, veti aduce multa roada, fiindca despartiti de Mine nu puteti face nimic". 2 8 53 Dar daca nu se iau masuri de intoarcere la adevarata evlavie, la ce se ajunge in final? De ce este periculos sa procedam astfel? 2 8 54 Daca atunci cand sesizam despartirea noastra de Isus Hristos in lucrurile practice ale vietii, nu luam nici o masura de indreptare, atunci apare un proces pe care Biblia il numeste prin expresia "impietrirea inimii in nelegiuire". Astfel, devenim tot mai insensibili la impresiile pozitive transmise de catre Duhul Sfant prin intermediul Scripturii si ajungem sa ne justificam tot mai mult lucrurile rele de care constiinta ne avertiza ca le-am comis. În cele din urma, la capatul unui proces complex si marcat de o multime de convulsii, se poate ajunge la despartirea finala de Hristos, in ciuda marturisirii formale a numelui de crestin. Cel mai grav lucru ce i se poate intampla unui om este de a fi pierdut fara sa mai fie constient de acest lucru. Cu siguranta ca este periculos sa procedam astfel, si de aceea va trebui sa veghem cu atentie pentru a identifica la timp absenta roadelor despre care vorbeste Scriptura, pentru a lua din timp masurile ce se impun. 2 8 55 Revenind la buna marturie cu privire la realitatea vietii viitoare, pe care ne-a pregatit-o Dumnezeu, ce alte roade mai ne sunt oferite pentru a le vedea si crede? 2 8 56 Trecand dincolo de experienta, in mare masura limitata, a celor credinciosi si a bisericii, putem vedea cea mai de seama roada a vietii viitoare in Persoana Domnului Isus Hristos, inaltat la ceruri, stand inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu ca reprezentant al umanitatii renascute, a celor ce apeleaza la meritele Sale si la harul lui Dumnezeu pentru a trece in nemurire. Aceasta marturie vie, ce isi are proiectia in cel credincios prin primirea Duhului Sfant, ne va conduce la o experienta innoitoare ce ne va ridica deasupra imprejurarilor defavorabile ale vietii. În Isus Hristos avem portretizata la nivel de principii si experienta tot ce va insemna viata viitoare pentru cel credincios. Privind la aceasta "roada" fara de seaman, intelegem ca lumea pe care ne-a fagaduit-o Dumnezeu exista si este conforma cu ceea ce ne-a fost spus despre ea prin intermediul Scripturii. 2 8 57 Iar in final, ce se va intampla cu fiecare dintre noi pe masura ce urmarim roadele si marturiile oferite prin cunoasterea Sfintelor Scripturi cu privire la viata viitoare? 2 8 58 Aceste marturii si roade ne vor conduce sa intram spiritual inca de acum in atmosfera lumii viitoare si astfel credinta noastra se va intari, dobandind acea motivatie ce ne va determina sa mergem inainte indiferent de opozitia pe care o avem de intampinat. Sunt sigur ca imaginea biruintei finale ne va anima in lupta pe care o dam la nivel individual si colectiv in alungarea raului si urmarea caii lui Dumnezeu. Nu in ultimul rand, atunci cand vom privi la aceste roade, fascinatia exercitata de catre lumea viitoare va fi mai puternica decat atractiile bogatiilor materiale din aceasta lume. Este ca si cum am avea in mana o piatra pretioasa de o valoare mai mare decat a intregului pamant, care ne este oferita avand la baza credinta in Isus Hristos si pasirea pe calea cea noua si vie oferita prin jertfa si lucrarea Sa. Sa lasam sa treaca de la noi o astfel de comoara? 2 8 59 Rugaciune pentru a privi la roadele ce ne sunt puse la dispozitie cu privire la realitatea vietii viitoare si a tot ceea ce ne-a fagaduit Dumnezeu, precum si pentru corectarea propriei vieti acolo unde ea nu este conforma cu standardul biblic. 2 8 60 3. Ce inseamna sa oferi o buna marturie privind lucrurile pregatite de catre Dumnezeu 2 8 61 Numeri 14: 6-8 "6 Si, dintre cei ce vazusera tara, Iosua, fiul lui Nun, si Caleb, fiul lui Iefune 7 au vorbit astfel intregii adunari a copiilor lui Israel: Tara pe care am strabatut-o noi ca s-o iscodim, este o tara foarte buna, minunata. 8 Daca Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce in tara aceasta, si ne-o va da: este o tara in care curge lapte si miere." 2 8 62 Ce garantie invoca Iosua si Caleb cu privire la siguranta intrarii in tara fagaduita? Cum puteau fi evreii siguri ca vor ajunge in acel loc, chiar daca acest lucru parea imposibil din punct de vedere omenesc? 2 8 63 Siguranta noastra cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a promis se bazeaza pe faptul ca "Domnul va fi binevoitor fata de noi si ne va duce in tara aceea si ne-o va da". Cu alte cuvinte, nu este vorba despre efortul nostru supraomenesc care va conduce la atingerea acestui obiectiv pus inaintea noastra de catre Dumnezeu, ci de puterea Sa care se va manifesta in favoarea noastra, impreuna cu ceea ce noi vom intreprinde in directia cea buna. Nu ma refer la o atitudine pasiva, de astepta ca Dumnezeu sa lucreze, ci de acea abordare activa a lui Iosua si Caleb ce se rezuma in cuvintele "Dumnezeu ne-a promis acest lucru. El ne va duce in acel loc. Sa inaintam avand curaj si credinta deplina in ceea ce ne-a promis". Astfel, credinta si fapta se unesc, avand la baza convingerea deplina ca Dumnezeu ne va deschide calea si va lupta alaturi de noi. 2 8 64 Ce se intampla insa cand nu acordam atentie cuvintelor de asigurare ale lui Dumnezeu? Si la modul concret, cum putem avea siguranta cu privire la faptul ca vom intra in Împaratia cerurilor? 2 8 65 Într-adevar, nu avem inaintea noastra un teritoriu de pe pamant la care sa privim si sa ne gandim ca Dumnezeu ne va conduce in acel loc. A merge in ceruri este cu totul altceva, cel putin dintr-un anumit punct de vedere. Dar sa ne gandim ca intrarea evreilor in Palestina era la fel de dificila, chiar imposibila, pentru acea vreme, asa cum este inaltarea noastra in Împaratia cerurilor. De aceea, daca nu vom acorda atentie cuvintelor de asigurare ale lui Dumnezeu, vom ajunge sa cadem in indiferenta, teama si chiar descurajare, dorind intoarcerea in Egipt, sau mai bine zis la conceptiile si valorile necrestine ale acestei lumi. În alta extrema, vor exista si persoane care vor accentua in mod exagerat rolul efortului personal si vor experimenta mai devreme sau mai tarziu infrangerea in fata fortelor spirituale ale intunericului. Siguranta ca vom intra in lumea cea vesnica deriva din faptul ca Dumnezeu va merge alaturi de noi si ne va deschide calea, pe masura ce avansam pasind prin credinta. 2 8 66 Pe de alta parte, cum putem sa evitam extrema de a sta fara sa facem nimic, crezand ca Dumnezeu va face totul pentru noi, cu scopul de a intra in Împaratia cerurilor? 2 8 67 Aceasta perspectiva ce pune toata responsabilitatea pe ceea ce va face Dumnezeu, conduce la o abordare pasiva a avansarii noastre pe drumul care duce in imparatia cea vesnica, ceea ce nu este conform cu invatatura oferita prin intermediul Sfintelor Scripturi. A sta si a nu face nimic, a astepta ca Dumnezeu sa lucreze si doar atat, reprezinta o extrema periculoasa, chiar daca are aparenta unei profunde evlavii. Daca asa ar fi gandit apostolii, atunci crestinismul nu s-ar mai fi raspandit niciodata pe pamant. Noi trebuie sa inaintam facand "pasi prin credinta" in directia cea buna, iar astfel vom experimenta prezenta insotitoare a puterii lui Dumnezeu. Fara a ne aventura in directii nepermise si fara a ajunge la incumetare, care intotdeauna va ignora incredintarea ca Domnul este cu noi, vom reusi sa invingem in mod miraculos cele mai mari obstacole ce vor fi ridicate impotriva noastra, fiindca Dumnezeu va lupta impreuna cu noi. Însa daca vom sta pasivi, evlavia noastra se va topi in formule de crez lipsite de o valoare reala, practica, si in scurt timp ne vom pierde interesul pentru lucrurile spirituale, sau vom devia catre misticism. 2 8 68 Revenind insa la atitudinea celor care nu asteapta ca Dumnezeu sa lucreze si se aventureaza inainte, fara a fi siguri de sustinerea spirituala din partea lui Hristos. Ce se poate spune despre aceasta atitudine? 2 8 69 De multe ori este relativ greu sa faci deosebire intre incredere si incumetare, intre ceea ce este o adevarata credinta si ceea ce reprezinta doar o aventurare plina de risc in necunoscut. Însa privind la detalii, se poate imediat face distinctia. Încumetarea se sprijina pe ceea ce noi putem face sau pe incercarea "sortii", o atitudine asemanatoare celui ce joaca la ruleta tot ce are, sperand ca sansa ii va surade. O astfel de abordare este periculoasa, iar in domeniul spiritual in mod sigur va conduce la un esec. Sunt multe persoane care au obiceiul de risca de dragul riscului sau mergand pe ideea ca "voi vedea si ma voi descurca ulterior". Recunosc ca fara a risca nu vei castiga nimic, insa a crede ca vei putea ajunge in Împaratia cerurilor, sau ca vei putea obtine o avansare spirituala reala, fara o sustinere corespunzatoare din partea lui Dumnezeu, reprezinta o capcana periculoasa, ce transforma biserica intr-o institutie omeneasca, golind-o de elementul spiritual pe care ar trebui sa fie fundamentata. 2 8 70 Totusi, de-a lungul secolelor, biserica crestina a "riscat" si a intrat in competitie cu puterile acestei lumi, si pentru o lunga perioada de timp a reusit chiar sa le domine. Nu reprezinta acest lucru un succes demn de luat in seama? Nu este o avansare catre Împaratia cerurilor? 2 8 71 Domnul Hristos spunea ca "imparatia mea nu este din aceasta lume", iar atunci cand multimile au cautat sa Îl puna imparat, El a refuzat de fiecare data avand la baza acelasi principiu. Competitia cu puterile acestui pamant pentru dominatie asupra lumii reprezinta o directie gresita, care nu duce spre Împaratia cerurilor. Astfel, biserica poate deveni mai numeroasa, mai puternica organizational, ajungand sa numere multi membrii si chiar sa se bucure de popularitate, dar rezultatul va fi o departare de idealul spiritual la care ne cheama Dumnezeu. Crestinismul nu inseamna activism religios si nu se bazeaza pe voluntarismul membrilor sau pe colectivismul organizatiei. Crestinismul autentic inseamna o avansare spirituala continua a celor ce il marturisesc, o urcare progresiva spre standarde superioare de evlavie si de experimentare a puterii Duhului Sfant in viata de zi cu zi, in aducerea roadelor Canaanului in propria viata. Crestinismul este mai mult decat o ideologie, un crez sau un set de principii corporatiste. El este o experienta vie impreuna cu Dumnezeu, o transformare interioara de exceptie ce se traduce in fapte si lucrari spre slava lui Dumnezeu si inaltarea spirituala a semenilor. 2 8 72 Cum putem ajunge la un crestinism autentic, care sa aduca o buna marturie cu privire la lucrurile pe care ni le-a pregatit Dumnezeu? 2 8 73 Modelul credintei lui Iosua si Caleb trebuie sa devina o regula a vietii noastre. Avem inaintea noastra Canaanul ceresc, imparatia pe care ne-a promis-o Dumnezeu. În primul rand trebuie sa credem ca acel loc este real, ca nu reprezinta o utopie sau un vis frumos. De indata ce avem aceasta asigurare launtrica, trebuie sa credem ca putem ajunge in acel loc, ca nu reprezinta un ideal intangibil, ca nu suntem atat de cazuti sau de neputinciosi pentru a ajunge in lumea cereasca, avand la baza ceea ce ne-a spus Dumnezeu. Dupa aceea, trebuie sa facem "pasi prin credinta" in aceasta directie, avand siguranta ca Domnul va fi cu noi la fiecare etapa. Fara a ne aventura acolo unde Cuvantul nu ne spune nimic, ci fructificand zilnic oportunitatile oferite prin providenta lui Dumnezeu printr-o investire inteleapta a talantilor si darurilor pe care le primim prin Duhul Sfant, vom ajunge sa crestem interior, dar si exterior, prin lucrarile pe care le vom face. 2 8 74 Ce fel de oportunitati ne sunt oferite zilnic pentru a avansa facand "pasi prin credinta"? Ce fel de lucruri ne stau la indemana pentru a avansa catre tara promisa? 2 8 75 În fiecare zi beneficiem de timp, ce trebuie investit intelept, alocand o parte a lui pentru studierea Bibliei si rugaciune. As putea spune ca fiecare efort de a citi si intelege Sfanta Scriptura este un astfel de "pas prin credinta". De asemenea, rugaciunea, ca efort al inaltarii sufletului nostru catre Dumnezeu, reprezinta tot un "pas prin credinta". Mai departe, in cursul zilei, orice reprimare a raului ce incearca sa se manifeste prin noi, orice exercitare a atitudinilor pozitive, orice fapta de bunatate, indurare si compasiune, reprezinta noi "pasi prin credinta" in directia intrarii in Împaratia cerurilor. Dupa cum se poate constata cu usurinta, zilnic putem face o multime de astfel de pasi catre Împaratia lui Dumnezeu. De aceea, nu trebuie sa ignoram nici o ocazie pentru a avansa, fiindca astfel vom creste impreuna cu imaginea tot mai ampla ce se formeaza in noi cu privire la tara fagaduita. Pentru a intra in Canaanul din ceruri este necesar ca imaginea acestui Canaan sa ne cuprinda tot mai mult. Pentru a intra in el in mod fizic, la a doua venire a lui Hristos, trebuie sa intram in el spiritual inca de acum, facand mereu pasi in directia cea buna. 2 8 76 Ce se poate spune insa despre rolul serviciilor divine in face pasi hotarati prin credinta in directia Împaratiei lui Dumnezeu? 