66:1 Natura si influenta Marturiilor
66:2 Pe masura ce timpul se apropie si lucrarea de vestire a ultimei avertizari adresate lumii se extinde, este foarte important ca aceia care primesc adevarul prezent sa aiba o clara intelegere a naturii si influentei Marturiilor pe care Dumnezeu, in providenta Sa, le-a legat de lucrarea soliei ingerului al treilea, chiar de la inceputurile ei. In paginile ce urmeaza, sunt redate paragrafe din ceea ce am scris in ultimii patruzeci de ani, cu referire la experienta mea de la inceput in aceasta lucrare speciala, prezentand,de asemenea, ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit cu privire la natura si importanta Marturiilor, modul in care sunt date si cum trebuie sa fie privite.
66:3 ‘‘Nu mult dupa 1844, am primit prima mea viziune. Eram in vizita la o scumpa sora in Hristos, a carei inima era legata de a mea. Cinci dintre noi, toate femei, am ingenuncheat linistit la altarul familial. In timp ce ma rugam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea asa cum n-am simtit-o niciodata mai
66:4 inainte. Am avut simtamantul ca sunt inconjurata de lumina si ca ma inalt mai sus si tot mai sus de la pamant” (1 T/58). La data aceea,am vazut experienta credinciosilor adventisti, venirea Domnului Hristos si rasplata data celor credinciosi.
66:5 ‘‘In a doua viziune, care a urmat imediat dupa prima, mi s-au aratat incercarile prin care trebuia sa trec si ca aveam datoria sa merg si sa spun si altora ce-mi descoperise Dumnezeu. Mi-a fost aratat ca lucrarea mea va fi intampinata cu o mare apostazie si ca inima imi va fi sfasiata de suferinta, dar ca harul lui Dumnezeu va fi indestulator si ma va sustine in toate aceste incercari. Invatatura din aceasta viziune m-a tulburat nespus de mult, caci imi arata datoria pe care o aveam, de a merge in mijlocul poporului si a prezenta adevarul.
66:6 O mare teama ce ma apasa a fost aceea ca, daca ascult chemarea datoriei si merg, declarandu-ma favorizata de Cel Prea Inalt cu viziuni si descoperiri pentru poporul lui Dumnezeu, as putea sa cad in pacatul inaltarii de sine si sa ma inalt mai presus de pozitia ce este numai drept pentru mine sa o ocup, aducand in felul acesta asupra mea neplacerea lui Dumnezeu si pierzandu-mi astfel mantuirea. Aveam in fata mea numeroase cazuri asemanatoare, si o strangere de inima in fata calvarului chinuitor.
66:7 Acum ma rog fierbinte ca, daca totusi trebuie sa merg si sa spun ceea ce mi-a aratat Domnul, sa fiu ferita de o inaltare necuvenita. Ingerul a spus: 'Rugaciunile tale au fost ascultate si vei primi raspuns la ele. Daca acest rau de care te temi te ameninta, mana lui Dumnezeu va fi intinsa ca sa te salveze; prin suferinta, El te va atrage la Sine si te va pastra in umilinta. Transmite solia cu credinciosie. Sufera pana la sfarsit si vei manca din fructele pomului vietii si vei bea din apa vietii'.” (1 T/6, p.62,64,65).
66:8 La data aceea, era fanatism printre aceia care fusesera credinciosi ai primei solii ingeresti. Greseli serioase in doctrina si practica erau nutrite si unii erau chiar gata sa-i condamne pe toti aceia care nu vor accepta parerile lor. Dumnezeu mi-a descoperit
66:9 in viziune aceste greseli si m-a trimis la acesti copii gresiti sa le spun; dar, in aducerea la indeplinire a acestei indatoriri, m-am confruntat cu o puternica impotrivire si ocara.
66:10 ‘‘Pentru mine era o cruce grea aceea de a le spune celor gresiti ce mi-a fost aratat cu privire la ei. Acest lucru mi-a produs o mare tristete, si anume de a vedea pe altii necajiti sau intristati. Si cand eram obligata sa rostesc solia, adesea o mai indulceam si o faceam sa para cat mai favorabila cu putinta pentru persoana respectiva si apoi mergeam si plangeam in agonia sufletului meu. Priveam la aceia care nu aveau sa poarte de grija decat numai fiintei lor si ma gandeam ca, daca as fi in locul lor, n-as murmura. Era foarte greu sa transmiti Marturiile clare si taioase care-mi erau date de Dumnezeu. Am urmarit cu nerabdare rezultatul si daca persoanele mustrate se ridicau impotriva mustrarii si dupa aceea se opuneau adevarului. Astfel de intrebari se ridicau in mintea mea: Am transmis eu solia asa cum trebuia? N-ar exista vreo cale pentru a-i salva? Apoi, asupra sufletului meu apasa o astfel de tristete, incat adesea simteam ca moartea ar fi un sol bine venit, iar mormantul, un loc scump de odihna.
66:11 Nu mi-am dat seama de primejdia si de pacatul unei astfel stari de lucruri, pana cand, intr-o viziune, am fost dusa in prezenta Domnului Isus. El a privit la mine incruntat si Si-a intors fata de la mine. Nu este posibil sa descriu groaza si agonia pe care le-am simtit atunci. Am cazut cu fata la pamant inaintea Lui, dar n-am avut putere sa rostesc nici un cuvant. O, cat as fi dorit sa ma ascund de acea incruntare ingrozitoare! Apoi, am putut sa-mi dau seama, intr-o masura oarecare, ce fel de simtaminte vor avea cei pierduti si care ii vor face sa strige atunci: 'Muntilor si stancilor, cadeti peste noi si ascundeti-ne de fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului' (Apoc. 6,16).
66:12 Imediat, un inger mi-a spus sa ma ridic si privelistea care mi-a izbit ochii cu greu poate fi descrisa. Inaintea mea era o grupa de oameni cu parul si hainele sfasiate si a caror infatisare era intruchiparea disperarii si a groazei. Ei s-au apropiat de mine si si-au frecat hainele de ale mele. Cand m-am uitat la hainele mele,
66:13 am vazut ca erau patate de sange. Din nou am cazut ca moarta la picioarele ingerului meu insotitor. N-am putut rosti nici o scuza si as fi dorit sa fiu departe de acel loc sfant. Ingerul m-a ridicat in picioare si mi-a zis: 'Nu acesta este cazul tau acum, dar scena aceasta a fost trecuta pe dinaintea ochilor tai pentru a sti care va fi situatia ta daca neglijezi sa spui altora ce ti-a descoperit Domnul'‘‘ (1 T., p.73,74). Cu aceasta avertizare solemna inaintea mea, am plecat sa le spun oamenilor cuvintele de mustrare si invatatura pe care mi le-a dat Dumnezeu.