4:8 Fie ca spiritul cel mandru sa se plece in umilinta. Fie ca inima de piatra sa se sfarame. Nu te mai compatimi si lamenta, nu mai inalta eul. Priveste, priveste la El, la Acela pe care pacatele noastre L-au strapuns. Priveste cum coboara pas cu pas pe cararea umilintei pentru a ne inalta; El S-a umilit pana la limita de unde nu Se mai putea cobori, si toate acestea pentru mantuirea noastra, care eram cazuti in pacat. De ce sa fim atunci asa de indiferenti, asa de reci, asa de formalisti, asa de mandri, asa de multumiti de noi?