61:4 sufletului de care sa se ancoreze atunci cand vin ispitele. O, sora White, pentru sotul meu si pentru copiii mei ma prind eu de viata. Si doresc sa-ti spun chiar acum ca-mi pare foarte rau ca n-am primit intr-un spirit diferit marturia care ne-a fost adresata, mie si sotului meu. Vad acum ca solia era pentru noi, era exact ceea ce ne trebuia; daca am fi acceptat-o,ne-ar fi situat pe amandoi intr-o pozitie mai buna, mult mai buna din punct de vedere spiritual de cum am fost pentru un timp. Amandoi am avut un spirit mandru si din acel moment am simtit ca trebuie sa te ocolesc, pentru ca am crezut ca nu mai aveai incredere in noi. Dar in timpul ultimelor luni, toate acestea au disparut si am simtit aceeasi incredere, aceeasi stransa simpatie si dragoste fata de tine, pe care le-am avut in trecut; dar stiu ca sotul meu nu simte la fel si este zadarnic sa mai vorbesc despre aceste lucruri cu el. Sunt prea slaba ca sa pot pune problemele inaintea lui asa cum sunt ele in mintea mea, iar el este prea fix in ideile si sentimentele lui; dar doresc sa-ti spun ca eu am incredere deplina in Marturii si in lucrarea ta si am dorit de mult timp sa am o ocazie sa-ti spun aceste lucruri, si acum m-am despovarat. Sa ma ierti pentru simtamintele si cuvintele rostite impotriva ta. Eu am intristat pe Duhul lui Dumnezeu si uneori am avut simtamantul ca El m-a lepadat; dar acum nu mai am aceste sentimente si nici nu le-am mai avut de catva timp. Nu mi-am dat niciodata seama pana acum cateva saptamani de primejdia de a vorbi cu necredinta. Ma tem foarte mult pentru sotul meu, caci el da pe fata necredinta; si mi-e teama ca va renunta la tot si va deveni un necredincios. O, cat as dori sa-l pot ajuta!”