9:1 Cap. 7 - Lucrarea ingerilor in perioada patriarhala
9:2 Avraam
9:3 Dumnezeu l-a onorat mult pe Avraam. Ingeri din ceruri mergeau alaturi de el si discutau cu el ca de la prieten la prieten. - PP 138
9:4 Domnul i-a transmis lui Avraam voia Sa prin ingeri. Domnul Hristos a aparut inaintea lui si i-a dat cunostinta clara cu privire la cerintele Legii morale si cu privire la mantuirea cea mareata, care avea sa fie adusa la indeplinire de El Insusi. - RH 29 aprilie 1875
9:5 Dupa nasterea lui Ismael, Domnul S-a infatisat din nou inaintea lui Avraam si i-a spus: "Voi face un legamant intre Mine si tine si samanta ta dupa tine din neam in neam; acesta va fi un legamant vesnic". Domnul a repetat iarasi fagaduinta ca va da Sarei un fiu si ca ea va fi mama multor neamuri. - 1SP 96
9:6 Cand trebuia sa fie revarsate judecatile asupra Sodomei, lucrul acesta nu a fost ascuns de el si el a devenit un mijlocitor intre Dumnezeu si pacatosi. Primirea ingerilor de catre el prezinta, de asemenea, un frumos exemplu de ospitalitate.
9:7 La miezul zilei, cand era cel mai cald, patriarhul statea la usa cortului sau, privind afara peisajul tacut, cand a vazut in departare trei calatori apropiindu-se. Inainte de a ajunge la cort, strainii s-au oprit ca si cand s-ar fi consultat in privinta a ceea ce aveau de facut. Fara sa astepte ca acestia sa-i ceara anumite servicii, Avraam s-a sculat degraba si cand acestia pareau ca vor sa se indrepte in alta directie, el s-a grabit dupa ei si cu multa amabilitate i-a rugat sa-l onoreze, zabovind pentru a se inviora. El insusi le-a adus apa ca sa-si poata spala picioarele de praful calatoriei. El insusi a ales pentru ei ce sa li se dea de mancare si, in timp ce acestia se odihneau la umbra racoroasa, ospatul a fost pregatit, iar el statea alaturi de ei, plin de respect, in timp ce acestia se impartaseau de ospitalitatea lui...
9:8 Avraam vazuse in oaspetii sai doar trei calatori obositi, fara sa-i treaca prin gand ca printre ei se afla Acela in fata caruia el se putea inchina fara a pacatui. Insa acum s-a descoperit adevaratul caracter al solilor ceresti. Desi misiunea lor era de a revarsa mania, totusi lui Avraam, barbatul credintei, ei i-au vorbit mai intai de binecuvantari...
9:9 Avraam L-a onorat pe Dumnezeu si Domnul l-a onorat pe el, luandu-l la sfaturile Sale si descoperindu-i planurile Sale... Dumnezeu cunostea foarte bine masura vinovatiei Sodomei; insa El S-a exprimat in felul oamenilor, pentru ca sa fie inteleasa justetea procedeelor Sale. Inainte de a aduce judecata asupra pacatosilor, El avea sa instituie o cercetare a cailor lor; daca nu au depasit limitele harului divin, El avea sa le acorde inca posibilitatea de a se pocai. - PP 138, 139
9:10 Distrugerea Sodomei si a Gomorei
9:11 Doi dintre mesagerii ceresti s-au departat, lasandu-l pe Avraam singur cu Acela despre care stia acum ca este Fiul lui Dumnezeu... Cu adanc respect si umilinta, el si-a rostit cererea: "Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului, eu care nu sunt decat praf si cenusa"... El s-a apropiat mai mult de solul ceresc si si-a rostit fierbinte cererea. Desi Lot locuia acum in Sodoma, el nu era partas la nelegiuirea locuitorilor acesteia. Avraam se gandea ca in acea cetate numeros populata trebuia sa mai fie si alti inchinatori ai adevaratului Dumnezeu. Si, gandind astfel, el a implorat: "Vei nimici Tu pe cel bun impreuna cu cel rau? Departe de Tine asa ceva... Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate?" Avraam si-a rostit cererea nu numai o data, ci de mai multe ori. Devenind tot mai indraznet, pe masura ce cererile lui erau ascultate, el a continuat sa pledeze, pana cand a capatat asigurarea ca si in cazul in care in cetate s-ar gasi doar zece suflete neprihanite, cetatea avea sa fie crutata. - PP 139, 140
9:12 Doi ingeri il viziteaza pe Lot
