21:1 Autorul
21:2 Dumnezeu doreste sa-i aduca pe oameni in directa legatura cu Sine. In toate procedeele Sale cu fiintele omenesti, El recunoaste principiul raspunderii personale. El cauta sa incurajeze un simt al dependentei personale si sa imprime nevoia de calauzire personala. Darurile sale sunt date oamenilor in mod individual. Fiecare om a fost facut un econom al unor bunuri sacre incredintate lui; fiecare trebuie sa dea socoteala de insarcinarile sale potrivit cu indrumarile Datatorului; si fiecare va trebui sa dea seama inaintea lui Dumnezeu de ispravnicia sa.
21:3 In toate acestea, Dumnezeu cauta sa aduca natura omeneasca in legatura cu natura dumnezeiasca, pentru ca prin legatura aceasta omul sa poata fi transformat dupa chipul divin. Atunci principiul iubirii si al bunatatii va fi o parte din natura sa. Satana, cautand sa impiedice realizarea planului Sau, cauta fara incetare sa incurajeze dependenta de om, sa-i faca pe oameni sclavii oamenilor. Astfel izbuteste sa abata mintea de la Dumnezeu si isi infiltreaza propriile sale principii de egoism, ura si cearta.
21:4 In toate legaturile noastre unii cu altii, Dumnezeu doreste sa pastram cu grija principiul responsabilitatii si dependentei personale de El. Este un principiu care ar trebui sa fie in mod deosebit avut in vedere de casele noastre de editura in relatiile lor cu autorii.
21:5 Unii sustin ca autorii n-ar trebui sa detina dreptul de administrator asupra lucrarilor lor, ci ei trebuie sa puna lucrarile lor sub controlul casei de editura sau al conferintei; si ca peste cheltuielile cauzate de producerea manuscrisului, ei nu trebuie sa pretinda nici o parte din profit; ca acesta trebuie sa fie lasat pe seama conferintei sau a editurii, ca sa fie folosit dupa cum vor considera ei,
21:6 pentru diferitele nevoi ale lucrarii. In felul acesta, administrarea drepturilor de autor sa fie pe deplin transferate de la persoana sa la altele.
21:7 Dar nu asa priveste Dumnezeu problema. Iscusinta de a scrie o carte este, ca oricare alt talent, un dar de la El, pentru sporirea caruia are sa dea seama inaintea lui Dumnezeu; iar el trebuie sa investeasca veniturile potrivit cu indrumarile Lui. Sa nu uitam ca el nu este proprietatea noastra pe care ne-a incredintat-o ca sa o investim. Daca ar fi asa, am putea pretinde putere discretionara; am putea sa transferam raspunderea asupra altuia si sa-i incredintam lui obligatiile noastre de administrator. Dar lucrul acesta nu se poate face, deoarece Domnul ne-a facut in mod individual economi ai Sai. Suntem raspunzatori sa facem noi insine investitia acestor mijloace. Propriile noastre inimi trebuie sa fie sfintite; mainile noastre trebuie sa aiba ceva de dat, asa cum cere imprejurarea, din venitul pe care ni l-a incredintat Dumnezeu.
21:8 Ar fi tot atat de drept ca editura sau conferinta sa-si asume controlul venitului pe care un frate il are de la casele sau terenurile sale, ca si atunci cand isi insuseste ceva gandit si facut de el.
21:9 Nu este dreptate nici in pretentia ca, deoarece un lucrator al casei de editura primeste un salariu pentru munca sa, puterile trupului, ale mintii si ale sufletului apartin in totul institutiei, si ea are drept asupra tuturor produselor scrisului sau. In afara de perioada de munca in institutie, timpul lucratorului este sub propriul sau control, sa-l foloseasca asa cum gaseste de cuviinta, atata timp cat folosirea aceasta nu e in conflict cu obligatia sa fata de institutie. Pentru ceea ce el ar produce in orele acestea, el este raspunzator fata de propria sa constiinta si fata de Dumnezeu.
