10:29 Pentru bolnavul cronic, nimic nu tinde sa-i refaca sanatatea si fericirea ca trairea in mijlocul lucrurilor atractive de la tara. Aici, si cei mai slabi si fara putere pot fi asezati pe scaune sau culcati la lumina soarelui sau la umbra pomilor. Ei n-au decat sa-si inalte privirile si sa vada deasupra lor frunzisul frumos. Ei se minuneaza ca n-au observat pana acum cat de gratios se pleaca ramurile, formand un baldachin viu deasupra lor, dandu-le exact umbra de care au nevoie. Au un simtamant placut de odihna si de inviorare cand asculta adierea soptitoare a aerului. Spiritul istovit reinvie. Puterea pe sfarsite e recastigata. Pe nestiute mintea se linisteste, pulsul febril se face mai calm si mai regulat. Pe masura ce bolnavii se intaresc, ei vor indrazni sa faca cativa pasi spre a culege cateva flori frumoase - mesageri scumpi ai iubirii lui Dumnezeu pentru suferinda Lui familie de aici, de jos.