12:1 312. Cum doreste
cerbul apa
12:2 Cum doreste cerbul apa
Din izvor racoritor,
Astfel sufletu-mi tanjeste
Dupa-al sau Mantuitor.
Pe aripi de rugaciuni,
Din adancuri de genuni,
Se inalta catre stele
Visul mantuirii mele.
12:3 Lacrimi multe si suspine,
Iata hrana ce-o primesc
Cand ma-ntreaba hulitorii:
,,Unde-i Tatal tau ceresc?"
Suferind ocara lor,
De Locasul Tau mi-e dor,
Sa-Ti inalt, printre suspine,
Slava Tie, Slava Tie!
12:4 Suflete, de ce te tulburi
Si gemi in launtrul meu?
Pune-ti dar nadejdea toata
Doar in viul Dumnezeu!
El e mantuirea ta;
Iarasi Il vei lauda
Cand Isi va-ndrepta spre tine
Fata Lui, sa te lumine!