21:10 Nu se poate arata mai mare dezonoare fata de Dumnezeu decat ca un om sa aduca talentele altui om sub
21:11 controlul sau absolut. Raul nu este prevenit prin faptul ca profitul tranzactiei urmeaza sa fie devotat lucrarii lui Dumnezeu. Intr-un astfel de aranjament, omul care ingaduie ca mintea lui sa fie stapanita de mintea altuia este despartit in felul acesta de Dumnezeu si expus ispitei. Cand transfera raspunderea obligatiei sale asupra altor oameni si depinde de intelepciunea lor, el aseaza pe om acolo unde ar trebui sa fie Dumnezeu. Cei care cauta sa realizeze acest transfer de raspunderi nu vad rezultatele actiunii lor; dar Dumnezeu ni le-a pus clar in fata. El zice: "Blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor"(Ier. 17,5).
21:12 Autorii sa nu fie solicitati sa daruiasca sau sa vanda dreptul lor asupra cartilor pe care le-au scris. Ei sa primeasca o parte dreapta din profitul lucrarii lor; apoi ei sa considere mijloacele lor ca un tezaur incredintat lor de Dumnezeu pentru a fi administrat potrivit cu intelepciunea pe care o va da El.
21:13 Aceia care poseda capacitatea de a scrie carti ar trebui sa-si dea seama ca ei poseda si abilitatea de a investi veniturile pe care le primesc. Desi este drept ca ei sa aseze o parte in tezaur, pentru a contribui la nevoile generale ale lucrarii, ei ar trebui sa considere ca e datoria lor sa faca personal cunostinta cu nevoile lucrarii si, rugandu-se lui Dumnezeu pentru intelepciune, ei ar trebui sa foloseasca veniturile lor acolo unde nevoia este mai mare. Sa porneasca o lucrare care cere darnicie, dand un bun exemplu. Daca mintea lor e sub controlul Duhului Sfant, ei vor avea intelepciune pentru a pricepe unde sunt necesare mijloacele lor, iar cand satisfac nevoia aceea, vor fi mult binecuvantati.
21:14 Daca ar fi fost urmat planul Domnului, ar fi existat acum o alta stare de lucruri. Nu s-ar fi cheltuit atat de multi bani in cateva localitati, lasand atat de putini pentru a fi investiti in multe, multe localitati unde stindardul adevarului inca n-a fost inaltat.
21:15 Casele noastre de editura trebuie sa fie atente ca nu cumva, in relatiile lor cu lucratorii lui Dumnezeu, sa ingaduie sa fie condusi de principii rele sau nedrepte. Daca sunt legati de institutiile noastre, oamenii a caror inima nu este sub indrumarea Duhului Sfant vor duce cu siguranta lucrarea pe drumuri gresite. Unii care se dau drept crestini considera afacerile legate de lucrarea lui Dumnezeu ca fiind ceva cu totul aparte de serviciul religios. Ei zic: "Religia este religie, si afacerile sunt afaceri. Suntem hotarati sa facem sa aiba succes partea de care ne ocupam si vom pune mana pe orice avantaj cu putinta pentru a promova aceasta ramura speciala a lucrarii." In felul acesta, sunt introduse planuri contrarii adevarului si neprihanirii, sustinandu-se ca aceasta sau aceea trebuie sa fie facuta deoarece este o lucrare buna si ca ajuta la inaintarea lucrarii lui Dumnezeu.
21:16 Oameni care din cauza egoismului au devenit stramti si miopi la vedere considera ca e privilegiul lor sa-i doboare la pamant chiar pe aceia pe care Dumnezeu ii foloseste sa difuzeze lumina pe care El le-a dat-o. Prin planuri opresive, lucratori care ar fi trebuit sa stea liberi in Dumnezeu au fost impiedicati prin restrictii din partea acelora care nu erau decat colegi in lucrare. Toate acestea poarta semnul firii omenesti, si nu al celei dumnezeiesti. Nascocirea omului duce la nedreptate si oprimare. Cauza lui Dumnezeu e libera de orice urma de injustitie. Ea nu cauta sa obtina avantaje, lipsindu-i pe membrii familiei Sale de individualitatea lor sau de drepturile lor. Domnul nu aproba autoritatea arbitrara si nici nu Se serveste de cel mai mic egoism sau de cea mai mica inselaciune. Pentru El, toate practicile acestea sunt dezgustatoare.
