40:1 37. Sfat catre un presedinte de Conferinta Generala
40:2 Procedeu neintelept intr-un caz dificil. [ Extrase dintr-o scrisoare scrisa din Europa fratelui George I. Butler cu privire la mai multi pastori din Statele Unite care au calcat porunca a saptea. ] Stimate frate: Am, primit ultima ta scrisoare, iar in privinta intrebarilor puse referitoare la I. si fratele B., nu pot raspunde mai mult decat ceea ce am spus. Am cam aceeasi parere pe care am avut-o cand i-am scris lui John V. Sfatul pe care i l-am dat, consider ca a fost sanatos, iar daca bunii mei frati ar fi actionat conform acestui sfat,cum ca el ar trebui sa plece sa lucreze in Anglia, cred ca ar fi facut un lucru care sa fie pe plac Domnului. Cred ca lucrurile au luat acum o intorsatura nefavorabila pentru el. Lui i s-au incredintat raspunderi care vor avea tendinta sa-l inalte. Si s-ar putea ca el sa nu fie intr-o stare la fel de buna ca sa plece sa lucreze in vreun camp indepartat cum a fost acum cateva luni.
40:3 Nu mi-am schimbat parerea cu privire la cazul lui. Nu cred ca s-a procedat intelept in cazul lui, daca se are in vedere sufletul lui. El a propus sa fie pus la incercare, pe propria lui raspundere, fara cheltuiala din partea conferintei si ar fi trebuit sa i se acorde aceasta sansa.
40:4 Visul incurajator al Ellenei White. Cu privire la fratele H. nu cred ca procedeul tau a fost cel mai intelept. Cred ca ar fi trebuit sa se dea o sansa vietii sale. Daca omul vrea si este doritor sa vina in Europa pe propria lui raspundere, poate aceasta inseamna intelepciune. El nu-si va reveni niciodata din starea in care se afla in imprejurarile din prezent. Am avut un vis cu cateva luni in urma, in care l-am vazut refacut, cu binecuvantarea lui Dumnezeu asupra lui, insa el nu a fost adus in aceasta stare datorita ajutorului tau sau al fratelui Haskell, desi el ar fi trebuit sa il aiba din partea voastra, ca atitudine fata de el, care a ramas in intuneric, lumina lui pierzandu-se in intuneric.
40:5 Visul a venit ca raspuns imediat la scrisoarea pe care W. C. White i-a scris-o ca sa vina in Europa, lucru pe care conferinta voastra l-a votat acum un an dar a facut o greseala trimitandu-l in Oakland in loc de Europa. El ar fi trebuit sa vina aici de indata.
40:6 Decizie cu privire la sfaturi. Nu ar trebui sa mai spunem nimic in cazul sau, ci ar trebui sa facem tot ce ne sta in putere pentru a-i salva sufletul de la moarte si sa acoperim o sumedenie de pacate. Uneori ma aflu in mare incurcatura si aproape ca am ajuns la concluzia ca atunci cand mi se prezinta un caz de greseala sau pacat grav, sa nu mai spun nimic fratilor mei pastori daca ei nu cunosc acel caz, ci sa lucrez cu sarguinta pentru cel gresit, sa-l incurajez sa nadejduiasca in indurarea lui Dumnezeu si sa se agate de meritele unui Mantuitor rastignit si inviat, sa priveasca la Mielul lui Dumnezeu cu pocainta si parere de rau si sa traiasca prin puterea Lui. "Veniti totusi
40:7 sa ne judecam... De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura se vor face albe ca lana" (Is. 1, 18)
40:8 Acele trasaturi de caracter care, unite laolalta aduc dreptatea, mila si dragostea lui Dumnezeu, intr-o placuta armonie, nu exista. Se vorbeste prea mult, se rostesc prea multe cuvinte puternice, sunt prea multe simtaminte cu care Domnul nu are nimic de-a face si aceste simtaminte puternice ii influenteaza pe fratii nostri cei buni.
