38:1 35. William E. (partea II-a)
38:2 La 15 august 1911, fratele C. F. McVagh, presedintele Uniunii de Conferinte din Sud i-a scris lui W. C. White:
38:3 "Stimate frate: In Alabama, slujbasii de la conferinta sunt in incurcatura in privinta cazului lui William E., si mi s-a cerut sa scriu o copie a ceea ce a fost scris (de Ellen White) cu privire la lucrarea sa publica in calitate de pastor si de asemenea, un sfat sau o indrumare pentru prezent din partea Domnului. Tu cunosti trecutul lui. Dupa cum se stie, viata lui a fost in ordine mai multi ani, perioada in care a vandut carti si Biblii. Insa el simte pe suflet povara de a predica si oriunde se duce are degraba ocazia de a predica. Are o iscusinta deosebita in aceasta privinta si trezeste intotdeauna de indata interesul. El aduce dovezi vizibile de o consacrare profunda iar oamenii accepta adevarul in urma eforturilor depuse de el.
38:4 Cu ceva mai mult de un an in urma, el s-a mutat la Birmingham, Alabama, si curand s-a implicat activ in lucrarea bisericii. La data aceea biserica era la pamant cu totul. El a ajuns prezbiter si curand a inceput o lucrare pentru care mai multe familii au prezentat interes. Interesul a crescut si pe durata iernii el a tinut adunari duminica seara in cladirea unui teatru avand participare mare si
38:5 cativa au primit adevarul. El s-a bucurat de increderea membrilor bisericii care au fost mult incurajati si astfel, trebuind sa consacre mult timp din timpul sau ocupandu-se de cei interesati de adevar (el este un lucrator neobosit) comitetul conferintei a votat un ajutor de opt dolari pe saptamana pentru el. Desigur ca el nu poate trai din acestia si el considera ca lucrarea are nevoie de tot timpul lui si el cauta cu adevarat sa-si recapete acreditarea si recunoasterea deplina ca pastor din partea conferintei. Nimeni nu pune sub semnul intrebarii experienta sa din prezent insa trecutul il marcheaza atat pe el, cat si pe familia lui.
38:6 Sotia lui este o epava nervoasa, iar increderea ei a fost atat de zdruncinata incat, in timp ce, pe de o p parte, doreste ca el sa predice, pe de alta parte, exista pericolul continuu ca el sa devina popular si sa se implice atat de mult in legaturile cu oamenii incat ea sa devina geloasa fie ca are motiv sau nu si ea sa provoace un scandal vorbind si discutand despre trecut, lucru pe care este predispusa sa-l faca atunci cand este neincrezatoare fata de el. Toti ar fi mult usurati daca ar fi vreun sfat clar din partea Domnului. Sunt sigur ca toti il vor accepta, inclusiv fratele si sora E.
38:7 Personal imi pare foarte rau pentru ei, amandoi, si am increderea ca ei doresc sa traiasca asa cum se cuvine si eu doresc sa-i incurajez in orice lucru bun. Trecutul lor este atat de impestritat si atat de cunoscut incat noi ne temem sa-l sfatuim sa lucreze pentru cauza, insa adevarul este ca el face deja acest lucru, iar Domnul ii binecuvanteaza in mod vizibil eforturile depuse. Sa-l sfatuim sa paraseasca lucrarea de predicare sau conferinta sa-i accepte lucrarea si sa-l plateasca pentru aceasta? Daca lucreaza trebuie sa fie platit iar in acest caz cum ramane cu acreditarea lui?
38:8 Cu sinceritate,
38:9 (semnat) C.F. McVagh.
38:10 "Scrisa la cererea Comitetului Conferintei Alabama".
38:11 Pe 14 septembrie, fratele White a pus aceasta scrisoarea in mainile sorei White, iar pe 15 septembrie fratele White a transmis sfatul sorei White in privinta cazului relatat de fratele McVagh. Iata scrisoarea lui W. C. White:
38:12 "Stimate frate McVagh: sunt doua sau trei saptamani de cand am primit scrisoarea ta din data de 15 august cu privire la nedumerirea Conferintei Alabama in cazul lui William E.
38:13 De cand ne-am intors din sudul Californiei mama a fost slabita si obosita si nu i-am dat scrisoarea pana ieri. Atunci ea a citit-o in intregime si cand si-a adus aminte experienta trista prin care a trecut fratele E., i-a parut foarte rau pentru el si pentru fratii nostri ale caror inimi au fost intristate datorita faptelor sale nelegiuite din anii trecuti.
