17:1 Cap. 15 - Lucrarea ingerilor buni si a celor rai in timpul lucrarii lui Hristos
17:2 Posedarea de demoni in zilele lui Isus
17:3 Perioada lucrarii personale a lui Hristos intre oameni a fost timpul celei mai intense activitati a fortelor imparatiei intunericului. Timp de veacuri, Satana si ingerii lui rai au cautat sa ia in stapanire trupurile si sufletele oamenilor, pentru a aduce asupra lor pacat si suferinta. - DA 257
17:4 Pacatul ajunsese deja la culme [in vremea cand Hristos si-a inceput lucrarea]. Au fost puse in lucru toate mijloacele pentru pervertirea sufletelor oamenilor... Agentii satanici se aflau printre oameni. Trupurile fiintelor omenesti, facute pentru ca Dumnezeu sa locuiasca in ele, au devenit locuinta demonilor. Simturile, nervii, patimile, organele oamenilor erau dirijate de agenti supranaturali pentru ingaduirea celor mai josnice pofte. Pe chipurile oamenilor, se vedeau intiparite insemnele demonilor. Fetele omenesti reflectau expresia legiunilor raului de care erau posedati acestia...
17:5 Satana tresalta pentru ca avusese succes in degradarea chipului lui Dumnezeu in om. Insa atunci a venit Isus ca sa refaca in om
17:6 chipul Creatorului sau... El a venit sa dea afara demonii care luasera in stapanire vointa. A venit sa ne ridice din tarana, sa refaca, dupa modelul caracterului Sau divin, caracterul nostru stricat si sa-l infrumuseteze cu propria Sa glorie. - DA 36-38
17:7 Faptul ca oamenii au fost posedati de demoni este clar aratat in Noul Testament. Persoanele chinuite astfel nu sufereau doar de boli ce se datorau unor cauze naturale. Domnul Hristos intelegea perfect situatia cu care se confrunta si El a recunoscut prezenta duhurilor rele. - 4SP 332
17:8 Satana si ingerii lui au fost foarte ocupati in timpul lucrarii lui Hristos, insufland in oameni necredinta, ura si dispret. - 1SG 36
17:9 Respingere la Nazaret
17:10 In timpul copilariei si tineretii Sale, Domnul Isus Se ducea sa Se inchine impreuna cu fratii Sai la sinagoga din Nazaret. De cand si-a inceput lucrarea, El a lipsit din mijlocul lor, insa ei nu erau in necunostinta cu privire la ceea ce Se intamplase cu El. Cand a aparut din nou printre ei, interesul si asteptarea lor au fost trezite in cel mai inalt grad...
17:11 Cand un rabin era prezent la sinagoga, se astepta ca acesta sa tina o predica si oricare dintre iudei putea citi din profeti. In acel Sabat, I s-a cerut lui Isus sa ia parte la acel serviciu de cult. El "S-a ridicat sa citeasca. I s-a dat cartea proorocului Isaia." Luca 4, 16.17; R.V.
17:12 Isus statea inaintea oamenilor ca un prezentator plin de vigoare, ce sustinea profetiile cu privire la Sine Insusi. Explicand cuvintele pe care le citea, El a vorbit despre Mesia, ca aducand mangaiere celor apasati, eliberare robilor, vindecare celor intristati, dand vedere orbilor si descoperind lumii lumina adevarului... Inimile lor au fost miscate de Duhul Sfant si ei au raspuns Domnului cu amin-urile si laudele lor. - DA 236, 237
17:13 Duhul a fost prezent cu atata putere la prezentarea Lui [a lui Hristos], incat inimile tuturor celor care se aflau in sinagoga au raspuns la cuvintele pline de har care iesisera de pe buzele Lui. Acela a fost momentul de cotitura in acea adunare. In timp ce divinitatea lui Hristos stralucea prin umanitatea Lui, vederea lor spirituala a fost trezita. O noua putere de discernamant si pretuire a venit asupra lor si convingerea aproape irezistibila ca Isus era Fiul lui Dumnezeu. Insa Satana era pe aproape pentru a trezi indoieli, necredinta si mandrie. - ST 14 septembrie 1882
17:14 Cand Isus a anuntat: "Astazi s-a implinit in fata voastra aceasta scriptura", deodata le-a venit in minte sa se gandeasca la ei insisi si la sustinerile Aceluia care le vorbise. - DA 237
17:15 Cine este acest Isus? au intrebat ei. Acela care a pretins pentru Sine slava lui Mesia era fiul unui tamplar si lucrase in aceasta meserie impreuna cu tatal Sau Iosif... Desi viata Lui era fara pata, ei nu credeau ca El este Cel Promis...
