32:100 nu te simti mustrata pentru nemultumirile tale lipsite de recunostinta? De un numar de ani, ti-a dat o fiica, si sora, pana cand ai inceput s-o consideri ca fiind a ta si ca ai un drept asupra acestui dar bun. Dumnezeu a auzit murmurarile tale. Daca vedeai un nor, se pare ca uitai ca soarele straluceste totdeauna; si astfel, nori si intuneric erau totdeauna in jurul tau. Dumnezeu ti-a trimis suferinta; El ti-a luat comoara, ca sa poti face deosebire intre prosperitate si adevaratul necaz. Dar nu ti-ai supus inima inaintea Lui si nu te-ai pocait de marele pacat al nerecunostintei, care te-a despartit de iubirea Lui. Asemenea lui Iov, simti ca ai motiv sa fii suparata si ca nu vei fi mangaiata. A fost lucrul acesta rezonabil? Stii ca moartea este o putere careia nimeni nu-i poate rezista; dar tu ti-ai facut viata aproape inutila prin necazul tau. Simtamintele tale au fost aproape o razvratire impotriva lui Dumnezeu. V-am vazut pe toti insistand asupra pierderii suferite, manifestandu-va in mod neretinut sentimentele voastre agitate, pana cand demonstratia voastra zgomotoasa de durere i-a facut pe ingeri sa-si ascunda fetele si sa se retraga din fata acestei scene.