2 8 77 În masura in care serviciile de inchinare sunt conduse de catre persoane care in viata lor personala fac "pasi prin credinta" asa cum s-a amintit, ele vor ajuta pe toti care iau parte sa faca pasi similari, atat la nivel personal, cat si colectiv. În acest sens, sunt sigur ca nu vom putea impartasi celorlalti ceea ce noi insine nu experimentam in viata de zi cu zi. Nu putem oferi sfaturi si invataturi cu privire la ceea ce trebuie facut, daca noi nu am facut deja pasi in respectiva directie, avand o experienta buna in acest sens. Nu putem predica eficient, ceea ce noi nu am ajuns sa traim. Chiar daca va exista totdeauna o diferenta intre ceea ce spunem si ceea ce facem, totusi ea nu trebuie sa fie excesiv de mare pana acolo incat sa recomandam ceea ce de fapt noi nu traim. Aici este diferenta majora dintre un crestinism autentic si doar unul de suprafata, care se rezuma in cele din urma doar la sfaturi moralizatoare, dar nu are un efect sfintitor, de profunzime. 2 8 78 Dar este suficient ca persoanele care conduc serviciile divine sa fie consacrate? Nu conteaza si atitudinea celor care iau parte la ele? Pentru intrarea in Canaan este nevoie doar de Iosua si Caleb? Nu trebuie ca intreg poporul sa aiba o atitudine similara? 2 8 79 As putea spune fara a exagera, ca orice serviciu divin ar trebui sa reprezinte o intrare spirituala in Canaan si un nou pas facut prin credinta spre intrarea fizica in Împaratia cerurilor. Stim bine ca degeaba Iosua si Caleb au avut increderea necesara pentru a intra in tara fagaduita, fiindca poporul a ales o atitudine exact opusa. De aceea, un adevarat serviciu divin presupune deopotriva ca persoanele ce il conduc si cele care iau parte sa manifeste o atitudine de incredere deplina in fagaduintele divine si sa experimenteze in viata de zi cu zi puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu. Daca atitudinea celor care iau parte la serviciile de inchinare nu este corespunzatoare, daca nu exista o experienta personala autentica, daca nu exista o intalnire cu Dumnezeu in viata de zi cu zi, atunci influenta ce se va manifesta va fi intr-o directie diferita, ba chiar opusa, decat cea care duce in Împaratia lui Dumnezeu. De aceea, este necesar ca fiecare sa se cerceteze pe sine, sa isi puna in randuiala viata in raport cu invataturile de baza ale crestinismului aplicat in viata de zi cu zi, iar rezultatul va fi inaltator atunci cand toate aceste experiente individuale se vor integra armonios intr-o inchinare colectiva autentica. Adevarata reforma incepe cu fiecare dintre noi. 2 8 80 Putem intra in Canaan de unii singuri? Putem sa o luam inaintea bisericii, chiar daca uneori din pacate exista multe persoane pretins crestine care nu urmeaza calea credintei lui Caleb si a lui Iosua? 2 8 81 Intrarea in Canaanul ceresc reprezinta deopotriva o experienta individuala si colectiva. La nivel personal, asa cum Caleb si Iosua au putut sa cutreiere Canaanul si aduca roade din tara promisa, si noi putem sa intram spiritual in Împaratia cerurilor si sa aducem de acolo roadele acelei tari minunate, in genul: primirii Duhului Sfant, experimentarii nasterii din nou, asezarii in mod ferm pe o credinta ce nu se mai clatina si altele in felul acesta. Pe de alta parte, intrarea fizica in Canaanul ceresc se va produce o data pentru toata biserica lui Dumnezeu din toate veacurile, la a doua venire a lui Hristos si nimeni nu o va putea lua inaintea altuia. De aceea, cata vreme biserica lui Dumnezeu, care are credinta in Isus Hristos si respecta poruncile Tatalui ceresc, nu urmeaza in mod hotarat calea descrisa de catre Sfintele Scripturi, intrarea in Canaanul ceresc va fi amanata asa cum s-a intamplat si in pustie, cand poporul a colindat patruzeci de ani pana cand s-a ridicat o generatie credincioasa, asemanatoare cu Iosua si Caleb in ce priveste increderea in fagaduintele lui Dumnezeu. 2 8 82 Si atunci, care este solutia? Sa ne izolam intr-o inchinare individuala? Sa cream mai multe curente de opinie, care sa se certe intre ele? Sa ne indoim de realitatea descrisa de Sfanta Scriptura, sau de ceea ce sta scris? Sa tot experimentam noi cai de interpretare radical diferita a Bibliei? 2 8 83 În vremuri de criza totdeauna se vor gasi persoane care sa procedeze astfel, incercand sa creeze dezbinare si conflict, pornind de la faptul ca oricum biserica nu avanseaza cum ar trebui in directia cea buna. Nu este o solutie sa procedam astfel, asa cum nu este recomandat sa ne retragem la nivel individual. Cel mai bine este sa incepem la nivelul fiecaruia dintre noi un proces de reforma a vietii, pornind de la "lucrurile mici", care privesc viata de zi cu zi, si continuand cu cele "mari", legate de predicare si invatare conform cu Sfintele Scripturi. Nu trebuie sa ne indoim de ceea ce afirma Scriptura, oricat de "nestiintific" ar parea pentru unii afirmatiile ei. Intrarea fizica in Canaan va incalca cu siguranta toate cunostintele stiintifice pe care le avem, asa cum potopul nu a putut fi nici prevazut, nici explicat de catre oameni. Iar a propune noi metode de interpretare, care schimba in mod radical ceea ce afirma Scriptura, reprezinta o contrafacere periculoasa, cu consecinte distrugatoare. Solutia este simpla: sa aducem mereu o buna marturie cu privire la tara minunata pe care Domnul ne-a fagaduit-o, adica sa devenim asemenea lui Iosua si Caleb in viata de zi de zi. 2 8 84 Rugaciune pentru a urma modelul oferit de catre Iosua si Caleb in a intari in credinta pe toti cei care ne cunosc si a nu permite ca indoiala sau necredinta sa ne cuprinda pe calea care duce la ceruri, oferind un exemplu demn de urmat prin tot ceea ce traim si experimentam in viata de zi cu zi. 2 8 85 4. A privi la imaginea lucrurilor pe care ni le-a pregatit Dumnezeu 2 8 86 Deuteronom 8:6-9 "6 Sa pazesti poruncile Domnului, Dumnezeului tau, ca sa umbli in caile Lui, si sa te temi de El. 7 Caci Domnul, Dumnezeul tau, are sa te duca intr-o tara buna, tara cu paraie de apa, cu izvoare si cu lacuri, care tasnesc din vai si munti; 8 tara cu grau, cu orz, cu vii, cu smochini si cu rodii; tara cu maslini si cu miere; 9 tara unde vei manca paine din belsug, unde nu vei duce lipsa de nimic; tara, ale carei pietre sunt de fier, si din ai carei munti vei scoate arama." 2 8 87 Ce fel de imagini au fost oferite evreilor pentru a intelege natura lucrurilor pregatite de catre Dumnezeu? De ce aveau ei nevoie de astfel de descrieri? 2 8 88 Acest fragment biblic ne descrie in mod deosebit de plastic realitatea lucrurilor promise de catre Dumnezeu si oferite evreilor prin harul Sau. Fara astfel de imagini ar fi fost dificil pentru ei sa constientizeze faptul ca locul catre care erau condusi nu era o utopie sau nu reprezinta doar un imbold moral pentru a merge mai departe. Din acest punct de vedere, pot spune ca si noi avem nevoie de o imagine cat mai concreta cu putinta asupra lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a pregatit, astfel incat sa fim motivati sa inaintam pe calea credintei. Pentru un evreu din acele vremuri aceste detalii reprezentau foarte mult, ceva in genul vizionarii unui program audiovizual ilustrand acele realitati viitoare, care contrastau puternic cu situatia in care se afla la acea data, locuind in mijlocul pustiului si fiind inconjurat de un mediu ostil. 2 8 89 Cat de important este pentru noi sa avem anumite detalii asupra realitatilor viitoare pe care Dumnezeu ni le-a fagaduit? De ce avem nevoie de astfel de descrieri? 2 8 90 Se poate spune ca toti avem nevoie sa vizualizam sub o forma sau alta lucrurile la care ne gandim, pentru a putea emite judecati de valoare sau pur si simplu pentru a le putea aprecia. De aceea, nu putem spune ca exista o exceptie atunci cand ne referim la realitatile spirituale descrise prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu. În acest sens, descoperirile profetice abunda in elemente vizuale, care ne ajuta sa intelegem mult mai bine mesajul divin, decat daca acesta ne-ar fi fost comunicat intr-un mod abstract, lipsit de orice corespondenta cu realitatea concreta in mijlocul careia traim. De exemplu, ne putem gandi la descrierile din cartea Apocalipsei, unde in final ni se ofera o imagine grandioasa a Noului Ierusalim, cu tot felul de detalii de intocmire, facand referinta la abundenta extraordinara a lucrurilor pretioase din punct de vedere material. Sau ma pot gandi la alte descrieri din Vechiul Testament, cu am ar fi cele din partea finala a cartii profetului Ezechiel, unde este realizata o reprezentare cu precizie a templului ce ar fi trebuit sa fie reconstruit, daca evreii s-ar fi intors din toata inima la Dumnezeu. 2 8 91 Revenind la textul biblic din Deuteronom, ce s-ar putea spune despre conditiile care erau enuntate pentru a putea avea parte de implinirea fagaduintelor divine? Ramane acest lucru valabil si pentru timpul in care traim? 2 8 92 Întotdeauna implinirea fagaduintelor divine a presupus o ascultare deplina din partea celor carora le-au fost adresate. Ar fi un lucru cu totul ilogic sa credem ca se putea intra in tara fagaduita, in timp ce practicile pagane continuau sa fie urmate, sau cat timp poporul manifesta necredinta in ceea ce promitea Dumnezeu. Într-un mod similar, in timpul de fata ramane valabil principiul ascultarii depline, pentru a putea avea parte de implinirea fagaduintelor divine cu privire la intrarea in imparatia cea vesnica. Acest principiu ne va conduce de fapt la o pregatire serioasa, fiindca este clar ca nu vom putea intra in acea lume, cat timp practicam principiile egoiste ale lumii in care ne aflam in momentul de fata. Cred ca mai mult decat in orice alta perioada a istoriei, este necesar sa ne definim tinte clare si obiective precise, pentru a putea atinge prin credinta si efort personal nivelul standardului ascultarii depline de Cuvantul lui Dumnezeu. 2 8 93 Dar cum este posibil sa atingem un astfel de standard, date fiind inclinatiile ereditare catre rau si tendintele din societate, ce ne abat de la principiile ascultarii de vointa lui Dumnezeu? Este realizabil un astfel de lucru? Nu este suficienta pur si simplu credinta? 2 8 94 O credinta autentica este suficienta, fiindca ea va fi caracterizata de o deplina ascultare de Cuvantul lui Dumnezeu. Însa o credinta ce se rezuma doar la primirea unui crez, a unei formule doctrinare sau ceva in genul acesta, va fi mai mult decat insuficienta pentru transformarea interioara a vietii. Standardul ascultarii depline poate fi atins doar prin intermediul experimentarii "nasterii din nou", a acelui salt spiritual interior, ce se realizeaza de catre Duhul Sfant, avand insa la baza credinta pe care o avem in Dumnezeu cu privire la mantuirea prin Isus Hristos, Domnul nostru. O credinta adevarata va fi mereu insotita de experienta renasterii interioare, iar din acest punct de vedere putem spune ca un crestin autentic va fi calauzit spre o progresiva implinire a standardului pus inaintea noastra de catre Dumnezeu. "Saltul interior" este posibil si reprezinta in mod clar o experienta superioara aderarii formale la un crez, la o doctrina sau la o biserica. 2 8 95 Cu toate acestea, sunt persoane care cred in Dumnezeu, fac apel la fagaduintele divine, si totusi constata ca nu reusesc sa ajunga la o implinire faptica a cerintelor din Biblie in ciuda celor mai bune eforturi. Ce se poate spune despre o astfel de situatie? 2 8 96 Sunt sigur ca orice crestin ce doreste sa se ridice la inaltimea cerintelor divine va experimenta momente in care va constata ca nu poate depasi un anumit prag si astfel multe lucruri vor continua sa ramana neimplinite in viata sa. Într-o astfel de situatie nu trebuie sa ne lasam descurajati sau sa incepem sa ne indoim cu privire la mantuirea noastra viitoare si la intrarea in imparatia cea vesnica. De multe ori poporul sfant ajungea in situatii in care nu mai vedea nici un fel de iesire din dificultatile ce ii stateau inainte, fiind stramtorat de o multime de probleme si dificultati, aparent de netrecut. În astfel de momente era foarte usor sa te indoiesti cu privire la faptul ca Dumnezeu te-a calauzit si era simplu sa cazi in disperare sau chiar sa revii la idolatrie. Drumul care duce la ceruri are astfel de momente de limitare si incertitudine care ne pun la incercare, uneori chiar la modul extrem, increderea pe care o avem in Cel care ne calauzeste. Depinde insa foarte mult de atitudinea noastra pentru a putea depasi cu succes astfel de situatii. 