53:1 Si ale carui frunze nu se vestejesc:
53:2 Tot ce incepe duce la bun sfarsit."
53:3 (Ps. 1,1-3)
53:4 Cartea naturii si Cuvantul scris isi arunca lumina una asupra alteia. Amandoua ne ajuta sa-L cunoastem mai bine pe Dumnezeu, prin aceea ca ne invata despre caracterul Sau, cum si despre legile prin care lucreaza El.
53:5 EDUCATIA IN VIATA VIITOARE
53:6 Educatia inceputa aici nu se va incheia in viata aceasta; ea va continua in vesnicie - progresand continuu, niciodata terminandu-se. Zi de zi, lucrarile minunate ale lui Dumnezeu, dovezile uimitoarei Lui puteri in crearea si sustinerea universului se vor dezvalui mintii intr-o noua frumusete. In lumina care straluceste de la tronul lui Dumnezeu, tainele vor disparea si sufletul se va umple de uimire, vazand simplitatea lucrurilor care niciodata mai inainte nu fusesera intelese.
53:7 Acum vedem in chip intunecos, ca intr-o oglinda; dar atunci vom vedea fata in fata; acum cunoastem in parte; dar atunci vom cunoaste asa cum am fost cunoscuti si noi.
53:8 Marea noastra nevoie
53:9 Marea noastra nevoie este sa-L cunoastem pe Dumnezeu, Cel care lucreaza transformarea caracterului. Daca implinim planul Sau, atunci in viata noastra trebuie sa se vada o descoperire a lui Dumnezeu, care sa corespunda invataturii Cuvantului Sau. Experienta lui Enoh si a lui Ioan Botezatorul infatiseaza experienta care ar trebui sa fie a noastra. Trebuie sa studiem mai mult viata acestor oameni - a aceluia care a fost mutat la cer fara sa vada moartea si a aceluia care, inainte de prima venire a lui Hristos, a fost chemat pentru a pregati calea Domnului, pentru a face drepte cararile Lui.
53:10 EXPERIENTA LUI ENOH
53:11 Despre Enoh este scris ca a trait saizeci si cinci de ani si a nascut un fiu; dupa aceea, el a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. In timpul primilor lui ani, Enoh Il iubise pe Dumnezeu, se temuse de El si pazise poruncile Lui. Insa, dupa nasterea primului sau fiu, el a atins o experienta mai inalta, a ajuns intr-o mai stransa legatura cu Dumnezeu. Cand a vazut iubirea copilului fata de tatal sau, increderea lui copilareasca in ocrotirea sa, cand a simtit pretioasa si atragatoarea duiosie a inimii lui pentru primul sau fiu, el a primit o pretioasa invatatura cu privire la minunata iubire a lui Dumnezeu fata de om, daruindu-L pe Fiul Sau, si la increderea pe care copiii lui Dumnezeu o pot avea in cerescul lor Tata. Iubirea infinita si de nepatruns a lui Dumnezeu prin Hristos a devenit subiectul meditatiilor lui, zi si noapte. Cu toata ardoarea sufletului sau, el a cautat sa dezvaluie aceasta iubire celor in mijlocul carora traia.
53:12 Umblarea lui Enoh cu Dumnezeu nu a fost in transa sau in viziune, ci in toate indatoririle vietii sale zilnice. El nu a ajuns un pustnic, izolandu-se cu totul de lume;
53:13 caci el avea de savarsit o lucrare in lume. In familie si in legaturile cu oamenii, ca sot si tata, ca prieten, ca cetatean, el era neclintitul, neabatutul slujitor al lui Dumnezeu.
53:14 O data cu scurgerea secolelor, credinta sa a devenit mai puternica, iubirea sa a devenit mai arzatoare. Pentru el, rugaciunea era ca si respiratia sufletului. El traia in atmosfera cerului.
53:15 Cand i-au fost dezvaluite scenele viitorului, Enoh a devenit un predicator al neprihanirii, ducand solia lui Dumnezeu la toti cei care erau dispusi sa ia aminte la cuvintele de avertizare. In locul unde Cain cautase sa fuga de prezenta divina, profetul lui Dumnezeu a facut cunoscut scenele minunate ce au trecut pe dinaintea ochilor lui. "Iata", declara el, "ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca o judecata impotriva tuturor si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti de toate faptele nelegiuite, pe care le-au facut." (Iuda 14.15) Puterea lui Dumnezeu, care lucra prin servul Sau, era simtita de cei care ascultau. Unii au luat aminte la avertizare si s-au lepadat de pacatele lor; insa marea multime si-a batut joc de avertizarea solemna. Slujitorii lui Dumnezeu au de dus lumii din zilele din urma o solie asemanatoare si ea va fi primita la fel - cu necredinta si batjocura.