38:14 Mama spune ca cei care au avut de-a face cu problemele cauzate de multele lui caderi din trecut ar trebui sa-si asume raspunderea de a da sfaturi cu privire la datoria noastra din prezent fata de el. Mama nu doreste sa-si asume o raspundere prea mare in aceasta privinta insa ea spune in dreptul fratelui E. ceea ce a spus in privinta altor barbati aflati intr-o situatie intrucatva asemanatoare, ca, daca ei s-au pocait pe deplin, daca isi traiesc astfel viata incat ii conving pe fratii lor ca sunt cu totul sinceri sa nu fie indepartati de fratietate, sa nu li se interzica sa lucreze pentru Hristos in umilinta, insa sa nu li se incredinteze functii de raspundere.
38:15 Din aceasta eu inteleg ca ar fi
38:16 neintelept sa i se reinnoiasca acreditarea si sa fie trimis din loc in loc printre oameni insa ca, daca, printr-o viata de crestin plina de credinciosie, el a castigat increderea bisericii din locul in care traieste, nu va puneti in calea lucrarii lui in acel loc de care este responsabila biserica aceea. De fapt, ar fi de datoria fratilor lui sa mearga mai departe si sa-l plateasca pentru lucrul lui facut cu credinciosie. De fapt, eu nu vad cum puteti impiedica o remuneratie corespunzatoare pentru el, pentru lucrul facut cu credinciosie si in mod judicios. Insa aceasta nu inseamna a aseza inaintea lui aceeasi ispita de a-i acorda acreditarea si sa-l trimitem in conferinta ca pastor ce calatoreste din loc in loc.
38:17 Spun din nou, asa cum a spus si mama, acesta este o chestiune care trebuie supusa atentiei acelora care au avut de-a face cu cazul lui in trecut. Va rog sa considerati parerile pe care eu le-am exprimat, doar ca o sugestie.
38:18 In incheierea acestei scrisori, Ellen White personal a scris urmatoarele cuvinte in semn de aprobare: "Acesta este un sfat corect in astfel de cazuri. El trebuie sa umble in umilinta inaintea Domnului. Nu vad vreo lumina ca sa-i acordam raspunderi."
38:19 Nu s-a mai auzit mai mult despre acest caz pana pe la inceputul anului 1913, cand, o scrisoare, adresata Ellenei White, cu data de 8 ianuarie 1913, a fost primita din partea lui A. J. Miller, noul presedinte ales al Conferintei Alabama. El a scris:
38:20 "Stimata sora White: Imi revine mie datoria grea de a-ti scrie cu privire la cazul fratelui William E. despre viata si istoria lui din trecut nu e nevoie sa-ti
38:21 scriu, deoarece cunosti in suficienta masura faptele si avand in vedere ca acest caz al lui ti-a fost prezentat in scrisoarea trimisa de fratele C. F. McVagh, in data de 15 august 1911. Imi pare rau ca este nevoie sa-ti aduc in atentie din nou acest caz.
38:22 Scrisoarea fratelui McVagh se referea la reinnoirea acreditarii pentru fratele E. si la posibilitatea ca el sa devina un lucrator in cadrul conferintei.
38:23 Problema dificila din prezent este daca fratele E. sa fie ales sau nu prezbiter al bisericii din Birmingham, cea mai mare, iar acum cea mai influenta biserica din Conferinta, sediul conferintei fiind situat in Birmingham. Biserica este in disensiuni asupra punctului in discutie, si acest lucru are o influenta daunatoare asupra lucrarii din oras si un efect mult sau mai putin vatamator in cadrul conferintei. Majoritatea considera ca, datorita vredniciei de care a dat dovada si a lucrarii sale in ultima vreme in oras, asa cum a afirmat si fratele McVagh in scrisoarea lui, (a carei copie o punem alaturat), el ar trebui facut prezbiter al bisericii si ar trebui sa-si desfasoare activitatea ca pastor al ei, sau conducator, in timp ce altii nu sunt de acord din cauza trecutului sau si care gandesc ca cei care au avut de-a face cu el in trecut ar trebui sa dea sfat cu privire la faptul daca el sa devina prezbiter al bisericii.
38:24 Sfatul dat de fratii care l-au cunoscut si printr-o recenta actiune a comitetului Uniunii de conferinte din sud, este ca el sa nu fie pus prezbiter al bisericii.
38:25 La 28 decembrie fratele S. E. Wight (noul presedinte al Uniunii de Conferinte din sud) a tinut o adunare cu biserica, in care chestiunea a fost discutata in mod deschis. Fratele Wight a procedat cu multa grija si precautie in acest caz si a vorbit despre trasaturile bune si despre calitatile fratelui E.,
38:26 insa a adus la cunostinta bisericii ca nici el si nici eu nu putem sa-l hirotonisim datorita lucrurilor pe care le spun cei care l-au cunoscut.
38:27 Singurul punct in care putem fi cu totii de acord este sa asezam cazul sau inaintea servei Domnului si ceea ce va spune Domnul, aceea vom face.
