49:45 Cand moartea ia pe unul dintre noi, ce retinem oare despre modul in care a fost tratat? Oare tablourile din sala memoriei sunt placute,ca sa reflectam la ele? Sunt amintiri ale unor cuvinte pline de bunatate, pline de simpatie,spuse la timpul cuvenit? Au indepartat oare fratii sai banuielile rele ale intrigantilor indiscreti? Au aparat ei cauza sa? Au fost ei credinciosi fata de porunca inspirata: ‘‘Sa imbarbatati pe cei deznadajduiti; sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu totii”. ‘‘De multe ori tu ai invatat pe altii si ai intarit mainile slabite.” ‘‘Intariti mainile slabanogite si intariti genunchii care se clatina. Spuneti celor slabi de inima: Fiti tari si nu va temeti.”