53:16 Cu trecerea anilor, mai mult si tot mai mult s-a adancit suvoiul nelegiuirii omenesti, negri si tot mai negri s-au adunat norii judecatii divine. Totusi, Enoh, martorul credintei, s-a tinut pe drumul sau, avertizand, staruind si dand invataturi, straduindu-se sa dea inapoi suvoiul de nelegiuire si sa opreasca trasnetele razbunarii.
53:17 Oamenii din acea generatie isi bateau joc de nebunia lui, fiindca el nu cauta sa adune aur si argint sau sa-si stranga pamanturi. Dar inima lui Enoh era dupa comori vesnice. El a privit spre cetatea cea sfanta. El L-a vazut pe Imparat in slava Sa, in mijlocul Sionului. Cu cat era mai mare nelegiuirea existenta,
53:18 cu atat mai aprins era dorul lui dupa caminul lui Dumnezeu. Desi inca pe pamant, totusi, prin credinta, el locuia in Imparatia luminii.
53:19 "Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu." (Mat. 5,8). Timp de trei sute de ani, Enoh cautase curatia de inima, spre a putea fi in armonie cu cerul. Timp de trei secole umblase cu Dumnezeu. Zi de zi, dorise dupa o mai stransa unire; comuniunea devenise mai apropiata si tot mai apropiata, pana ce Dumnezeu l-a luat la Sine. El statuse in pragul lumii vesnice, numai la un pas intre el si tara fericirii; si iata ca portile se deschid, umblarea cu Dumnezeu, atat de indelung exersata pe pamant, continua, si el trece prin portile cetatii sfinte - primul dintre oameni care intra acolo.
53:20 "Prin credinta, a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu." (Evrei 11,5) Dumnezeu ne cheama si pe noi la o asemenea comuniune. Sfintenia de caracter a celor care vor fi mantuiti dintre oameni la a doua venire a Domnului trebuie sa fie ca aceea a lui Enoh.
53:21 EXPERIENTA LUI IOAN BOTEZATORUL
53:22 Ioan Botezatorul a fost invatat de Dumnezeu in timpul vietuirii lui in pustie. El a cercetat descoperirile lui Dumnezeu din natura. Sub indrumarea Spiritului divin, el a cercetat sulurile profetilor. Zi si noapte, Hristos a fost studiul lui, pana ce mintea, inima si sufletul au fost pline de glorioasa viziune.
53:23 El a privit la Imparat, in toata frumusetea Sa, si s-a pierdut din vedere pe sine. El a privit maretia sfinteniei si s-a recunoscut ca nedestoinic si nedemn. El avea sa faca cunoscuta solia lui Dumnezeu. El urma sa stea in puterea si neprihanirea lui Dumnezeu. El era gata sa porneasca, in calitate de sol al cerului,
53:24 neinfricat de tot ce e omenesc, deoarece el vazuse Divinitatea. El putea sta neinfricat inaintea monarhilor pamantesti, deoarece se plecase cu tremur inaintea Imparatului imparatilor.
53:25 Ioan si-a vestit solia fara argumente mestesugit aranjate sau teorii mestesugit ticluite. Impunator si neclintit, totusi plin de nadejde, glasul sau se auzea din pustie: "Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape." (Mat. 5,2). El a miscat poporul cu o putere noua, neobisnuita. Intreaga natiune a fost zguduita. Multimi se ingramadeau in pustie.
53:26 taranii neinvatati si pescarii de prin locurile invecinate; ostasii romani din cazarmile lui Irod; capetenii cu sabiile la cingatoare, gata sa inabuse orice ar parea razvratire; hraparetii strangatori de biruri, de la baracile lor; preotii cu filacterii din Sinedriu - toti ascultau ca vrajiti si toti, chiar si fariseul si saducheul, cei reci, insensibili, si batjocoritorii plecau cu batjocura inghetata pe buze, taiati in inima de simtamantul pacatelor lor. Din palatul sau, Irod a auzit solia. Si stapanitorul cel mandru si invartosat de pacat a tremurat la chemarea la pocainta.
