6:7 In Ziua Cincizecimii, Cel Nemarginit S-a descoperit cu putere bisericii. Prin Duhul Sau cel Sfant, El S-a coborat din inaltimile cerului ca un vant puternic, vajaitor, in odaia in care erau adunati apostolii. Era ca si cum, de veacuri, puterea fusese tinuta in frau, iar acum, cerul se bucura ca poate fi in stare sa reverse asupra bisericii bogatiile puterii Duhului Sfant. Iar sub influenta Duhului, cuvinte de pocainta si de marturisire se amestecau cu cantari de lauda pentru pacatele iertate. Se auzeau cuvinte de multumire si cuvinte profetice. Tot cerul s-a plecat jos de tot, pentru a privi cu uimire si pentru a adora intelepciunea Iubirii nemarginite si de necuprins. Pierduti in admiratie, apostolii si ucenicii au strigat: "Iata ce iubire!"(1 Ioan 4, 10). Ei au apucat darul impartit. Si care a fost urmarea? Mii s-au convertit intr-o singura zi. Spada Duhului, proaspat ascutita cu putere si scaldata in fulgerele cerului, isi taia drum prin necredinta.