23:79 "Nici unul din noi nu traieste pentru sine" (Rom. 14,7). Aceasta este o lege a lui Dumnezeu in cer si pe pamant. Dumnezeu este marele centru. De la El purcede tot ce are... viata. Lui I se cuvine toata slujirea, inchinarea si supunerea. Pentru toate fiintele create, exista un singur mare principiu de viata - dependenta de Dumnezeu si conlucrarea cu El. Raporturile care existau in familia curata a lui Dumnezeu din cer urmau sa existe in familia lui Dumnezeu de pe pamant. Subordonat lui Dumnezeu, Adam trebuia sa stea in fruntea familiei pamantesti, pentru a pastra principiile familiei ceresti. Aceasta ar fi adus pacea si fericirea. Dar Satana s-a hotarat sa se opuna legii ca "nici unul nu traieste numai pentru sine". El dorea sa traiasca numai pentru sine. El a cautat sa faca din persoana sa un centru de influenta. Lucrul acesta a fost ceea ce a atatat rebeliunea in cer, iar acceptarea de catre om a acestui principiu a adus pacatul pe pamant. Cand Adam a pacatuit, omul s-a rupt de centrul randuit de cer. Un demon a devenit puterea centrala in lume. Acolo unde ar fi trebuit sa fie tronul lui Dumnezeu, Satana si-a asezat tronul sau. Lumea a depus omagiul ei, ca jertfa de buna voie la picioarele vrajmasului.