2 8 97 La modul concret, ce se poate face cand am ajuns in astfel de momente, sesizand ca am atins un fel de limita dincolo de care nu mai putem trece? Cum putem sa evitam caderea in necredinta? 2 8 98 S-ar putea sa constatam ca nu putem sa depasim anumite resentimente fata de anumite persoane care au abuzat intr-un mod serios de noi, undeva in trecut. Sau s-ar putea sa vedem ca nu reusim sa ne stapanim temperamentul manios, ca avem izbucniri de suparare, sau chiar de furie, desi am facut tot ce am putut pentru a preintampina o astfel de situatie. Ajunsi in astfel de momente, este atat de usor sa ne gandim fie ca idealul biblic este prea inalt pentru noi, fie ca reprezinta o utopie. Însa daca in acele clipe ne-am aduce aminte de faptul ca totusi, Dumnezeu ne-a condus de-a lungul timpului, ca nu a fost o intamplare faptul ca am ajuns sa credem in El si sa ne incredem in fagaduintele Sale, atunci perspectiva s-ar schimba in mod substantial. Cerul este un loc real, pregatit pentru oameni reali, luati de pe acest pamant, la fel de real si de concret. Dumnezeu nu si-a propus sa duca in ceruri niste sfinti gata pregatiti, ci niste pacatosi ce sunt in mod progresiv transformati prin harul Sau. 2 8 99 Si totusi, ce se poate face pentru a ajunge sa depasim cu succes momentele de criza si incertitudine, cand ni se pare, in mod obiectiv, ca nu putem sa ajungem la acea ascultare deplina, ceruta prin Cuvantul lui Dumnezeu? 2 8 100 As putea spune, fara a exagera, ca acestea sunt momentele cele mai pretioase pe drumul ce duce catre ceruri, fiindca avem ocazia de a face niste salturi spirituale cu totul superioare fata de cele pe care le-am experimentat in "vremurile bune". Ca orice drum real, calea care duce la ceruri are sectiuni care pot fi parcurse cu usurinta, fara un efort deosebit, dar si parti care presupun concentrare, atentie si un mare consum de energie. Faptul ca am ajuns intr-un astfel de loc nu ar trebui sa ne descurajeze, ci dimpotriva, ar trebui sa ne conduca la o mai adanca cercetare de sine si la acumularea de energie spirituala suplimentara prin exercitiul studiului biblic aplicat si al rugaciunii. În acest sens, va trebui sa aplicam schita "pasilor prin credinta", despre care am avut ocazia sa amintim si in alte ocazii, cu privire la ceea ce inseamna un studiu biblic aplicat. 2 8 101 La modul concret, ce se "pasi prin credinta" pot sa fie facuti pentru a depasi problemele prezente, ce ne apar uneori ca fiind de nerezolvat? 2 8 102 De exemplu, daca am ajuns sa vedem ca nu putem sa depasim resentimente din trecut, atunci este cazul sa cautam in cuprinsul Sfintelor Scripturi acele fragmente ce ne vorbesc despre acest subiect. De indata ce am identificat prin cautare astfel de paragrafe, va trebui sa le studiem cu atentie pentru a desprinde invatatura biblica cu privire la respectivul subiect si dupa aceea sa aplicam la propria noastra viata ceea ce am descoperit. Adaugand exercitiul rugaciunii pentru respectiva problema, corectandu-ne viziunea conform cu ceea ce am studiat si veghind cu atentie la aplicarea respectivelor principii, vom ajunge sa depasim obstacolele ce pareau a fi de netrecut. Sa nu uitam niciodata ca adevaratele obstacole sunt in interiorul nostru, insa prin puterea Cuvantului ele vor putea fi depasite. Saltul interior final este de fapt rezultatul nenumaratelor "salturi", pe care le-am facut de-a lungul vietii in cele mai diferite situatii. În consecinta, nu trebuie sa ne fie teama cand ajungem sa ne simtim limitele, fiindca acest lucru ne va putea conduce la primirea de energie spirituala suplimentara pentru a merge mai departe, si de ce nu, pentru a ne autodepasi "pasind prin credinta" pe calea lui Dumnezeu. 2 8 103 Însa aplicarea unui astfel de procedeu va presupune efort si dedicare. Nu exista o cale mai simpla, mai comoda, astfel incat sa nu fie necesar sa studiem Biblia la nivel de detaliu sau sa ne rugam cu perseverenta pentru interventia lui Dumnezeu in viata noastra? 2 8 104 Cu totii stim din experienta, ca lucrurile de valoare in viata se obtin numai in urma unui efort sustinut si constant depus pe o perioada lunga de timp. De ce drumul catre mantuire ar face exceptie de la aceasta regula generala? De ce sa credem ca vom putea merge pe calea transformarii interioare, altfel decat aplicand ceea ce stim chiar din cursul experientei scolare sau a celei profesionale? Raspunsul este oarecum simplu de enuntat, dar impactul sau este profund, si anume ca nu vom putea sa avansam spiritual fara a face un efort special in acest sens. Sunt constient ca nu ne este simplu sa ne luptam cu indispozitiile pe care le avem cand este vorba de urmarea caii lui Dumnezeu. De multe ori ne este dificil sa deschidem Biblia, dar ne este atat de simplu sa apasam pe butonul de pornire al televizorului. Ne este atat de greu sa gasim timp pentru rugaciune, dar cat de usor ne este sa vorbim mult timp la telefon sau sa stam ore in sir in fata calculatorului conversand cu alte persoane pe diferite alte teme. De unde provine aceasta diferenta? De ce ne este greu sa facem un lucru despre care stim ca este important, chiar vital, in timp ce altul de mult mai mica importanta ne ocupa mai tot timpul? De ce? Pur si simplu fiindca aceste lucruri care ne plac, nu presupun un efort special din partea noastra, fiindca ele se potrivesc cu inclinatiile naturale pe care le avem. 2 8 105 Si atunci, ce este de facut pentru a putea contempla realitatea lucrurilor bune pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi? Ce se poate intreprinde pentru a cultiva acele deprinderi si obiceiuri ce ne vor ajuta sa avansam pe calea care duce la ceruri? 2 8 106 În primul rand va trebui sa ne fixam niste obiective precise de la care sa nu ne abatem, indiferent de puterea presiunilor ce vin asupra noastra sau de indispozitiile pe care le experimentam. Daca ne-am propus sa studiem Biblia, atunci haideti sa o si facem, dedicand cel putin o jumatate de ora pe zi, de exemplu, pentru aceasta activitate. Daca dorim sa ne rugam, atunci vom stabili un timp special, care sa nu fie atat de tarziu incat sa nu mai avem energie sau imediat dupa ce am vizionat la televizor ceva ce ne-a stricat dispozitia, sau apetitul, pentru lucrurile spirituale. Daca am ajuns intr-un impas, cand nu mai vedem solutii de inaintare, atunci mai mult decat oricand este necesar sa studiem in mod aplicat Sfanta Scriptura, identificand acele paragrafe care ne vor ajuta sa intelegem ce anume trebuie facut, ce atitudini trebuie schimbate sau ce principii trebuie urmate in reformularea viziunii pe care o avem. Cu alte cuvinte, trebuie sa avem un raspuns logic la situatiile pe care le intalnim in armonie cu credinta pe care pretindem ca o urmam. 2 8 107 Dar s-ar putea sa constatam ca nu reusim sa ne formam astfel de obiceiuri, ca ne este aproape imposibil sa dedicam un timp special pentru studiu si rugaciune sau ca altii ne impiedica in acest sens. Ce se poate face in astfel de situatii? Nu exista nici un fel de iesire? 2 8 108 Atunci cand nu putem dedica un timp special pentru studiu si rugaciune, cand dispozitiile interioare contrare sunt prea puternice pentru a le putea depasi, sau altii in jurul nostru ne impiedica sa putem ajunge sa ne inchinam lui Dumnezeu, nu ne ramane decat sa valorificam oportunitatile ce ne sunt puse la dispozitie prin providenta divina. Astfel, vom constata ca de-a lungul zilei sunt multe ocazii cand avem un timp ce poate fi valorificat. De exemplu, putem citi Biblia in timp ce ne deplasam cu mijloacele de transport in comun. Putem sa ascultam la un aparat radio Cuvantul lui Dumnezeu, in timp ce facem si alte activitati. Putem sa ne rugam ori de cate ori avem un scurt timp in mijlocul activitatilor zilnice. Fructificand la maximum aceste mici ocazii, adica "firmituri de timp" din decursul unei zile, vom vedea ca se pot strange suficient de multe "cosuri" cu experiente spirituale autentice. Prin urmare, cred ca in orice conditie in care ne-am putea afla, vom putea identifica oportunitati valoroase, care sa ne conduca la cresterea noastra spirituala. Pana la urma, depinde doar de noi sa privim la realitatile pe care le descrie Biblia si sa credem ca intr-o zi vom intra in tara fagaduita. Sta in puterea alegerii noastre avansarea spirituala spre Împaratia cerurilor, fiindca mijloacele necesare ne-au fost puse mereu la dispozitie. Si nu in ultimul rand, marele "salt" interior este posibil, insumand in fiecare etapa a vietii acele "salturi intermediare", care au la baza nimic altceva decat principiul de a "pasi prin credinta", avand la baza Cuvantul lui Dumnezeu. 2 8 109 Rugaciune pentru a avansa spiritual in fiecare clipa si pentru a putea privi mereu la realitatea lucrurilor fagaduite de catre Dumnezeu, vazand in mod progresiv cum acestea se apropie tot mai mult de noi, pe masura ce ne apropiem de timpul revenirii Domnului nostru Isus Hristos. 2 9 1 VIII. A veghea asupra respectarii principiilor crestine in viata de zi cu zi 2 9 2 1. Lipsa de veghere conduce la uitarea invataturilor din Sfanta Scriptura 2 9 3 Observam in multe ocazii ca desi cunoastem o multime de principii si norme comportamentale pentru viata crestina, totusi ne este deosebit de dificil sa le aplicam in circumstantele deopotriva variate si complexe ale vietii de zi cu zi. Care ar fi cauzele pentru care se poate ajunge la o astfel de situatie? 2 9 4 Cand privim in jurul nostru, observam o multime de lucruri parca anume destinate sa ne distraga atentia de la aplicarea principiilor pe care le invatam prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu. Astfel, ne putem confrunta cu lipsa timpului necesar pentru a ne pregati spiritual in vederea trecerii cu bine peste provocarile zilei. Alteori ajungem sa fim atat de preocupati cu lucrurile acestei lumi, incat uitam ca de fapt suntem intr-un proces de pregatire pentru viata viitoare. Însa cel mai adesea, cred ca ne confruntam cu o lipsa a celui mai elementar obicei de a veghea cu atentie pentru a nu fi luati prin surprindere de catre ceea ce se intampla cu noi sau in jurul nostru, si deopotriva pentru a da un bun raspuns ori de cate ori suntem ispititi sau provocati sa facem ceea ce este rau. 2 9 5 Prin urmare, cat de important este sa ne dezvoltam obiceiul de a veghea asupra respectarii principiilor crestine in viata de zi cu zi? 2 9 6 Se poate spune ca este vital ca orice crestin sa-si dezvolte aceasta capacitate de a veghea si de a fi atent la ceea ce se intampla in experientele prin care trece zi de zi, pentru a identifica la timp amenintarile care vin asupra sa, cu scopul de a-l indeparta de Dumnezeu. Daca am proceda astfel, atunci sunt sigur ca majoritatea situatiilor in care am ajuns sa comitem ceea ce este rau, ar fi evitate, iar viata noastra ar avea un tonus spiritual ascendent. Însa, ca orice alta deprindere, obiceiul de a veghea, adica de a fi atent pentru a trai principiile vietii crestine, se insuseste in urma unui proces de educare a vointei si a facultatilor interioare ce privesc exercitiul rabdarii, perseverentei si a altora in felul acesta. 2 9 7 Fiindca este foarte important sa fim cu adevarat crestini in toate ocaziile vietii, vom examina acum una dintre consecintele lipsei de veghere, si anume uitarea invataturii Scripturii, si mai grav, uitarea calitatii noastre de a fi copiii ai lui Dumnezeu. În acest sens este util sa citim Deuteronom 4:9: 2 9 8 "Numai ia seama asupra ta si vegheaza cu luare aminte asupra sufletului tau, in toate zilele vietii tale, ca nu cumva sa uiti lucrurile pe care ti le-au vazut ochii si sa-ti iasa din inima; fa-le cunoscut copiilor tai si copiilor copiilor tai.". 2 9 9 Ce se poate spune despre ceea ce se intampla atunci cand neglijam vegherea asupra aplicarii invataturilor crestine? 2 9 10 Cred ca este deosebit de important sa intelegem ca viata crestina se construieste pe mai multi "piloni" in genul: studiului biblic, rugaciunii, actiunii, sau exercitarii credintei, si vegherii. Despre necesitatea studierii Sfintelor Scripturi se vorbeste destul de des. Cu privire la nevoia de rugaciune putem spune ca se face referinta in multe ocazii despre dezvoltarea acestei deprinderi. Exercitarea credintei este de la sine inteles, insa despre veghere se vorbeste destul de rar, sau chiar aproape deloc. De aceea, cred ca avem de-a face cu o lipsa in evlavia noastra, care lasa nepazita o cale prin care Cel Rau ajunge usor sa ne stapaneasca si sa ne conduca la fapte si atitudini care dezonoreaza marturisirea noastra crestina. 