62:1 Iubirea lui Dumnezeu pentru cei pacatosi
62:2 Scumpe frate P.: Am inteles din scrisoarea ta ca esti intr-o stare de necredinta, intrebandu-te daca mai este sau nu nadejde in cazul tau. Ca trimis al Domnului Hristos, doresc sa-ti spun: ‘‘Ai nadejde in Dumnezeu”. El ‘‘a iubit atat de mult lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Nu poti sa te incurajezi cu aceasta fagaduinta plina de mila? Satana poate sa-ti spuna ca esti un pacatos; dar poti sa-i raspunzi: ‘‘Este adevarat, sunt un pacatos, dar ‘‘O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul care zice: 'Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi'.”
62:3 Domnul Isus a spus: ‘‘N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi”. Si de asemenea: ‘‘Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de oameni neprihaniti care n-au nevoie de pocainta.” Nu crezi aceste cuvinte pretioase? Nu le vei primi in inima ta? ‘‘Cautati pe Domnul cate vreme Se poate gasi; chemati-L cate vreme este aproape. Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand.” Nu este oare aceasta fagaduinta atat de larga, de profunda si de plina? Poti cere ceva mai mult? Nu vei ingadui oare Domnului chiar acum si aici sa inalte un standard pentru tine impotriva vrajmasului? Satana este gata sa fure binecuvantata asigurare a lui Dumnezeu. El doreste sa ia orice licarire de speranta din suflet; dar nu trebuie sa-i ingadui sa faca lucrul acesta. Exercitati credinta, luptati-va lupta cea buna a credintei; luptati-va cu aceste indoieli; familiarizati-va cu fagaduintele Lui.
62:4 ‘‘Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit, daca se increde in neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirea lui se va uita si el va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o. Dimpotriva,
62:5 cand zic celui rau: 'Vei muri', daca se intoarce de la pacatul lui si face ce este bine si placut… el va trai negresit si nu va muri. Toate pacatele pe care le-a savarsit se vor uita; a facut ce este bine si placut si va trai negresit.”
62:6 ‘‘Eu cuce voi intampina pe Domnul si cu ce ma voi pleca inaintea Dumnezeului Celui Prea Inalt? Il voi intampina cu arderi de tot, cu vitei de un an? Dar primeste Domnul oare mii de berbeci si zeci de mii de rauri de untdelemn? Sa dau eu pentru faradelegile mele pe intaiul nascut, rodul trupului meu pentru pacatul sufletului meu? Ti s-a aratat omule ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau.” Cand Satana vine sa te ispiteasca sa abandonezi orice speranta, indreapta-l la aceste cuvinte, roaga-te impreuna cu David: ‘‘Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele, ci adu-Ti aminte de mine dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne! Domnul este bun si drept; de aceea arata El pacatosilor calea. El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept, El invata pe cei smeriti calea Sa”.
62:7 ‘‘Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana. De veti voi si veti asculta, veti manca cele mai bune roade ale tarii; dar daca nu veti voi si nu veti asculta, de sabie veti fi inghititi, caci gura Domnului a vorbit.” Aici sunt fagaduinte clare si bine definite, bogate si din belsug; dar ele sunt conditionate. Daca te supui conditiilor, atunci cum te poti increde in Domnul ca El Isi va implini cuvantul? Sa lasam ca aceste fagaduinte binecuvantate puse in rama credintei sa fie in sala memoriei. Nici una dintre ele nu va ramane neimplinita. Dumnezeu va implini tot ce a rostit. El este credincios sa-Si tina fagaduinta.
62:8 Lucrarea pe care o ai de facut in dreptul tau este clar aratata inaintea ta: ‘‘Spalati-va si curatiti-va! Luati dinaintea ochilor Mei
62:9 faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul. Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva”. ‘‘Daca da inapoi zalogul, intoarce ce a rapit, urmeaza invataturile care dau viata si nu savarseste nici o nelegiuire, va trai negresit, si nu va muri.” Domnul declara: ‘‘Copiii poporului Meu zic: 'Calea Domnului nu este dreapta.'‘‘ ‘‘Ascultati dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreapta? Oare nu mai degraba caile voastre nu sunt drepte?” ‘‘Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul, Dumnezeu; nu doresc Eu mai degraba sa se intoarca de la caile lui rele si sa traiasca?” ‘‘De aceea va voi judeca pe fiecare dupa caile lui, casa a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Intoarceti-va si abateti-va de la toate faradelegile voastre, pentru ca sa nu va duca nelegiuirea la pieire. Lepadati de la voi toate faradelegile, prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel? Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Intoarceti-va dar la Dumnezeu, si veti trai.”
