8:2 Lectii din experienta lui Nadab si Abihu. - Nadab si Abihu, fiii lui Aaron, care faceau importantul oficiu de preoti, beau vin si apoi, dupa cum le era misiunea, intrau sa slujeasca inaintea Domnului. Preotii care ardeau tamaie inaintea Domnului trebuia sa foloseasca foc din cadelnita lui Dumnezeu, care ardea zi si noapte, nestingandu-se niciodata. Dumnezeu daduse directive explicite despre cum trebuia condusa fiecare parte a slujirii Lui, pentru ca toti cei implicati in aceasta manifestare sacra a inchinarii sa poata fi in acord cu caracterul lui Sfant. Si orice abatere de la directivele exprese ale lui Dumnezeu in legatura cu acest serviciu divin al Lui era pedepsita cu moartea. Nici o jertfa nu era acceptabila pentru Dumnezeu, daca nu era cu sare si arsa cu foc divin, ceea ce reprezenta comunicarea dintre Dumnezeu si om, deschisa numai prin Isus Hristos. Focul divin care trebuia pus in cadelnita preotului era intretinut continuu. Si, in vreme ce poporul lui Dumnezeu era afara, rugandu-se staruitor, tamaia arsa in foc divin trebuia sa se inalte inaintea lui Dumnezeu, amestecata cu rugaciunile lor. Tamaia era un simbol al mijlocirii lui Hristos.