66:10 ‘‘Pentru mine era o cruce grea aceea de a le spune celor gresiti ce mi-a fost aratat cu privire la ei. Acest lucru mi-a produs o mare tristete, si anume de a vedea pe altii necajiti sau intristati. Si cand eram obligata sa rostesc solia, adesea o mai indulceam si o faceam sa para cat mai favorabila cu putinta pentru persoana respectiva si apoi mergeam si plangeam in agonia sufletului meu. Priveam la aceia care nu aveau sa poarte de grija decat numai fiintei lor si ma gandeam ca, daca as fi in locul lor, n-as murmura. Era foarte greu sa transmiti Marturiile clare si taioase care-mi erau date de Dumnezeu. Am urmarit cu nerabdare rezultatul si daca persoanele mustrate se ridicau impotriva mustrarii si dupa aceea se opuneau adevarului. Astfel de intrebari se ridicau in mintea mea: Am transmis eu solia asa cum trebuia? N-ar exista vreo cale pentru a-i salva? Apoi, asupra sufletului meu apasa o astfel de tristete, incat adesea simteam ca moartea ar fi un sol bine venit, iar mormantul, un loc scump de odihna.