8:22 In timp ce stateam langa patul sotului meu muribund, am stiut ca, daca altii ar fi purtat si ei partea lor de poveri, el ar mai fi trait. Am mijlocit apoi pana la agonia sufletului ca cei prezenti sa nu mai intristeze pe Duhul lui Dumnezeu prin impietrirea inimii lor. Cateva zile mai tarziu, ma aflam eu insumi fata in fata cu moartea. Apoi am avut cele mai clare descoperiri de la Dumnezeu cu privire la mine si la biserica. In marea mea slabiciune, iti aduc marturia mea, fara sa stiu daca aceasta nu va fi ultima mea ocazie. Ai uitat oare acea ocazie solemna? Eu n-o pot uita, caci mi se parea ca ma aflu in fata scaunului de judecata al Domnului Hristos. Starea ta de ratacire, impietrirea inimii tale, lipsa ta de armonie a iubirii si spiritualitatii, departarea ta de simplitatea si curatia pe care Dumnezeu a vrut ca sa le pastrezi - le cunosc, le simt. Cautarea de greseli, condamnarea, invidia, cearta pentru locurile de frunte erau printre voi. Am vazut aceasta si unde aveau sa duca. Mi-e teama ca efortul acesta ma va costa viata, dar interesul pe care il am pentru tine ma face sa vorbesc. Dumnezeu ti-a vorbit in ziua aceea. A facut oare aceasta o impresie durabila asupra ta?