38:28 In ceea ce ne priveste pe fiecare, in mod personal, nici unul dintre noi nu ar trebui sa vorbim impotriva fratelui E., ci sa-l iubim si sa ne purtam cu el frateste si sa-l privim ca pe un frate. Biserica, avandu-l ca presedinte pe fratele Wight a cerut ca eu sa aduc acest caz in fata ta si sa vedem ce indemn ne da Domnul.
38:29 In asteptarea unui raspuns cat mai curand,
38:30 eu, al tau frate sincer in Hristos, (semnat) A. L. Miller
38:31 1700 North Seventh Avenue Birmingham, Alabama.
38:32 P.S. Aceasta scrisoare a fost citita in fata bisericii si acceptata."
38:33 Crezand ca, daca se va prezenta personal in fata Ellenei White, ar putea fi privit favorabil, fratele E. s-a dus la St. Helena in cea de-a doua saptamana din ianuarie, insa sora White nu s-a simtit in larg sa aiba o discutie cu el. Atunci el a prezentat in scris cazul sau, pe care l-a adresat sorei White cu data de 13 ianuarie 1913. Pe 14 ianuarie, scrisoarea fratelui Miller ca si a fratelui E., au fost prezentate in fata sorei White. Ea a declarat urmatoarele in legatura cu aceste scrisori:
38:34 Nu cred ca astfel de chestiuni ar trebuie sa-mi fie prezentate mie. Nu cred ca este lucrarea mea aceea de a ma ocupa de astfel de lucruri pana ce cazul nu imi va fi cu claritate descoperit. Ar trebui sa existe frati in biserica care sa aiba intelepciune de a vorbi cu hotarare intr-un astfel de caz. Eu nu pot intelege aceste lucruri. Eu nu cred ca Domnul doreste ca eu sa iau astfel de poveri asupra mea. Daca ei nu pot face randuiala in astfel de lucruri cu rugaciune si post, atunci lasati-i sa continue sa posteasca si sa se roage pana cand vor putea.
38:35 Asemenea cazuri vor fi mai fi. Vor veni - asta este si vor fi confruntati cu astfel de chestiuni dificile - si ei trebuie sa invete sa le faca fata. Ei trebuie sa capete experienta. Ei trebuie sa aduca aceste lucruri in fata Domnului si sa creada ca Domnul le va asculta rugaciunea, dandu-le o experienta, insa ei nu trebuie sa vina cu ele la mine.
38:36 (Fratele W. C. White a citat parti din scrisoarea fratelui McVagh de la 15 august 1911, dupa care sora White a spus mai departe).
38:37 Nu am primit o lumina speciala pentru cazul sau si din acest motiv nu pot sa vorbesc in favoarea acestui caz.
38:38 El trebuie sa arate dovada ca Dumnezeu il accepta si sa dea aceasta dovada astfel ca fratii nostri sa poata avea ceva palpabil de unde sa inceapa sa cladeasca. Ei sa-i spuna: iti vom da o sansa. Vom vedea daca Dumnezeu accepta eforturile tale sau nu.
38:39 Insa nu este intelept ca eu sa-mi iau responsabilitatea acestui caz. Nu-mi pot asuma nici cea mai mica raspundere. Cei care vad faptele sale zi de zi ar trebuie sa stie daca el se poate dovedi un om incercat, daca Dumnezeu il accepta.
38:40 (Dupa ce a citit scrisoarea lui William E., scrisa pe 13 ianuarie 1913, Ellen White a spus):
38:41 Eu nu-mi pot asuma raspunderi in astfel de lucruri. Povara de a face aceasta ar fi prea mare. S-ar putea sa ma coste viata. Fie ca cei randuiti de Dumnezeu sa poarte raspunderi sa trateze acest caz in conformitate cu principiile crestine. (MS 2, 1913)
38:42 (In legatura cu cele implicate in afirmatiile sale din 15 septembrie 1911, cu privire la functii de raspundere ale celor care au trecut prin astfel de experiente triste, fratele W. C. White, a scris la inceputul anului 1913, urmatoarele:
38:43 "Se pare ca s-a ridicat o intrebare in mintile fratilor in privinta sensului cuvintelor: 'sa nu fie indepartati de fratietate, sa li se interzica sa lucreze pentru Hristos in umilinta insa sa nu li se incredinteze functii de raspundere'.
38:44 Ce am inteles eu la data cand am scris aceste cuvinte si ceea ce inteleg acum este ca aceste cuvinte "sa nu-i inaltati in functii de raspundere" se refera la acel fel de responsabilitati si inaltare ca cele pe care le aveau in minte fratii atunci cand au cerut reacordarea acreditarii si recunoasterea lui deplina ca pastor in cadrul conferintei. Nu mi s-a mai intamplat ca acest lucru sa poata fi aplicat conducerii bisericii. Atunci nu a fost in discutie problema conducatorilor.")