40:9 Mila si simpatie dar si hotarare. Eu sunt nevoita sa fiu hotarata si sa mustru pacatul, si apoi simt acolo in inima mea, asezata de Duhul lui Hristos, dorinta de a lucra prin credinta, cu simpatie si mila pentru cei gresiti. Nu ii voi lasa singuri, nu ii voi lasa sa devina tinta ispitirilor lui Satana. Nu voi fi de partea vrajmasului sufletelor ca in acea ilustrare cu Iosua si ingerul. Sufletele oamenilor au costat pretul sangelui Mantuitorului meu.
40:10 Cand oamenii, ei insisi, pasibili sa ajunga ispititi, ei, muritori supusi greselii, isi asuma libertatea de a se pronunta in privinta altui om care s-a umilit in tarana si isi asuma raspunderea de a decide potrivit cu ceea ce le dicteaza sentimentele lor sau ale fratilor lor cat de mult trebuie sa dovedeasca cel gresit pentru a fi iertat, (ei) preiau asupra lor insisi ceva ce Dumnezeu nu le cere. Stiu ca sunt dintre aceia care au cazut in pacate mari, insa noi am lucrat pentru ei si cu ei, iar Dumnezeu a primit dupa aceea straduintele lor, cand acestia m-au rugat cu staruinta sa-i las sa plece si sa nu ma mai impovarez pentru ei, eu am spus: "Nu voi renunta la voi; voi trebuie sa va adunati puterile pentru a birui." Acesti oameni sunt acum activi in lucrare...
40:11 Nu aprobare pacatului, ci castigarea pacatosilor. Mintea mea este in mare incurcatura datorita acestor lucruri pentru ca nu le pot
40:12 armoniza cu felul in care se desfasoara lucrurile. Mi-e teama sa aprob pacatul dar mi-e teama si sa dau drumul pacatosului sa plece fara sa fac nici un efort pentru refacerea lui. Eu cred ca daca inimile noastre ar fi patrunse mai mult de Spiritul lui Hristos, noi am avea acea dragoste care topeste totul si am lucra cu putere spirituala pentru a contribui la refacerea celor gresiti si nu i-am lasa sub stapanirea lui Satana.
40:13 Nevoia de o religie buna in inima. Avem nevoie de o religie buna a inimii, ca sa putem nu doar mustra, indemna si indruma cu toata rabdarea si cu invatatura, ci sa luam pe cei gresiti pe bratele credintei noastre si sa-i ducem la crucea lui Hristos. Trebuie sa-i aducem in legatura cu Mantuitorul care iarta pacatele.
40:14 Sunt mult mai indurerata decat o pot exprima cuvintele, vazand atat de putina dorinta si iscusinta de a salva sufletele care sunt prinse in cursa de Satana. Vad un fariseism atat de rece, care tine la distanta pe acela care este inselat de vrajmasul sufletelor si apoi ma gandesc: Cum ar fi daca Domnul Isus ne-ar trata in acest fel? Trebuie oare sa se dezvolte acest spirit printre noi? Daca se face astfel, sa ma scuze fratii mei, eu nu pot lucra cu ei. Nu voi participa la acest fel de lucrare.
40:15 Inimi de carne nu inimi de piatra. Mi-aduc aminte de pastorul care cauta oaia pierduta si de fiul risipitor. Imi doresc ca aceste parabole sa lucreze asupra inimii si a mintii mele. Ma gandesc la Domnul Isus ce iubire si ce bunatatea a dovedit El pentru cei gresiti, pentru omul decazut si apoi ma gandesc la judecata aspra pe care omul o rosteste impotriva fratelui sau care a cazut in ispita si mi se face rau de la inima. Vad inimi de piatra si cred ca ar trebui sa ne rugam ca sa avem inimi de carne...
40:16 Mi-as dori sa avem mai mult din Duhul lui Hristos si mai putin din eul personal, din parerile omenesti. Daca gresim, sa fim mai degraba plini de indurare decat sa condamnam si sa procedam cu asprime. (Scrisoarea 16, 1887)