9:13 In amurg, doi straini se apropie de poarta cetatii. Pareau a fi doi calatori care doreau sa poposeasca acolo peste noapte. Nimeni nu a putut vedea in acei doi umili calatori pe vestitorii puternici ai judecatii divine si putin se gandea multimea cea vesela, nepasatoare ca, prin felul cum avea sa-i trateze pe acei soli ceresti, chiar in acea noapte, ei aveau sa atinga punctul culminant al vinovatiei
9:14 lor, semnand sentinta de condamnare pentru cetatea cea mandra. A fost insa un om care a dovedit atentie fata de acei straini si i-a invitat in casa lui. Lot nu stia cine sunt, dar amabilitatea si ospitalitatea ii erau caracteristice. - PP 158
9:15 Ingerii i-au dezvaluit lui Lot obiectivul misiunii lor: "Avem sa nimicim locul acesta, pentru ca a ajuns mare plangere inaintea Domnului impotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca sa-l nimicim". Strainii pe care Lot s-a straduit sa-i protejeze, i-au promis acum ca ei il vor apara pe el si vor salva, de asemenea, si pe toti membrii familiei sale, care aveau sa fuga impreuna cu el din cetatea cea nelegiuita... Lot a iesit ca sa-si avertizeze copiii. El a repetat cuvintele ingerilor: "Pregatiti-va degraba sa iesiti din acest loc; caci Domnul va nimici aceasta cetate". Dar lor li se parea ca isi bate joc de ei...
9:16 Lot s-a intors trist in casa lui si le-a spus ca nu a avut izbanda. Atunci ingerii i-au poruncit sa se scoale, sa-si ia sotia si pe cele doua fiice care erau inca in casa lui si sa plece din cetate... Amortit de durere, el zabovea, nevoind sa plece. Daca n-ar fi fost ingerii lui Dumnezeu, ei ar fi pierit cu totii in ruinele Sodomei. Solii ceresti l-au luat de mana pe el, pe sotia lui si pe cele doua fiice si i-au condus afara din cetate.
9:17 Aici, ingerii i-au lasat si s-au intors la Sodoma ca sa-si aduca la indeplinire lucrarea lor de nimicire. Un altul - Acela de care se rugase Avraam - s-a apropiat de Lot...
9:18 Printul cerului era alaturi de el, si el se ruga pentru propria lui viata, ca si cand Dumnezeu, care dovedise atata grija si dragoste pentru el, nu il mai apara. El trebuia sa se increada cu totul
9:19 in Mesagerul divin, predandu-si vointa si viata in mainile Domnului fara nici o indoiala sau sovaire. Insa, ca multi altii, el a facut un plan pentru sine insusi...
9:20 S-a dat din nou solemna porunca de a se grabi, caci furtuna de foc nu mai putea fi intarziata. Insa o persoana dintre fugari [sotia lui Lot] a riscat, aruncand o privire inapoi la cetatea condamnata si s-a transformat intr-un monument al judecatii lui Dumnezeu. - PP 158-161
9:21 Avraam pus la incercare
9:22 Cand avea aproape o suta de ani, lui Avraam i-a fost repetata fagaduinta unui fiu, dandu-i-se asigurarea ca viitorul mostenitor avea sa fie copilul Sarei... Nasterea lui Isaac, aducand, dupa o lunga asteptare, implinirea celor mai scumpe nadejdi ale lor, a umplut de bucurie corturile lui Avraam si ale Sarei...
9:23 Sara a vazut in caracterul neastamparat al lui Ismael o sursa de discordie si a apelat la Avraam, cerandu-i ca Agar si Ismael sa fie alungati din tabara. Patriarhul s-a intristat mult. Cum putea sa-l izgoneasca pe fiul sau, Ismael, care ii era atat de scump? In nedumerirea lui, el a cerut indrumare de la Domnul. Domnul, printr-un inger, i-a spus sa implineasca dorinta Sarei... si ingerul i-a dat fagaduinta, care l-a consolat, ca, desi avea sa fie departe de casa tatalui sau, Ismael nu avea sa fie uitat de Dumnezeu; viata lui avea sa fie pastrata, iar el avea sa devina tatal unui neam mare. Avraam a ascultat de cuvantul ingerului, nu insa
9:24 fara a suferi profund. - PP 146, 147
9:25 Dumnezeu l-a chemat pe Avraam ca sa fie tatal celor credinciosi, iar viata lui trebuia sa fie un exemplu de credinta pentru generatiile viitoare. Insa aceasta credinta nu a fost desavarsita... Pentru a putea atinge cel mai inalt standard, Dumnezeu l-a mai supus unei incercari, cea mai grea din cate a fost chemat omul sa indure vreodata. Intr-o viziune de noapte, el a fost indemnat sa se indrepte spre tara Moria si acolo sa aduca pe fiul sau ca ardere de tot, pe un munte care ii va fi aratat...