17:16 De indata ce au deschis usa indoielii, pe cat au fost de induiosate mai inainte inimile lor, pe atat au devenit de impietrite. Satana era hotarat ca in ziua aceea ochii care nu vedeau sa nu vada, iar sufletele inrobite sa nu fie eliberate. Cu toata puterea, el a actionat ca sa-i impietreasca in necredinta...
17:17 Cuvintele lui Isus din sinagoga au lovit chiar la radacina indreptatirii lor de sine, facandu-le degraba cunoscut adevarul amar ca ei se departasera de Dumnezeu si ca au pierdut dreptul de a se mai numi popor al Lui... Acum dispretuiau credinta pe care le-o inspirase la inceput Isus. Ei nu puteau admite ca unul sarac si umil putea fi altceva decat un om obisnuit. - DA 237-239
17:18 Ingeri de lumina erau prezenti in acea adunare, veghind cu deosebit interes hotararea acelui ceas. Si ingerii lui Satana erau prezenti acolo pentru a sugera indoieli si a trezi prejudecati...
17:19 Din necredinta a aparut rautate. Faptul ca un om nascut in saracie si umilinta a indraznit sa-i mustre a umplut inimile celor din Nazaret cu ura, mergand pana la nebunie. In adunare s-a produs confuzie. Oamenii au pus mainile pe Isus, impingandu-L afara din sinagoga si din cetatea lor. - ST 16 iunie 1887
17:20 Toti pareau ca Ii doresc degraba nimicirea. S-au grabit sa-L duca pe culmea unei prapastii abrupte, intentionand sa-L arunce cu capul in jos de acolo. In jur erau numai strigate si blesteme.
17:21 Unii aruncau cu pietre si tarana in El; insa, deodata, El a disparut din mijlocul lor, fara ca ei sa stie cum sau cand. Ingerii
17:22 lui Dumnezeu L-au insotit pe Domnul Isus in mijlocul acelei gloate infuriate si I-au pastrat viata. Solii ceresti au fost alaturi de El si in sinagoga, in timp ce El vorbea; si ei L-au insotit si cand era impins de iudeii necredinciosi, infuriati. Acesti ingeri au orbit ochii acelei multimi innebunite si L-au condus pe Isus intr-un loc sigur. - 2SP 114, 115
17:23 Demonizatul din sinagoga din Capernaum
17:24 Isus vorbea in sinagoga despre Imparatia pe care a venit s-o intemeieze si despre misiunea Sa de a elibera pe cei inrobiti de Satana. El a fost intrerupt de un tipat de groaza. Un om nebun se grabea prin multime, strigand: "Lasa-ne in pace; ce-avem a face noi cu Tine, Isus din Nazaret? Ai venit sa ne distrugi? Te stiu cine esti: Sfantul lui Dumnezeu."
17:25 Totul era acum confuzie si zarva. Atentia oamenilor a fost distrasa de la Hristos si ei nu au mai luat seama la cuvintele Sale. Planul lui Satana fusese ca sa-si conduca victima la sinagoga. Insa Isus a mustrat demonul, zicand: "Da-i pace si iesi afara din el. Si cand demonul l-a aruncat in mijloc, el a iesit afara din el si nu i-a mai facut rau".