2 9 11 Daca asa stau lucrurile, atunci ce inseamna la modul concret, sa veghezi din punct de vedere spiritual? De ce trebuie sa acordam atat de multa atentie acestei deprinderi? 2 9 12 Facand referinta la versetul amintit, putem intelege ceva din importanta acestei notiuni de a veghea sau de a fi vigilenti cu privire la aplicarea invataturii incredintate de catre Dumnezeu. Un aspect important asupra vegherii este cel de a avea un spirit treaz in a ne aduce aminte ceea ce am studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi, precum si din experienta vietii de zi cu zi. În acest sens, accentul trebuie pus pe "lucrurile pe care ti le-au vazut ochii", adica pe ceea ce ai vazut si trait. Aici putem aminti tot ceea ce am descoperit prin intermediul relatiei noastre cu Dumnezeu, cum ar fi: interventiile Sale minunate in favoarea noastra, invataturile deosebite pe care le-am primit prin studiul direct sau prin intermediul altor persoane, si de ce nu, experienta comuniunii cu ceilalti frati de credinta, atunci cand ea a fost inaltatoare. Astfel, putem spune ca "a veghea" inseamna de fapt sa tii vie amintirea experientelor si ocaziilor in care ai primit lumina cereasca si intarire spirituala de-a lungul vietii. 2 9 13 La modul concret, cum sa ne dezvoltam puterea de a veghea si de a ne aduce aminte de ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi? 2 9 14 Puterea de a veghea se dezvolta prin evocarea lucrurilor pe care Dumnezeu le-a facut pentru noi. Aceasta se poate realiza cel mai usor prin marturisirea experientei noastre fata de fratii de credinta, dar deopotriva fata de orice persoana deschisa luminii care vine din Cuvantul sfant. De asemenea, vegherea se intareste prin sesizarea similaritatii situatiilor prin care trecem si cele care au fost deja consemnate in cuprinsul Sfintelor Scripturi. De exemplu, atunci cand suntem supusi unor presiuni de a face ceea ce este rau, de a ne comporta necuviincios sau chiar de a da drumul manifestarii trasaturilor noastre negative, putem sa ne gandim la situatiile asemanatoare descrise in Biblie si la ceea ce au facut oamenii lui Dumnezeu. Astfel, am sesiza nu numai aparitia unor situatii dificile, dar si calea pentru a iesi cu succes din ele. Într-un cuvant, vegherea ne-ar conduce sa reactionam cu rapiditate si eficienta pentru a ne mentine viata pe linia marturisirii crestine. 2 9 15 Ce alte metode se pot folosi pentru a putea reactiona cu succes la provocarile prin care trecem in fiecare zi? Cum ne poate veni in ajutor exercitiul vegherii? 2 9 16 A veghea inseamna sa fii atent asupra ta insuti si asupra imprejurarilor prin care treci, cu scopul de a nu te lasa abatut de la identitatea spirituala crestina pe care ai primit-o de la Dumnezeu. Acest lucru este similar experientei unui conducator auto, care trebuie sa fie atent la ceea ce se intampla pe drumul pe care circula si deopotriva la instrumentele indicatoare aflate in fata sa, manevrand cu indemanare volanul si apasand pedalele potrivite la momentul potrivit. Din acest punct de vedere, vegherea ne va ajuta sa avem o atitudine activa fata de ceea ce se profileaza la orizont, sesizand tendintele inainte ca ele sa se manifeste si luand masuri din timp pentru a trece cu succes. În acest sens, este util sa fim atenti la ceea ce se intampla cu noi in mijlocul intamplarilor zilei si sa incercam sa evaluam obiectiv contextul din jurul nostru. 2 9 17 Cum ne poate ajuta studiul Sfintelor Scripturi sa ne dezvoltam capacitatea de a veghea sau de a fi atenti la ispitele si provocarile ce vin asupra noastra? 2 9 18 Daca vom studia cu atentia Sfintele Scripturi, atunci vom observa modul in care Domnul Isus Hristos a raspuns intr-un mod admirabil provocarilor si ispitelor cu care a fost confruntat. În mare masura succesul Sau deriva din buna cunoastere a cartilor sfinte si mai ales a detaliilor dezvaluite prin Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel, atunci cand studiem incepem sa distingem detalii relevante cu privire la intentia divina cu privire la diferitele invataturi care au fost transmise de-a lungul vremii. A ajunge sa poti raspunde cu un adevarat "sta scris", reprezinta o performanta la care putem ajunge, daca vom folosi ocaziile ce ne sunt mereu oferite de a studia si aprofunda textul Scripturii. De indata ce am ajuns sa vedem lucrurile in profunzime in Scriptura, urmatorul pas este cel de a distinge detaliile din experienta zilnica, iar aici incepe vegherea. 2 9 19 În ce sens vegherea reprezinta o continuare naturala a studiului biblic? Sub ce forma studierea ne ajuta sa ne dezvoltam capacitatea de a sesiza ceea ce este bun sau rau in viata noastra zilnica? 2 9 20 Atat studierea cat si vegherea se bazeaza pe procese de invatare ce sunt asemanatoare. Cand studiem un concept biblic, atunci ne concentram asupra lui, distingem detaliile si corelam ceea ce citim cu ceea ce am invatat din alte parti ale Scripturii. Iar atunci cand veghem pentru aplicarea principiilor pe care le-am studiat, de fapt noi vom continua sa corelam ceea ce sesizam in experienta zilnica cu ceea ce am studiat din Cuvantul lui Dumnezeu. Practic, vegherea reprezinta continuarea studiului pe care l-am inceput si ne ajuta in aplicarea practica a principiilor pe care le-am deprins prin citirea Bibliei. Se poate spune ca acea capacitate de a distinge ceea ce este bine de ceea ce este rau, initiata prin studierea Bibliei, se manifesta intr-o masura deplina prin sesizarea acestor elemente in mijlocul realitatii din jurul nostru, ajutandu-ne sa facem alegeri corecte in directia cea buna. 2 9 21 Revenind la versetul biblic pe care l-am citat, cum putem sa-i ajutam pe cei care depind de noi sa cultive aceasta capacitate de a veghea si de a nu uita cuvintele Scripturii? 2 9 22 Textul biblic ne vorbeste despre nevoia de a face cunoscute invataturile Bibliei "copiilor tai si copiilor copiilor tai". Astfel, prin comunicarea descoperirii divine si a experientelor cu Dumnezeu catre cei ce ne sunt cei mai apropiati, ajungem sa distingem detaliile lucrurilor prin care am trecut. Acest lucru ne ajuta sa intelegem mai bine drumul vietii pe care l-am parcurs si sa veghem cu o mai mare atentie asupra a ceea ce va fi cu noi de acum inainte. De asemenea, cei carora le impartasim aceste lucruri au ocazia sa invete din experienta noastra si sa fie atenti pentru a nu mai repeta ceea ce a fost gresit, precum si de a intelege ceea ce a fost bine. Putem spune ca atat cei care au trecut prin respectivele experiente, cat si cei care le-au auzit, vor fi mai bine pusi in garda asupra ispitelor si incercarilor care cu siguranta vor veni, iar astfel vor avea sansa de a fi invingatori, cel putin de acum inainte. 2 9 23 De ce insa avem tendinta de a ignora acest aspect al vegherii si de a nu aplica principiile exprimate prin Cuvantul lui Dumnezeu de a comunica celor apropiati adevarul Sau? 2 9 24 Este un lucru bine stiut faptul ca daca nu vom repeta invataturile pe care le-am primit, atunci ele vor fi uitate dupa un timp mai lung sau mai scurt. De asemenea, daca nu vom pune in practica zilnica ceea ce studiem, vom ajunge sa ne pierdem interesul pentru invatatura crestina si vom evolua catre o progresiva plafonare spirituala. Însa atunci cand veghem cu atentie asupra aplicarii imediate a ceea ce noi studiem, vom ajunge sa avem un interes tot mai mare pentru partea practica a religiei, iar satisfactiile vor fi peste masura de mari. Problema este ca noi ignoram vegherea asupra lucrurilor spirituale, fiindca nu sta in firea noastra sa dam atentie Cuvantului lui Dumnezeu. Cel Rau stie foarte bine ca daca noi nu vom veghea, atunci ne va lua prin surprindere cu ispitele sale si ne va birui. Ceea ce nu se poate obtine prin forta, se poate dobandi cu usurinta atunci cand suntem luati prin surprindere. Sa ne gandim bine la ceea ce s-a intamplat cu Petru, cand a tradat pe Domnul Hristos in noaptea cand a fost prins. 2 9 25 Domnul Hristos spunea "vegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita". La ce se refera acest lucru si cum poate fi unita vegherea cu rugaciunea? 2 9 26 Spiritul de veghere este necesar intr-un sens cu totul special atunci cand ne rugam. De regula, rugaciunile noastre au un caracter monoton si repetitiv, fapt deosebit de nociv pentru dezvoltarea noastra spirituala. Sunt rare ocaziile cand rugaciunea noastra devine tonifianta, avand puterea de a ne inspira si incuraja in viata de zi cu zi. Din acest punct de vedere, vegherea ne ajuta sa dam la o parte toate acele elemente care ne conduc la plafonare, inclusiv in ce priveste rugaciunea, si de a ne orienta gandurile in mod activ raportandu-ne la ceea ce avem nevoie in mod real sa primim de la Dumnezeu. Nu in ultimul rand, prin orientarea activa a atentiei, adica veghere, vom ajunge sa ne putem ruga fara dificultate chiar si atunci cand nu avem o dispozitie speciala in acest sens. De fapt, prin veghere se intelege si o abordare activa, as putea spune bazata pe exercitarea judecatii noastre, asupra vietii noastre spirituale, fapt benefic in avansarea noastra catre Împaratia cerurilor. Iar atunci cand rugaciunea noastra are la baza aceasta abordare activa, ispitele si provocarile ce vor veni asupra noastra nu ne vor mai lua prin surprindere. 2 9 27 Asadar, ce se intelegere prin vegherea asupra lucrurilor spirituale si cum putem preintampina atacurile Celui Rau, precum si uitarea invataturilor ce ne-au fost incredintate prin Cuvantul lui Dumnezeu? 2 9 28 Vegherea reprezinta o abordare activa a religiei, adica a vietii de credinta. De fapt, se poate spune ca vegherea este aspectul activ al unei credinte pline de viata, care cauta sa incorporeze invatatura crestina in aspectele ei practice si in realitatea zilnica. Un crestin care vegheaza este asemenea unui luptator gata sa intre in confruntare in orice moment, avand avantajul ca nu poate fi luat prin surprindere. Mai mult, vegherea unita cu rugaciunea ne conduce sa avem un spirit treaz si sa cerem de la Dumnezeu ceea ce avem cu adevarat nevoie pentru a face fata confruntarilor in fiecare moment al vietii. Una dintre cheile biruintei Domnului Hristos se regasea si in faptul ca dovedind o veghere atenta asupra a ceea ce se intampla cu Sine si cu obstacolele cu care se confrunta, a stiut de fiecare data sa fie cu un pas inaintea ispititorului. Daca ucenicii ar fi dorit, ar fi putut invata de la El acest secret al biruintei, precum si multe altele in genul acesta. Prin veghere ajungem sa detectam problema inainte de a se produce, iar invataturile Bibliei devin pline de viata si deosebit de invioratoare. 2 9 29 Cum suntem ajutati in mod direct pentru a putea dovedi un spirit de veghere in fiecare clipa a vietii noastre? Cum pot fi depasite handicapurile interioare pe care le avem cu privire la acest subiect? 2 9 30 Domnul Hristos a promis ca nu vom ramane singuri, fiindca Duhul Sfant, adica Mangaietorul, va veni asupra noastra si ne va calauzi in "tot adevarul". Pe de alta parte, in gradina ispitirii, cand ucenicii nu au fost in stare sa vegheze si sa se roage alaturi de El, Domnul le-a spus ca "Duhul (Sfant) este plin de ravna, dar trupul (carnea, sau firea) este neputincioasa". Întelegem ca exista un conflict interior ce ne impiedica sa veghem cu adevarat, intre Duhul Sfant si natura noastra cazuta. Dar depinde numai de noi sa alegem una sau alta dintre aceste influente si sa le lasam sa se manifeste in noi. Aceste doua puteri se materializeaza deseori prin influente si dispozitii interioare care ne conduc intr-o parte sau alta, dar daca vom alege de fiecare data ceea ce ne inspira Duhul Sfant, atunci vom reusi sa fim veghetori, in felul in care a fost si Domnul Isus Hristos. Astfel, handicapurile interioare vor fi depasite si biruinte spirituale deosebite vor fi experimentate de atunci inainte. 2 9 31 Rugaciune pentru a primi de la Dumnezeu capacitatea de a veghea cu scopul de a pune in aplicare invataturile sfinte, precum si pentru a uni studiul, rugaciunea si experienta zilnica prin intermediul vegherii, astfel incat sa reusim sa invingem in fiecare ocazie cand suntem provocati sau ispititi fie de Cel Rau, fie de realitatile cu care ne confruntam. 2 9 32 2. Lupta impotriva idolatriei presupune veghere 2 9 33 Obiceiul de a veghea asupra lucrurilor spirituale vine deseori in contradictie cu firea noastra, cu ceea ce am invatat sau mostenit. De ce ne este atat de greu sa fim veghetori asupra starii noastre spirituale? 