30:30 Cand mi-am dat seama de aceste lucruri, o povara grea a venit asupra mea si somnul mi-a pierit. La un moment dat, am avut simtamantul ca inima mi se va frange si n-am putut face altceva decat sa ma rog, in timp ce am lasat frau liber suferintei mele, plangand tare. O, am fost asa de suparata, mi-a parut asa rau de Mantuitorul meu! Cautarea de catre El a roadelor pe ramurile pline de frunze ale smochinului si dezamagirea Sa, negasind altceva decat ‘‘numai frunzis”, imi apar atat de viu in fata ochilor. Simt ca nu pot sa admit lucrul acesta. In nici un chip nu ma pot impaca cu anii de neglijare din trecut a datoriei din partea slujitorilor si a poporului. Mi-e teama ca blestemul rostit asupra smochinului ar putea sa fie soarta acestor neglijenti. Neglijarea teribila de a face lucrarea si de a implini misiunea pe care Dumnezeu le-a incredintat-o atrage dupa sine o pierdere pe care nimeni dintre noi nu-si poate permite sa o sustina. Inseamna asumarea unui risc prea groaznic spre a fi contemplat si prea teribil ca sa te aventurezi in asa ceva, in orice timp al istoriei noastre religioase, dar in mod deosebit acum, cand timpul ramas este atat de scurt si cand este atat de mult de facut in aceasta zi de pregatire a lui Dumnezeu. Tot