15:1 12. Calcarea poruncii a saptea
15:2 Legea lui Dumnezeu - calea spre fericire. Inainte de distrugerea lumii din vechime prin potop, oamenii erau grozav de stricati. Pacatul si nelegiuirile de tot felul dominau pretutindeni. Starea lumii de acum se indreapta cu grabire spre momentul cand Dumnezeu va spune, asa cum a spus in vechime: "Duhul Meu nu va ramanea pururea in om" (Gen. 6, 3 p.p.). Unul dintre pacatele cele mai grave care exista in acest veac stricat este
15:3 adulterul. Acest pacat infricosator este practicat intr-o masura alarmanta. Sabatul si institutia casatoriei au fost randuite de Dumnezeu in Eden pentru a fi pastrate cu sfintenie. Amandoua aceste institutii au fost desconsiderate si nu li s-a dat atentie cuvenita de catre barbati si femei cu inimi pornite numai spre rau.
15:4 Adulterul un pacat "crestin". Daca cei care calca porunca a saptea, s-ar gasi numai printre cei care nu sustin a fi urmasi ai lui Hristos, raul nu ar fi nici a zece parte din cat este acum; insa pacatul adulterului este comis in mare masura de cei ce sustin ca sunt crestini. Atat clericii, cat si laici, ale caror nume stau frumos in registrul bisericii se fac in egala masura vinovati de el.
15:5 Multi dintre cei ce pretind ca sunt pastori pentru cauza lui Hristos sunt ca fiii lui Eli care, slujind in lucrurile sfinte, au profitat de slujba lor si s-au implicat in nelegiuiri comitand adulter, facand pe oameni sa calce Legea lui Dumnezeu. Cei asemenea lor vor trebui sa stea fata in fata cu un raport infricosator atunci cand cazurile tuturor vor trece prin fata lui Dumnezeu si vor fi judecati dupa faptele comise in trup... Adulterul este unul dintre pacatele teribile ale acestui veac. Acest pacat exista intre asa-zisi crestini, in toate categoriile.
15:6 Crestinii sunt chemati sa-si aduca trupurile ca o jertfa vie pe altarul lui Dumnezeu. "Pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca pe niste unelte ale nelegiuiri; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre ca pe niste unelte ale neprihanirii" (Rom. 6, 12.13).
15:7 Daca trupurile celor ce pretind a se jertfi pe altarul lui Dumnezeu ar fi cercetat asa cum erau examinate jertfele iudaice, cat de putini ar fi cei care vor trece testul si ar fi socotiti desavarsiti inaintea lui Dumnezeu, sfinti, fara
15:8 prihana si neintinati de pacat! Dumnezeu nu poate accepta nici o jertfa care are vreun cusur. Dumnezeu nu poate accepta o jertfa vatamata sau bolnava. Jertfa care se aducea inaintea lui Dumnezeu se cerea a fi sanatoasa in toate privintele, fara pata si de valoare.
15:9 Originea faptelor necurate. Nimeni nu poate proslavi pe Dumnezeu in trupul sau, asa cum cere El, in timp ce calca Legea lui Dumnezeu. Daca trupul incalca porunca a saptea, acest lucru se face dupa ceea ce mintea a dictat trupului. Daca mintea nu este curata, trupul se va angaja in mod natural in fapte stricate. Curatia nu poate exista in sufletul unuia care cedeaza trupul sau unor fapte necurate. Daca trupul slujeste desfraului, mintea nu poate ramane consacrata fata de Dumnezeu. Pentru a pastra o minte sfintita, corpul trebuie pastrat cu cinste si sfintenie. Mintea va sluji atunci Legea lui Dumnezeu si se va supune de buna voie ascultarii de tuturor cerintelor ei. Atunci, ca si apostolul, cei in cauza isi vor putea face din madularele lor unelte ale neprihanirii...
15:10 Nici o bucurie adevarata in viata pentru cei pacatosi. Domnul a facut pe om desavarsit; insa el a cazut, s-a degradat pentru ca refuza sa se supuna cerintelor pe care Legea lui Dumnezeu le are fata de el. Toate pasiunile omului, daca vor fi tinute instapanire si vor fi calauzite in directia cea buna, vor contribui la sanatatea lui fizica si morala si ii vor asigura multa fericire. Desfranatul, curvarul si cel neinfranat nu se bucura de viata. Nu poate exista bucurie adevarata pentru calcatorul Legii lui Dumnezeu. Domnul stie acest lucru, de aceea pune restrictii omului. El calauzeste, porunceste si interzice spre binele lui... Domnul stie bine ca fericirea copiilor Sai depinde de supunerea fata de autoritatea Sa si de trairea in ascultare de aceasta lege sfanta, dreapta si buna de guvernare.
