67:1 Marturii personale
67:2 Soliile care mi-au fost date pentru diferite persoane le-am scris adesea pentru ei; in multe cazuri, am facut lucrul acesta la cererea lor expresa. Pe masura ce lucrarea mea se extindea, lucrul acesta a devenit o parte importanta si obositoare a muncii mele. Mai inainte de publicarea Marturiei 15, multe cereri pentru marturiile scrise mi-au fost adresate de catre aceia pe care i-am sfatuit sau mustrat; dar eu ma aflam intr-o stare de mare slabiciune datorita muncii epuizante si m-am dat inapoi de la datorie, in mod deosebit de cand am stiut ca multe dintre aceste persoane erau foarte nevrednice si se parea ca exista putina speranta ca avertizarile date sa lucreze vreo schimbare hotarata in ei. La data aceea, am fost mult incurajata de urmatorul vis:
67:3 ‘‘O persoana mi-a adus un material alb si mi-a cerut sa croiesc din el haine pentru persoane de toate masurile si de toate felurile de caracter si imprejurari ale vietii. Mi s-a spus sa le croiesc si sa le agat, sa fie terminate atunci cand se va adresa chemarea. Am avut impresia ca multi dintre cei pentru care mi s-a cerut sa croiesc haine erau nevrednici. Am intrebat daca aceea era ultima bucata de material pe care trebuie s-o croiesc si mi s-a spus ca nu era ultima; ca, de indata ce terminam aceasta bucata, mai erau si altele pe care trebuia sa le iau. M-am simtit descurajata de cantitatea de lucru ce statea inaintea mea si am spus ca am croit haine pentru altii timp de mai bine de douazeci de ani si munca mea
67:4 nu a fost apreciata si nici n-am vazut ca lucrul meu a realizat prea mult. Am vorbit cu persoana care mi-a adus panza despre o anume femeie in mod deosebit, pentru care mi s-a spus sa croiesc o haina. Am spus ca ea nu va aprecia haina si deci va fi o pierdere de timp si material pentru a i-o prezenta. Ea era foarte saraca, cu un intelect inferior si dezordonata in obiceiuri si in curand le va murdari.
67:5 Persoana a raspuns: 'Croieste haine. Aceasta este datoria ta. Pierderea nu este a ta, ci a mea. Domnul nu Se va uita la ce se uita omul'. El aseaza inainte lucrarea care doreste sa fie facuta si 'nu stii ce va izbuti, aceasta sau aceea'.
67:6 Apoi mi-am tinut mainile in sus, batatorite, asa cum erau din cauza indelungatei folosiri a foarfecelor, si am spus ca nu pot decat sa ma cutremur la gandul continuarii acestui fel de lucrare. Persoana a repetat din nou:
67:7 'Croieste haine. Eliberarea ta n-a venit inca'.
67:8 Cu simtamintele unei mari oboseli, m-am ridicat ca sa incep sa lucrez. Inaintea mea statea o foarfeca noua, lustruita, pe care am inceput s-o folosesc. Deodata, sentimentul oboselii si al descurajarii m-a parasit, foarfeca parea ca taie singura si am croit haina dupa haina, cu mai multa usurinta decat pana acum.” (2T/ p.10-12)
67:9 Sunt multe vise care isi au originea in lucrurile obisnuite ale vietii, cu care insa Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de-a face. ‘‘Sunt, de asemenea, vise false, ca si viziuni false, care sunt inspirate de duhul lui Satana. Dar visele de la Domnul sunt clasate in Cuvantul lui Dumnezeu la un loc cu viziunile si sunt tot atat de adevarate roade ale Spiritului Profetic ca si viziunile. Asemenea vise, avand in vedere persoanele care le au si imprejurarile in care sunt date contin in ele insele dovada autenticitatii lor.” (1T/ p. 569-1867).