9:26 Porunca a fost exprimata in cuvinte care trebuie sa fi frant inima tatalui: "Ia acum pe fiul tau, pe singurul tau fiu, Isaac, pe care il iubesti,... si adu-l ca ardere de tot". Isaac era lumina caminului lor, mangaierea batranetii sale si, mai presus de toate acestea, mostenitorul binecuvantarii promise...
9:27 Satana era prin preajma pentru a sugera ca el trebuie sa fi fost amagit, caci Legea divina porunceste "sa nu ucizi" si Dumnezeu nu poate cere ceea ce a interzis odata. Iesind afara din cortul sau, Avraam a privit stralucirea calma a cerului fara nori si si-a adus aminte de fagaduinta facuta lui cu cincizeci de ani in urma, ca samanta lui avea sa fie atat de numeroasa, ca stelele. Daca aceasta fagaduinta avea sa fie implinita prin Isaac, cum era posibil ca el sa fie ucis? Avraam era ispitit sa creada ca se inseala... El si-a adus aminte de ingerii care au fost trimisi pentru a-i descoperi planul lui Dumnezeu de a nimici Sodoma si care i-au adus fagaduinta aceluiasi fiu Isaac si s-a dus in locul unde se
9:28 intalnise de mai multe ori cu solii ceresti, sperand sa-i intalneasca iarasi si sa primeasca indrumari pe mai departe; insa nici unul nu a mai venit sa-l aline. - PP 147,148
9:29 Toata ziua nadajduise ca va intalni un inger care sa vina sa-l mangaie sau, poate, sa retraga porunca lui Dumnezeu, insa nu a aparut nici un sol al harului... Cea de-a doua si lunga zi se incheie, urmeaza o alta noapte fara somn, petrecuta in umilinta si rugaciune, si incepe calatoria in cea de-a treia zi. - ST 1 aprilie 1875
9:30 La locul desemnat au construit altarul si au pus lemne deasupra. Apoi, cu o voce tremuranda, Avraam ii face cunoscut fiului sau solia divina. Cu groaza si uluire, Isaac isi afla soarta, dar nu se impotriveste... si el impartasea credinta lui Avraam si socotea ca a fost onorat prin faptul ca a fost chemat sa-si dea viata ca jertfa pentru Dumnezeu... si acum, sunt rostite ultimele cuvinte de dragoste, sunt varsate ultimele lacrimi, are loc ultima imbratisare. Tatal ridica cutitul pentru a-si junghia fiul, cand, deodata, bratul sau este oprit. Un inger al lui Dumnezeu il striga pe patriarh din ceruri: "Avraame! Avraame!" El raspunde repede: "Iata-ma". Si iar se aude acel glas: "Sa nu pui mana pe baiat si sa nu-i faci nici un rau; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, pentru ca nu ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine"...
9:31 Dumnezeu a dat pe Fiul Sau sa moara de o moarte in agonie si rusine. Ingerilor, care au fost martori ai umilirii si chinului sufletesc al Fiului lui Dumnezeu, nu li s-a ingaduit sa intervina,
9:32 ca in cazul lui Isaac. Nu a fost nici un glas care sa strige: "Destul!" Pentru a salva neamul cazut, Imparatul slavei si-a dat viata...
9:33 Fiintele ceresti au fost martore ale acelei scene cand credinta lui Avraam si supunerea lui Isaac au fost puse la incercare... Tot cerul a privit cu uimire si admiratie ascultarea nesovaielnica a lui Avraam. Intreg cerul a aplaudat credinciosia lui. Acuzatiile lui Satana au fost aratate ca fiind mincinoase...
