44:25 ‘‘Ce seamana omul, aceea va si secera.” Care va fi secerisul nostru pentru prezent si vesnicie? Fiecarui om Domnul i-a dat lucrarea in armonie cu capacitatile sale. Semanam noi samanta adevarului si a neprihanirii sau aceea a necredintei, a nemultumirii, banuieli rele si iubirea de lume? Acela care imprastie seminte rele poate sa inteleaga natura lucrarii sale, sa se pocaiasca si sa fie iertat. Dar iertarea Domnului nu schimba caracterul semintelor semanate si nu face din spini si maracini grau pretios. El insusi poate fi mantuit, dar ca prin foc; dar cand timpul pentru seceris a venit, vor fi numai seminte otravite acolo unde ar fi trebuit sa fie lanuri de grau. Ceea ce a fost semanat intr-o condamnabila nepasare isi va face lucrarea ei de moarte. Acest gand face ca inima sa ma doara si sa ma umple de tristete. Daca toti aceia care marturisesc a crede adevarul vor semana semintele pretioase ale bunatatii, iubirii, credintei si curajului si vor canta lui Dumnezeu in inimile lor pe masura ce calatoresc pe drumul ce duce in sus, spre ceruri, vor beneficia de lumina razelor Soarelui Neprihanirii si in ziua marelui seceris se vor bucura de o rasplatire vesnica.