21:17 El declara: "Eu urasc jaful pentru aducerea de jertfe" "Sa n-ai in casa doua feluri de efa, una mare si alta mica. Ci sa ai o greutate adevarata si dreapta, sa ai o efa adevarata si dreapta... caci oricine savarseste o nedreptate este o uraciune
21:18 inaintea Domnului, Dumnezeului tau"(Isaia 61,8; Deut. 25, 14-16).
21:19 "Ti s-a aratat, omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau"(Mica 6,8).
21:20 Una dintre aplicatiile cele mai inalte ale acestor principii se afla in recunoasterea dreptului omului asupra lui insusi, asupra controlului propriei sale minti, asupra administrarii talantilor sai, dreptul de a primi si a distribui fructele ostenelilor sale. In institutiile noastre va fi tarie si putere numai in masura in care, in legatura lor cu semenii, se recunosc principiile acestea - numai in masura in care, in procedeele lor, tin seama de instructiunile Cuvantului lui Dumnezeu.
21:21 _______
21:22 Fiecare putere imprumutata noua de Dumnezeu, fie ea fizica, mintala sau spirituala, trebuie sa fie cultivata cu sfintenie pentru a face lucrarea incredintata noua pentru semenii nostri, care pier in nestiinta lor. Fiecare om urmeaza sa stea la postul datoriei sale neimpiedicat, fiecare servind Domnului in umilinta, fiecare fiind raspunzator pentru propria sa lucrare. "Orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti ca veti primi de la Domnul rasplata mostenirii. Voi slujiti Domnului Hristos" El "va rasplati fiecaruia dupa faptele lui"(Col.3,23.24; Rom. 2,6).
21:23 _______
21:24 Iscusinta lui Satana este exercitata pentru a nascoci planuri si metode nenumarate pentru a-si realiza scopurile. El lucreaza la restrangerea libertatii religioase si la introducerea in lumea religioasa a unui soi de sclavie. Organizatii si institutii, daca nu sunt sustinute de puterea lui Dumnezeu, vor lucra
21:25 sub indrumarea lui Satana pentru a aduce oameni sub controlul oamenilor, iar frauda si siretenia vor lua infatisarea ravnei pentru adevar si pentru inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu. Tot ceea ce in practicile noastre nu este clar ca lumina zilei apartine metodelor printului raului.
21:26 _______
21:27 Oamenii gresesc, pornind de la premise false si facand apoi totul ca sa demonstreze ca eroarea este adevar. In unele cazuri, primele principii au o masura de adevar intretesut cu eroarea; dar aceasta nu duce la actiuni drepte; si de aceea oamenii sunt dusi in ratacire. Ei doresc sa stapaneasca si sa ajunga puternici si, in efortul de a-si indreptati principiile, ei adopta metodele lui Satana.
21:28 _______
21:29 Daca se impotrivesc avertizarilor pe care li le trimite Domnul, oamenii devin chiar conducatori in practici rele; asemenea oameni isi asuma exercitarea prerogativelor lui Dumnezeu - ei se incumeta sa faca ceea ce nici Dumnezeu Insusi nu face, adica sa caute sa stapaneasca mintea oamenilor. In felul acesta ei o iau pe urmele romanismului. Ei introduc propriile lor metode si planuri si, prin gresitele lor conceptii despre Dumnezeu, slabesc credinta altora in adevar si introduc principii false care lucreaza ca un ferment ca sa intineze si sa corupa institutii si biserici.
21:30 Tot ceea ce scade conceptia omului cu privire la neprihanire, echitate si judecata impartiala, orice plan sau precept care aduce instrumentele omenesti ale lui Dumnezeu sub controlul unor minti omenesti, toate acestea slabesc credinta in Dumnezeu si separa sufletul de El.
21:31 Dumnezeu nu va sustine nici un plan prin care omul sa stapaneasca sau sa oprime chiar si in cea mai mica masura pe semenul sau, om ca si el. Indata ce un om incepe sa faca o regula de fier pentru alti oameni, Il dezonoreaza pe Dumnezeu si-si primejduieste propriul sau suflet si sufletele fratilor sai.