32:1 SANATORIILE NOASTRE - UN REFUGIU PENTRU LUCRATORI
32:2 Adesea, acesti slujitori ai Evangheliei au nevoie de o ingrijire speciala si de tratamente. Sanatoriile noastre ar trebui sa fie un refugiu pentru unii ca acestia si pentru toti lucratorii istoviti care au nevoie de odihna. Ar trebui sa se amenajeze camere unde ei sa poata veni pentru o schimbare si pentru odihna, fara sa se ingrijoreze mereu cu privire la modul in care vor acoperi cheltuielile. Cand ucenicii au fost istoviti de munca, Domnul Hristos le-a spus: "Veniti singuri la o parte... si odihniti-va putin"(Marcu 6,31). El vrea sa se faca aranjamente pe baza carora servii Sai sa se poata odihni si sa-si poata reface sanatatea. Sanatoriile noastre trebuie sa fie deschise pentru pastorii nostri care au muncit din greu, care au facut tot ce le-a stat in putere pentru a procura fonduri necesare pentru construirea si sprijinirea acestor institutii, si oricand au nevoie de serviciile care li se ofera acolo, ei sa fie facuti sa se simta ca la ei acasa.
32:3 Lucratorilor acestora niciodata n-ar trebui sa li se socoteasca preturi mari pentru pensiune si tratament si nici n-ar trebui
32:4 sa fie socotiti ca niste milogi si in nici un caz sa nu fie facuti sa se simta ca atare de aceia a caror ospitalitate o primesc. A manifesta generozitate in folosirea inlesnirilor pe care Dumnezeu le-a procurat pentru slujitorii Sai istoviti si care au lucrat peste masura de mult este inaintea Sa o adevarata lucrare misionara medicala. Lucratorii lui Dumnezeu sunt legati de El si, cand ei sunt primiti, ar trebui sa se ia aminte ca Hristos este primit in persoana slujitorilor Sai. El cere aceasta si este dezonorat si neplacut impresionat cand ei sunt tratati cu indiferenta sau cand se procedeaza fata de ei cu egoism sau cu zgarcenie. Binecuvantarea lui Dumnezeu nu va insoti o astfel de purtare fata de alesii Sai. In mijlocul fraternitatii medicale, n-a fost totdeauna o perceptie agera ca sa poata intelege lucrurile acestea. Unii nu le-au privit asa cum ar fi trebuit. Domnul sa sfinteasca intelegerea acelora care raspund de institutiile noastre, pentru ca ei sa poata intelege cine sa aiba parte de adevarata simpatie si grija.
32:5 Acea ramura a lucrarii pentru care s-au trudit acesti lucratori istoviti ar trebui sa dovedeasca apreciere fata de ostenelile lor, ajutandu-i atunci cand sunt in nevoie, impartasind cu sanatoriul, in mare masura, povara cheltuielii.
32:6 Unii lucratori sunt in situatia de a-si putea ingadui sa puna la o parte putin din salariul lor; ei trebuie sa faca acest lucru pentru a face fata unui caz de forta majora; dar chiar si acestia ar trebui sa fie bineveniti ca o binecuvantare la sanatoriu. Dar cei mai multi dintre lucratorii nostri au de intampinat multe si mari obligatii. La orice miscare, cand sunt necesare mijloace, ei sunt chemati sa faca ceva, sa fie in frunte, pentru ca influenta exemplului lor sa poata stimula pe altii la generozitate, iar lucrarea lui Dumnezeu sa fie dusa mai departe. Ei simt o dorinta atat de vie sa infiga stindardul in campuri noi, incat multi chiar imprumuta bani pentru ca sa poata ajuta. Ei n-au dat cu parere de rau, ci au gandit ca acesta era un
32:7 privilegiu pentru a lucra la inaintarea adevarului. Raspunzand in felul acesta la cererile dupa mijloace, adesea ei raman cu un surplus prea mic.
32:8 Domnul a tinut o socoteala amanuntita a darniciei lor pentru lucrare. El stie ce lucrare buna au facut, o lucrare de care lucratorii mai tineri n-au nici o idee. El a cunoscut toate lipsurile si toate tagaduirile de sine pe care ei le-au indurat. El a notat toate imprejurarile acestor cazuri. Toate sunt scrise in carti. Lucratorii acestia sunt o priveliste pentru lume, ingeri si oameni si ei sunt niste mijloace intuitive pentru a pune la proba sinceritatea principiilor noastre religioase. Domnul vrea ca poporul nostru sa inteleaga ca pionierii acestei lucrari merita tot ceea ce institutiile noastre pot face pentru ei. Dumnezeu ne invita sa intelegem ca aceia care au imbatranit in slujba Sa merita iubirea, onoarea si cel mai adanc respect al nostru.