2 9 34 Se poate spune ca vegherea asupra lucrurilor spirituale nu ne sta in fire, fiindca tendinta noastra este de a veghea exclusiv asupra lucrurilor materiale de care suntem interesati, fara a mai avea timp pentru altceva. În plus, multimea de activitati in care suntem implicati, si care ne solicita atentia, nu ne mai lasa timp pentru a mai acorda interes vietii noastre spirituale. De fapt, putem spune ca avem de-a face cu o idolatrie mascata, ce se manifesta prin acordarea unui interes exclusiv problemelor ce tin de aceasta lume si ignorarea a ceea ce se refera la Împaratia cerurilor. Aceasta idolatrie ascunsa ne conduce sa nu mai avem dispozitia necesara de a veghea pentru aplicarea principiilor crestine in viata de zi cu zi, astfel ajungand in situatia nefericita de a nu fi gata cand timpul nostru de har se va incheia. 2 9 35 În acest sens, sa citim apelul de a veghea din Deuteronom 4:19: "Vegheaza asupra sufletului tau, ca nu cumva, ridicandu-ti ochii spre cer, si vazand soarele, luna si stelele, toata ostirea cerurilor, sa fii tarat sa te inchini inaintea lor si sa le slujesti: caci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tau le-a facut si le-a impartit ca sa slujeasca tuturor popoarelor, sub cerul intreg.". Cum se poate ajunge la idolatrie, fie ea si ascunsa, atunci cand nu veghem? 2 9 36 Realitatea din jurul nostru este deosebit de dinamica, totul fiind supus unei prefaceri ce nu se opreste vreodata. Daca nu vom fi atenti la circumstantele in mijlocul carora traim, vom fi cu siguranta deturnati de la activitatea de baza ce are drept scop pregatirea pentru Împaratia cerurilor. Astfel, tendinta naturala din noi se va manifesta, fiind deseori activata de ceea ce este in jur, si vom ajunge sa ne inchinam, adica sa ne subordonam, in sens strict lucrurilor ce au un caracter material si ne vom conforma standardelor lumesti. De fapt, nu este vorba doar de atentia pe care o acordam lucrurilor materiale, dar deopotriva ne gandim la un sistem de valori strain de descoperirea facuta de Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi. 2 9 37 La modul concret, ce fel de valori sunt propagate in jurul nostru avand un caracter strain de Împaratia lui Dumnezeu? Cum ne pot influenta intr-un mod nemijlocit? 2 9 38 Daca vom selecta un canal de televiziune, imediat realitatea din jurul nostru se va umple de valorile si influentele programului pe care il vizionam. Astfel, daca vom urmari un film de actiune, atunci violenta si o multime de aluzii avand un caracter josnic vor inunda mediul in care ne aflam, afectandu-ne in mod nemijlocit si progresiv simturile, mintea si valorile pe care le avem. Mai mult, daca vom urmari un program de actualitati, in care accentul este pus nu pe informarea corecta, ci pe manipularea simtamintelor telespectatorilor prin inserarea unor imagini ce socheaza, sau descopera tot felul de detalii macabre, ajungem sa fim captivati si influentati de ceea ce este rau. Problema este ca prin expuneri repetate la astfel de influente, capacitatea de a veghea si de a detecta miscarile vrajmasului va fi grav afectata, iar astfel vom ajunge sub puterea sa, fara chiar a ne mai da seama. 2 9 39 Atunci care ar fi solutia pentru a nu ne mai lasa intinati de ceea ce vedem? Cum putem sa fim suficient de veghetori pentru a evita astfel de situatii? 2 9 40 Vegherea nu este nimic altceva decat credinta in actiune, manifestandu-se in mod pozitiv prin realizarea de fapte care sa ne conduca la pregatirea pentru Împaratia lui Dumnezeu. Atunci cand veghem, vom detecta caracterul indoielnic a ceea ce urmarim. Astfel, se vor trage "semnalele de alarma" pentru a lua masurile de rigoare prin intreruperea expunerii, fie prin schimbarea canalului, fie prin inchiderea sursei ce produce astfel de influente. Mai greu este cand ceilalti membri ai familiei doresc in continuare sa se expuna constient sau nu acestor influente nefaste, dar in principiu, puterea exemplului personal al conducatorilor de familie va fi determinant pentru trezirea tuturor celor implicati. Cand veghem nu mai putem sa ramanem pasivi in fata manifestarii pacatului, ci dimpotriva, vom cauta sa oprim aparitia raului chiar din fasa, sau chiar inainte de a se raspandi pe deplin. 2 9 41 Cat de multe rele ar putea fi preintampinate, daca am veghea de la inceput asupra aparitiei unor deprinderi necorespunzatoare? 2 9 42 Daca oamenii ar veghea asupra ceea ce fac, gandesc si spun, atunci lumea din jurul nostru ar deveni cu totul alta, fiindca astfel s-ar da loc ratiunii sa se manifeste, limitand si stopand actiunea principiilor negative din lumea in care traim. Însa acest lucru ar presupune o schimbare hotarata a comportamentului nostru, o cultivare atenta a laturii spirituale, adica o "nastere din nou". În loc sa ne mai avantam in tot felul de proiecte ambitioase, menite sa inalte eu-l, ar trebui sa ne concentram mai mult pe acel singur obiect de valoare, asemanat de catre Domnul Hristos cu un margaritar de mare pret, iar astfel am ajunge sa atingem un standard de spiritualitate, ce ne-ar oferi o satisfactie extraordinara in lumea aceasta si o calificare sigura pentru Împaratia cerurilor. Cand veghem asupra a ceea ce se intampla cu viata noastra, atunci ajungem sa detectam tendintele catre rau chiar de la inceput, inainte ca ele sa se manifeste pe deplin, si astfel putem actiona pentru restrictionarea si indepartarea lor. 2 9 43 Chiar este cu putinta sa eliminam manifestarea tendintelor catre rau? Chiar este posibila dovedirea unei astfel de stapaniri de sine in viata de zi cu zi? 2 9 44 În mod normal nu ar fi cu putinta sa putem face astfel de schimbari in viata noastra, fiindca programarea noastra interioara, bazata pe ereditate si pe influentele puternice ale mediului in care traim, ne-ar impiedica chiar si in cele mai bune eforturi de modificare a unui comportament necorespunzator. Însa interventia divina prin punerea la dispozitia noastra a puterii Duhului Sfant si a cunostintei Bibliei, poate realiza lucruri extraordinare, dincolo de ceea ce ne-am putea imagina sau de ceea ce am fi in stare in mod natural. Atunci cand lasam ca influentele deosebit de puternice transmise de catre Cuvantul lui Dumnezeu sa se manifeste in viata noastra, vom constata ca este posibila schimbarea interioara, iar "reprogramarea" naturii noastre, mai precis a caracterului nostru, este posibila. 2 9 45 Dar nu va conduce acest lucru la un conflict interior, la o lupta dintre acea parte care doreste sa Îl urmeze pe Dumnezeu si o alta parte ce refuza in mod sistematic orice fel de schimbare? 2 9 46 Nimic nu se castiga fara efort si fara o lupta puternica cu noi insine. Un alpinist care doreste sa urce pe un munte inalt va constata in scurt timp ca adversarul cel mai puternic se afla chiar in interiorul sau, in acea parte a eu-lui care se da inapoi din fata antrenamentului deosebit de dur, a vicisitudinilor de tot felul si a perspectivei pierderii vietii intr-o singura clipa. Cu toate acestea, sunt multe persoane care reusesc o astfel de performanta si ajung sa se autodepaseasca. Într-un mod similar, un crestin se afla pe un drum care urca mai sus decat inaltimile obisnuite ale vietii, fiind nevoit sa escaladeze suisuri abrupte si versanti periculosi, uneori neavand alt punct de sprijin decat Cuvantul Scripturii de care se prinde cu tarie si cu credinta. Refuzul naturii cazute se va manifesta la tot pasul, asemenea unui protest galagios cu privire la duritatea drumului urmat. Însa noi nu trebuie sa ii dam atentie, fiindca destinul nostru se afla inaintea noastra, iar siguranta se obtine inaintand mereu. 2 9 47 Cu toate acestea, sunt multe persoane, care desi au credinta in Dumnezeu, au constatat ca le este aproape cu neputinta sa isi depaseasca multe dintre obiceiurile necorespunzatoare. Unde este greseala sau cum se poate remedia o astfel de situatie? 2 9 48 Cel mai adesea, cauza pentru care nu putem sa mai inaintam pe drumul transformarii interioare, se datoreaza lipsei vegherii, a dovedirii unui spirit de atentie perseverenta pentru a ajunge acolo unde ne-am propus. De exemplu, daca am constatat ca nu ne putem stapani in oprirea practicarii unui obicei necorespunzator, atunci este bine sa ne analizam din nou experienta vietii. Ne-am rugat suficient? Am identificat in Scriptura acele invataturi, care sa ne conduca la solutionarea problemei cu care ne confruntam? Am cerut prin credinta implinirea fagaduintelor divine care au un impact direct asupra situatiei noastre? Am actionat in vederea stoparii obiceiului in cauza? Ne-am propus un plan de actiune in acest sens? Ei bine, daca am facut toate acestea si nu am reusit, inseamna ca nu am vegheat suficient pentru a duce la indeplinire ceea ce ne-am propus. Calea cea mai puternica prin care Duhul Sfant lucreaza asupra noastra este prin intermediul motivarii vointei noastre in a alege mereu ceea ce este bun si drept. 2 9 49 Dar nu va intreprinde Duhul Sfant ceva supranatural pentru noi, cu scopul de a compensa lipsa noastra de putere? Nu va face Dumnezeu o minune, astfel incat sa ajungem cu usurinta sa nu mai comitem ceea ce este rau? 2 9 50 Apostolul Pavel zugravea foarte clar in epistola catre Romani, faptul ca Duhul Sfant si natura cazuta se lupta in noi pentru a ne influenta intr-o directie sau alta. Dar in final, decisiva este alegerea noastra. De aceea, apostolul lansa indemnul de a nu mai da atentie implinirii dorintele naturii cazute. Dimpotriva, este esential sa urmam sugestiile si gandurile inspirate de catre Duhul Sfant. Astfel de ganduri se nasc in noi atunci cand studiem Biblia si in momentele in care cautam sa intelegem profunzimea revelatiei divine. As putea spune ca cea mai mare minune a lucrarii divine consta in actiunea Duhului Sfant prin ceea ce in mod natural se afla la dispozitia noastra. Biblia o avem langa noi. Studierea ei ne sta la indemana. Motivarea vointei se produce in procesul studierii. Iar aducerea aminte a ceea ce am studiat in circumstantele concrete ale vietii are la baza deprinderea de a veghea cu atentie la ceea ce se intampla cu noi si in jurul nostru. Niciodata o atentie trezita si antrenata prin studierea revelatiei sfinte nu va putea fi luata prin surprindere, iar impactul aparitiei ispitelor va disparea, oferindu-ne un teren avantajos pentru a invinge in lupta vietii. 2 9 51 Se poate spune ca astfel vom ajunge sa invingem tendintele idolatre ce se lupta in interiorul nostru? Cum vom reusi sa tinem in frau manifestarea lor prin rautate, lacomie, egoism si altele in genul acesta? 2 9 52 Nu pot sa spun ca este simplu sa dovedim un spirit veghetor, sau vigilent, in toate ocaziile vietii, dar la fel ca orice alta deprindere, acest lucru se cultiva prin exercitiu si perseverenta. Însa atunci cand vom ajunge sa fim atenti la ce se intampla cu viata noastra si cu cei din jur, vom constata ca ne va fi mult mai simplu sa contracaram tendintele idolatre din interiorul nostru. Faptul ca vom recunoaste tendintele inca inainte de a se manifesta, ne va oferi un imens avantaj, pe care daca vom sti sa-l folosim, vom putea obtine biruinte pretioase spre slava lui Dumnezeu. În acest sens, as vrea sa precizez ca manifestarea tendintelor catre rau este insotita intotdeauna de anumite semnale pe care le-am putea sesiza cu usurinta daca am cultiva o atitudine de veghere. Astfel, rautatea, lacomia, egoismului, precum si altele in felul acesta, ar putea fi identificate si infruntate la timp. 2 9 53 Care ar fi cateva dintre semnalele care anunta manifestarea tendintelor catre rau din interiorul nostru sau din afara noastra? Exista vreo sansa de a le recunoaste la timp? 2 9 54 În fragmentul biblic studiat eram avertizati sa luam aminte si sa nu ajungem ca privind la lucrurile create, sa fim ulterior "tarati" sa ne inchinam inaintea lor si sa le slujim. Astfel, inainte de a ajunge sa ne inchinam unor lucruri false, exista o "tarare", adica o alunecare care se realizeaza aproape pe nesimtite, atunci cand nu veghem. Prin schimbari mici la inceput, ajungem in cele din urma sa fim purtati dincolo de ceea ce ne-am fi putut imagina din momentul din care am deviat de la calea adevarului. Însa daca am veghea, am discerne aceste mici abateri si am putea lua masuri de contracarare inainte ca tendintele sa se manifeste cu toata puterea lor, asemenea unor motoare ambalate la maxim sau a unei avalanse care a capatat proportii neasteptate. De aceea, avertismentul consta in a sesiza acele mici semnale care indica departarea noastra de la calea cea dreapta. 2 9 55 Dar ce se intampla atunci cand ignoram mesajele, sau nu am fost suficienti de atenti pentru a le sesiza si lua masuri de contracarare? Mai exista vreo sansa de redresare? 