53:27 In veacul acesta, chiar inainte de a doua venire a lui Hristos pe norii cerului, trebuie sa fie facuta o lucrare ca a lui Ioan. Dumnezeu ii cauta pe acei barbati care vor sa pregateasca un popor care sa stea in ziua cea mare a Domnului. Solia dinaintea lucrarii publice a lui Hristos era: "Pocaiti-va, vamesi si pacatosi, pocaiti-va farisei si saduchei, pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape." (Mat. 3,2). Ca popor, care credem in apropiata revenire a lui Hristos, noi avem de dus o solie: "Pregateste-te sa intalnesti pe Dumnezeul tau." (Amos 4,12). Solia noastra trebuie sa fie la fel de directa ca si a lui Ioan. El ii mustra pe regi pentru nelegiuirea lor.
53:28 Cu toate ca viata ii era in primejdie, el nu se dadea in laturi de la vestirea Cuvantului lui Dumnezeu. Si lucrarea pe care o avem de facut in acest veac trebuie savarsita cu aceeasi credinciosie.
53:29 Spre a da o solie ca cea data de Ioan, noi trebuie sa avem o experienta spirituala ca a lui. Aceeasi lucrare trebuie sa se savarseasca in noi. Noi trebuie sa-L primim pe Dumnezeu si, primindu-L pe El, sa ne pierdem din vedere pe noi.
53:30 Din fire, Ioan avea defecte si slabiciuni ca si alti oameni; insa atingerea iubirii divine il transformase. Cand, dupa inceperea lucrarii lui Hristos, ucenicii lui Ioan au venit la el cu plangerea ca toti oamenii se duceau dupa noul Invatator, Ioan a dovedit cat de limpede intelege el legatura Sa cu Mesia si cat de bucuros Ii spune el bun venit Celui pentru care pregatise calea.
53:31 "Omul nu poate primi decat ce-i este dat din cer", zice el. "Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: 'Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui. Cine are mireasa este mire, dar prietenul mirelui, care sta si-l asculta, se bucura foarte mult cand aude glasul mirelui, si aceasta bucurie, care este a mea, este deplina. Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez." (Ioan 3,27-30) Privind in credinta la Rascumparatorul, Ioan se ridicase la inaltimea lepadarii de sine. El nu cauta sa-i atraga pe oameni la sine, ci sa le inalte gandurile mai sus, si tot mai sus, pana ce se vor fixa asupra Mielului lui Dumnezeu. El personal nu fusese decat un glas, un strigat in pustie. Acum, cu bucurie, el accepta tacerea si intunericul, pentru ca ochii tuturor sa poata fi indreptati spre Lumina vietii.
53:32 Cei care sunt credinciosi chemarii lor, ca soli pentru Dumnezeu, nu vor cauta onoarea pentru ei. Iubirea de sine va fi absorbita de iubirea pentru Hristos. Ei vor recunoaste ca
53:33 lucrarea lor consta in a vesti ca si Ioan Botezatorul: "Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii." (Ioan 1,29). Ei Il vor inalta pe Isus si cu El va fi inaltata si omenirea. "Asa vorbeste Cel Prea Inalt, a Carui locuinta este vesnica, si al Carui Nume este sfant. 'Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite'." (Is. 57,15) Sufletul profetului, golit de eu, era plin cu lumina Celui Divin. In cuvintele care erau aproape o copie a cuvintelor lui Hristos, el dadea marturie despre slava Mantuitorului. "Cel ce vine din cer", spunea el, "este mai pe sus de toti; cel ce este de pe pamant, este pamantesc si vorbeste ca de pe pamant. Cel ce vine din cer, este mai pe sus de toti Caci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu-I da Duhul cu masura." (Ioan 3,31-34) De aceasta slava a lui Hristos urmeaza a se impartasi toti urmasii Sai. Mantuitorul putea spune: "Nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a trimis." (Ioan 5,30). Iar Ioan declara: "Tatal nu-I da Duhul cu masura". La fel e si cu urmasii lui Hristos. Noi putem primi lumina cereasca numai daca suntem dispusi sa fim goliti de eu. Putem sa intelegem caracterul lui Dumnezeu, si sa-L primim pe Hristos prin credinta, numai cand consimtim sa facem fiecare gand rob ascultarii de Hristos. Tuturor celor care fac aceasta, Duhul Sfant le este dat fara masura. In Hristos "locuieste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El." (Col. 2,9.10)