32:9 UN FOND PENTRU LUCRATORI
32:10 Un fond ar trebui sa fie strans pentru lucratorii aceia care nu mai sunt capabili sa lucreze. Nu putem fi curati inaintea lui Dumnezeu decat daca facem orice efort rational in aceasta privinta, si aceasta fara intarziere. Sunt printre noi unii care nu vor vedea necesitatea acestui fapt; dar opozitia lor nu ar trebui sa ne influenteze. Aceia care intentioneaza in inima lor sa fie drepti si sa procedeze drept ar trebui sa mearga mereu inainte pentru realizarea unei bune lucrari, o lucrare pe care Dumnezeu o cere sa fie facuta. Sunt multi printre noi care au avere, care au amanat lucrarea de a face bine cu avutul lor; dar sa mai intarzie? Sa iubim noi banii atat de mult incat sa-i ingropam in pamant?
32:11 Dumnezeu cere cooperarea tuturor la lucrarea aceasta. Cei avuti ar trebui sa dea din avutul lor; dar, daca dau cu parere de rau, gandindu-se ca fiecare ban sa fie investit
32:12 in afaceri lumesti, nu vor primi nici o rasplata.
32:13 Inaintea lui Dumnezeu, darul modest adus de oameni mai saraci nu este mai prejos decat darurile mai mari ale celor mai bogati. Domnul va adauga acestui dar binecuvantarea Sa, facand ca serviciul de iubire al darului sa fie rodnic, pe masura daruirii din toata inima cu care a fost adus. Banutii veniti de la oricine trebuie sa fie bine apreciati.
32:14 E nevoie acum de entuziasmul tineretului. Ei ar trebui sa lase la o parte vanitatea si sa-si restranga nevoile. Vreau sa-i indemn atat pe ei, cat si pe intregul nostru popor ca banii cheltuiti de obicei pe lucruri nefolositoare sa fie consacrati unei intrebuintari mai inalte si mai sfinte. Faceti tot ce puteti pentru a se crea un fond pentru slujitorii Evangheliei inaintati in varsta, istoviti de munca si grija neintrerupta. Consacrati Domnului tot ce aveti. Nu va folositi banii pentru satisfacerea eului. Puneti-i in tezaurul Domnului. Nu ingaduiti ca mijloacele sa treaca din mainile voastre numai ca sa satisfaca poftele voastre sau ale altora. In cheltuielile voastre, ganditi-va ca umblati cu banii Domnului si ca trebuie sa-I dati socoteala de intrebuintarea lor.
32:15 Celor inaintati in varsta, care sunt in curs de a pierde din mana viata aceasta, va adresez un apel, acela de a dispune bine de bunurile Domnului incredintate voua, mai inainte de a adormi in Isus. Aduceti-va aminte ca sunteti administratorii lui Dumnezeu. Inapoiati-I Domnului ce este al Lui, cat timp sunteti in viata. Nu neglijati sa va ocupati de aceasta cat sunteti in plinatatea judecatii voastre. O data cu sosirea varstei inaintate, e de datoria noastra de a dispune ca mijloacele noastre sa intre in folosinta instrumentelor randuite de Dumnezeu. Satana foloseste orice nascocire pentru a indeparta de la lucrarea Domnului mijloacele atat de necesare. Multi investesc talantul mijloacelor lor in intreprinderi lumesti, cand lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de fiecare ban pentru inaintarea adevarului Sau si pentru proslavirea Numelui Sau. Intreb: Nu trebuie sa ne adunam o comoara in cer, in pungi care nu se invechesc? Ii indemn
32:16 indeosebi pe batranii care urmeaza ca in curand sa alcatuiasca un testament cu privire la mijloacele lor, sa-si aduca aminte de aceia care au servit credincios prin cuvant si invatatura. Faceti in asa fel incat, daca sanatatea si viata vor inceta, mijloacele voastre sa poata fi investite in lucrarea lui Dumnezeu. In felul acesta, ele vor fi puse la schimbator si vor spori fara incetare.
32:17 Invit biserica in totalitatea ei si pe membrii ei in mod individual, sa-I inapoieze cu dobanda lui Dumnezeu capitalul care le-a fost incredintat. In felul acesta, veti avea o comoara in cer. Inima sa va fie sincera fata de Isus. Cu toate ca ar putea sa vi se para ca sunteti cei mai neinsemnati dintre toti sfintii, totusi sunteti madulare ale trupului lui Hristos si prin El sunteti identificati cu toate instrumentele Lui omenesti si cu maiestria si puterea inteligentelor fiinte ceresti. Nimeni dintre noi nu traieste pentru sine. Fiecaruia i-a fost incredintat un post al datoriei; nu pentru interesele sale inguste, egoiste, ci pentru ca influenta fiecaruia sa poata fi tarie pentru toti. Daca intr-adevar am fi crezut ca suntem in mod individual o priveliste pentru lume, ingeri si oameni, n-am fi manifestat noi, ca biserica, un spirit di-ferit de acela pe care-l dam pe fata acum? N-am fi noi o biserica vie si lucratoare?