9:34 A fost greu chiar si pentru ingeri sa priceapa taina mantuirii - sa inteleaga de ce Comandantul cerului, Fiul lui Dumnezeu, trebuie sa moara pentru omul vinovat. Cand i s-a dat porunca lui Avraam, ca sa-si aduca fiul ca jertfa, a fost mobilizat interesul tuturor fiintelor ceresti. Cu toata seriozitatea, ei vegheau asupra fiecarui pas facut pentru implinirea acestei porunci. Cand, la intrebarea lui Isaac: "Unde este mielul pentru arderea de tot?" Avraam a dat raspunsul: "Domnul Insusi Se va ingriji de miel"; si cand mana tatalui a fost oprita cand era pe punctul de a-si junghia fiul, si berbecele de care S-a ocupat Dumnezeu a fost adus ca jertfa in locul lui Isaac - a fost revarsata lumina asupra tainei mantuirii si chiar si ingerii au inteles mai bine minunatele masuri pe care le-a luat Dumnezeu pentru salvarea omului. - PP 152, 154, 155
9:35 Casatoria lui Isaac
9:36 In mintea lui Avraam, alegerea unei sotii pentru fiul sau Isaac era o problema de o deosebita importanta; el era preocupat ca fiul sau sa se casatoreasca cu o fata care sa nu-l indeparteze de Dumnezeu...
9:37 Isaac, avand incredere in intelepciunea si grija tatalui sau, a fost multumit sa-i incredinteze lui problema aceasta, avand de asemenea increderea ca Insusi Dumnezeu il va indruma in acea
9:38 alegere. Gandurile patriarhului s-au indreptat spre rudele tatalui sau din tara Mesopotamiei... [El] a incredintat acea problema importanta "celui mai in varsta slujitor al sau [Eliezer]", un barbat credincios, cu experienta si judecata sanatoasa, care-l slujise cu credinciosie mult timp... "Domnul Dumnezeul cerurilor", a spus el, "care m-a luat din casa tatalui meu si din tara parintilor mei, ... va trimite pe ingerul Lui inaintea ta"...
9:39 Solul a pornit fara intarziere... [La] Haran, "cetatea lui Nahor", el a poposit in afara zidurilor cetatii, aproape de fantana la care femeile din partea locului veneau seara pentru apa... Aducandu-si aminte de cuvintele lui Avraam, ca Dumnezeu avea sa trimita pe ingerul Lui ca sa fie cu el, acesta s-a rugat cu staruinta ca sa fie calauzit pe calea cea buna. In familia stapanului sau, el era obisnuit cu amabilitatea si ospitalitatea, iar acum el a cerut ca un act de bunavointa si amabilitate sa-i poata indica pe fecioara pe care a ales-o Dumnezeu.
9:40 De-abia a fost rostita rugaciunea ca s-a si dat raspunsul. Printre femeile care erau adunate la fantana, manierele deosebit de amabile ale uneia [Rebeca] i-au atras atentia. In timp ce venea de la fantana, strainul s-a dus s-o intampine, cerandu-i apa din ulciorul pe care-l purta pe umeri. Cererea a primit un raspuns binevoitor, impreuna cu oferta de a da de baut si camilelor, un serviciu care se obisnuia chiar la fiicele de printi, pe care il indeplineau pentru turmele si cirezile tatilor lor. Astfel semnul cerut a fost dat...
9:41 Avraam locuia la Beer-seba, iar Isaac, care insotise turmele in tara invecinata, se intorsese in casa tatalui sau pentru a astepta sosirea solului de la Haran... "Intr-o seara, Isaac s-a dus sa cugete
9:42 in taina pe camp... si slujitorul i-a spus lui Isaac toate lucrurile pe care le facuse. Si Isaac a dus pe Rebeca in cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca si ea a fost nevasta lui". - PP 171-173
9:43 Iacov si Esau
9:44 Iacov si Esau, cei doi fii gemeni ai lui Isaac, prezinta un contrast izbitor, atat in ce priveste caracterul, cat si viata lor. Aceasta neasemanare a fost prezisa de ingerul lui Dumnezeu inainte de nasterea lor. La rugaciunea ingrijorata a Rebecai, acesta i-a spus ca ii vor fi dati doi fii si i-a prezentat istoria lor viitoare si anume ca fiecare avea sa devina capul unui neam puternic, insa unul va fi mai mare decat celalalt si cel tanar avea sa aiba intaietatea...