17:26 Mintea acestui suferind nenorocit fusese intunecata de Satana, insa in prezenta Mantuitorului o raza de lumina a strabatut prin negura. El a inceput sa doreasca eliberarea de sub stapanirea lui Satana; dar demonul s-a impotrivit puterii lui Hristos. Cand omul a incercat sa ceara ajutor de la Isus, duhul cel rau a pus cuvinte in gura lui si acesta a inceput sa strige intr-o agonie a groazei. Demonizatul intelegea in parte ca se afla in prezenta Unuia care
17:27 putea sa il elibereze; insa cand a incercat sa atinga acea mana puternica, o alta l-a retinut si a rostit cuvinte care proveneau de la altul. Conflictul dintre puterea lui Satana si dorinta lui dupa libertate a fost teribil. - DA 255
17:28 Acela care l-a biruit pe arhivrajmasul in pustie l-a smuls din stransoarea lui Satana pe acest captiv care se zbatea. Isus stia bine ca, desi luase alta infatisare, acest demon era acelasi duh rau, care Il ispitise pe El in pustie. - 2SP 180
17:29 Acest demon si-a exercitat toata puterea pentru a-si mentine stapanirea asupra victimei sale. A suferi infrangere aici ar fi insemnat biruinta pentru Isus. Se parea ca omul chinuit trebuie sa-si piarda viata in lupta cu vrajmasul care ii ruinase puterile. Insa Mantuitorul a vorbit cu autoritate si l-a eliberat pe captiv. Barbatul care fusese posedat statea acum in fata oamenilor uimiti, fericit in libertatea stapanirii de sine... Ochii care stralucisera atat de mult timp de licarirea nebuniei straluceau acum de inteligenta si erau scaldati in lacrimi de recunostinta. - DA 256
17:30 Vindecarea robului sutasului
17:31 Sutasul vazuse cu ochiul credintei ca ingerii lui Dumnezeu erau pretutindeni in jurul lui Isus si ca, la Cuvantul Sau, un inger va fi insarcinat sa mearga la cel suferind. El stia ca Cuvantul Sau va ajunge in acea camera si slujitorul sau avea sa fie vindecat. - RH 11 martie 1890
17:32 Demonizatii din Gadara
17:33 Dis-de-dimineata, Mantuitorul si cei ce-L insoteau au ajuns la tarm... Din niste locuri ascunse de printre morminte, doi demonizati s-au napustit asupra lor, de parca ar fi vrut sa-i faca bucati. De acesti oameni atarnau bucati de lanturi pe care ei le sfaramasera cand au scapat din inchisoare. Carnea lor era sfasiata si sangera in locurile unde ei se taiasera cu pietre ascutite. Ochii le sclipeau printre parul lung si incurcat; se parea ca demonii care ii posedau le stersesera orice urma de asemanare cu oamenii si ei aratau mai degraba ca niste fiare salbatice decat ca niste oameni.
17:34 Ucenicii si cei ce-i insoteau au fugit inspaimantati; insa de indata au observat ca Isus nu era cu ei si s-au intors ca sa-L caute. El statea acolo unde Il lasasera. Acela care a potolit furtuna, care il intampinase pe Satana si il biruise, nu a fugit din fata acestor demoni. Cand acei barbati, scrasnind din dinti si facand spume la gura s-au apropiat de El, Isus a ridicat mana care facuse semn valurilor sa se potoleasca si acei oameni n-au putut sa vina mai aproape. Ei stateau neajutorati in fata Lui, urland.
17:35 Cu autoritate, El a poruncit spiritelor necurate sa iasa afara din ei. Cuvintele Lui au patruns mintea intunecata a acelor oameni nenorociti. Au inceput sa-si dea seama, ca prin ceata, ca era aproape de ei Unul care ii putea scapa de acei demoni care ii chinuiau. Ei au cazut la picioarele Mantuitorului ca sa I Se inchine; insa cand sa-si deschida buzele, ca sa implore mila Lui, demonii au vorbit prin ei, tipand tare: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Te rog, nu ma mai chinui"...