2 9 56 Desi este greu sa remediezi un rau care s-a produs, totusi datorita actiunii harului lui Dumnezeu se poate realiza oprirea tendintele negative, chiar si atunci cand ele au inceput sa se manifeste cu toata puterea lor. Însa ar fi de preferat sa "starpim" buruienile inainte de a creste, fiindca dupa aceea va fi mult mai greu sa eliminam consecintele manifestarii tendintelor catre rau. În plus, exista anumite lucruri ce nu vor mai putea fi niciodata remediate ca la inceput, sau chiar nu vor mai putea fi niciodata aduse inapoi. Totdeauna manifestarea raului aduce paguba atat pentru cel care il comite, cat si celor ce se afla in sfera lui de actiune. Este mult mai usor sa previi decat sa tratezi o anumita situatie ce cauzeaza durere si suferinta. Cred ca aici se afla responsabilitatea fiecaruia dintre noi atat fata de semeni, cat si inaintea lui Dumnezeu, ca sa nu mai vorbesc de raspunderea pe care o avem in raport cu noi insine. 2 9 57 Prin urmare, se poate combate cu succes idolatria ascunsa ce se manifesta in lumea noastra? Cum ne ajuta cultivarea unei atitudini de veghere atenta in raport cu adevarul Sfintelor Scripturi? 2 9 58 În masura in care devenim tot mai atenti fata de modul in care decurge viata noastra si tot mai constienti de implicatiile ce decurg atunci cand nu veghem, eu cred ca vom ajunge sa fim tot mai imuni la tendintele idolatre ce se manifesta atat din interiorul nostru, cat si din mijlocul mediului in care traim. De multe ori se ajunge la situatii aberante, tocmai fiindca nimeni nu a vegheat si nu a dat alarma cu privire la calea gresita pe care o urmam. Nu cred ca totdeauna este vorba de nesinceritate sau dezinteres. Cine doreste sa isi piarda viata vesnica? În mod sigur, nimeni. Cu toate acestea, de ce nu se vede o schimbare temeinica a modului in care traim pentru a evita acest curs nefast? Dincolo de autoamagire, de cele mai multe ori exista o neglijare a vegherii, o ignorare a apropierii vrajmasului, in ciuda celor mai evidente semnale ca el este aproape, poate chiar la usa vietii noastre. Nu trebuie sa ne lasam purtati de idei si sentimente ce ne vorbesc despre o siguranta obtinuta prin nepasare si complacere. Împaratia cerurilor ne este accesibila numai daca mergem pe calea adevarului si numai daca nu vom tolera in viata noastra abateri de la idealul divin. Depinde doar de noi sa cultivam deprinderile ce ne vor ajuta sa mergem pe aceasta cale si sa nu ne abatem de la calea pe care ne-a lasat-o Domnul Hristos, iar acest lucru este posibil numai atunci cand vom veghea cu atentie. 2 9 59 Rugaciune pentru a nu ne lasa "tarati" de tendintele catre rau, de a veghea cu atentie pentru a discerne abaterile de la calea cea dreapta si de a ne intoarce in punctul de unde am constatat ca am parasit calea care duce in Împaratia lui Dumnezeu. 2 9 60 3. A veghea si a te pregati pentru a doua revenire a lui Hristos 2 9 61 S-ar parea ca prin cultivarea unui spirit de veghere avem in vedere doar lucrurile ce privesc timpul de fata. Însa pe de alta parte, vegherea ne conduce la atingerea unui obiectiv mult mai inalt, asa cum rezulta din versetul Luca 21:36 "Vegheati, dar, in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea care se vor intampla si sa stati in picioare inaintea Fiului omului.". 2 9 62 Ce se poate spune despre puterea pe care o castigam atunci cand suntem veghetori asupra cailor noastre? 2 9 63 Daca am fi atenti la drumul pe care mergem, am putea ocoli o multime de dificultati si de probleme prin faptul ca am lua in seama semnale de avertizare, care in mod obligatoriu le anunta inainte de a se manifesta. Este ca si cum inaintea noastra s-ar afla indicatorul de "drum cu multe obstacole", invitandu-ne sa mergem pe o ruta alternativa. Daca totusi mergem mai departe ignorandu-l din nestiinta, sau mai grav, din neatentie, vom ajunge sa ne pierdem energia si resursele interioare pe un drum pietros si plin de tot felul de denivelari, pentru ca in final sa fim nevoiti sa ne intoarcem la punctul de intersectie cu drumul bun. Ce vreau sa subliniez este faptul ca drumul drept, sau "calea" ingusta, nu reprezinta neaparat ceva greu si dificil de urmat. Dimpotriva, aceasta cale este ingusta fiindca in primul rand este dreapta si nu putem sa ne abatem de la ea, daca dorim sa o urmam. Însa daca vom merge pe ea, fiind atenti sa nu fim deturnati, vom constata ca este mult mai usoara decat asa zisa "cale larga", plina de suspine, suferinte si altele in felul acesta. 2 9 64 Însa ce poti face atunci cand constati ca pe aceasta cale "ingusta", ce presupune veghere atenta pentru a nu fi abatut din drum, nu gasesti decat putini tovarasi de drum si esti mai tot timpul singur? 2 9 65 Drumul spre Împaratia lui Dumnezeu presupune deseori sa trecem prin momente de singuratate, cand constatam ca nu mai este nimeni alaturi de noi, si trebuie sa mergem inainte pur si simplu prin veghere si credinta. Însa pe de alta parte, exista Duhul Sfant care ni se va alatura pentru a face acest drum cat mai placut cu putinta si pentru a-ne furniza sfat si calauzire la fiecare etapa. De aceea, chiar daca vom constata ca mai toti din jurul nostru merg pe "calea cea larga" a suspinelor si suferintelor de tot felul, dar atractiva prin faptul ca nu se vad aceste lucruri de la inceput, totusi noi vom merge mai departe, fiindca rezultatele se vor vedea abia la final. Astfel, prin staruinta si credinta, cel care merge pe "calea ingusta" va constata ca drumul este pana la urma placut, iar sarcina este totusi usoara in comparatie cu ceea ce s-ar fi intamplat alegand calea acestei lumi. 2 9 66 Revenind la versetul de la inceput, cum este posibil ca prin veghere sa ne sporim puterea si nu doar sa ne economisim resursele noastre de care dispunem? Care ar fi aspectul pozitiv si dinamic al acestei afirmatii? 2 9 67 Atunci cand mergem pe calea lui Dumnezeu si veghem cu staruinta pentru a nu fi abatuti de pe cale, vom constata ca energii suplimentare ne sunt puse la dispozitie, si intr-un mod aparent inexplicabil vom vedea ca multe lucruri imposibile pentru noi, devin posibile prin harul lui Hristos. Astfel, pentru a trece prin situatii ce presupun multa indemanare si tenacitate, pe care in mod natural s-ar putea sa nu le avem, vom constata ca putem dovedi o incredibila dexteritate si perseverenta, fiindca prezenta divina se va uni cu noi pentru a ne imputernici si motiva, cu scopul de a depasi situatiile dificile prezente. În acest sens, ma gandesc ca s-ar putea sa avem momente de slabiciune extrema, sa experimentam dificultati de natura sufleteasca, sau probleme legate de lipsa tenacitatii, sau altele in genul acesta. Însa daca nu vom da atentie dispozitiei interioare si daca vom merge mai departe veghind asupra drumului ce trebuie parcurs, ca si cum nu ar exista aceste obstacole interioare, atunci vom constata cu uimire ca putem sa mergem, iar imposibilul va deveni posibil. 2 9 68 În acest sens, cum putem sa ne pregatim pentru a doua venire a lui Hristos, atunci cand dovedim un spirit de veghere? Cum suntem ajutati sa dobandim acel "untdelemn pretios" care va alimenta focul si lumina din candelele noastre? 2 9 69 Problema fecioarelor din parabola spusa de catre Domnul Hristos, a constat in faptul ca ele nu au vegheat, asteptand cu rabdare venirea Sa. Pe de alta parte, nu stim exact cat de mult a vegheat fiecare dintre ele, insa cu siguranta ca unele aveau untdelemn suplimentar, altele nu. Ideea centrala sta in faptul ca asteptarea este consumatoare de energie interioara, iar candela ce nu este alimentata constant se va stinge curand. Daca nu exista o pregatire prealabila, atunci vom constata ca puterea noastra de a-L astepta pe Domnul nostru va scadea pe masura ce El aparent "intarzie" sa revina. Însa daca vom reusi sa ne mentinem spiritul treaz de la inceput, atunci vom face proviziile necesare care sa ne asigure traversarea cu succes a crizei intarzierii dincolo de orizontul pe care noi il avem asupra lucrarilor lui Dumnezeu. Prin exercitiul atentiei, vom ajunge sa adunam orice fel de resursa ce ne-ar putea ajuta sa inaintam pe calea cea sfanta si dreapta. Astfel, vom dobandi acel "untdelemn pretios", acea resursa ascunsa, ce ne va ajuta sa mergem mai departe, chiar si pe vreme de criza. 2 9 70 Ce anume va avea special timpul ce precede a doua revenire a Domnului nostru Isus Hristos? De ce este necesara o veghere deosebita? 2 9 71 Timpul de dinaintea revenirii Domnului nostru Isus Hristos va fi caracterizat de o intensificare a actiunilor intreprinse de catre fortele raului, cu scopul realizarii unei amagiri finale a intregii lumi. De aceea, va fi necesara o mai mare atentie decat in vremurile obisnuite, pentru a putea detecta eroarea si minciuna, si in aceeasi masura, pentru a putea rezista tentatiei de a trece de partea raului. Mai mult decat oricand va fi nevoie ca toti cei care au o credinta crestina autentica sa fie gata pentru a putea pleca din aceasta lume, avand legaturile cu aceasta reduse la minimum, in primul rand din punct de vedere spiritual. Orice fel de contacte si relatii cu lumea aceasta vor deveni surse de influentare catre partea negativa in acea vreme, si fara o veghere atenta va fi imposibil sa mergi mai departe fara sa fii prins in cursa. 2 9 72 Aceasta descriere a ceea ce se va intampla inainte de revenirea Domnului Hristos ar putea sa provoace descurajare si nedumerire. Care ar fi cauzele acumularii unei astfel de stari de lucruri in timpul ce precede revenirea lui Hristos? 2 9 73 Scriptura vorbeste despre o "coacere a roadelor" atat in directia cea buna, cat si spre cea rea. De aceea, inainte de revenirea lui Hristos toate tendintele catre rau sau catre bine vor ajunge la finalitate, adica la o deplina maturitate. Din aceasta cauza, evolutia spre o directie sau alta va fi mai rapida decat in vremurile normale ale istoriei. Astfel, fara o veghere atenta, tendintele catre rau ne vor purta rapid catre partea negativa, chiar inainte de a ne da seama ce se intampla cu noi. Amagiri de tot felul vor fi puse inaintea fiecarui om, astfel incat chiar si cei credinciosi vor avea probleme serioase in a ramane consecventi chemarii lor. Însa prin exercitiul vegherii, ei vor putea discerne aceasta avansare a vrajmasului, iar prin puterea Duhului Sfant vor fi capabili sa evite chiar si cele mai subtile capcane intinse inaintea lor. 2 9 74 Dar nu se spune in Sfanta Scriptura, ca in cele din urma "fecioarele au adormit"? Cum au vegheat fecioarele intelepte, daca si ele au ajuns sa atipeasca? 2 9 75 Faptul ca si fecioarele intelepte ajung sa atipeasca nu reprezinta o scuza pentru lipsa lor de veghere. Mai degraba in parabola se exprima ideea ca fara o pregatire prealabila, nimeni nu va scapa, iar in momentul in care vom fi pusi sa luminam, candelele se vor stinge in lipsa untdelemnului pregatirii temeinice. De aceea, cred ca o adevarata pregatire presupune un exercitiu al vegherii care sa nu scada in mijlocul incercarilor de orice fel. Daca totusi exista o atipire din lipsa unei concentrari sustinute, revenirea este posibila numai pentru cei care au facut o pregatire prealabila, acumuland experienta si putere spirituala prin legatura pe care o au cu Dumnezeu. Astfel, cred ca mesajul parabolei nu este unul fatalist, indemnand la somn de voie, sub considerentul ca ne-am pregatit cum am putut si acum putem dormi putin in ce priveste lucrurile spirituale, ci mai degraba se subliniaza faptul ca si in cazul in care se intampla sa atipesti, vei putea sa revii doar in masura in care ai cultivat in viata ta partea spirituala, inainte de a veni incercarea. Avem de-a face cu o asigurare si nu cu o predeterminare. 2 9 76 Daca asa stau lucrurile, atunci cum putem sa ne dezvoltam aceasta deprindere a vegherii, care sa ne ajute sa ne pregatim pentru a doua venire a lui Hristos? 2 9 77 Adaugand pregatirea pentru a doua venire a lui Hristos nu facem altceva decat sa imbogatim notiunea de veghere, fiindca astfel ajungem sa intelegem mai bine valoare ei nepretuita. La modul practic, dezvoltarea vegherii se realizeaza prin cultivarea deprinderii de a studia cu atentie Sfintele Scripturi si de a transpune invataturile sfinte in practic noastra zilnica. Veghind cu atentie pentru a aplica principiile spirituale in cele mai mici amanunte ale vietii noastre, vom ajunge sa stapanim aceasta deprindere a vegherii, pana cand acest lucru va deveni normal pentru noi. Veghind asupra modului in care gandim, vorbim si actionam, sau reactionam, vom ajunge ca prin stapanire de sine sa devenim tot mai atenti la ce se intampla cu noi, precum si la influentele pe care le propagam catre ceilalti, sau care le primim din jurul nostru. În cele din urma vom ajunge sa stapanim pe deplin continutul spiritual al vietii noastre, pana cand ea va reflecta intr-o masura deplina si progresiva slava lui Dumnezeu. 