65:1 Prezenta lui Dumnezeu, o realitate
65:2 Scumpe frate Q.: Sunt bucuroasa ca astazi esti in___. Daca folosesti bine increderea de care te bucuri, atunci vei fi omul potrivit la locul potrivit. Pastreaza eul in afara preocuparilor tale; el sa nu ajunga sa margineasca lucrarea, desi aceasta va fi natural. Umbla umil cu Dumnezeu. Sa lucram pentru Domnul cu o energie dezinteresata, pastrand inaintea noastra un sentiment al prezentei constante a lui Dumnezeu. Sa ne gandim la Moise, cata rezistenta si cata rabdare au caracterizat viata lui. Pavel, in Epistola sa catre Evrei, spune: ‘‘Pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut”. Caracterul pe care Pavel il atribuie astfel lui Moise nu inseamna numai o rezistenta pasiva impotriva raului, ci o perseverenta in ceea ce este drept. El a pastrat totdeauna pe Domnul inaintea sa si Domnul a fost totdeauna la dreapta sa, ca sa-l ajute.
65:3 Moise a avut un sentiment profund al prezentei personale a lui Dumnezeu. El nu numai ca a privit de-a lungul veacurilor la Domnul Hristos, ca Acesta sa Se manifeste in trup, dar L-a vazut pe Hristos in mod special insotindu-i pe copiii lui Israel in toate calatoriile lor. Pentru el, Dumnezeu era ceva real, era totdeauna prezent in gandurile sale. Cand era inteles gresit, cand era chemat sa faca fata primejdiei si sa poarte ocara de dragul lui Hristos, el a indurat fara sa se razbune. Moise a crezut in Dumnezeu ca unul de care el avea nevoie si care urma sa-l ajute. Pentru el, Dumnezeu era un ajutor prezent.
65:4 O mare parte din credinta pe care o vedem este numai o credinta cu numele; credinta reala, plina de incredere si perseverenta, este rara. Moise stia, din proprie experienta, ca fagaduintele lui Dumnezeu vor fi o rasplata a acelora care Il cauta in mod staruitor. El a avut respect fata de recompensa de rasplatire. Aici avem un alt punct cu privire la credinta pe care dorim s-o studiem; Dumnezeu va rasplati pe omul credintei si al ascultarii. Daca aceasta credinta este adusa in experienta vietii, ea va face pe oricine se teme si-L iubeste pe Dumnezeu sa indure incercarile. Moise a fost plin de incredere in Dumnezeu pentru ca a avut credinta necesara.
65:5 El a avut nevoie de ajutor si s-a rugat pentru aceasta, s-a prins de el prin credinta si a tesut in experienta lui credinta ca Dumnezeu ii poarta de grija. El a crezut ca Dumnezeu ii conduce viata in mod deosebit. El L-a vazut si L-a recunoscut pe Dumnezeu in fiecare detaliu al vietii sale si a simtit ca se afla sub ochii Celui Atotvazator, Aceluia care cantareste motivele, Aceluia care incearca inima. El a privit la Dumnezeu si s-a increzut in El pentru taria de a-l purta si pastra necorupt prin orice forma a ispitei. El stia ca i s-a dat o lucrare speciala de facut si dorea sa faca tot posibilul ca lucrarea aceea sa fie un succes total. Dar el stia ca nu putea face lucrul acesta fara ajutor divin, pentru ca avea de-a face cu un popor incapatanat. Prezenta lui Dumnezeu era suficienta sa-l faca sa treaca cu bine prin situatiile cele mai dificile in care putea fi pus un om.
65:6 Moise nu numai ca se gandea la Dumnezeu; el L-a si vazut. Dumnezeu era pentru el o viziune continua. El n-a pierdut niciodata din vedere fata Lui. L-a vazut pe Isus ca Mantuitor al sau si a crezut ca meritele Mantuitorului ii vor fi atribuite si lui. Pentru Moise, aceasta credinta nu era un fel de ghicire; ea era o realitate. De acest fel de credinta avem noi nevoie, credinta care sa treaca testul cu bine. O, cat de adesea cadem in fata ispitei, si aceasta pentru ca nu avem ochii atintiti la Isus! Credinta noastra nu este constanta pentru ca, datorita cedarii in fata comoditatii, pacatuim si apoi nu mai putem suporta sa-L ‘‘vedem pe Cel care este nevazut” (Evrei 11,27).