15:11 Gandurile si faptele sunt cunoscute lui Dumnezeu. Multi merg inainte si ascund faptul ca ei comit adulter si totusi Dumnezeu
15:12 stie ce fac ei. El stie ce face omul. El nu isi poate ascunde nelegiuirile de Dumnezeu. In aparenta, el se poate comporta asa cum se cuvine in familie, si in comunitatea de oameni in mijlocul carei vietuieste si sa fie considerat ca un om de treaba . Insa oare nu se inseala singur gandind ca Cel Prea Inalt nu stie ce face el? Nelegiuirea sa este vazuta de Maiestatea cerurilor. Cel care este inalt si proslavit, a carui slava umple templul, vede si cunoaste chiar si gandurile si intentiile ascunse ale inimii celui care claca Legea, care se injoseste prin sine insusi in vazul ingerilor curati, fara pacat, care inregistreaza toate faptele fiilor oamenilor. Pacatul sau nu doar ca este vazut, dar si este consemnat de catre ingerul raportor.
15:13 Cel care calca Legea lui Dumnezeu poate merge inainte un timp fara a fi cunoscut de ceilalti; insa, mai curand sau mai tarziu, va fi surprins descoperit si condamnat. Oricine indrazneste sa calce Legea lui Dumnezeu va simti pe propria lui piele ca "este pietroasa calea celor stricati." (RH., 8 martie, 1870)
15:14 Ochiul atotvazator al lui Dumnezeu. Daca ne-am obisnui cu gandul ca Dumnezeu vede si aude tot ce facem si spunem noi si tine un raport credincios al cuvintelor si faptelor noastre si ca odata vom sta fata in fata cu toate acestea, ne-am teme sa mai pacatuim. Fie ca tinerii sa nu uite ca oriunde s-ar afla, si orice ar face, ei se afla in prezenta lui Dumnezeu. Nimic din comportamentul nostru nu scapa neobservat. Nu ne putem ascunde caile de Cel Prea Inalt.
15:15 Legile omenesti, desi uneori sunt severe, sunt adesea incalcate fara a se descoperi acest lucru si deci nepedepsite; insa nu asa stau lucrurile in privinta Legii lui Dumnezeu. Cel mai intunecat miez de noapte nu il poate acoperi pe cel vinovat. El se poate crede sigur insa pentru fiecare fapta exista martori nevazuti. Chiar motivele ascunse ale inimii sunt cunoscute cercetarii divine. Fiecare fapta, fiecare cuvant,
15:16 fiecare gand este insemnat ca si cand ar fi o singura persoana in toata lumea si atentia cerului este concentrata asupra acelei persoane. (PP, 217, 218)
15:17 Pretinsii pazitori ai poruncilor - vinovati. Chiar unii dintre cei ce pretind ca pazesc poruncile lui Dumnezeu sunt vinovati de pacatul adulterului. Ce as putea spune oare pentru a le trezi simturile amortite? Principiul moral pus la loc de cinste devine singura arma sigura pentru suflet. (2 T, 352)
15:18 Cu cant este mai mare cunostinta, cu atat este mai mare pacatul. Nu toti cei care pretind a pazi poruncile lui Dumnezeu isi tin trupurile in cinste si sfintenie. Solia cea mai solemna care a fost incredintata vreodata muritorilor a fost data acestui popor si ei pot avea o influenta puternica daca vor sa fie sfintiti prin aceasta. Ei pretind a sta pe platforma cea mai inalta a adevarului vesnic, pazind toate poruncile lui Dumnezeu, de aceea, daca se complac in pacat, daca vor comite desfrau si adulter, nelegiuirea lor este de zece ori mai mare decat a clasei pe care am mentionat-o inainte (adventistii de ziua intai) care nu recunosc Legea lui Dumnezeu. Il dezonoreaza si arunca ocara asupra adevarului, incalcand preceptele acestuia, intr-un mod cu totul special.
15:19 Exemplul trist al lui Israel. Tocmai raspandirea acestui pacat, desfraul, in vechiul Israel, a fost ceea ce a dus la manifestarea vadita a neplacerii lui Dumnezeu judecatile Sale au urmat imediat dupa comiterea odiosului pacat, mii dintre ei au cazut si trupurile lor intinate de pacat au fost lasate in pustie...
15:20 "Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsitul veacurilor. Astfel dar,
15:21 cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada" (1 Cor. 10, 11.12). Adventistii de ziua a saptea, mai presus de orice alti oameni din lume, trebuie sa fie modele de evlavie, sfintenie a inimii si vorbirii. (2 T., 450, 451)