62:10 Domnul Isi descopera aici in mod clar voia Sa cu privire la valoarea celui pacatos. Si atitudinea pe care multi o iau, exprimand indoiala si necredinta cu privire la faptul daca Domnul ii va mantui, se rasfrange asupra caracterului lui Dumnezeu. Cei care se plang de severitatea Sa spun categoric: ‘‘Calea Domnului nu este dreapta”. Dar,in mod clar, El arunca inapoi asupra pacatosului aceasta acuzatie, spunand: ‘‘Oare nu mai degraba caile voastre nu sunt drepte?” Caracterul lui Dumnezeu este in totul aparat prin cuvintele Scripturii pe care vi le-am prezentat. Domnul va primi pe pacatos cand acesta se pocaieste si-si paraseste pacatele, astfel ca Dumnezeu sa poata conlucra cu eforturile lui in a urmari perfectiunea caracterului. Fagaduintele nu sunt si da, si nu, ci daca omul se supune conditiilor, atunci ele sunt, in Hristos, ‘‘da”; de aceea si ‘‘Amin”, pe care-l spunem noi prin El, este spre slava
62:11 lui Dumnezeu. Prin sacrificarea Fiului Sau pentru pacatele lumii, Dumnezeu a avut drept scop ca omul sa poata fi mantuit, nu in calcarea Legii lui Dumnezeu si in nelegiuire, ci in lepadarea pacatului, spalandu-si hainele caracterului, facandu-le albe in sangele Mielului. El Isi propune sa ia de la om lucrul acela ofensator pe care il uraste, dar omul trebuie sa conlucreze cu Dumnezeu in aceasta lucrare. Pacatul trebuie abandonat, parasit, urat, iar neprihanirea Domnului Hristos primita prin credinta. In felul acesta, divinul va conlucra cu umanul.
62:12 Noi ar trebui sa fim atenti ca nu cumva sa dam loc la indoiala si necredinta si, in atitudinea noastra de disperare, sa ne plangem de Dumnezeu si astfel sa-L reprezentam gresit in fata lumii. Aceasta inseamna sa ne asezam de partea lui Satana in aceasta problema. ‘‘Sarace suflete”, spune el, ‘‘mi-e mila de voi, plangand sub apasarea pacatului; dar Dumnezeu n-are nici un pic de mila. Tanjesti dupa cateva raze de speranta, dar Dumnezeu te lasa sa pieri si gaseste chiar placere in mizeria ta.” Este o inselaciune teribila. Nu-ti pleca urechea sa-l asculti pe ispititor, ci spune: Isus a murit ca eu sa pot trai. El ma iubeste si nu doreste sa pier. Eu am un Tata ceresc plin de mila; si, desi am abuzat de iubirea Lui, desi binecuvantarile pe care El, in mod binevoitor, mi le-a dat au fost irosite, ma voi ridica si voi merge la El si-I voi spune: ‘‘Am pacatuit… si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul dintre argatii Tai.” Parabola spune cum va fi primit fiul risipitor. ‘‘Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui, si l-a sarutat mult”. Astfel, Biblia reprezinta dispozitia lui Dumnezeu de a primi pe pacatosul pocait, pe pacatosul care se intoarce.
62:13 Dar nici chiar aceasta problema asa de sensibila si miscatoare nu reuseste sa exprime infinita compasiune a Tatalui ceresc. Domnul declara prin profet: ‘‘Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea”. In timp ce pacatosul era inca departe de casa Tatalui sau, irosindu-si averea intr-o tara straina, inima Tatalui era plina de o dorinta de bine pentru el. Fiecare dorinta trezita in
62:14 suflet de a ne intoarce la Dumnezeu nu este decat interventia sigura a Duhului Sau, curtenitoare, staruitoare, atragand pe cel ratacitor la inima plina de iubire a Tatalui.
62:15 Cu bogatele binecuvantari ale Bibliei inaintea ta, mai poti inca sa lasi loc indoielii? Poti crede oare ca, atunci cand sarmanul pacatos doreste sa se intoarca si sa-si doreasca sa paraseasca pacatele, Domnul, intr-un mod aspru, il opreste, ii interzice sa vina in pocainta la picioarele Sale? Indeparteaza asemenea ganduri! Nimic nu poate fi mai dezonorant pentru Dumnezeu decat aceste idei. Nimic nu-ti poate vatama mai mult sufletul decat nutrirea unor astfel de ganduri despre Tatal nostru ceresc. Intreaga noastra viata spirituala va prinde o nota de deznadejde dintr-o astfel de conceptie despre Dumnezeu. Aceste idei descurajeaza toate eforturile de a-L cauta pe Dumnezeu sau de a-I servi. Noi nu trebuie sa ne gandim la Dumnezeu numai ca la un judecator pregatit sa pronunte sentinta impotriva noastra. El uraste pacatul; dar, din iubire pentru pacatos, El S-a dat pe Sine in persoana Domnului Hristos, pentru ca toti sa poate fi mantuiti si sa se bucure de o vesnica binecuvantare in Imparatia slavei.
