20:11 Copenhaga, 17 iulie 1886 Pavel era un om care stia ce inseamna a fi partas la suferintele lui Hristos. N-ai nevoie sa repet istoria incercarilor lui. Viata lui a fost o viata de munca neintrerupta, cu toate ca era lovit de multe slabiciuni. El era fara incetare urmarit de ura si rautatea iudeilor. Ei erau peste masura de infuriati pe el si faceau tot ce puteau ca sa-l impiedice in lucrarea lui. Si, cu toate acestea, auzim glasul lui rasunand de-a lungul veacurilor, pana in zilele noastre: "Caci intristarile noastre usoare, de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava. Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad; ... caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice." "Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi." (2 Cor. 4,17.18; Rom.8,18) Pavel nu exagereaza in aprecierea pe care o face cu privire la privilegiile si avantajele vietii crestine. Nu vorbesc cu ezitare despre lucrurile acestea; deoarece stiu din propria mea experienta ca ceea ce spune el e adevarat.