33:5 se teme de El.” ‘‘Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El.” Ce privilegiu pretios este acesta, sa fim fii si fiice ale Celui Prea Inalt, mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Isus Hristos! De aceea, sa nu jelim si sa nu ne intristam, pentru ca in aceasta viata nu suntem scutiti de dezamagiri si suferinte. Daca, in providenta lui Dumnezeu, suntem chemati sa trecem prin incercari si sa ne acceptam crucea si sa bem cupa amara, sa ne amintim ca mana Tatalui este aceea care o tine la buzele noastre. Sa ne incredem in El in intunericul noptii si in lumina zilei. Nu putem crede noi oare ca El ne poate da tot ce este spre binele nostru? ‘‘El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile?” Chiar in noaptea suferintei, cum putem refuza sa inaltam inima si glasul in laude pline de recunostinta, cand ne amintim de iubirea exprimata fata de noi pe crucea Golgotei?