57:2 Stimate frate si scumpa sora N.: Desi nu mi-ati confirmat ca ati primit ultima mea scrisoare, ma simt indemnata sa va scriu iarasi. V-am aratat primejdia in care va gasiti si nu pot sa ma abtin sa nu imprim in mintea voastra nevoia de a umbla in umilinta cu Dumnezeu. Veti fi in siguranta atata timp cat veti avea o parere umila despre voi. Dar stiu ca sufletele voastre sunt in primejdie. Voi cautati o cale mai larga pe care sa mergeti decat calea umila a sfinteniei, drumul imparatesc ce duce la cetatea lui Dumnezeu. Aveti prea mult din voi si prea putin din smerenia si blandetea Domnului Hristos. Elementele discordante din natura voastra sunt larg dezvoltate. Pasiuni nestapanite va controleaza viata. Mandria si vanitatea cauta suprematie. Stiu ca vrajmasul va ispiteste in mod serios. Unica voastra siguranta consta intr-o totala conformare fata de vointa lui Dumnezeu. Supunerea este necesara; o consacrare totala fata de Domnul Hristos este singura voastra speranta de mantuire. Daca umblati in umilinta inimii si a mintii inaintea Domnului, atunci El poate conlucra cu eforturile voastre si taria Lui va fi facuta desavarsita in slabiciunea voastra. Hristos este Mantuitorul vostru. El a spus spre binele vostru si al meu: ‘‘Fara Mine nu puteti face nimic.” O, veti ajunge sa aveti mai mult din Domnul Isus si mai putin din voi?