5:32 Atunci cand s-a acordat acest Dar minunat si nepretuit, cerul intreg a fost zguduit cu putere, intr-un efort de a intelege iubirea de necuprins a lui Dumnezeu, trezit pentru a destepta in inima oamenilor o recunostinta pe masura valorii Darului. Se cuvine deci ca noi, aceia pentru care Hristos Si-a dat viata, sa ne clatinam intre doua pareri? Se cuvine oare sa inapoiem lui Dumnezeu numai un strop din calitatile si puterile imprumutate noua de El? Cum putem face lucrul acesta, bine stiind ca El, care era Conducatorul intregului cer, a pus deoparte vesmantul Sau imparatesc si coroana Sa imparateasca si, cunoscand starea de neajutorare a neamului omenesc decazut, a venit pe pamantul acesta, in natura noastra omeneasca, pentru ca noi sa ne putem uni natura omeneasca cu natura Lui dumnezeiasca? El S-a facut sarac pentru ca noi sa putem ajunge in stapanirea comorii ceresti, "o greutate vesnica de slava" (2 Cor. 4, 17). Pentru ca sa ne scape, El S-a coborat de la o umilinta la alta, pana cand El, Hristos, suferindul divino-uman, a fost inaltat pe cruce, ca sa atraga pe toti oamenii la Sine. Fiul lui Dumnezeu n-ar fi putut sa dea pe fata mai multa bunavointa decat a facut; nu S-ar fi putut cobori mai jos decat a facut-o.