2:1 Epoca volumul sapte
2:2 Volumul sapte al Marturiilor pentru comunitate (Testimonies) a fost publicat mai tarziu, in 1902, la numai doi ani dupa publicarea volumului sase; dar in aceste cateva luni a avut loc o dezvoltare epocala, in mod deosebit in reorganizarea lucrarii noastre denominationale.
2:3 In anul 1863, cu treizeci si opt de ani mai inainte, a fost organizata Conferinta Generala, cu sase conferinte, toate in Statele Unite. Erau atunci treizeci de pastori intariti prin binecuvantare si lucratori biblici, slujind celor 3.500 de membri, organizati in 125 de comunitati. La data aceea, nu exista nici o scoala a adventistilor de ziua a saptea, nici un sanatoriu, ci numai o singura casa de editura si tipografie a bisericii.
2:4 Fiecare decada, in scurgerea vremii, a marcat o dublare a numarului de membri si de lucratori angajati in lucrare, precum si inceputul unor noi directii ale eforturilor care se faceau. La inceputul secolului lucrarea a crescut, ajungand de proportii mondiale. Raportul statistic al anului 1900 arata ca a fost tiparita literatura in treizeci si noua de limbi, de catre treisprezece case de editura si tipografii. Cinci sute de pastori intariti prin binecuvantare si o mie de alti lucratori in diferite ramuri de activitate din cadrul bisericii slujeau celor 66.000 de credinciosi, ce erau membri, in 1892 ai unor comunitati organizate. Acestea erau grupate in patruzeci si cinci de conferinte si patruzeci si doua de misiuni. In Australia, ca si in Europa, conferintele erau cuprinse in Uniuni de Conferinte, recent organizate.
2:5 O data cu dezvoltarea lucrarii de publicatii si cu inceputul interesului pentru lucrarea medicala si educationala si inceputul lucrarii Scolii de Sabat, au fost organizate institutii autonome care sa se ingrijeasca de aceste ramuri ale lucrarii. Exista, deci, Organizatia Internationala a Scolii de Sabat, a Lucrarii Misionare si a Asociatiilor Libertatii Religioase, pe langa diferite alte asociatii de publicatii si educationale. Lucrarea Misiunii Externe era condusa de catre Comitetul Misiunii Externe. Desi interesul acestor diferite organizatii era comun, fiecare
2:6 actiona ca o unitate distincta si separata, avand birourile sediilor raspandite in toata America. In ceea ce priveste sediul Comitetului pentru Misiunea Externa, a fost ales orasul New York, datorita avantajelor existentei unui larg centru al liniilor maritime de navigatie. In cazul Asociatiei Scolii de Sabat, Oakland, California, cei care-l conduceau au considerat ca era un centru potrivit. Lucrarea Libertatii Religioase era condusa din Chicago, Illinois, iar Lucrarea Medicala Misionara, din Battle Creek, Michigan.
2:7 Nu era greu sa vezi ca biserica, in dezvoltarea ei naturala, a depasit cu mult conditiile originare din 1863. Era necesar sa se faca unele schimbari. Comitetul Conferintei Generale era alcatuit din doisprezece membri, dintre care patru locuiau in Battle Creek. Cum puteau acesti oameni sa se ingrijeasca de lucrarea ce crestea foarte repede si care acum era mondiala in scopurile ei? Toate conferintele si misiunile din lumea intreaga, Uniunile de Conferinte Australiana si Europeana, erau invatate sa priveasca direct la Conferinta Generala pentru conducere. Nu este de mirare ca nevoile unor campuri erau neglijate sau ca in unele cazuri administrarea acestora era lipsita de eficienta. Probleme multiple din unele ramuri ale lucrarii parea ca au fost scapate din maini, avand in vedere faptul ca ele cresteau in mod disproportional si mergeau pe linia unei organizatii independente create de ei insisi.
2:8 Acestea erau imprejurarile in aprilie 1901, cand Ellen G. White, intoarsa recent din Australia, in Statele Unite, a luat cuvantul la deschiderea sesiunii Conferintei Generale. Ea a facut apel la o completa reorganizare a lucrarii, subliniind in mod deosebit nevoia unei distribuiri a responsabilitatilor. In timp ce nevoile erau vizibile, rezolvarea unei astfel de lucrari era o problema complicata. Acum, chemarea la actiune fiind adresata, cu oameni avand o larga viziune si credinta si cu initiativa, lucrarea Conferintei Generale a fost reorganizata. Mai intai, a fost adoptat planul pentru Uniunea de Conferinte, care a fost inaugurat in Australia si apoi in Europa. Lucrul acesta a eliberat administratia Conferintei Generale de multe probleme
2:9 de amanunt care puteau si trebuia sa fie rezolvate pe plan local. In al doilea rand, s-a pus baza infiintarii ca departamente a diferitelor organizatii autonome ale bisericii, ca de exemplu publicatiile, lucrarea medicala, Scoala de Sabat si lucrarea educationala, in administrarea Conferintei Generale In al treilea rand, Comitetul Conferintei Generale a fost mult largit si a devenit reprezentativ pentru intregul camp mondial si pentru toate ramurile lucrarii.