2 9 78 Totusi, pare foarte dificil sa ajungi sa te stapanesti si sa veghezi pentru indreptarea cugetarii, vorbirii si actiunii, conform cu standardul biblic. Ce se intampla daca nu reusim acest lucru? 2 9 79 Sfanta Scriptura ne spune sa aducem toate lucrurile, incluzand chiar si gandurile noastre, sub stapanirea lui Hristos. Problema este ca Dumnezeu nu va face aceasta in locul nostru, si de aceea, prin veghere vom ajunge sa detectam toate defectele de caracter, pe masura ce vom lucra la indreptarea, mai bine zis eliminarea, a ceea ce este rau, si cultivarea a ceea ce este bun. Nu pot spune ca va fi simplu, dar sunt sigur ca va fi posibil, fiindca Dumnezeu ne-a fagaduit puterea si calauzirea Duhului Sfant. De aceea, va fi necesar ca pe masura ce detectam aspecte negative in vietile noastre sa trecem la curatirea "Sanctuarului inimii noastre". Vegherea reprezinta o credinta activa actionand in eradicarea raului si promovarea binelui, iar prin practicarea ei in viata de zi cu zi, vom ajunge sa fim pregatiti in vederea marii incercari de la sfarsitul timpului de har. Daca nu vom reusi insa acest lucru, atunci in mare masura viata noastra spirituala va fi un lung sir de infrangeri si dezamagiri. 2 9 80 Ce legatura poate avea aceasta lipsa de veghere si stapanire interioara cu dezamagirile pe care le experimentam in exercitiul sau din partea celor care ne impartasesc, cel putin exterior, credinta? 2 9 81 Religia are o dubla dimensiune, astfel putem vorbi despre un aspect exterior ce se manifesta prin anumite forme de exprimare a credintei, si unul interior, care tine de relatia pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o aiba cu Dumnezeu. Din acest punct de vedere, atunci cand nu veghem suficient, partea interioara nu va deveni suficient de fortificata pentru a face fata provocarilor ce vin din jurul nostru, inclusiv din partea celor ce sunt de o aceeasi religie cu noi. De aceea, vom fi surprinsi de neprevazut si de diferentele ce exista intre ceea ce pretind si ceea ce sunt multi dintre cei pe care noi i-am considerat a fi crestini veritabili si in totul sinceri. Si din aceasta cauza, este posibil ca mai devreme sau mai tarziu sa naufragiem in ce priveste credinta, sau sa ne retragem intr-o atitudine de neimplicare si indiferenta. 2 9 82 În ce sens provocarile legate de a doua revenire a lui Hristos, si carora va trebui sa le facem fata, includ si astfel de aspecte ce tin de o anumita dezamagire in raport cu cei pe care i-am crezut a fi crestini autentici? 2 9 83 În timpul ce precede a doua venire a lui Hristos vom asista la descoperirea identitatii spirituale a fiecarui om, inclusiv a celor ce se pretind a fi crestini. Astfel, tot ce este in adancul inimii va veni la suprafata, iar in mod deosebit vom fi surprinsi sa constatam ca multi dintre cei pe care ii consideram a fi oameni dupa voia lui Dumnezeu, erau de fapt doar niste persoane lumesti, ce s-au ascuns in spatele exercitiului religios din anumite considerente si interese personale. Daca am veghea in timpul de fata, atunci aceasta descoperire nu ne-ar mai surprinde si nici dezamagi, iar influenta unor astfel de lucruri nu ar mai fi de natura sa ne tulbure, ba chiar sa ne provoace abandonarea credintei. Dimpotriva, atunci cand veghem asupra starii noastre interioare in raport cu idealurile sfinte si suntem atenti fata de ce se intampla in jurul nostru, vom reusi sa distingem multe tendinte inca inainte de a se manifesta, si astfel nu vom mai fi surprinsi si dezamagiti cand mastile vor cadea si se va vedea adevarata fata a fiecaruia. 2 9 84 Dar pare a fi dificil sa ne dezvoltam o astfel de deprindere de a fi atenti in fiecare clipa si de a veghea, conform cu ceea ce ne descopera Scriptura. Nu exista o cale mai simpla, mai adaptata neputintei noastre? 2 9 85 Cred ca exista cel putin doua deprinderi ce ne solicita la modul extrem, atunci cand suntem incercati. Una este cea a capacitatii de a astepta in liniste si cu rabdare. Iar cealalta este de a-ti mentine o atitudine vigilenta si atenta, evitand uneori somnolenta iar alteori implicarea excesiva ce aduce o periculoasa uitare de sine. Din acest punct de vedere, Sfanta Scriptura ne ajuta sa ne tonifiem capacitatea de a astepta prin intermediul exercitiului rugaciunii. Iar prin exercitiul studiului personal ajungem sa ne dezvoltam capacitatea de a veghea si de a intelege ce se intampla cu noi insine si cu semenii nostri. As putea spune ca aceste deprinderi se afla ascunse in chiar exercitarea unei credinte autentice, active, fiindca in cele din urma o credinta vie va fi capabila deopotriva sa astepte cat timp este necesar si sa fie veghetoare pentru a nu fi luata prin surprindere de miscarile adversarului, despre care stim ca nu are odihna si nici nu doarme. 2 9 86 Si care vor fi roadele faptului ca vom veghea cu staruinta pentru a fi mereu in garda atunci cand vrajmasul incearca sa ne distruga credinta? 2 9 87 Atunci cand Cel Rau va incerca sa ne ia prin surprindere, prin faptul ca vom veghea vom avea acel avantaj de a putea raspunde intr-un mod adecvat, folosind cea mai puternica arma de atac si de aparare, care se numeste "sta scris". Manuind cu maiestrie aceasta sabie a Cuvantului si fiind avertizati prin faptul ca avem un spirit treaz si veghetor, vom reusi sa fim biruitori indiferent de incercare. De fapt, vom imita modul in care Domnul Hristos a invins la fiecare etapa din viata Sa de pe acest pamant. 2 9 88 Rugaciune pentru a putea dovedi un spirit de veghere si de vigilenta care sa ne conduca sa raspundem intr-un mod pozitiv provocarilor pe care le intalnim in cale, si deopotriva pentru a putea sa cultivam deprinderile inspirate de catre Dumnezeu prin intermediul cunostintei Sfintelor Scripturi. 2 9 89 4. Sa veghem pentru a ramane credinciosi lui Dumnezeu 2 9 90 Tendinta de a da uitarii relatia pe care trebuie sa o avem cu Dumnezeu este deosebit de puternica, fapt ce reclama o veghere atenta asupra stilului nostru de viata. În acest sens este util sa citim cuvintele spuse de Iosua poporului ales din acele zile: Iosua 23:11 "Vegheati, dar, cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca sa iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru.". 2 9 91 De ce este necesar sa veghem asupra vietii noastre pentru a ramane intr-o relatie vie si apropiata cu Dumnezeu? Ce se intampla cand neglijam acest sfat? 2 9 92 Am avut ocazia sa urmarim ce anume se intampla cand oamenii nu vegheaza si cand vrajmasul, profitand de lipsa de vigilenta a pazitorilor, arunca tot felul de plante salbatice si daunatoare in ogorul interior al inimilor noastre. Astfel, daca nu suntem atenti, uitarea de Dumnezeu sta la usa, iar idolatria nu va astepta prea mult pentru a forta poarta de acces a sufletului. Nu in ultimul rand, datorita lipsei de veghere nu vom fi pregatiti in vederea celei de-a doua reveniri a lui Hristos. Prin urmare, atunci cand nu veghem relatia noastra cu Dumnezeu va suferi modificari dramatice, si chiar daca vor mai ramane anumite aspecte cu numele, in realitate instrainarea isi va spune cuvantul. Asadar, este fatala ignoranta si complacerea in atipire sau somnolenta, atunci cand ne referim la lucrurile spirituale. 2 9 93 Cum se reflecta atitudinea de veghere in stilul de viata al unui adevarat crestin? Ce anume caracterizeaza o persoana care este vigilenta asupra ceea ce se intampla cu ea si cu cei din mediul in mijlocul caruia traieste? 2 9 94 Stilul de viata crestin este prin excelenta activ, fiind axat pe inaintarea si dezvoltarea Împaratiei lui Dumnezeu in mijlocul lumii in care traim. Astfel, atitudinea de veghere se poate vedea imediat prin prospetimea credintei pe care o are un om, prin spontaneitatea plina de har a exprimarii increderii in Dumnezeu prin cuvinte si fapte. Se poate spune ca "o cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa". Tot astfel, un crestin veghetor va fi remarcat cu usurinta ca o persoana care isi transmite credinta mai departe prin influenta pe care o degaja, precum si prin orice alt lucru pe care il intreprinde. În plus, avand o atentie speciala din punct de vedere spiritual fata de sine, un adevarat crestin va fi atent sa nu propage mai departe idei sau atitudini care sa induca necredinta sau principii ale intunericului. De asemenea, un crestin adevarat va fi atent sa nu se lase contaminat de influentele negative din mijlocul mediului in care traieste. 2 9 95 Ce impact ar avea cei credinciosi asupra lumii in care traim, daca ar fi veghetori asupra acestor aspecte ce tin de manifestarea vietii spirituale? Ce diferenta ar exista fata de situatia de fata? 2 9 96 În momentul de fata, precum si de-a lungul istoriei bisericii crestine, impactul pe care cei credinciosi il au sau l-au avut asupra lumii a depins foarte mult de masura de veghere pe care au manifestat-o. Nu intamplator, momentele de mare impact au fost numite ulterior ca fiind "treziri", adica o ridicare din somnolenta la o stare de veghe activa pentru mantuirea personala si deopotriva a oamenilor din aceasta lume. Astfel de chemari la veghere au fost adresate de la inceput in cuprinsul Scripturii si al istoriei poporului ales din toate timpurile. Ei bine, daca vegherea ar lua locul somnolentei, atunci lumea in care traim ar fi inundata de un "potop de lumina" si ar fi provocata sa se intoarca de la caile intunericului la Dumnezeu. 2 9 97 Dar nu este mai comod sa stam intr-o stare de lancezeala si sa lasam lucrurile in voia lor? În fond vegherea presupune un efort de a ramane treaz si de a actiona in sensul contracararii raului din aceasta lume si din biserica. De ce sa facem asa ceva? 2 9 98 Comoditatea de a te complace intr-o stare de lancezeala va costa scump pe cei care au procedat astfel, fiind in pericol chiar mantuirea. În mod repetat Domnul Hristos a trimis avertismente bisericii Sale sa se pocaiasca si sa se intoarca la evlavia "dragostei dintai". Nu de putine ori, crestini care au avut un bun inceput al relatiei cu Dumnezeu, ulterior, datorita lipsei de veghere si coplesiti de influentele din jur, au ajuns sa se abata de pe calea cea sfanta. Iar alte persoane, desi au ramas in biserica, totusi relatia lor cu Dumnezeu s-a racit, ajungand sa nu mai fie in mod real interesati de partea spirituala si de suflet a religiei. Ceea ce vreau sa spun in modul cel mai clar este faptul ca lipsa de veghere ne va costa enorm de mult, iar complacerea ne va aduce sub stapanirea directa a Celui Rau. Redesteptarea, sau redobandirea starii de veghe in lucrurile spirituale, este nevoia cea mai mare a celor credinciosi in timpul de fata. Daca nu ne vom intoarce cu toata inima la Dumnezeu, daca nu vom trai din nou in atmosfera plina de caldura a iubirii divine, atunci in mod sigur vom fi pierduti, si chiar daca ne va mai merge numele ca traim, de fapt vom fi intr-o stare de "adormire spirituala", sau chiar de "moarte spirituala". 2 9 99 Ce se poate face in mod concret pentru a redobandi starea de veghere cu scopul de a iesi din situatia de adormire si lancezeala? 2 9 100 În primul rand este necesar sa redescoperim farmecul si valoarea studiului Sfintelor Scripturi. În acest sens, trebuie sa ne intoarcem la un studiu biblic personal si zilnic, fapt ce va presupune o schimbare majora a stilului nostru de viata. Pe de alta parte, degeaba vom incerca sa cultivam obiceiuri bune, cat timp ingaduim ca deprinderi necorespunzatoare sa ne consume energia de care dispunem. Astfel, expunerea la impresii si influente negative ar trebui sa fie bine controlata, iar aici ma refer in mod deosebit la utilizarea inteleapta a mijloacelor de informare si comunicare in masa, in genul radioului, televiziunii si Internet-ului. Aceste mijloace pot fi o binecuvantare sau un blestem, prin intermediul lor putand sa luam contact cu adevarul Sfintelor Scripturi sau cu minciuna. 2 9 101 Ce alte actiuni s-ar mai putea intreprinde pentru revitalizarea credintei noastre? Cum se poate iesi din adormire si nepasare? 2 9 102 Mai departe, altarul sfant al rugaciunii trebuie rezidit, atat la nivel personal, cat si in privinta aspectului colectiv. Ar trebui sa acordam mai mult timp inaltarii de laude si multumiri lui Dumnezeu, precum si aducerii de cereri care sa iasa din tipar si monotonie. Rugaciunile repetitive au un caracter monoton si adormitor, fiind ele insele o cauza a somnolentei in lucrurile spirituale. Prea adesea uitam ca Domnul ne-a spus sa ne rugam fara a folosi mereu aceleasi cuvinte, ca si cum am avea de-a face cu un Dumnezeu uituc sau nepasator. Unind studiul biblic cu rugaciunea vom ajunge la trezirea unor facultati amortite si vom activa energii nebanuite, cu impact pozitiv asupra vietii noastre. 