67:10 De cand avertizarile si invataturile date in marturii pentru cazuri individuale si care se aplica cu putere multor oameni, care
67:11 n-au fost in mod special evidentiate in felul acesta, mi se pare ca este de datoria mea sa public marturiile personale pentru binele bisericii. In Marturia numarul 15, vorbind despre necesitatea de a face acest lucru, am spus: ‘‘Nu cunosc o alta cale mai buna pentru a prezenta pozitia mea cu privire la primejdia generala si a pozitiilor gresite, precum si datoria pe care o au toti cei care Il iubesc pe Dumnezeu si tin poruncile Lui, decat facand public aceste marturii. Poate ca nu este o alta cale mai directa si mai puternica de a prezenta ceea ce Domnul mi-a aratat.” ( 2T/ p.9 -1868)
67:12 Intr-o viziune ce mi-a fost data la 12 iunie 1868, mi-a fost aratat ceea ce indreptateste pe deplin atitudinea mea de publicare a marturiilor personale. ‘‘Cand Domnul scoate in evidenta cazuri individuale si numeste greselile lor, altii, care n-au fost aratati in viziune, in mod frecvent considera ca ei sunt drepti sau aproape drepti. Daca unul este mustrat pentru un rau deosebit, fratii si surorile ar trebuie sa se examineze cu atentie, spre a vedea unde au cazut si in ce anume se fac si ei vinovati de acelasi pacat. Ei trebuie sa aiba spiritul unei unite marturisiri. Daca altii simt ca sunt drepti, aceasta nu-i face sa fie astfel. Dumnezeu priveste la inima. El pune la proba, testeaza sufletele in acest fel. In mustrarea relelor unora, El intentioneaza sa corecteze pe multi. Dar, daca ei dau gres in a primi mustrarea, ca nefiind pentru ei, si se mangaie singuri ca Dumnezeu a trecut peste greselile lor numai pentru ca nu i-a scos in mod personal in evidenta, ei se inseala singuri si vor fi lasati afara in intuneric, in propriile lor cai, spre a urma inchipuirea inimilor lor.
67:13 Multi se inseala singuri cu privire la adevarata lor stare inaintea lui Dumnezeu. El foloseste cai si mijloace care slujesc cel mai bine scopului Sau, cum si pentru a dovedi ceea ce este in inimile celor ce marturisesc ca sunt urmasi ai Sai. El face clar relele unora, pentru ca altii sa poata astfel sa fie avertizati si sa se teama si sa ocoleasca acele greseli. Printr-o cercetare de sine, ei pot afla ca si ei fac aceleasi lucruri pe care Dumnezeu le condamna la altii. Daca doresc intr-adevar sa-I slujeasca lui Dumnezeu, temandu-se sa nu-L jigneasca, atunci ei nu vor astepta ca mai intai pacatele lor sa fie aratate,
67:14 ca apoi sa marturiseasca si cu o pocainta plina de umilinta sa se intoarca la Domnul. Ei vor parasi, vor abandona lucrurile care nu Ii plac lui Dumnezeu, in armonie cu lumina data altora. Daca, din contra, aceia care nu sunt drepti inaintea lui Dumnezeu vad ca se fac vinovati de aceleasi pacate care au fost mustrate la altii, si cu toate acestea continua in aceleasi comportamente necredincioase, pentru ca n-au fost nominalizati in mod special, ei isi pun in primejdie propriile lor suflete si vor fi facuti robi de catre Satana, dupa cum vrea el.” (2T/ 112-113 - 1868)
67:15 ‘‘Mi-a fost aratat ca, in intelepciunea lui Dumnezeu, nu toate pacatele si greselile tuturor vor fi date la iveala… Toti cei vinovati sunt atentionati in aceste marturii individuale, desi poate ca numele lor n-au fost adaugate la marturiile speciale; si daca persoanele trec peste acestea si-si acopera pacatele pentru ca numele lor nu au fost in mod special amintite, ei nu vor prospera in cele ale lui Dumnezeu. Nu pot inainta intr-o viata divina, ci vor deveni tot mai intunecati, pana cand lumina cerului va fi in intregime retrasa.” (2T/ 447 - 1870)
67:16 Intr-o viziune ce mi-a fost data acum douazeci de ani, ‘‘mi s-a aratat atunci sa aduc niste principii generale, in vorbire si in scris, si, in acelasi timp, sa atrag atentia asupra primejdiilor, greselilor si pacatelor unor persoane, pentru ca toti sa poata fi avertizati, mustrati si sfatuiti. Am vazut ca toti ar trebui sa-si cerceteze inimile si sa traiasca cu multa atentie, ca sa vada daca nu cumva au facut si ei aceleasi greseli pentru care altii au fost corectati si daca nu cumva avertizarile date pentru altii se aplica si in cazul lor. Daca da, ar trebui sa simta ca sfatul si mustrarile au fost date in mod special pentru ei si ar trebui sa le aplice ca si cand le-ar fi fost adresate in mod special. Dumnezeu a fixat testul credintei pentru toti aceia care pretind ca sunt urmasi ai Domnului Hristos. El va pune la proba sinceritatea rugaciunilor tuturor acelora care pretind ca doresc cu multa ardoare sa stie care le este datoria. Le va arata in mod clar care este aceasta. Va da tuturor ocazie sa dezvolte ceea ce se afla in inimile lor.” (2T/ 687-1871)