2:10 Unele ramuri sau departamente ale Conferintei Generale au fost reorganizate foarte repede. Departamentele Scolii de Sabat, Educatiei si Libertatii Religioase au fost aduse in curand la existenta. Pentru alte ramuri ale lucrarii, a fost nevoie de timp, iar in unele cazuri, numai cand dezastrul a lovit, atunci s-a vazut necesitatea unei schimbari. Pentru lucrarea mondiala, a fost necesar ca procedeul acesta al reorganizarii sa se fixeze bine in mintea barbatilor si femeilor implicate in aceasta lucrare pentru a schimba filozofia lor cu privire la marea lucrare in care acestia erau angajati. La data Sesiunii Conferintei Generale din 1901, se parea ca Sanatoriul din Battle Creek a atins apogeul dezvoltarii lui si, impreuna cu institutiile lui satelite, constituia o mare parte a lucrarii adventistilor de ziua a saptea. Era clar faptul ca liderii lui incepusera sa aiba viziunea unei mari lucrari medicale misionare, chiar nedenominationala in caracter, si care asa cum gandeau ei, avea sa eclipseze in curand lucrarea bisericii adventiste de ziua a saptea.
2:11 Apoi, in 18 februarie 1902, s-a produs primul dezastru. Principala cladire a Sanatoriului din Battle Creek a ars pana la temelii. In timp ce se faceau aranjamente pentru o imediata reconstruire a cladirii, experienta focului impreuna cu sfaturile Spiritului Profetic, care au ajuns in mainile lucratorilor in urmatoarele cateva luni, au facut ca multi sa vada mai clar adevaratul loc al lucrarii medicale misionare, ca o parte distinctiva, dar integrala a lucrarii bisericii. S-a facut apel la o extindere si infiintare de multe centre medicale misionare, nu prea mari sau ambitioase in scopurile lor.
2:12 In acest cadru au fost scrise articolele servei Domnului, care sunt cuprinse in sectiunea "Lucrarea in Sanatoriul nostru". Ele au fost incluse in volumul sapte, astfel incat ele sa continue sa slujeasca bisericii.
2:13 In primii ani, cand Review and Herald si Pacific Press, au fost infiintate, a fost necesar sa avem utilaje competitive pentru a produce literatura necesara si la un pret moderat. Dar in primele zile, la inceput, astfel de intreprinderi nu erau folosite tot timpul numai pentru lucrari strict denominationale. Pentru ca masinile tipografiei sa fie utilizate optim, tipografiile noastre au acceptat sa lucreze si tiparituri comerciale. Astfel de lucrari mergeau de la tiparirea rechizitelor de birou si formulare, pana la tiparirea de carti legate. Aceste lucrari erau bine platite si au ajutat financiar aceste institutii si personalul lor sa se mentina avand o baza financiara sanatoasa.
2:14 Dar aceste tiparituri comerciale au ridicat o seama de probleme. Au fost aduse si acceptate pentru publicare manuscrise ale unor carti care nu aveau un caracter inaltator. O parte a acestei literaturi continea serioase erori doctrinale, iar altele, pentru alte motive, erau in mod categoric daunatoare. Aceste situatii au atins apogeul in timpul scrierii volumului sapte. Birourile editurilor au primit solii din partea Spiritului Profetic, care aratau primejdiile unei astfel de lucrari, chemand la o reforma. Apoi, de asemenea, de-a lungul anilor, pe masura ce lucrarea bisericii avea sa continue sa se dezvolte, avea sa vina timpul cand toate utilajele si personalul urma sa fie necesare numai pentru lucrarea bisericii. Dar, din nefericire, aceste solii nu si-au adus pe deplin roadele pana cand, atat Review and Herald, cat si Pacific Press, n-au fost distruse de foc in anii ce au urmat. Facandu-se planuri ca lucrarea sa fie reluata in cladiri reconstruite, conducatorii au pasit in credinta, consacrand noile cladiri si echipamentul lor numai pentru tiparirea literaturii bisericii. Ei au procedat astfel in lumina sfaturilor pe care le gasim in volumul sapte, care au avut o influenta modelatoare asupra lucrarii noastre de publicatii din toata lumea.