32:18 Paraiele mai mici sau mai mari ale facerii de bine trebuie sa fie lasate sa curga fara oprire. Providenta divina e cu mult inaintea noastra, inaintand mult mai repede decat darurile noastre. Calea pentru inaintarea si dezvoltarea lucrarii lui Dumnezeu e blocata de egoism, mandrie, lacomie, extravaganta si placerea de a face parada. Intregii biserici i s-a dat o raspundere solemna de a sustine fiecare ramura a lucrarii. Daca Il urmeaza pe Hristos, membrii ei vor infrange prin tagaduire de sine inclinatia spre a face parada, pofta dupa imbracaminte luxoasa, dupa locuinte elegante si mobila costisitoare. Trebuie sa se dea pe fata o mult mai mare smerenie, o mult mai mare deosebire de lume, printre adventistii de ziua a saptea. Altfel, Dumnezeu nu ne va primi,
32:19 indiferent care ne-ar fi pozitia sau caracterul lucrarii in care suntem angajati. Economia si tagaduirea de sine vor pune la indemana multora care traiesc in imprejurari modeste mijloace pentru binefacere. E datoria tuturor de a invata de la Isus Hristos, a umbla smerit pe cararea tagaduirii de sine pe care a calcat Maiestatea cerului. Intreaga viata de crestin ar trebui sa fie o viata de tagaduire de sine, pentru ca, atunci cand se fac apeluri pentru ajutor, sa putem fi gata sa raspundem.
32:20 Cata vreme Satana lucreaza cu o energie neobosita ca sa distruga suflete, cata vreme este o cerere pentru lucratori in orice parte a campului intins al secerisului, atata vreme vor fi si apeluri de a da pentru sprijinirea lucrarii lui Dumnezeu in vreuna din multele ei ramuri. Satisfacem o nevoie numai pentru ca sa facem drum spre a satisface o alta nevoie de acelasi fel. Tagaduirea de sine necesara pentru a obtine mijloace pentru investit in ceea ce Dumnezeu apreciaza in cel mai inalt grad va dezvolta deprinderi si un caracter care va castiga pentru noi aprobarea: "Bine", si ne va face sa fim pregatiti sa locuim pururea in prezenta Aceluia care S-a facut sarac pentru noi, ca noi, prin saracia Lui, sa putem mosteni bogatii vesnice.
32:21 _______
32:22 Barbatii din pozitii de raspundere sunt in primejdia de a fi zdrobiti sub multele poveri pe care le poarta, dar Dumnezeu nu impune nimanui poveri prea grele de purtat. El apreciaza fiecare greutate inainte de a ingadui ca ea sa apese asupra inimii celor care sunt impreuna lucratori cu El. Fiecaruia dintre lucratorii Sai, Tatal nostru ceresc ii spune: "Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini"(Ps. 55,22). Purtatorii de poveri sa creada ca El va purta orice sarcina, fie mare, fie mica.
32:23 Isus consimte sa poarte poverile noastre numai cand ne incredem in El. El zice: "Veniti la Mine toti cei obositi si greu impovarati; dati-Mi Mie sarcina voastra; lasati pe seama Mea sa fac ceea ce e
32:24 cu neputinta pentru om sa faca. "Sa ne incredem in El. Nelinistea e oarba si nu poate discerne viitorul. Dar Isus vede sfarsitul de la inceput si, in orice greutate, El are calea Sa pregatita pentru a da ajutor. Ramanand in Hristos, putem face totul prin Acela care ne intareste.
32:25 Din cauza unor lucratori neconsacrati, lucrurile vor merge uneori rau. Poate ca veti plange din cauza rezultatelor relei cai a altora; dar nu va nelinistiti. Lucrarea este sub supravegherea binecuvantatului nostru Domn. Tot ce cere El este ca lucratorii sa se prezinte la El pentru a-si lua ordinele si sa asculte de indrumarile Lui. Toate compartimentele lucrarii Lui - comunitatile, misiunile, Scolile de Sabat si institutiile noastre - sunt purtate pe inima Lui. De ce sa ne nelinistim? Dorinta aprinsa de a vedea biserica plina de viata trebuie sa fie temperata printr-o deplina incredere in Dumnezeu; deoarece "fara Mine", zice marele Purtator de poveri, "nu puteti face nimic" "Vino dupa Mine" El merge in frunte; noi trebuie sa mergem dupa El.
32:26 Nimeni sa nu-si supra-impovareze puterile date de Dumnezeu cu eforturi de a face ca lucrarea Domnului sa inainteze mult mai repede. Puterea omului nu poate grabi lucrarea; cu aceasta trebuie sa fie unita puterea inteligentelor ceresti. Numai in felul acesta poate fi dusa la desavarsire lucrarea lui Dumnezeu. Un Pavel poate sadi, un Apolo poate uda, dar Dumnezeu este Cel care face sa creasca. In simplitate si smerenie omul trebuie sa conlucreze cu uneltele ceresti, facand totdeauna tot ce poate mai bine si totusi dandu-si totdeauna seama ca Dumnezeu este Marele Maestru lucrator. El nu trebuie sa cultive deprinderea de a considera ca puterile personale ii sunt indestulatoare deoarece, in felul acesta, isi va istovi rezerva de putere si isi va nimici puterile mintale si fizice. Chiar daca toti lucratorii care poarta acum poverile cele mai grele ar fi pusi la o parte, lucrarea lui Dumnezeu va merge inainte. Sa temperam dar zelul nostru in lucrare prin ratiune; sa oprim eforturile noastre de a face ceea ce numai singur Domnul poate realiza.