17:36 Pe coasta unui munte, nu departe de acolo, pastea o turma mare de porci. Demonii au cerut sa le fie ingaduit sa intre in acestia si Isus i-a lasat. De indata, turma a intrat in panica. S-au napustit nebuneste spre stanci si neputand sa se opreasca la tarm, porcii s-au aruncat in apa, unde au pierit.
17:37 Intre timp, o schimbare minunata a avut loc cu demonizatii. Lumina patrunsese in mintea lor. Ochii le sclipeau de inteligenta. Chipurile lor, atat de mult timp deformate dupa chipul lui Satana, au devenit deodata blande, mainile lor patate de sange erau linistite si, cu glasuri pline de bucurie, oamenii Il laudau pe Dumnezeu pentru eliberarea lor... Acum, acesti barbati erau imbracati si aveau mintea intreaga, stateau la picioarele lui Isus, ascultand cuvintele Lui si aducand slava Numelui Aceluia care ii vindecase. - DA 336-338
17:38 Vindecarea fiului demonizat
17:39 Baiatul a fost adus si cand ochii Mantuitorului s-au indreptat asupra lui, duhul cel rau l-a aruncat la pamant, in convulsii agonizante. El zacea zvarcolindu-se si facand spume la gura, umpland vazduhul de tipete neomenesti.
17:40 Din nou, Printul vietii si printul puterilor intunericului s-au intalnit pe campul de lupta... Ingeri de lumina si ostirile ingerilor rai, nevazuti, se grabeau sa priveasca lupta. Pentru o clipa, Isus a ingaduit duhului rau sa-si manifeste puterea, pentru ca cei ce priveau sa poata intelege eliberarea pe care avea s-o realizeze...
17:41 Isus Se intoarce spre cel suferind si spune: "Duh mut si surd, iti poruncesc, iesi afara din el si sa nu mai intri". Un tipat, apoi o lupta in agonie. Plecand, demonul se pare ca dorea sa distruga
17:42 viata victimei sale. Apoi, baiatul zace fara sa se miste, in aparenta fara viata. Multimea sopteste: "A murit". Insa Isus il ia de mana, il ridica si il prezinta, deplin sanatos la minte si la trup, tatalui sau. Tatal si fiul lauda Numele Eliberatorului lor. - DA 428, 429
17:43 Isus acuzat ca e posedat de demoni
17:44 Isus declarase ca El este Pastorul adevarat, pentru ca Isi da viata pentru oile Sale... Isus rostise aceste cuvinte in auzul unei mari multimi de oameni si o profunda impresie a fost facuta asupra inimilor multora care ascultau. Fariseii si carturarii erau plini de gelozie, pentru ca El era onorat de multi... Pe cand El vorbea despre Sine ca fiind Pastorul adevarat, fariseii au spus: "Are drac, este zanatic; de cel Il ascultam?" Insa altii au recunoscut glasul Pastorului adevarat si au spus:
17:45 "Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de indracit; poate un demon sa deschida ochii orbilor? In Ierusalim, se praznuia atunci praznicul Innoirii templului. Era iarna. Si Isus Se plimba prin templu, pe sub pridvorul lui Solomon. Iudeii L-au inconjurat si I-au zis: 'Pana cand ne tot tii sufletele in incordare? Daca esti Hristosul, spune-ne-o deslusit'. 'V-am spus, le-a raspuns Isus si nu credeti. Lucrarile pe care le fac Eu, in Numele Tatalui Meu, marturisesc despre Mine... Eu si Tatal una suntem'."