2:15 In drumul sau de la St. Helena, California, la Battle Creek, Michigan, pentru a lua parte la sesiunea Conferintei Generale din 1901, sora White a mers pe drumul sudului, oprindu-se la Nashville spre a inspecta nou infiintata casa de editura si pentru a vizita unele dintre noile scoli din acele parti. Aceste institutii au fost infiintate, in mare masura, datorita apelurilor ei publicate in paginile revistei Review and Herald, pentru inceputul unei mari si intinse lucrari in sud. Sfaturile ei i-au inspirat si calauzit pe aceia care sustineau si ingrijeau de lucrare, desi la data aceea, cand scria, serva Domnului se afla in Australia. Ea avea acum privilegiul de a vizita aceste centre si de a vedea cu ochii ei cele ce se realizasera.
2:16 Cunoscand acum campul de lucru si nevoile lui, avand descoperiri cu privire la noile perspective ale lucrarii, sora White a fost indemnata sa faca apel atat pentru un mai mare numar de lucratori angajati, cat si pentru si pentru membri laici care sa patrunda in statele din sud si sa foloseasca ocaziile existente pentru raspandirea soliei, luptand cu problemele de conducere ale lucrarii, atat printre albi, cat si printre oamenii de culoare. Aceste apeluri miscatoare, scrise in perioada acestor doi ani, formeaza o importanta parte a volumului sapte. Ele au determinat unele familii, nu putine la numar, sa se mute in marele tinut al sudului pentru a vesti solia printr-o vietuire linistita si evlavioasa si printr-un evanghelism activ. Un bogat seceris al acestei semanari se vede si astazi.
2:17 In timp ce adventistii de ziua a saptea, in experienta de la inceput, practicau si invatau reforma in stilul lor de viata, ei au mers inainte in dezvoltarea acestei reforme, producand alimente sanatoase, unele din acestea luand locul articolelor daunatoare din alimentatie, iar altele ajutand la procurarea unei hrane apetisante si echilibrate. Eforturile si invataturile adventistilor de ziua a saptea au pus bazele unui mare interes pentru alimentele pe baza de cereale, care s-a dezvoltat in anii care au urmat, desi lucrarea de fabricare a acestor alimente, in mare masura, nu mai este in mainile noastre. Inca din timpul volumului sapte noi aveam in functiune un numar de centre de producerea alimentelor
2:18 sanatoase, iar in unele orase aveam restaurante unde se serveau alimente sanatoase. Mai multe capitole din volumul sapte dau sfaturi cu privire la aceasta lucrare, cerand ca aceasta sa fie astfel condusa, incat sa produca o influenta puternica pentru solia distinctiva pe care acest popor o vesteste lumii.
2:19 Soliile din perioada volumului sapte marcheaza, de asemenea, chemarea de inaintare a lucrarii in orase. Desi acestea aveau sa fie urmate de alte apeluri urgente ce au aparut in anii urmatori, nevoile marilor noastre orase au fost aduse pentru prima data in atentia poporului nostru, in mod general, in sectiunea de la inceputul acestui volum. Lucrarea ce trebuia facuta nu se limita numai la lucratorii conferintei. Trebuia ca membrii laici sa fie atrasi intr-o lucrare mereu crescanda in marile centre ale populatiei. Un program evanghelistic de amploare avea sa inceapa si sa continue multi ani.
2:20 Cand volumul a fost publicat, adventistii de ziua a saptea conduceau o lucrare activa de mai bine de o jumatate se secol. Trecerea anilor a facut ca un numar de lucratori sa fie nevoiti sa-si scoata armura si sa depuna poverile. Acestia au sacrificat totul si au lucrat la zidirea cauzei lui Dumnezeu, dar acum, cand a venit timpul ca ei sa lase lucrul si sa ingaduie mainilor tinere sa ridice poverile, nu exista nici o reglementare pentru sustinerea lor. Nevoia si remediul i-au fost in mod clar descoperite servei Domnului si, in soliile sale de incheiere a volumului sapte, ea prezinta, in cuvinte pline de sensibilitate, responsabilitatea bisericii fata de batranii ei lucratori. Rezultatele apelului ei, pentru un fond din care sa se poarte de grija si sa se raspunda ne-voilor acestor lucratori iesiti la pensie, se vede astazi in planul pentru sustinerea pensionarilor, care a fost adus la existenta la cativa ani dupa publicarea acestui volum.
2:21 Astfel, volumul sapte prezinta numai cateva invataturi pentru diferite ramuri de activitate, sfaturile lui principale fiind mult si profund cuprinzatoare si aducand roade bogate.
2:22 Editorii.