34:16 Ioan Botezatorul, inainte-mergatorul Domnului Hristos, si-a primit educatia timpurie de la parintii sai. Cea mai mare parte a vietii sale a fost petrecuta in pustie, pentru a nu fi influentat prin privirea la evlavia libertina si stricata a preotilor si a rabinilor sau prin invatarea maximelor si traditiilor lor, prin care principiile cele bune erau pervertite si neapreciate. Invatatorii religiosi ai vremii ajunsesera atat de orbi spirituali, incat cu greu puteau recunoaste virtutile de origine cereasca. Atat de multa vreme cultivasera mandria, invidia si gelozia, incat interpretau Scripturile Vechiului Testament in asa fel, incat distrugeau adevarata lor insemnatate. A fost alegerea lui Ioan de a renunta la distractiile si luxul vietii de oras, pentru a trai in disciplina aspra a pustiei. Aici, locurile din jurul sau erau favorabile pentru deprinderea simplitatii si a tagaduirii de sine. Neintrerupt de zgomotele lumii, putea studia aici lectiile din natura, revelatie si providenta. Cuvantul spus de inger lui Zaharia fusese adesea repetat lui Ioan de catre parintii lui tematori de Dumnezeu. Din copilarie, ii fusese pusa inainte misiunea lui, iar el a acceptat insarcinarea sfanta. Pentru el, singuratatea pustiului era o binevenita scapare de societatea in care banuiala, necredinta si murdaria ajunsesera atotstapanitoare. El se indoia de propria sa putere de a rezista ispitei si se retragea dinaintea contactului neintrerupt cu pacatul, pentru ca nu cumva sa piarda simtul extraordinarei lui pacatosenii.