49:50 Cand moartea face ca ochii sa se inchida, cand mainile sunt incrucisate pe pieptul fara viata, cat de repede se schimba simtamintele acelea de neintelegere sau discordie! Nu mai exista nici o parere de rau, nici o amaraciune; dispretul si relele sunt uitate si iertate. Cate cuvinte placute nu sunt rostite despre cei morti! Cate lucruri bune din viata lor nu sunt aduse acum in minte! Laude si elogii sunt rostite cu darnicie; dar ele cad acum in urechi ce nu mai aud si in inimi ce nu mai simt. Daca aceste cuvinte ar fi fost rostite atunci cand spiritul obosit avea asa de multa nevoie de ele, atunci cand urechea putea auzi si inima putea simti, ce tablou placut ar fi lasat lucrul acesta in memorie! Cat de multi,dintre cei care stau tacuti si coplesiti de durere langa cel mort, nu-si amintesc cu rusine si durere de cuvintele si faptele care au adus intristare inimii care acum sta linistita, fara viata! Sa aducem acum in viata noastra toata frumusetea, toata dragostea si toata bunatatea de care suntem capabili. Sa gandim acum profund, sa fim recunoscatori, rabdatori si iertatori in relatiile noastre unul cu celalalt. Gandurile si simtamintele noastre exprimate in jurul celor muribunzi si al celor morti sa fie aduse in legaturile zilnice cu fratii si surorile noastre cat suntem in viata.