41:1 GRIJA SA PROVIDENTIALA
41:2 Dumnezeul nostru are sub ordinele Sale cerul si pamantul si El stie intocmai de ce avem nevoie. Noi nu putem vedea decat putin inaintea noastra, dar "totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem de a face" (Evrei 4,13).
41:3 El sta si troneaza mai presus de framantarile pamantului; toate sunt descoperite privirii Sale divine; si, din marea si linistita Sa vesnicie, El ordona ceea ce providenta Sa vede a fi mai bine.
41:4 Nici chiar o vrabie nu cade la pamant fara stirea Tatalui. Ura impotriva lui Dumnezeu il mana pe Satana sa-si gaseasca placere in a nimici chiar si fapturile necuvantatoare. Numai datorita grijii ocrotitoare a lui Dumnezeu sunt pastrate pasarile, sa ne inveseleasca prin cantecele lor pline de bucurie. El nu uita nici chiar vrabiile. "Deci sa nu va temeti; voi sunteti mai de pret decat multe vrabii." (Mat. 10,31)
41:5 "Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul!
41:6 Doamne, Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare!
41:7 Tu esti e mare!
41:8 Tu esti lucire si maretie!
41:9 Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; Intinzi cerurile ca un cort.
41:10 Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; Din nori iti faci carul Si umbli pe aripile vantului.
41:11 Din vanturi iti faci soli, Si din flacari de foc, slujitori.
41:12 Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui Si niciodata nu se va clatina.
41:13 Tu il acoperisesi cu adancul, cum l-ai acoperii cu o haina;
41:14 Apele stateau pe munti,
41:15 Dar, la amenintarea Ta, au fugit,
41:16 La glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,
41:17 Suindu-se pe munti si pogorandu-se in vai,
41:18 Pana la locul, pe care li-l hotarasesi Tu.
41:19 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie sa o treaca,
41:20 Pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.
41:21 Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, Si ele curg printre munti.
41:22 Tu adapi la ele toate fiarele campului;
41:23 In ele isi potolesc setea magarii salbatici.
41:24 Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor,
41:25 Si fac sa le rasune glasul printre ramuri.
41:26 Din locasul Tau cel inalt, Tu uzi muntii;
41:27 Si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale
41:28 Tu faci sa creasca iarba pentru vite, Si verdeturi pentru nevoile omului.
41:29 Ca pamantul sa dea hrana:
41:30 Vin, care inveseleste inima omului,
41:31 Untdelemn, care-i infrumuseteaza fata,
41:32 Si paine, care-i intareste inima.
41:33 Se uda copacii Domnului,
41:34 Cedrii din Liban, pe care i-a sadit El.
41:35 In ei isi fac pasarile cuiburi;
41:36 Iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;
41:37 Muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici.
41:38 Iar stancile sunt adapost pentru iepuri.
41:39 El a facut luna, ca sa arate vremile;
41:40 Soarele stie cand trebuie sa apuna.
41:41 Tu aduci intunericul si se face noapte:
41:42 Atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;
41:43 Puii de lei mugesc dupa prada,
41:44 Si isi cer hrana de la Dumnezeu.
41:45 Cand rasare soarele, ele fug inapoi.
41:46 Si se culca in vizuinile lor.
41:47 Dar omul iese la lucrul sau, Si la munca lui, pana seara.
41:48 Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne!
41:49 Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune,
41:50 Si pamantul este plin de fapturile Tale.
41:51 Iata marea, cea intinsa si mare;
41:52 In ea se misca nenumarate vietuitoare Mici si mari.
41:53 Acolo, in ea, umbla corabiile,
41:54 Si in ea este leviatanul acela, pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.
41:55 Toate aceste vietuitoare Te asteapta,
41:56 Ca sa le dai hrana la vreme.
41:57 Le-o dai Tu, ele o primesc;
41:58 Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.
41:59 Iti ascunzi Tu fata, ele tremura;
41:60 Le iei Tu suflarea: ele mor,
41:61 Si se intorc in tarana lor.
41:62 Iti trimiti Tu suflarea: ele sunt zidite,
41:63 Si innoiesti astfel fata pamantului.
41:64 In veci sa tina slava Domnului!
41:65 Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!
41:66 El priveste pamantul si pamantul se cutremura;
41:67 Atinge muntii si ei fumega.
41:68 Voi canta Domnului cat voi trai,
41:69 Voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.
41:70 Fie placute Lui cuvintele mele!
41:71 Ma bucur de Domnul." (Ps. 104, 1-34)
41:72 "Dumnezeul mantuirii noastre,
41:73 Nadejdea tuturor marginilor indepartate ale pamantului si marii!
41:74 El intareste muntii prin taria Lui,
41:75 Si este incins cu putere
41:76 El potoleste urletul marilor Si zarva popoarelor.
41:77 Tu umpli de veselie rasaritul si apusul indepartat
41:78 Incununezi anul cu bunatatile Tale,
41:79 Si pasii Tai varsa belsugul." (Ps. 65,5-8.11)
41:80 "Domnul sprijineste pe toti cei ce cad,
41:81 Si indreapta pe cei incovoiati
41:82 Ochii tuturor nadajduiesc in Tine,
41:83 Si Tu le dai hrana la vreme.
41:84 Iti deschizi mana,
41:85 Si saturi dupa dorinta tot ce are viata." (Ps. 145,14-16)