13:32 sa asculte de Cuvantul Sau. Pe cand Ilie a facut acest lucru, "iata, inaintea Domnului a trecut un vant tare si puternic, care despica muntii si sfarama stancile; Domnul nu era in vantul acela. Si dupa vant, a venit un cutremur de pamant; Domnul nu era in cutremurul de pamant. Si dupa cutremurul de pamant a venit un foc; si Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc a venit un susur bland si subtire. Cand l-a auzit Ilie, si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a statut la gura pesterii". Supararea i-a trecut, duhul sau a fost linistit si supus. El stia acum ca o incredere linistita, o bizuire hotarata pe Dumnezeu avea sa fie intotdeauna pentru el un ajutor in vreme de nevoie. - RH 23 octombrie 1913