2 9 103 Am studiat si ne-am rugat, dar oare este suficient sa ne oprim aici? Ce ar trebui facut mai departe? 2 9 104 Studiul biblic este esential pentru orientarea noastra spirituala. Rugaciunea, de asemenea, ne aduce intr-un contact strans cu Dumnezeu. Dar daca ramanem numai aici, inseamna ca ne-am insusit doar o teorie fara sa o aplicam. Asadar urmeaza exercitiul planificarii vietii si aducerea la indeplinire a ceea ce ne-am propus, in lumina cerintelor lui Dumnezeu. Însa pentru a actiona, va fi necesar sa veghem asupra noastra insine, precum si asupra mediului in care traim. Niciodata planurile facute mai inainte, nu se vor potrivi in totul realitatii. Însa fiind atenti la detalii, vom ajunge sa adaptam obiectivele noastre si planurile pe care le avem la realitatile concrete ale zilei. Prin incercari, corectii si adaptari, vom ajunge in scurt timp sa castigam o experienta valabila, care ne va ajuta sa crestem spiritual. 2 9 105 Care ar fi relatia dintre manifestarea vegherii si cresterea noastra din punct de vedere spiritual? Cum putem ajunge la o experienta crestina de valoare? 2 9 106 Vegherea, sau o atitudine treaza, constructiva, atenta la detalii, va fi utila deopotriva cand reusim sa ne atingem obiectivele de natura spirituala, precum si cand din diferite cauza inregistram anumite esecuri. În Biblie sta scris despre cel credincios "ca de sapte ori cade, dar se ridica". În acest sens, vegherea ne ajuta sa vedem cauzele situatiilor care ne-au condus la un posibil esec, si ne ajuta sa ne corectam pentru a nu le mai repeta. Experienta crestina de valoare rezulta atat din succesul pe care il avem pe plan spiritual, cat si din caderile care ne-au condus ulterior la corectarea si revizuirea vietii. De aceea, noi vom creste atat vertical in sus, inaltandu-ne tot mai mult catre Dumnezeu, cat si vertical in jos, prin adancirea pocaintei si relatiei pe care o avem cu Creatorul nostru. Sa nu uitam ca dimensiunea unui copac falnic se judeca atat in ce priveste inaltimea sa fata de sol, dar si relativ la adancimea la care se intind radacinile sale. Astfel, cand vine furtuna, trunchiul rezista din cauza radacinii puternice pe care o are in sol. La fel este si in cazul nostru, prin veghere vom intari mereu ceea ce este slab in caracterul nostru si vom dezvolta ceea ce este deja puternic. 2 9 107 Însa exista multe persoane care cred ca noi nu suntem capabili de un astfel de efort de veghere si crestere. Ca trebuie doar sa asteptam ca Dumnezeu sa intervina si sa creeze in noi aceste lucruri. Ce se poate spune despre o astfel de gandire? 2 9 108 Nimic nu este mai nociv decat complacerea in asteptare, atunci cand Dumnezeu ne-a poruncit sa inaintam. Exista un Canaan interior, o lume in adancul sufletului nostru ce trebuie sa fie cucerita pas cu pas. Ori in acest sens, ramanerea in asteptare se constituie ca o eroare fatala. Porunca de inaintare a fost data, iar conceptul nasterii din nou se refera deopotriva la ceea ce Dumnezeu a promis ca va face si la efortul nostru de a-L crede pe cuvant pe Dumnezeu, precum si de a ne ridica din neputinta. Ceea ce a spus Domnul slabanogilor din timpul sau prin cuvintele "Ridica-te si umbla!", se aplica la fiecare dintre noi. Nu avem de ce sa asteptam ocazii mai bune decat cele prezente pentru a ne ridica si umbla in conformitate cu invataturile din Sfintele Scripturi. 2 9 109 Pe de alta parte, ce se intampla atunci cand incercam sa veghem si sa actionam, neglijand partea spirituala adanca ce se realizeaza prin studiul biblic si rugaciune? 2 9 110 În cazul in care vom dori sa veghem si sa actionam, dar fara a avea radacini bine intemeiate prin studiul biblic si rugaciune, atunci nu vom ajunge la un progres spiritual autentic. Vom ajunge cel mult la o religie similara cu a fariseilor si saducheilor, un exercitiu al formei, insa lipsit de un continut autentic. De fapt exista doua moduri de a dormita. Unul este cel in care lancezim fara a face nimic, iar celalalt este de a "dormi in picioare", adica de a actiona intr-o stare de zapaceala si lipsa de directie, care desi are aparenta unei treziri, este de fapt o agitatie lipsita de sens. Fariseii au fost numiti "orbi si conducatori de orbi", tocmai fiindca in agitatia religioasa pe care o generau nu avea la baza o trezire autentica, prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu. 2 9 111 Dar poate exista si un studiu biblic gresit, care sa ne conduca la concluzii ce nu sunt conforme cu intentia lui Dumnezeu? 2 9 112 Studiul biblic este autentic doar atunci cand veghem, sau suntem atenti, pentru a compara cele scrise parte cu parte in cuprinsul intregii Scripturi cu scopul de a obtine intelesul deplin. Pe de alta parte, prejudecatile de orice fel ne vor bara calea pentru a putea ajunge la sensul intentionat de catre Dumnezeu. Nu in ultimul rand, ideile preconcepute sau propagate de catre diferite persoane, pot sa ne induca in eroare. Din acest punct de vedere, nimic nu va lua locul cercetarii sincere, lipsite de prejudecati si rationale a Bibliei. În acelasi timp, totdeauna invatatura lui Dumnezeu va fi conforma cu un adevarat bun simt si nu va fi niciodata impotriva ratiunii. Daca vom proceda astfel, Duhul lui Dumnezeu ne va calauzi la o intelegere corecta a Cuvantului Sfintelor Scripturi. 2 9 113 Dar exista oare si o practica gresita a rugaciunii? Ce se poate spune despre obiceiul rugaciunilor lungi, care ajung sa devina o povara pentru minte si suflet? 2 9 114 Lipsa de veghere in ce priveste viata de rugaciune aduce dupa sine exagerari si excese ce pun in pericol atat starea spirituala, cat si sanatatea celor implicati. Asa cum am precizat in ce priveste studiul biblic, rugaciunea trebuie sa fie lipsita de prejudecata, de idei preconcepute si axata pe intelesul corect al invataturilor lui Dumnezeu. De aceea, nu vom putea avea o exercitiu al rugaciunii benefic, cat timp studiul biblic este deficitar. De asemenea, rugaciunea trebuie sa se recomande adevaratului bun simt si sa fie in armonie cu ratiunea. Ideea ca atunci cand ne rugam dam la o parte gandirea, sau ratiunea, reprezinta un gest nesabuit, fiindca ajungem la devieri periculoase si la incalcarea sfatului divin de a ne ruga in mod concis si evitand repetarile fara sens, armonizand mintea cu sufletul. 2 9 115 Vorbim de veghere in studiu, de veghere in rugaciune, precum si de veghere asupra vietii pe care o traim. Prin urmare, cat de importanta este vegherea si cum se intrepatrunde ea cu credinta noastra in Isus Hristos? 2 9 116 Conceptul vegherii, sau mentineri unei atitudini active, se aplica la toate aspectele vietii noastre spirituale, fiindca intotdeauna Cel Rau ne ataca pe toate fronturile posibile. Nu exista domeniu al vietii noastre, pe care daca il ignoram sa nu culegem dupa aceea roadele amare ale esecului. Din acest punct de vedere, vegherea este asemenea unei santinele care someaza si actioneaza ori de cate ori vrajmasul se apropie. Stim ca nici un fel de armata nu poate rezista daca ignora sa asigure paza bazelor sale militare. Tot astfel, taria unui crestin se masoara in capacitatea sa de a veghea asupra fiecarui aspect al vietii sale spirituale, si intr-un cuvant, asupra intregii sale vieti. Hristos ne-a eliberat de condamnare la cruce, pentru ca in timpul vietii noastre din aceasta lume sa veghem si sa aducem roade spre slava Numelui Sau. De aceea, a fi crestin inseamna sa fii veghetor pe "zidurile Sionului", adica la frontiera de natura spirituala dintre Împaratia cerurilor si aceasta lume. 2 9 117 În concluzie, ce este vegherea crestina si cum se poate ea cultiva in viata noastra de zi cu zi? Cum putem sa iesim din somnolenta si adormire spirituala? 2 9 118 Vegherea crestina reprezinta acea atitudine activa, plina de viata, atenta la detalii si influente de natura spirituala, atat in ceea ce ne priveste, cat si relativ la ceea ce se intampla in jurul nostru, incepand cu imediata noastra vecinatate. Ea este o deprindere ce se dobandeste prin exercitarea credintei asupra faptului ca Domnul Hristos va fi alaturi de noi, prin Duhul Sfant, oferindu-ne putere pentru a face fata provocarilor de orice fel, care ar veni asupra noastra. A veghea inseamna de fapt sa iti zidesti casa vietii spirituale pe stanca realitatii ca Isus Hristos este Mantuitorul nostru azi, maine si pentru totdeauna. 2 9 119 Rugaciune pentru a cultiva deprinderea de a veghea in toate aspectele vietii noastre si de a invinge la fiecare pas somnolenta, apatia, complacerea si indiferenta in ce priveste viata spirituala, lucrand mantuirea noastra si a semenilor nostri. 2 9 120 Invitatia de a merge mai departe 2 9 121 Ati deprins arta de a merge prin credinta? Daca da, atunci invitatia este de a merge mai departe pe drumul infinit al cunoasterii. În permanenta va exista inca un element pe care sa il adaugam experientei noastre, inca o deprindere pe care sa ne-o insusim, inca o etapa de parcurs. Si acesta este de fapt scopul vietii: de a cunoaste, mereu de a sti ceva nou despre noi insine si despre marele univers ce ne inconjoara. 2 9 122 Daca insa nu ati ajuns sa "pasiti" prin credinta. Daca negura si intunericul va mai inspira teama, atunci solutia nu este decat una singura: exersati, exersati si iar exersati, pana cand mersul prin credinta va deveni o a doua natura. Nu priviti la prapastia de langa dumneavoastra. Nu explorati abisul care se deschide chiar la un pas. Credinta are capacitatea de a realiza punti peste abis si nu exista negura care sa o opreasca. Doar eliberati acest potential al credintei pe care Creatorul nostru l-a pus in noi. 2 9 123 Asadar, indiferent de posibilul raspuns, suntem datori sa mergem mai departe, sa exploram noi orizonturi, sa pasim prin noi porti stelare, care sa ne poarte pe taramuri nestiute. Asa este aventura cunoasterii: fascinanta, mereu noua, chiar si in ceea ce ni se parea a fi in totul cunoscut. 2 9 124 Iar a merge pe acest drum avand drept tovaras "Cuvantul lui Dumnezeu" inseamna de fapt sa ajungi sa fii preschimbat tot mai mult dupa chipul Creatorului ceresc. Nu este acesta un obiectiv nobil, care merita urmat? 2 9 125 Daca am reusit sau nu sa va starnesc atentia, nu voi putea afla in timpul de fata, dar am credinta si nutresc convingerea ca intr-o zi ne vom intalni si vom dezbate in detaliu drumul vietii pe care l-am parcurs fiecare dintre noi. Din tezaurul nepretuit al memoriei vom extrage lucruri de valoare si invataminte eterne. 2 9 126 De aceea, voi asterne mai jos gandurile pe care le-am scris intr-o lucrare pe care am dorinta sa o pot oferi celor interesati despre puterea extraordinara ce se afla in noi, prin intermediul amintirilor pe care drumul vietii l-a lasat in interiorul nostru: 2 9 127 "Întelegem astfel, ca amintirile nu pot fi aruncate intr-un cos de gunoi, sa scapam de ele, sau sa le facem uitate, fiindca ele fac parte din noi insine. De aceea, ele pot sa ne dinamiteze linistea interioara, sa ne copleseasca prin intensitatea rememorarii, sau dimpotriva pot sa ne ajute, sa ne motiveze pozitiv, sa ne determine sa ne intelegem mai bine, conducandu-ne sa ne dam seama cine suntem cu adevarat si ce dorim de fapt de la viata. Într-o astfel de abordare, de fapt va trebui sa incorporam trecutul in experienta prezentului, lucru ce ne va oferi viziune pentru depasirea problemelor prin care trecem. 2 9 128 Din acest punct de vedere, amintirile pe care le purtam in suflet, pot deveni materia prima in zidirea vietii noastre viitoare, filtrand conotatiile negative, care altfel ne-ar impiedica sa ne inaltam la nivelul potentialului nostru deplin. În orice caz, nimeni nu va putea ignora forta trairilor generate de retrairea interioara a trecutului si energia primara, de nestavilit a amintirilor, ce trebuie intr-un fel sau altul sa fie canalizata spre zidire si nu distrugere." 2 9 129 Am reusit sau nu sa va inspir in reconsiderarea valorii unice pe care o aveti inaintea lui Dumnezeu si a intregului univers? Daca da, atunci efortul scrierii acestui material a meritat cu prisosinta, iar ceea ce ar fi cauzat distrugere a ajuns sa ne zideasca pentru eternitate. 2 9 130 Recomandari editoriale 2 9 131 www.biblephone.net 2 9 132 www.conexiunicrestine.ro 2 9 133 Soli Deo Gloria 2 9 134 Verbum Dei 2 9 135 Manet In Aeternum 2 9 136 PASI PRIN CREDINTA -I- 2 9 137 Octavian Lupu 2 9 138 Bucuresti 2009 - 2010 2 9 139 Daca doriti sa ne scrieti o puteti face la adresele de e-mail: 2 9 140 connex2008@gmail.com sau octavian_lupu@yahoo.com