67:12 Intr-o viziune ce mi-a fost data la 12 iunie 1868, mi-a fost aratat ceea ce indreptateste pe deplin atitudinea mea de publicare a marturiilor personale. ‘‘Cand Domnul scoate in evidenta cazuri individuale si numeste greselile lor, altii, care n-au fost aratati in viziune, in mod frecvent considera ca ei sunt drepti sau aproape drepti. Daca unul este mustrat pentru un rau deosebit, fratii si surorile ar trebuie sa se examineze cu atentie, spre a vedea unde au cazut si in ce anume se fac si ei vinovati de acelasi pacat. Ei trebuie sa aiba spiritul unei unite marturisiri. Daca altii simt ca sunt drepti, aceasta nu-i face sa fie astfel. Dumnezeu priveste la inima. El pune la proba, testeaza sufletele in acest fel. In mustrarea relelor unora, El intentioneaza sa corecteze pe multi. Dar, daca ei dau gres in a primi mustrarea, ca nefiind pentru ei, si se mangaie singuri ca Dumnezeu a trecut peste greselile lor numai pentru ca nu i-a scos in mod personal in evidenta, ei se inseala singuri si vor fi lasati afara in intuneric, in propriile lor cai, spre a urma inchipuirea inimilor lor.