65:7 Fratele meu, fa din Domnul Hristos tovarasul tau zilnic, in fiecare ora, si nu te vei plange ca nu ai credinta. Contempla pe Isus. Priveste caracterul Sau. Vorbeste cu El. Cu cat vei inalta mai putin eul, cu atat mai mult vei vedea in Isus pe Cel inaltat. Dumnezeu are pentru tine o lucrare de facut. Pastreaza totdeauna pe Domnul inaintea ta. Frate si sora Q, mergeti mai sus si tot mai sus, pentru a vedea mai clar caracterul Domnului Hristos. Cand Moise s-a rugat: ‘‘Arata-mi slava Ta” , Domnul nu l-a mustrat, ci a raspuns rugaciunii lui. Dumnezeu a declarat slujitorului Sau: ‘‘Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea si voi chema
65:8 Numele Domnului inaintea ta”. Noi ne pastram departe de Dumnezeu si de aceea nu vedem descoperirea puterii Sale.
65:9 Prezenta Domnului Hristos in sala de clasa
65:10 Fratele meu, sora mea, Domnul sa va dea la amandoi intelepciune, ca sa puteti sti cum sa va folositi mintea. Domnul sa va invete ce lucruri mari poate El sa faca daca veti crede. Aduceti pe Isus cu voi, ca tovaras al vostru, in sala de clasa. Pastrati-L inaintea voastra atunci cand vorbiti, pentru ca bunatatea sa porneasca de pe buzele voastre. Nu permiteti nimanui sa va modeleze aceasta problema. Permiteti-le copiilor care se afla sub grija voastra sa aiba individualitate, tot la fel ca si voi. Incercati totdeauna sa-i calauziti, dar niciodata sa-i conduceti.
65:11 Am vazut unele lucruri aici, in Elvetia, care cred ca merita sa fie imitate. Profesorii din scoli ies adesea in natura cu elevii lor si, in timp ce acestia se joaca, ei ii invata cum sa se recreeze si sunt gata sa intervina pentru a putea corecta orice comportare dezordonata sau orice lucru rau. Uneori, isi iau elevii afara, in natura, si merg impreuna cu ei mult timp pe jos. Imi place lucrul acesta; cred ca, facand astfel, exista mai putine ocazii pentru copii sa cada in ispita. Profesorii par sa se implice in distractiile copiilor si sa faca ordine in ele. In nici un caz nu pot sa fiu de acord cu ideea ca elevii trebuie sa simta ca sunt priviti continuu cu neincredere si nu se pot purta ca niste copii. Dar este bine ca profesorii sa se prinda in jocurile copiilor, sa fie una cu ei si sa le arate ca doresc ca ei sa fie fericiti; aceasta le va da copiilor incredere. Ei trebuie sa fie controlati cu iubire, dar nu urmarindu-i in timpul meselor si al distractiilor lor cu o severitate aspra si rigida.
65:12 Dati-mi voie sa spun ca aceia care n-au fost ei insisi niciodata copii nu sunt, de obicei, cei mai indicati sa calauzeasca in mod intelept mintea diferita a copiilor si tinerilor. Ei sunt in stare sa faca o lege, de la care nu se poate face apel. Profesorii nu trebuie sa uite ca si ei au fost odata copii.
65:13 Trebuie sa-si adapteze lectiile la mintea lor, situandu-se astfel intr-o relatie de simpatie cu ei; apoi copiii pot fi instruiti si vor putea sa le fie de folos atat prin cuvant, cat si prin exemplu.
65:14 Fie ca Duhul lui Isus sa vina si sa va modeleze inimile, sa va formeze caracterele pentru a va inalta si innobila sufletele. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai: ‘‘Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu, si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor” (Mat. 18,3). Este nevoie sa dati la o parte aceste randuieli de fier, sa coborati de pe aceste picioroange, la simplitatea si umilinta unui copil. O, daca o parte din spiritul de severitate s-ar putea schimba intr-un spirit de iubire, atunci fericirea si lumina soarelui pot lua locul descurajarii si al durerii.