62:16 Domnul in persoana declara ca Satana a prezentat in mod rautacios caracterul Sau. El S-a facut cunoscut personal ca fiind ‘‘un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pana la mii de neamuri, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul”. Ce limbaj mai puternic si mai gingas, in acelasi timp, s-ar fi putut folosi decat acela pe care El a ales sa-l foloseasca si prin care sa-Si exprime iubirea fata de noi? El declara: ‘‘Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecului ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip”.
62:17 In planul de mantuire, ‘‘bunatatea si credinciosia se intalnesc, dreptatea si pacea se saruta”. Dumnezeul Cel Atotputernic si Atotintelept, El,care locuieste intr-o lumina de care nu te poti apropia, este plin de iubire, plin de bunatate. De aceea, dati-I slava lui Dumnezeu, voi, cei care va indoiti si tremurati; caci Isus traieste sa mijloceasca pentru voi. Dati slava lui Dumnezeu pentru darul scumpului Sau Fiu si pentru ca El n-a murit in zadar pentru noi.
62:18 Frate P., ai intrebat daca nu cumva ai savarsit pacatul de neiertat in viata de pana acum sau in continuare. Iata raspunsul meu: Nu vad nici cea mai mica dovada a faptului ca acesta este cazul tau. De fapt, ce este pacatul impotriva Duhului Sfant? Este atunci cand, in mod voit, atribuim lui Satana lucrarea Duhului Sfant. De exemplu, sa presupunem ca cineva este martor al unei lucrari speciale a Duhului lui Dumnezeu. El are dovada convingatoare ca lucrarea este in armonie cu Scriptura, si Duhul da marturie impreuna cu duhul sau ca lucrarea aceea era de la Dumnezeu. Cu toate acestea, mai tarziu, el cade in ispita, mandrie, incredere in sine sau alte trasaturi rele de caracter il iau sub control; respingand toate dovezile caracterului ei divin, el declara ca ceea ce a recunoscut mai inainte a fi puterea Duhului Sfant acum spune ca, de fapt, era puterea lui Satana. Prin mijlocirea Duhului Sfant, Dumnezeu lucreaza asupra inimii omenesti; si atunci cand oamenii,in mod voit, resping Duhul si-L declara ca nefiind de la Dumnezeu, ei taie canalul de legatura prin care Dumnezeu poate comunica cu ei. Negand dovada pe care Dumnezeu a avut placerea sa le-o dea, ei inchid in afara lor lumina care a stralucit in inimile lor, si ca rezultat, sunt lasati in intuneric. In felul acesta, cuvintele Domnului sunt verificate: ‘‘Daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!” Pentru un timp, persoanele care au savarsit acest pacat pot parea a fi copii ai lui Dumnezeu; dar cand vin imprejurari care sa dezvolte caracterul si sa dea pe fata spiritul lor, atunci se va vedea ca sunt pe terenul vrajmasului, stand sub steagul lui negru.
62:19 Fratele meu, Duhul Sfant te invita azi. Vino cu toata inima la Hristos! Pocaieste-te de pacatele tale, marturiseste totul lui Dumnezeu, paraseste orice nelegiuire si poti sa-ti apropii toate fagaduintele Sale. ‘‘Priviti la Mine si veti trai” este invitatia Sa plina de har.
62:20 Va veni ziua cand teribila amenintare a maniei lui Dumnezeu va fi rostita impotriva tuturor celor care au persistat in necredinciosie fata de El. Aceasta va fi atunci cand Dumnezeu va trebui sa rosteasca si
62:21 sa faca lucruri teribile in neprihanire impotriva calcatorilor Legii Sale. Dar nu este necesar ca tu sa te afli printre cei care vor ajunge sub mania lui Dumnezeu. Acum este ziua mantuirii. Lumina de pe crucea Golgotei straluceste cu putere in raze clare si stralucitoare, descoperindu-L pe Isus, jertfa noastra pentru pacat. In timp ce citesti fagaduintele pe care le-am pus inaintea ta, adu-ti aminte ca ele sunt expresia inexprimabila a iubirii si milei. Inima cea mare a Iubirii infinite este atrasa spre pacatos cu o mila netarmurita. ‘‘In care avem rascumpararea, prin sangele Lui,iertarea pacatelor”. Da, numai crezand ca Dumnezeu este un ajutor pentru tine. El doreste sa refaca chipul Sau moral in om. Pe masura ce te apropii de El, marturisindu-ti pacatele in pocainta, El Se va apropia de tine cu mila si iertare. Noi datoram totul Domnului. El este autorul mantuirii noastre. In timp ce lucrezi mantuirea ta cu frica si cutremur, ‘‘Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa, si infaptuirea.”