14:1 314. Doamne,
cata suferinta!
14:2 Doamne, cata suferinta
Este astazi pe pamant!
Striga lacrima durerii
Pan' la tronul Tau preasfant!
Trecem valea umbrei mortii,
Cautand spre crucea Ta:
Printre gropi, printre ruine,
Singuri nu ne lasa!
14:3 Doamne, cine poarta vina
Chinului nemangaiat?
Singuri ne-am strapuns de moarte
Cand pe Tine Te-am lasat.
Am sorbit faradelegea,
Tot paharul ei amar,
Dar prin valuri de-ntuneric
Cautam al Tau har.
14:4 Te simtim alaturi, Doamne,
Sus pe cruce rastignit!
Cate vaiuri sunt pe lume,
Toate-n Tine au izbit…
Nu-ntelegem cum vei scoate
Pasul nostru din noroi,
Insa nu mai suntem singuri
Daca Tu esti cu noi!
14:5 Pana cand mai suferi, Doamne,
Nedreptatea pe pamant?
Suna trambita-nvierii
Peste moarte si mormant!
Smulge tot din radacina
Si nici ramuri nu lasa,
Si, in ziua razbunarii,
Sa vedem slava Ta!