17:46 Iudeii au inteles ce a vrut sa spuna... si au luat pietre ca sa-L omoare. Isus i-a privit calm si fara teama si le-a spus: "V-am aratat multe lucruri bune, care vin de la Tatal Meu; pentru care din aceste lucruri aruncati cu pietre in Mine?"
17:47 Maiestatea cerului statea, calm, ca un dumnezeu in fata adversarilor Sai. Fetele lor incruntate si mainile lor pline de pietre nu L-au intimidat. El stia ca forte nevazute, legiuni de ingeri, erau imprejurul Lui si la un cuvant de pe buzele Lui acestia ar fi produs confuzie in multime, daca ei ar fi inceput sa arunce si numai cu o piatra in El. - ST 27 noiembrie 1893
17:48 Desi Isus daduse dovezi despre puterea Lui divina, totusi nu I-a fost ingaduit sa-si prezinte invataturile fara a fi intrerupt. Conducatorii cautau sa-L batjocoreasca in fata oamenilor. Ei nu voiau sa-I ingaduie sa-si prezinte ideile si invataturile in mod continuu, si, desi era adesea intrerupt, lumina scanteia in mintea a sute de oameni, si cand conducatorii auzeau cuvintele lui Isus, care erau imbracate cu putere si ii fascinau pe oameni, ei se infuriau si ziceau: "Tu esti samaritean si ai drac". Isus a intampinat aceste acuzatii cu demnitate si calm, sustinand fara teama si cu hotarare ca drepturile legamantului porneau de la El si nu au fost primite prin Avraam. El a spus: "Inainte de Avraam, sunt Eu". Furia iudeilor nu avea margini si se pregateau sa-L omoare cu pietre, insa ingerii lui Dumnezeu, nevazuti de oameni, L-au scos repede afara din acea multime. - ST 26 mai 1890
17:49 Ingeri rai, cu chip omenesc, se aflau printre ascultatorii lui Hristos
17:50 Amestecati printre ascultatorii Sai [ai lui Hristos] se aflau ingeri
17:51 cu chip de oameni, care isi spuneau parerile, criticau, distorsionau si interpretau gresit cuvintele Mantuitorului. - RH 11 august 1903
17:52 Hristos fusese invatator in adunarile acestor ingeri inainte ca ei sa decada din starea lor inalta. - 3SM 410
17:53 Invierea lui Lazar
17:54 Hristos ar fi putut porunci pietrei sa se dea la o parte si aceasta ar fi ascultat de glasul Lui. El ar fi putut porunci ingerilor care erau in preajma Sa sa faca acest lucru. La porunca Sa, maini nevazute ar fi dat piatra la o parte. Insa aceasta trebuia data la o parte de maini omenesti. In acest fel, Domnul Hristos a aratat ca omul trebuie sa coopereze cu divinitatea. Pentru ceea ce omul poate face, puterea divina nu trebuie chemata in ajutor ca sa faca. - DA 535
17:55 Isus, urmarit din cetate in cetate, in timpul lucrarii Sale
17:56 Isus a fost urmarit din cetate in cetate, in timpul lucrarii Sale. Preoti si conducatori erau pe urmele Lui. Ei au prezentat gresit misiunea si lucrarea Lui. El a venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit. Ingerii priveau lupta pas cu pas. Au vazut spiritul si lucrarea vrajmasului. Au privit cu uimire uneltirile lui Satana impotriva
17:57 divinului Fiu al lui Dumnezeu. Au vazut ca acela care fusese urmatorul dupa Isus, in putere si slava, cazuse atat de jos, incat ii putea influenta pe oameni sa-L urmareasca pe Hristos pas cu pas, din cetate in cetate. - ST 25 noiembrie 1889
17:58 Iar si iar, El [Isus] ar fi fost ucis, daca nu ar fi fost ingerii ceresti care sa-L insoteasca si sa-I apere viata pana la momentul cand soarta iudeilor, ca natiune, avea sa fie hotarata. - RH 12 octombrie 1897