9:1 O EXPERIENTA INCURAJATOARE
9:2 Dupa-amiaza zilei de 2 martie am petrecut-o in consfatuire cu fratele si sora S.N. Haskell, discutand lucrarea din Oakland si planurile lor de a merge in Est si a petrece catva timp in South Lancester. Dupa intalnirea noastra, eram obosita si m-am retras mai devreme la culcare. Sufeream de reumatism, in partea stanga, si nu puteam gasi odihna din cauza durerii. Ma intorceam de pe o parte pe alta, cautand sa gasesc usurare de suferinta. Aveam o durere in inima, care nu prevestea nimic de bine pentru mine. In cele din urma, am adormit.
9:3 Pe la noua si jumatate, am incercat sa ma intorc, si cand am facut lucrul acesta, mi-am dat seama ca trupul meu era cu totul
9:4 lipsit de durere. Cand m-am intors de pe o parte pe alta, si mi-am miscat mainile, am simtit o extraordinara liberare si usurinta pe care nu pot sa o descriu. Odaia era plina de lumina, o lumina cat se poate de frumoasa, blanda, azurie, si mi se parea ca sunt in bratele unor fiinte ceresti.
9:5 Aceasta lumina deosebita am mai trait-o in timpuri de speciala binecuvantare, dar de asta data era mai distincta, mai impresionanta, si am simtit o pace atat de deplina si imbelsugata, pe care nici un fel de cuvinte nu pot sa o exprime. M-am ridicat in pozitie de sedere, si am vazut ca eram inconjurata de un nor stralucitor, alb ca zapada, ale carui margini erau colorate in trandafiriu inchis. Muzica cea mai melodioasa si mai dulce umplea aerul, si am recunoscut ca muzica era o cantare de ingeri. Atunci un glas mi-a vorbit, zicand: "Nu te teme; Eu sunt Mantuitorul tau. Ingeri sfinti sunt pretutindeni in jurul tau".
9:6 "Atunci acesta e cerul" am zis eu, "si acum pot sa ma odihnesc. Nu voi mai avea solii de sus, si nici expuneri gresite de suportat. O, ce pace de nedescris imi umple sufletul! E acesta cu adevarat cerul? Sunt eu unul dintre copiii lui Dumnezeu? Si voi avea eu totdeauna pacea aceasta?"
9:7 Glasul a raspuns: "Lucrarea ta inca nu s-a sfarsit".
9:8 Din nou am adormit, si cand m-am trezit, am auzit muzica, si am dorit sa cant. Atunci cineva trecu pe la usa mea, si m-am intrebat daca persoana a vazut lumina. Dupa un timp, lumina a pierit, dar pacea a ramas.
9:9 Dupa un scurt timp am adormit din nou. De asta data, se parea ca ma aflu intr-o adunare de consiliu, unde se discuta lucrarea noastra cu carti. Erau de fata cativa dintre fratii nostri, conducatori din lucrarea noastra; Elder Haskell si sotia sa erau acolo si discutau cu
9:10 fratii despre raspandirea cartilor, tractatelor si revistelor noastre.
9:11 Elder Haskell prezenta motive puternice pentru ca lucrarile care contin cunostintele care au fost comunicate sorei White - cartile care contineau solia speciala care trebuie sa fie adusa lumii in timpul de fata - sa fie raspandite mai din plin. "Pentru ce, intreba el, nu apreciaza poporul nostru si nu raspandeste mai mult cartile care poarta imputernicirile divine? De ce nu se face o specialitate din cartile care contin avertismentele cu privire la lucrarea lui Satana? Pentru ce nu depun ei un efort mai mare pentru a raspandi cartile care dezvaluie planurile lui Satana de a contracara lucrarea lui Dumnezeu, care dau la iveala planurile si inselaciunile lui? Relele morale ale inselaciunilor lui trebuie sa fie inlaturate prin deschiderea ochilor oamenilor, ca sa discearna situatia si primejdia timpurilor noastre, astfel incat sa faca un efort sarguincios de a-si insusi prin credinta pe Hristos si neprihanirea Lui".
9:12 Un sol din cer a stat in picioare in mijlocul nostru, si el a rostit cuvinte de avertizare si de instructiune. El ne-a facut sa intelegem clar ca Evanghelia Imparatiei e solia din lipsa careia piere lumea, si ca solia aceasta, asa cum e cuprinsa in publicatiile noastre deja tiparite si in acelea care urmeaza sa fie scoase, trebuie sa fie raspandite printre oamenii din apropiere si din departare.