9:45 Isaac... a declarat clar ca Esau, fiul cel mare, era cel caruia i se cuvenea dreptul de intai nascut. Insa Esau nu avea placere pentru slujire si nici inclinatie pentru viata religioasa... Rebeca si-a amintit cuvintele ingerului si... era convinsa ca mostenirea fagaduintei divine era pentru Iacov. Ea a repetat lui Isaac cuvintele ingerului; insa sentimentele tatalui erau concentrate asupra fiului cel mare si el era neclintit in planul lui. - PP 177,178
9:46 Iacov a aflat de la mama lui de instiintarea divina cum ca dreptul de intai nascut ii va reveni lui si era plin de o dorinta de nedescris dupa privilegiile pe care acesta avea sa i le confere. El
9:47 nu tanjea dupa avutiile tatalui sau, ci dupa dreptul spiritual de intai nascut...
9:48 Cand Esau, venind acasa intr-o zi, slabit si frant de oboseala de la vanatoare, a cerut din mancarea pe care o pregatea Iacov, acesta din urma... s-a oferit sa-i potoleasca foamea cu pretul dreptului sau de intai nascut. "Iata, sunt aproape sa mor", a strigat vanatorul cel nesabuit si indulgent cu sine, "la ce-mi foloseste acest drept de intai nascut?" si pentru o farfurie de ciorba rosie si-a pierdut dreptul de intai nascut...
9:49 Iacov si Rebeca au avut succes in planul lor, insa au castigat doar necaz si durere de pe urma inselaciunii lor. Dumnezeu declarase ca Iacov va primi dreptul de intai nascut, Cuvantul Sau urmand sa se implineasca la timpul hotarat de El, daca ei ar fi asteptat cu credinta ca El sa lucreze pentru ei...
9:50 Amenintat cu moartea de mania lui Esau, Iacov a parasit casa tatalui sau, ca fugar... Seara celei de-a doua zile l-a gasit departe de corturile tatalui sau. Se considera un exilat si era constient de faptul ca tot acel necaz se datora faptelor sale gresite. Intunericul deznadejdii apasa asupra sufletului sau si de-abia indraznea sa se roage. Se simtea atat de singur, incat simtea nevoia de protectia lui Dumnezeu, asa cum nu mai simtise niciodata pana atunci. Plangand si in adanca umilinta, el si-a marturisit pacatul si s-a rugat fierbinte ca sa primeasca o dovada a faptului ca nu a fost parasit cu totul...
9:51 Dumnezeu nu l-a parasit pe Iacov... Cu iubire, Dumnezeu i-a descoperit exact ceea ce avea nevoie Iacov - un Mantuitor... Obosit de calatorie, calatorul s-a intins pe pamant, cu o piatra la cap drept perna. Pe cand dormea, a vazut o scara, stralucitoare si
9:52 luminoasa, rezemata pe pamant iar varful atingea cerul. Pe aceasta scara, urcau si coborau ingeri; deasupra statea Domnul slavei si din ceruri s-a auzit glasul Lui: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tatalui tau Avraam si al lui Isaac"...
9:53 In aceasta viziune i-a fost prezentat lui Iacov planul de mantuire. Scara Il reprezinta pe Domnul Isus, mijlocul de comunicare randuit. Daca El, prin meritele Lui, n-ar fi facut o punte peste prapastia pe care a facut-o pacatul, ingerii slujitori nu ar fi mentinut legatura cu omul decazut...
9:54 Cu o credinta noua si neclintita in fagaduintele divine si avand asigurarea prezentei si protectiei ingerilor ceresti, Iacov si-a continuat calatoria in "tara fiilor Rasaritului". - PP 178-180, 183, 184, 188
9:55 Desi Iacov a parasit Padan-Aramul, ascultand de indrumarea divina, el nu a pornit fara ezitare pe drumul pe care il strabatuse ca fugar cu douazeci de ani in urma. Pacatul inselarii tatalui sau era mereu inaintea sa... Pe masura ce se apropia de sfarsitul calatoriei sale, gandul la Esau il umplea de presimtiri infricosatoare... Din nou, Domnul i-a dat lui Iacov un semn al grijii divine. - PP 195
9:56 Pe cand era in drumul sau, pe Iacov l-au intalnit ingerii lui Dumnezeu. Cand i-a vazut, el a spus: "Aceasta este ostirea lui
9:57 Dumnezeu". El a vazut ingerii lui Dumnezeu intr-un vis, tabarand in jurul lui. - 3SG 127
9:58 Mergand in fata... [Iacov], ca si cand ar fi croit calea, a zarit doua osti de ingeri ceresti mergand ca pentru calauzire si aparare; si cand i-a vazut, a exclamat in cuvinte de lauda: "Aceasta este
9:59 tabara lui Dumnezeu". Si a pus numele acelui loc Mahanaim, care inseamna doua ostiri sau tabere. - ST 20 noiembrie 1879
9:60 Totusi, Iacov simtea ca trebuie sa faca ceva pentru a-si asigura propria siguranta. De aceea, a trimis soli cu un mesaj de impacare care sa-l intampine pe fratele sau... Dar slujitorii s-au intors cu vestea ca Esau se apropie cu patru sute de oameni si ca nu a trimis nici un raspuns la mesajul sau prietenesc... "Iacov s-a inspaimantat foarte mult si l-a apucat groaza"... Apoi, i-a impartit [familia si slujitorii sai] in doua grupe, astfel ca, daca una avea sa fie atacata, cealalta sa poata avea posibilitatea de a scapa...
