42:1 39. Adulterul si calitatea de membru al bisericii
42:2 O declaratie timpurie a Ellenei White. Domnul ne-a pus duhul la lucru in cea dintai zi (duminica, 5 februarie 1854) si pe cand ne rugam fierbinte am fost luata in viziune si am vazut starea unora dintre cei care sustin ca fac parte din Israelul lui Dumnezeu. Am vazut starea multora din adunarea noastra de la Oswego. Am vazut ca ei stau in calea lucrarii lui Dumnezeu, in special cei de la Canghdenoy. Am vazut ca Dumnezeu ii priveste cu dezaprobare, atat pe ei, cat si pe unii din Roosevelt.
42:3 Ingerul a spus: "Securea n-a fost infipta la radacina copacului." Cei care si-au ingaduit patimi nelegiuite ale inimii s-au strecurat printre noi ca membrii. Daca Dumnezeu ar fi facut din fratele Roosevelt un veghetor asupra turmei, el ar fi
42:4 vazut stricaciunea care este in popor. Securea n-a fost infipta la radacina copacului. Dumnezeu nu Se schimba. El este un Dumnezeu gelos care nu priveste acum pacatul cu mai multa ingaduinta decat a facut-o pe vremea vechiului Israel. Pacatul este pacat. Pacatele nu sunt socotite dupa adevarata lor pacatosenie, ci sunt facute sa para ca si cum ar fi privite cu usurinta de catre Dumnezeu.
42:5 Un pacat urias. Am vazut ca porunca a saptea a fost calcata de catre unii care sunt membrii ai bisericii. Aceasta a atras dezaprobarea lui Dumnezeu asupra lor. Acest pacat este ingrozitor in aceste zile de pe urma insa biserica (membrii) au adus mania lui Dumnezeu si blestemul asupra lor datorita faptului ca privesc pacatul cu atata usuratate. Am vazut ca acesta este un pacat foarte mare si ca nu se depun eforturi serioase dupa cum ar trebui pentru a indeparta mania Lui printr-o atitudine stricta, categorica fata de cel care incalca porunca.
42:6 Acest lucru a avut o influenta ingrozitoare, stricacioasa asupra tinerilor. Ei vad cu cata usurinta este calcata porunca a saptea, iar acela care comite acest pacat infiorator crede ca tot ce are de facut este sa marturiseasca faptul ca a gresit si ca ii pare rau si ca dupa aceea se poate bucura de toate privilegiile de a fi in casa lui Dumnezeu si sa fie mentinut ca membru al bisericii.
42:7 Ei au crezut ca acesta nu este un pacat atat de mare si au privit cu usurinta calcarea poruncii a saptea. Acest lucru a fost suficient pentru a indeparta chivotul lui Dumnezeu din tabara daca n-au fost si alte pacate care sa duca la luarea chivotului si slabirea lui Israel.
42:8 Indepartarea din biserica a celor care comit adulter. Aceia care incalca porunca a saptea ar trebui indepartati din biserica, sa nu mai fie membri si sa nu se bucure de privilegiile casei lui Dumnezeu.
42:9 Ingerul a spus: "Acesta nu este un pacat de care sa nu se stie.
42:10 Este un pacat cunoscut si va fi aspru pedepsit de Dumnezeu, fie ca cel ce il comite este sau tanar."
42:11 Aroganta, pacatuire deliberata. Niciodata nu a fost privit acest pacat atat de pacatos asa cum este astazi. De ce? Pentru ca Dumnezeu Isi curateste pentru Sine un popor deosebit plin de ravna pentru fapte bune. Si chiar in acest timp cand Dumnezeu isi pregateste acest popor pentru Sine, "acesti indivizi (nesfintiti) patrund intre noi. Netinand seama de adevarurile directe pe care le-au auzit - acele lucruri cumplite pe care le prezinta Cuvantul lui Dumnezeu si tot adevarul grozav sunt sa trezeasca pe Israel - ei pacatuiesc cu aroganta, dand frau liber tuturor patimilor inimii firesti, isi satisfac inclinatiile animalice si arunca ocara asupra cauzei lui Dumnezeu iar dupa aceea marturisesc ca au pacatuit si ca le pare rau.
42:12 Iar biserica ii primeste si spune: "Amin" la rugaciunile si sfaturile lor care sunt o uraciune pentru Dumnezeu si acest lucru atrage dupa sine mania lui Dumnezeu asupra taberei. El nu va locui in mijlocul lor. Aceia care actioneaza in acest fel, fara sa fie atenti, acoperind cu usurinta aceste pacate, vor fi lasati in voia pornirilor lor, sa suporte consecintele faptelor lor.
42:13 Aceia care comiteau in vechime astfel de pacate erau scosi afara din tabara si ucisi cu pietre. Moartea vremelnica si cea vesnica era soarta lor, si, deoarece pedeapsa prin omorarea cu pietre a fost abolita, acest pacat este ingaduit peste masura si nu este socotit ca fiind grav. (Ms. 3, 1854)
42:14 Nici un ajutor pentru acest barbat. [ Patrimoniul White nu detine o documentare concludenta in ce priveste pacatul lui E., insa Arthur L. White isi aduce aminte ca tatal sau, W. C. White, s-a referit la cazul acestuia ca fiind unul revoltator, de incest. ] Este imposibil ca E. sa fie acceptat ca membru de biserica lui Dumnezeu. El singur s-a pus
42:15 intr-o situatie in care biserica nu il poate ajuta, el nu poate avea partasie cu biserica, nu isi poate face auzit glasul in ea. El s-a asezat pe sine insusi mai presus de lumina si de adevar. Cu incapatanare si-a urmat propria lui cale si a respins mustrarea. A urmat inclinatiile inimii sale stricate, a incalcat legea cea sfanta a lui Dumnezeu si a discreditat cauza adevarului prezent.
42:16 Daca se va pocai vreodata cu adevarat, foarte bine, insa biserica sa-l lase singur. Vrea sa ajunga in cer astfel, sa se lupte singur, in starea lui biserica nu il poate accepta. Biserica trebuie sa mentina fata de el o atitudine hotarata de mustrare astfel ca standardul moralitatii sa nu fie coborat. (1T, 215)