40:3 De jur imprejurul nostru sunt suflete care pier in pacatele lor. In fiecare an, mii si mii mor fara Dumnezeu si fara speranta unei vieti vesnice. Plagile si judecatile lui Dumnezeu isi fac lucrarea lor, iar sufletele merg la ruina din cauza ca lumina adevarului n-a stralucit pe carare. Dar cat de putini poarta povara pentru starea semenilor lor! Lumea piere in mizerie; dar aceasta nu-i misca nici chiar pe aceia care pretind a crede adevarul cel mai sublim si cel mai cuprinzator, care a fost dat vreodata muritorilor. Dumnezeu cere ca poporul Sau sa fie mana Sa de ajutor spre a ajunge la cei care pier, dar cat de multi sunt multumiti sa nu faca nimic! Lipseste iubirea aceea care L-a facut pe Hristos sa paraseasca locasul Sau ceresc si sa ia asupra Sa natura omeneasca, pentru ca natura omeneasca sa poata lua contact cu natura omeneasca si sa atraga neamul omenesc spre divinitate. Poporul lui Dumnezeu este cuprins de o somnolenta, o amorteala, care-i impiedica sa inteleaga nevoia acestui timp.