9:61 Au ajuns acum la parul Iaboc si, deoarece se innopta, Iacov si-a trecut familia dincolo de vadul paraului, iar el a ramas in urma singur. S-a hotarat sa petreaca noaptea in rugaciune si dorea sa fie singur cu Dumnezeu...
9:62 Deodata simte o mana puternica asupra lui. Gandea ca e vreun vrajmas care cauta sa-i ia viata si a inceput sa lupte, ca sa scape de acel atacator. Pe intuneric, cei doi au luptat ca sa iasa invingatori. Nu s-a rostit nici un cuvant, insa Iacov si-a folosit toata puterea si nu s-a odihnit nici o clipa. In timp ce se lupta astfel pentru viata sa, simtamantul vinovatiei ii apasa sufletul; pacatele sale ii apareau in fata pentru a-l indeparta din prezenta lui Dumnezeu. Insa, in criza aceea teribila el si-a adus aminte de fagaduintele lui Dumnezeu si a inceput sa implore din toata inima indurarea Sa. Lupta a continuat pana aproape de zorii zilei, pana cand strainul si-a pus degetul pe coapsa lui Iacov si el a fost paralizat
9:63 pe loc. Patriarhul si-a dat seama acum cu cine luptase. El era constient acum ca luptase cu un sol ceresc si acesta era motivul pentru care, cu tot efortul lui aproape supraomenesc nu a putut obtine biruinta. - PP 196, 197
9:64 Despre Acela cu care s-a luptat Iacov se spune ca a fost un om; Osea spune ca a fost un inger, in timp ce Iacov spune "L-am vazut pe Dumnezeu fata in fata". El a spus, de asemenea, ca avea putere de la Dumnezeu. Acesta a fost Maiestatea cerului, Ingerul legamantului, care a venit sub chip de om la Iacov. - ST 20 noiembrie 1879
9:65 Domnul Hristos, "Ingerul legamantului", a fost cel care i S-a descoperit lui Iacov. Patriarhul era ranit acum si suferea o durere teribila, insa nu i-a dat drumul... El trebuia sa aiba asigurarea ca pacatul sau a fost iertat... Ingerul a cautat sa plece; El a spus: "Lasa-ma sa plec caci se crapa de ziua"; insa Iacov a raspuns: "Nu Te voi lasa sa pleci pana nu ma vei binecuvanta". Daca aceasta ar fi fost o incumetare egoista, izvorand din mandrie, Iacov ar fi fost nimicit pe loc; dar cererea lui era a unuia care isi marturisea propria nevrednicie, increzandu-se totusi in credinciosia lui Dumnezeu, care Isi tine legamantul. Iacov "a luptat cu Dumnezeu si a fost biruitor"...
9:66 In timp ce Iacov se lupta cu Ingerul, un alt sol ceresc a fost trimis la Esau. Intr-un vis, Esau l-a vazut pe fratele sau exilat timp de douazeci de ani, plecat din casa tatalui sau; el era martor la durerea lui cand a auzit de moartea mamei sale; si el l-a vazut pe fratele sau inconjurat de ostile lui Dumnezeu. Visul sau a fost
9:67 relatat de Esau soldatilor sai, carora le-a dat porunca sa nu faca nici un rau lui Iacov, caci Dumnezeul tatalui sau era cu el...
9:68 Experienta lui Iacov din acea noapte de lupta si chin reprezinta incercarea prin care trebuie sa treaca poporul lui Dumnezeu inainte de a doua venire a Domnului Hristos. - PP 197-201